Salutare tuturor, eu sunt Mihnea Raducu, am 46 de ani, iar pe 13 Octombrie 2022 am facut ce-a de-a 13a donare de sange.
Am devenit donator frecvent destul de tarziu dar de fiecare data cand donez sange am acea stare de bine, stiind ca pe langa binele facut corpului meu voi ajuta si alti oameni aflati in nevoie. In data de 21 Mai 2019 – cand ma aflam la centrul de Donare- era acolo si echipa de la TVR Matinal si mi-au luat si un interviu.
Imi aduc aminte ca ma programasem sa donez sange pe data de 20 martie 2020, dupa ce in 11 martie s-a intrerupt scoala la nivel national, iar pe 16 martie s-a instituit starea de urgenta. Mi-am facut “formular” si m-am dus sa donez sange.
#covid
Era vineri dimineata – pe la ora 8, iar la CTS (Centrul de Transfuzii Sanguine) nu era nimeni!!! Dar eu am donat sange, iar in weekend a aparut si o stire cum ca la CTS este o persoana infectata cu COVID19! Va puteti inchipui cum am stat – ca pe ace – sa vad daca am si eu sau nu… spre norocul meu, nici pana in ziua de azi, in 2022, nu am avut (sau nu stiu sa fi avut) infectare cu virusul SARS-COV2.
Beneficiile denarii de sange sunt fantastice – pe langa faptul ca sangele se regenereaza in aproximativ 24 de ore (ca volum) – organismul este cumva obligat sa produca noi celule rosii, ceea ce duce la insanatosirea sangelui si imbunatatirea calitatii lui si totodata salvezi vieti. Dupa prima donare sangele tau poate ajuta o persoana, insa dupa ce ai devenit donator frecvent – punga in care donezi este una speciala – poti ajuta pana la 3 oameni sau chiar 5 copii aflati in nevoie!
Si mergi sa donezi sange! Gestul tau chiar va salva vieti.
Donarea de sange nu doare, si inainte de a dona trebuie sa mananci si mai ales sa te hidratezi. Bea apa, cat de multa, pentru ca astfel donarea decurge mult mai usor.
#donarea13
Despre ziua de ieri: am ajuns la centrul de donare pe la 8 fara zece. Erau circa 10-12 oameni inaintea mea. Am luat bon de ordine si un chestionar (care se completeaza intotdeauna inainte de a dona, dar nu e „greu”). Deoarece eram donator frecvent am fost trimis direct la cabinetul 3 – pentru „intepare in deget” – masurare nivel hemoglobina si alte caracteristici ale sangelui, dupa care am mers la cabinetul 8, unde o doamna doctor a discutat cu mine in timp ce mi-a luat tensiunea (13 cu 8 ) si m-a cantarit. Dupa care am mers „sus” – la etajul 2 – pentru donarea propriu-zisa: dai hartiile si CI la secretariat, dupa care esti strigat. Cu CI in mana, intri in sala de donare.
La mine donarea completa s-a facut foarte repede – bausem inainte aproape 1.5 litri de apa (!) – cateva minute si gata. Ce este senzational este ca peste tot vezi numai zambete si asta iti da un sentiment tare placut! Cu totul, de cand am intrat pana am iesit, cred ca au fost 30-40 minute, astfel incat pe la 9 si un sfert eram gata.
Asadar, mergi si doneaza, gestul tau chiar conteaza!
Aproximativ 15.000 alergători au luat startul din Piața Constituției în cele 6 curse la Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON. Atât cursele competitive cât și cele necompetititve au fost sold out.
Lista câștigătorilor:
La Maraton Raiffeisen Bank (42,195 km), proba Masculin, primii trei câștigători au fost românii Alexandru Corneschi cu timpul 02.15.58, urmat de Silviu Stoica cu 02.28.52 și Nicolae Bălan cu 02.33.04.
La Maraton Raiffeisen Bank (42,195 km), proba Feminin, primele trei câștigătoareau fost româncele Adela Bălțoi (Dumitrescu) cu 02.48.09, urmată de Iulia Drăgoi cu timpul 02.55.15 și Nicoleta Ciortan cu 03.03.42.
La ștafetă ZuzuFit a câștigat echipa Asombalonga (N.Coman, R. Vidrea, I.Dumitru, R. Miklos) cu 02.19.14.
La cursa Semimaraton Playtika, proba Masculin primii trei câștigători au fost Nicolae Alexandru Soare cu 01.02.24, urmat de Andrei Rusu cu 01.04.10 și de Maxim Răileanu (Moldova) cu 01.04.43.
La cursa Semimaraton Playtika, proba Feminin, primele trei câștigătoare au fost Sarah Giomi (Italia) cu timpul 01.23.14, Zinaida Sacară (Moldova) cu 01.25.43 și Mihaela Nunu (România) înregistrând timpul 01.25.58.
La cursa de 10 km Vodafone câștigători au fost Laviniu Chiș (România) cu 00.30.01, Vitalie Gheorghiță(Moldova) cu timpul 00.30.48 și Charles Duminy (Franța) cu 00.31.24.
La categoria feminin 10 km Vodafone, primele alergătoare au fost Claudia Florea (România) cu 00.36.22, urmată de Stacey Winter (Marea Britanie) cu 00.36.29 și Andreea Stăvilă (Moldova) cu 00.37.26. La cursa de 10 km Vodafone fotolii rulante, câștigători au fostromânii Costin Viorel Comșa (Republica Moldova) cu 0.18.36, urmat de Florian Mihuț cu 00.22.09 și Cătălin Creangă cu timpul 00.26.17
Cifre despre Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON 2022:
– 15.000 oameni la start;
– 650 de voluntari;
– 20 de cauze sociale la care alergătorii au putut adera;
– 11 puncte de divertisment (DJ, fanfare, artiști);
– 9 puncte de hidratare
– personal medical în punctele de start/sosire și pe traseu (9 ambulanțe, 50 de voluntari Crucea Roșie, 9 patrule mobile intervenție rapidă)
– Cursa de maraton este criteriu de calificare pentru Campionatul Mondial de Maraton 40+ (Maratonul din Chicago);
Primii cinci clasați la cursele necompetitive -Cursa Populară EY Romania și Cursa Copiillor McDonald’s din cadrul Maratonului București au primit premii în bani, produse și servicii.(vezi aici)
Participanții la Maratonul București vor primi și anul acesta albume foto personalizate, care vor fi disponibile pe site-ul evenimentului, începând cu marți dimineață, 12 octombrie. Noutatea acestei ediții este că ele vor fi oferite tuturor alergătorilor, indiferent că sunt concurenți ai curselor competitive sau necompetitive.
Este nevoie de un număr mare de organizații care lucrează împreună pentru a face un eveniment de succes la scară largă cum este Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON și suntem foarte recunoscători pentru susținerea și efortul echipei RunInBucharest, a voluntarilor, organizațiilor caritabile, organizațiilor locale care ne oferă sprijinul nu numai în weekendul evenimentului ci și pe tot parcursul anului, partenerilor noștri extraordinari care ne-au susținut alergătorii de-a lungul timpului și nu în ultimul rand, întregii comunități de running care ne sunt alături și fără de care nu ar avea sens acest eveniment.
Sunteți cu toții minunați și vă mulțumim că ați ales să alergați cu noi!
Sponsori ai Maratonului Bucuresti: Raiffeisen Bank – Sponsor Oficial, Under Armour – Partener Tehnic și tricoul oficial al evenimentului, Playtika – Sponsor Gold și Sponsor Cursa 21 km, McDonald’s-Sponsor Cursa Copiilor, EY România-Sponsor Cursa Populară, Vodafone – Sponsor Cursa 10 km, Zuzu Fit Sponsor Cursă Ștafetă, GoldNutrition – Energizantul Oficial, Autonom-Partener Mobilitate, Samsung România, WorldClass, Izvorul Minunilor – Apa Oficială.
Parteneri media: Radio Zu – Official Radio Station,TVR, Gazeta Sporturilor, wall-street.ro, MediaTrust.
Parteneri instituționali: Primăria Municipiului București, PROEDUS – Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret, Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Ministerul de Interne, Federația Română de Atletism.
ONG-uri asociate Maratonului București: Asociația Help Autism, Asociația ALIA, Ajungem Mari, Autism Voice, Fundația Autonom, Fundația Motivation România, Hope and Homes for Children România, Hospice Casa Speranței, Crucea Roșie Sector 1, N-AVEM SÂNGE, Pădurea Copiilor, Salvați Copiii România, UNITED WAY, Rotary, Teach for România.Fundația Autonom, Fundația NANE.
Despre RunInBucharest
RunInBucharest este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală din România. Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găduiesc anual astfel de competiții. Toate competițiile #RunInBucharest sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor) și World Athletics (Federația Internațională de Atletism). RunInBucharest a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare cu o cauză socială, umanitară sau ecologică, iar în prezent sunt peste 30 cauze partenere ale evenimentelor. Acestea cumulează fonduri de peste 100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate. RunInBucharest a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în România – www.voluntarinsport.ro. Site-urile oficiale ale Bucharest RUNNING CLUB sunt: www.bucuresti21km.ro, www.bucharest-marathon.com, www.voluntarinsport.ro, www.runinbucharest.com. FB/Bucharest21km; BucharestMarathon; BucharestRuningClub; VoluntarInSport; #RunInBucharest
Dacă vă intrebați ce am mai făcut în ultima vreme, ei bine, trebuie să recunosc că mi-am cam adunat toate forțele, tot curajul și toată determinarea și am fost să donez. Asta am făcut în ultima vreme. Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!
#background
Acum câtiva ani, când eram în clasa a 11-a, datorită a doi prieteni tare dragi mie, Andreea și Beny, am avut șansa de a cunoaște un om minunat, pe Marian Costache, unul dintre fondatorii programului ,,N-avem SANGE?!”, care ne-a vorbit atât de frumos despre donarea de sânge, despre nevoia acută de implicare, despre toate beneficiile care vin la pachet cu acest gest, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator, încât m-a făcut să îmi doresc chiar în acel moment să merg la centru să donez. Dar nu era posibil, fiindcă pe atunci aveam doar 17 ani.
În schimb, ca să putem compensa această imposibilitate, eu și Andreea am decis să alergăm 3 km la cursa adolescenților în cadrul Bucharest Marathon, maratonul ce urma în octombrie, pentru cauza ,,N-avem SÂNGE?!”, promităndu-mi în același timp că de îndată ce voi fi eligibilă pentru donare, voi fi prima pe ușa Centrului de Transfuzie. Am scris chiar și un articol pe această temă atunci, pentru a marca importanța pe care a avut-o acel eveniment pentru mine.
#pandemia
Puțin timp mai târziu, a venit pandemia, și deși împlinisem cei 18 ani mult așteptați, nu am mai fost să donez. Timpul a mai tot trecut de atunci, a venit și clasa a 12-a, promisiunea pe care mi-o făcusem se așezase bine acolo undeva pe raftul cu ,,și altele”. Ulterior, am dat si Bacul, am intrat și la facultate și ajunsesem și în prag de sesiune.
Țin minte bine acele câteva zile de dinainte de sesiune. Sunt zilele care mi-au dat o altă turnură vieții și perioadei ce urma să vină. În acele câteva zile înainte de sesiune am primit un telefon de la Marian, lucru ce m-a surprins mult, fiindcă nici nu mai credeam că are numărul meu de telefon. Acesta mi-a spus că le-ar face mare plăcere, lui și echipei sale, să reia legătura și colaborarea cu mine. Și de atunci, povestea mea cu donare de sânge și cu această inițiativă nobila marca ,,N-avem SÂNGE?!” au reînceput să se împletească.
#dorinta
În acel punct mi-am reamintit despre dorința mea cea mare și eram hotărâtă să mi-o îndeplinesc, într-un final. Doar că lucrurile au stat puțin diferit, din nou. În prima sâptămână de sesiune am făcut covid, după ce m-am vindecat, am trecut printr-o perioadă de răceli și viroze destul de puternice, apoi au apărut tot felul de alte impedimente. Inclusiv vinerea trecută când mi-am propus cu atât de mare ardoare să merg la donare, nu am reușit să o fac…
Toate aceste obstacole până azi. Astăzi când mi-am spus că orice ar fi, mai departe de orice eveniment care intervine sau de orice frică de-a mea, fac orice și ma prezint la Centrul de Transfuzie. Era momentul. Amânasem de mult prea mult timp…
#experientadeazi
Trebuie să recunosc că m-am trezit dimineața cu multe emoții. Îmi era puțin frică. Deși îmi făcusem tot research-ul de dinainte, în această dimineață mi-am pus tot felul de întrebări: oare o să mă descurc pe acolo singură, oare voi ști pe unde să mă duc, cum să parcurg în regulă toate etapele? Dar recoltarea efectivă? Cum va fi oare? Oare mă va durea? Oare voi rezista cu acel ac timp de 7-10 minute? Și cu toate acestea, am ales să descopăr răspunsul la întrebări la centru, pe propria piele.
#singura
Nu am spus multor persoane ce aveam de gând să fac astăzi, și nici însoțită nu am vrut să merg. Mi-am dorit să merg singură, pentru că am vrut să fie o experiență a mea cu mine, o călătorie personală. Fiind prima dată, am vrut să fiu atentă la fiecare detaliu al zilei, să simt din plin fiecare moment, fiecare părticică, fie ea bună sau mai puțin plăcută.
Am vrut să fiu cu adevărat prezentă și să îmi demonstrez mie că ma pot descurca singură, ca pot fi pe cont propriu, cu propriile alegeri, gânduri și decizii, fie ele bune sau mai puțin avantajoase. Și așa am făcut. Mi-am mai demonstrat, încă o dată în ultimul timp, cât sunt de puternică și cât de mult contează motivația și dorința.
Nu e ușor să ieși din zona de confort. Dar e singurul mod ce îți deschide uși, oportunități, care te ajută să evoluezi pe toate planurile, să descoperi mereu și mereu o nouă versiune a ta. Așa că am tras aer în piept și m-am aruncat cu capul înainte, din nou.
#donarea
Am ajuns la locație. Am luat un număr de ordine și am completat formularul, apoi am urcat la cabinetul 7. Acolo m-a întâmpinat o doamna doctor foarte simpatică. Mi-a mai pus câteva întrebări, mi-a luat tensiunea și m-a rugat să merg într-un alt cabinet pentru a mi se lua câteva probe sumare de sânge din deget. Am revenit, apoi, la dumneaei, unde mi s-a confirmat că am hemoglobina în regulă și la fel și celelalte valori, deci sunt apta de donare.
Mi-am luat fișa și am urcat la următorul etaj. Ajunsă acolo, mi-am așteptat rândul la recoltare, timp în care am vorbit cu ceilalți oameni care se aflau la coadă, descoperindu-le poveștile. Intrată în sală, m-am așezat pe scaun și am așteptat să înceapă procedura, bineînțeles cu fricile de rigoare legate de ac. Dar supriză, căci înțepătura a durut foarte puțin, iar cele 7-10 minute au trecut mai repede decât mă așteptam.
#primapunga
Când mi-am dat seama că tocmai am donat prima mea pungă de sânge, nu mi-a venit să cred. Nu înțelesesem de ce mi-a luat atât de mult să fac așa ceva, pentru ce mi-a fost atât de frică. Pur și simplu nu mi se părea real ce tocmai făcusem. Apoi am simțit cum întreg corpul îmi este invadat de un sentiment de fericire pură. Pluteam pur și simplu.
Mă simțeam în armonie cu mine însămi și cu toată lumea din jur. În acel moment, eram plină de iubire, simțeam ca iubesc lumea întreagă. Că momentul prezent e tot ce avem și ca el contează cel mai mult. Simțeam în acele momente că nimic nu mai e rău în lume, că totul e exact așa cum ar trebui să fie și că iubirea și bunătatea, oricât de clișeic ar putea suna, sunt cele două ingrediente de care avem nevoie, atât, nimic mai mult. Iar eu doar din acele două ingrediente eram făcută în acele momente.
Întrebarea este de ce am ales să fac acest gest. De ce mi-am dorit atât de mult să donez sânge:
Unul dintre răspunsuri ar fi pentru că eu cred foarte mult în bine, pentru ca vreau să contribui și eu la mai bine, la mai bun, la construirea unei comunități caracterizate prin empatie, compasiune și dorință de viață, care se bucură de un viitor mai bun, așa cum îl merităm cu toții. Și sunt conștientă că această mare schimbare care se tot aude peste tot în ultimul timp stă în mâinile fiecăruia dintre noi, căci fiecare gest, oricât de mic, e de fapt un pas înainte.
#debine
Am donat pentru că face bine și îmi face bine. Sunt conștientă de imprevizibilul vieții și mai știu că oricare dintre noi se poate afla în poziția disperată de ajutor. Și nu este un sentiment plăcut. M-am gândit de multe ori la rudele mele, la bunica mea care este bolnavă, chiar și la propria persoană. Știu că în acele momente nevoia este atât de mare, disperarea la fel, totul devine o loterie, iar zarurile stau în mâinile persoanelor care decid să te ajute sau nu. Așa că, eu dacă sunt un caz mai fericit și nu trec printr-o astfel de tragedie și sunt aptă de întrajutorare, de ce să nu o fac.
Pe lângă faptul că cei 450 ml din sângele tău ajută alte 3 vieți, există o serie de avantaje și pentru corpul donatorului. Căci într-adevăr, donarea este foarte sănătoasă și benefică și pentru cel ce alege să facă acest act. Iar acesta, poate, este un lucru mai puțin știut. Câteva dintre beneficii sunt prezentate în acest filmuleț, mai pe larg:
#azi
Cât despre mine, nu pot spune decât că sunt foarte fericită și mândră. Astăzi a fost o zi care mi-a oferit atât de multe lecții, o zi care a început cu mine, care a continuat cu o discuție între surori la o prăjitură (discuție despre prima zi de școală din clasa a 8-a și despre prima zi de donare la 20 de ani), urmată de o ieșire de celebrare cu prietenele mele, ca în final să se încheie cu mine, alături de o cană cu ceai, redactandu-mi experiența în acest articol.
Vă încurajez mult ca atunci când vă veți simți pregătiți să mergeți să încercați experiența donării benevole de sânge și să vedeți cum se simte cu adevărat binele. Aici este și ghidul donatorului, pentru a fi mai ușor.
Iar ca notă de final, cum povestea mea a început printr-un maraton, în octombrie, ea se continua tot prin același maraton și anul acesta, cu diferența că cei 3 km alergați în clasa a 11-a, se vor transforma, de această dată, în 10 km:) în ce de-al doilea meu an de facultate. Pot spune că de astăzi sunt un #bloodfluencer adevărat!
De cand port cu mandrie tricoul de #bloodfluencer raspund si intrebarilor / nelamuririlor donatorilor de sange, dar si celor care se gandesc sa doneze pentru prima data. Fac asta pe grupurile de donatori, pe pagina N-avem SANGE, dar de multe ori sunt abordata si in particular pentru lamuriri suplimentare. Pentru a da raspunsuri corecte, pe langa verificarea legislatiei, apelez cu incredere la cateva doamne doctor minunate, carora le solicit o parere avizata, atunci cand apar situatii particulare care pot indica excludere temporara sau, din pacate, permanenta.
Atunci cand insa intalnesc oameni care descopera in urma raspunsurilor primite, ca pot dona sange, bucuria mea este la fel de mare ca a lor. Dar vreti sa stiti cum e, atunci cand la randul lor, nu se opresc aici si dau curs spiritului de #bloodfluencer?
#dorinta
Intalnirea cu Lidia Teth, a fost la inceput similara cu majoritatea interactiunilor. Lidia, o femeie cu suflet mare, mama a 3 fetite pentru care vrea prin tot ce face, sa fie un bun exemplu, scria pe un grup de donatori sanguini ca desi isi doreste foarte mult, ea nu poate dona sange pentru ca a avut in copilarie hepatita A.
A inteles acest lucru in urma cu cativa ani cand, nepotica ei a primit un crunt diagnostic de leucemie si a avut mare nevoie de sange. N-a renuntat si a compensat convingandu-i pe cei din jur, astfel ca a strans un numar suficient de donatori. Insa dorinta de a deveni donator sanguin i-a ramas si spune ca spera intr-o minune.
Raspunsul meu primit pe grup, cu explicatiile argumentate privind hepatita A ca fiind incadrata la excludere temporara in OMS 1193/2007, cu mentiunea ca sunt necesare niste analize suplimentare, determinari specifice, in urma carora medicii de la Centrul de Transfuzie au certitudinea ca istoricul medical nu este pentru hepatita B sau C, i-a inseninat ziua. Cu atat mai mult cu cat i se ceruse din nou ajutorul, pentru o cunostinta.
Astfel ca, in luna Martie, la Centrul de Transfuzie Sanguina Tg. Mures, dorinta Lidiei s-a implinit. A donat sange!
#un pas mai departe
Dar Lidia nu s-a oprit aici. A inteles si a rezonat cu obiectivul programului “N-avem SANGE?!”, acela de a transforma donarea de sange intr-un obicei recurent, ca parte a unui stil de viata sanatos, pentru trup si suflet. Iar fericirea unui vis implinit, intelegerea faptului ca pasii mici conduc catre fapte mari, au motivat-o sa se mobilizeze, iar in luna Iulie a organizat un eveniment – invitatie la donare, chiar la Centrul de Transfuzie Tg. Mures.
Impreuna cu personalul de la Centrul de Transfuzie a stabilit data, a inceput sa vorbeasca despre asta cu cei din jur, cu oameni cu suflet mare care au apreciat efortul Lidiei, astfel ca invitatia ei a fost mediatizata inclusiv la postul radio local si in social media, iar 2 sponsori locali s-au oferit sa le daruiasca celor care raspund apelului Lidiei, vouchere. 60 de oameni minunati au raspuns apelului ei si au dat o sansa la viata, celor aflati in nevoie. Va lasam mai jos si mesajul Lidiei:
“Vreau sa-mi exprim bucuria pe care am avut-o pe data de 21 iulie!
Am initiat un apel de donare de sange la Centrul de Trasfuzie Sanguina Targu Mures, stiind ca e mare nevoie de donatori. Imi doream foarte mult sa mobilizez cat mai multi oameni sa doneze sange si am REUSIT. Apelul a avut rolul de a atrage atentia Muresenilor asupra cererii mari de sange, de a-i mobiliza sa raspunda acestei cereri, aducand astfel o contributie importanta oamenilor aflati in nevoie. Doneaza sange, fii erou! Nu te costa nimic, ba mai mult, salvand vieti, te ajuti si pe tine!„
#model
Lidia e unul din exemplele pentru care suntem recunoscatori cand le gasim in jurul nostru, oameni care nu asteapta sa se intample “mai binele”, ci pun umarul pentru asta. Ea stie ca se poate intampla oricand, pentru oricine, sa aiba nevoie de sange, iar salvarea vine chiar de la cei de langa noi. Si a inteles ca e cel mai bine ca langa noi, in orasul nostru, in comunitatea noastra, sa fie oameni sanatosi, eligibili si responsabili, care stiu, pot si vor sa faca un gest atat de simplu, dar atat de generos: sa doneze viata.
Se poate dona daca ai avut candva Hepatita A? Probabil ca multi dintre voi nu cred asta, pentru ca nu au avut sansa sa se intalneasca, virtual sau nu, cu un #bloodfluencer ca Delia Modrea, asa cum a avut Sorin.
#povestea din spatele omului
Sorin are 41 ani , este fost sportiv de performanta la lupte greco-romane, apoi campion national de 3 ori la K1 (kickbox) in România , medaliat la Campionatul Mondial 2019 Italia la K1, categoria 75 kg. Acesta a lucrat in Londra 12 ani ca garda de corp, iar in prezent este antrenor personal și trainer de fitness pentru instructori. Este, de asemenea, voluntar activ la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, ISU BUCOVINA SUCEAVA, din 2019 si activeaza ca paramedic voluntar pe ambulanta de tip B, cat si pe celelalte autospeciale in funcție de apelul 112 primit.
Povestea lui Sorin a inceput acum cativa ani cand a fost refuzat de la donarea de sange, deoarece a avut in copilarie hepatita de tip A. In urma acestui diagnostic, acesta a crezut mult timp ca nu este eligibil pentru a dona. Aici intervine destinul. Caci drumul lui Sorin s-a intersectat cu drumul nostru.
Recent, Sorin a intrat in contact cu programul nostru, unde nu numai ca a aflat ca poate dona, ci si ca este oricand binevenit in comunitatea #bloodfluencer. De atunci, lucrurile au inceput sa prinda alta culoare.
#altruism
In prezent, Sorin este donator recurent, prima sa donare fiind in 2021, si este mai motivat ca niciodata sa faca bine. Acesta ne-a marturisit: ,,Mie mi-a plăcut mereu să ajut pe oricine si am zis ca daca pot ajuta pe cineva bolnav si daca sângele meu poate ajuta la însănătoșirea unui om bolnav, o fac oricând cu drag ori de cate ori este nevoie. Prima donare de sânge a avut loc la Golgota, unde Domnul Iisus a plătit cu sânge pentru păcatele noastre . Apropiatilor mei le spun ca nu este sentiment mai frumos să știi ca ai putut ajuta pe cineva care este bolnav si ca sângele tău poate salva cu adevarat o viața. Le mai transmit ca fiecare dintre noi poate ajunge in situația de a avea nevoie de sânge si dacă toți am fi nepăsători s-ar pierde multe vieți omenești ce pot fi salvate’’.
Daca si tu ai avut Hepatita A, in copilarie, sa stii ca poti dona sange. Ai nevoie doar de niste determinari specifice, ca sa fie sigur ca nu ai avut B sau C. Ia legatura cu Centrul de Transfuzie din judetul tau si spune-le asta. Daca nu te descurci, poti sa ne scrii pe adresa contact@n-avemsange.ro si te vom ajuta cu lamuriri suplimentare.
Mihai Eduard Alin este un tanar de 22 de ani, voluntar in cadrul Fundatiei SMURD, pasionat sa-si ajute semenii si totodata un mare fan al donarii de sange. Pentru ca ne dorim sa intalnim cat mai des astfel de exemple, i-am adresat cateva intrebari.
In primul rand determinarea mea este sa ajut cât mai multă lume si cred ca salvarea cu sângele tău donat este o minune!
Când a fost prima data când ai donat? De ce?
Prima mea donare din câte țin minte a fost pe 28.02.2018 exact de ziua mea de naștere. De ce am donat sânge? Mi-am dat seama ca foarte mulți așteaptă pe paturile de spitale un donator eligibil.
De ce este important ca ești donator de etnie rroma?
Nu este important, toți suntem oameni român, țigan, nu contează. Doar cred ca sunt singurul de etnie rroma donator.
De ce ai ales sa fii voluntar SMURD?
Exact ca si cu sângele pe care-l donez, îmi place foarte mult sa ajut semenii aflați in suferința.
Crezi ca prin lucrurile pe care le faci, prin initiativele la care iei parte poți fi un exemplu pentru comunitatea ta și pentru tineri, in general? Cum?
Am schimbat peste jumătate de comunitate, explicându-le despre inițiativele mele si despre donarea de sânge.
Cum este văzută donarea de sange in comunitatea ta?
Când am donat prima data toată familia a sărit pe mine că de ce am donat. Că sângele meu ajunge in sângele bolnavilor cu cancer sau alte probleme de sănătate. In timp au înțeles despre donare si despre iubirea fata de semeni.
De ce ai ales sa îți dedici timp pentru acțiuni de acest gen?
Vreau sa aduc o imagine buna asupra comunității rrome, că si noi putem. Rasismul ucide in fiecare zi câte un copil de etnie rroma!
Cum consideri ca ar trebui sa arate profilul unui donator de sange? Dar al unei persoane dedicate facerii de bine pentru ceilalți?
Mult mai apreciat de instituțiile statului.
Dacă ar fi sa îți convingi un prieten sa îți urmeze exemplul, cum ai face acest lucru?
As vorbi cu el si l-as pune in locul persoanelor care așteaptă sânge pe patul de moarte. L-as întreba cum s-ar simți dacă nu e sânge!
Pe 11 iunie, in Dejani, la poalele Muntilor Fagaras, am scris impreuna un nou volum din ceea ce de acum suntem siguri ca va deveni o poveste de succes – #bloodfluencer Marathon, unicul eveniment sportiv de alergare din Romania dedicat sustinerii si promovarii donarii voluntare de sange!
Iar editia din acest an a reusit sa intipareasca in sufletele tuturor celor prezenti – de la alergatori, sustinatori, pana la voluntari si organizatori – trairi fantastice, amintiri de neuitat si emotii invaluite in parfum de salcam, fan cosit dar mai ales … bucurie! Bucuria de a reuni oameni deosebiti care au demonstrat ca impreuna suntem curaj si umanitate, chiar daca nu ne cunoastem si chiar daca venim din toate colturile tarii!
Pe scurt, despre cea de-a doua editie #bloodfluencer Marathon
Peste 250 de participanti inscrisi la cele 4 curse (Cursa Populara, Cros, Semimaraton si Maraton) – specialisti din cadrul tuturor centrelor de transfuzie sanguina la nivel national, militari, donatori sau pur si simplu pasionati de alergare – s-au reunit pentru a sustine donarea voluntara de sange prin miscare. Doua elemente complementare, tinand cont de faptul ca atat donarea regulata de sange, cat si alergarea implica beneficii reale pentru sanatate!
De la START si pana la FINISH, fiecare dintre cei prezenti a demonstrat, cu zambetul pe buze, ca astepta cu nerabdare trecerea din online in normalitatea interactiunilor sociale fata in fata, reconectarea cu natura si investirea in sanatate prin miscare.
Dar mai ales toti cei prezent au demonstrat ca este normal sa avem curaj, ca de fapt avem sange si ca putem acoperi aceasta responsabilitate numita viata, castigandu-si pe deplin titulatura #bloodfluencer = ambasador natural al donarii de sange.
Ce a fost diferit fata de prima editie?
Am pastrat absolut tot ceea ce a fost mai bun din prima editie – cauza deosebita din spatele evenimentului alaturi de dedicarea si implicarea 200% a organizatorilor si voluntarilor.
Fata de acestea am plusat cu:
trasee si mai spectaculoase pentru toate cursele, cu frecvente puncte de hidratare, alimentare si ghidaj, amplificate de o super atmosfera creata de voluntarii mega-energici;
kit-uri de participare consistente si premii oferite primilor trei clasati la fiecare cursa, pe categoriile masculin/feminin, posibile cu sprijinul unui numar dublu de sponsori fata de editia anterioara;
bufet special in zona de Start/Finish cu specialitati calde locale pregatite pentru participanti;
vreme numai buna pentru alergare (din acest an detinem si un specialist in descantece meteorologice);
bloodfluencer Party post-eveniment, unde am reusit sa consolidam legaturi aparte intre vechii si noii membri ai comunitatii de #bloodfluenceri, extinse considerabil in urma editiei de anul acesta;
workshop tip dezbatere privind donarea de sange, cu participarea specialistilor din cadrul centrelor de transfuzie sanguina la nivel national.
Incheiem aici sumarul (desi la cat de pline ne sunt inimile, am avea atat de multe de zis!), cu promisiunea de a reveni cu testimoniale dedicate din partea celor prezenti la cea de-a doua editie #bloodfluencer Marathon, dar mai ales cu invitatia de a va bloca inca de pe acum in calendare data de 10 iunie 2023, pentru editia cu numarul 3!
Ca parinte e foarte greu sa-ti vezi copilul bolnav. Ai prefera sa ai tu asupra ta acea suferinta, doar ca sa-i fie bine puiului tau. Cand discutam de o boala grea, de un diagnostic necrutator, e si mai complicat. Despre acest gen de cazuri si despre cat de greu este sa comunici parintilor diagnostice grave am discutat cu d-na Dr. Adriana Apostol, medic primar pediatru cu supraspecializarea oncohematologie si reumatologie pediatrica, de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, „Sf. Apostol Andrei” din Constanta.
Ce simte un parinte in clipa in care afla un asemenea diagnostic, de boala grava?
Noi nu le dam o veste decat de supozitie, adica nu le spuneam ,,ai leucemie”, pentru ca aici nu facem analiza maduvei, deoarece nu avem aparatura speciala. Diagnosticul se pune pe o analiza din sange periferic, este o suspiciune de celule care nu sunt normale, care nu trebuiau sa apara acolo. Sigur ca este o veste ingrozitoare chiar si supozitia, chiar si suspiciunea, pentru ca esti obligat sa anunti parintii ca tu suspicionezi. Tocmai de aceea se duce si intr-o alta clinica, care are mai multe posibilitati de diagnostic si de precizare a diagnosticului, iar diagnosticul este stabilit, trebuie sa ramana acolo. Deci, odata ajunsi acolo, dupa ce se face analiza, raman acolo si incep repede tratamentul.
Intotdeauna am promovat donarea de sange, adica am rugat parintii sa ne ajute, colegii de serviciu ai mamei, ai sotului. Deci am promovat donarea aceasta de sange si au fost foarte, foarte intelegatori si au luptat pentru rezolvarea problemei de sange. Ei inteleg ca daca mama si tata doneaza, doneaza pentru copilul lor. Este o discutie mai lunga. Cand venim si vedem coada aici la Centrul de Transfuzie, stim ca au venit pentru cineva drag. In general, sunt infricosati de diagnostic, dar ajuta cu donarea. Parintii, care trec prin suferinta aceasta si care stiu ca au nevoie de produse de sange, ne ajuta foarte mult si bineinteles ca ajuta si Centrul de Transfuzie si ii ajuta si pe ceilalti copii, pentru ca exista parinti care nu reusesc sa mobilizeze asa de multa lume si este si pentru ei bine.
Din experienta dumneavoastra, ce credeti ca facem gresit de vin inspre noi numai suferinte, parca tot mai mari?
Ce facem gresit?! Pai sa incepem cu poluarea, cu controlul calitatii alimentelor pe care le oferim copiilor nostri. Mamele ar trebui invatate ca nu este de ajuns sa le ofere mancare si vitamine copiilor lor. Ar trebui sa iubim mai mult miscarea, sportul, lucruri care au devenit derizorii.
Vad ca exista in multe televiziuni foarte multi nutritionisti care apar si le invata pe mame ce ar trebui sa faca. Banuiesc ca este un lucru foarte raspandit la noi in tara: sa hranim bine copilul, sa manance bine copilul, orice ar manca, in orice combinatii, ii premiem si cu fast-food. Aceste lucruri cred ca sunt foarte daunatoare.
Din experienta mea, nu stiu daca am doi sportivi care au facut malignitati, si din 1994 tot iau in evidenta copii si pe unii chiar ii tratez, iar majoritatea au probleme de acest gen: ori vin din medii defavorizate foarte multi, ori sunt plinuti, grasuti.
Stiti ce se intampla? Nu exista un control al alimentelor. Sunt mutatii genetice care nu stim de unde apar. Noi nu facem teste genetice. Orice copil care pleaca afara, vad ca se intoarce cu tot felul de mutatii, teste, stie exact unde s-a produs, dar din ce cauza, nu stim.
Aveti vreun mesaj de transmis parintilor, adultilor?
Nu, nu am, decat ,,Donati, donati, donati”.
Anul acesta, si anul trecut, dar mai ales anul acesta am inceput-o atat de rau. Ne-au murit patru sau cinci copii care veneau de la tratament din afara, nici macar din Romania, sa zici ca n-am avut ce trebuie, ca ne-a lipsit un citostatic. Copii tratati ca la carte, in Italia, Germania, in tari puternice, s-au prapadit asa… si continua sa vina in stadii foarte avansate.
Nu exista o cale de mijloc: ori vin degeaba si se sperie din orice, ori stau pana in ultimul moment, rar vin exact cand trebuie. Si nici modul in care prezinta boala copilului nu este unul accesibil.
Am avut acum 10-15 ani o pacienta americanca, care avea 3 copii. Cand venea la mine, venea cu totul notat clar, chiar intr-un minut termina tot istoricul copilului. Ei bine, la noi, la un medic roman, rapoartele nu arata atat de clar, ba din contra.
Traversam o perioada delicata, marcata atat de pandemie cat si de razboiul din Ucraina. Sunt evenimente pe care nici nu ne gandeam ca le vom intalni vreodata, pe timpul vietii noastre. In acest context i-am adresat cateva intrebari d-nei Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta, despre concluziile decantate in urma acestei perioade, despre felul in care au reactionat donatorii, in sustinerea tuturor momentelor grele.
Ce incercari s-au resimtit la nivelul judetului Constanta, in acest al doilea an de pandemie?
A fost un an care s-a incheiat, din fericire, cu bine, din punctul de vedere al obiectivelor institutiei si din punct de vedere al pacientilor, care au necesitat la un moment dat tratament transfuzional. Nu au fost inregistrate situatii, in care vreun pacient sa aiba de suferit intrucat nu au fost disponibile la timp componente sanguine critice, pentru starea sa de sanatate.
Analizand, insa, felul in care s-a desfasurat activitatea este necesar sa mentionam faptul ca provocarile pe care le-am intalnit atat ca director cat si ca medic cu experienta de 31 de ani, in acest domeniu, au aratat faptul ca deja au trecut prea multi ani, in care Centrul de Transfuzie Constanta si activitatea de donare de sange nu a beneficiat de sprijinul instutiilor de reper, din punct de vedere al administratiei locale, la nivelul judetului. De asemenea s-a simtit, de la inceputul pandemiei, lipsa unor voluntari din comunitate, din afara sistemului de sanatate, voluntari care sa ne intermedieze si sa ne usureze cumva accesul catre populatie, astfel incat sa asiguram un numar suficient de donatori.
Ce aduce nou situatia de-acum, pregatirea pentru o eventuala solicitare crescuta, in perspectiva razboiului din tara vecina?
Recomandarea pe care Centrele de Transfuzie au primit-o din partea Ministerului Sanatatii, de a extinde programul de donare de sange, a fost evident justificata de faptul ca oricand ar fi putut aparea o solicitare din partea Ucrainei, atat catre Romania, ca tara din vecinatate, cat si catre alte tari, de a fi sprijiniti cu componente sanguine.
Aceasta posibila solicitare putand aparea in conditiile in care oricum, in general, in tara este un deficit de donatori de sange. Deci noi oricum, de cel putin doi ani de cand a inceput pandemia, luptam permanent pentru a recruta noi donatori de sange si pentru a creste colecta, astfel incat sa raspundem nevoilor pacientilor, din spitalele din Romania.
A fost dificil sa convingem angajatii implicati in activitatea de donare de sange, ca este necesara extinderea programului de lucru, in conditiile in care, cel putin in Constanta dar nu numai, supravietuim practic de luni de zile cu un numar foarte mic de angajati.
Sunt singurul medic din institutie. Din 21 de ani, de cand am preluat conducerea acestei institutii, peste 14 ani am fost singurul medic. Astfel incat am considerat ca este obligatia mea sa acopar activitatea medicala, avand calificarea si competenta necesara, pe multe sectoare. Pe parcurs am avut colaborari din partea unor colegi, medici de familie, dar iata ca de peste un an s-a dovedit a fi imposibil, in ciuda tuturor incercarilor de a gasi medici colaboratori, de a mai gasi colegi. Principalul motiv fiind faptul ca deja o parte din medicii de familie au fost implicati in Programul de Vaccinare.
#programextins
Revenind la aceasta saptamana de lucru, cu program extins, ca si in alte judete din tara, orele suplimentare in care s-a lucrat nu au crescut interesul populatiei de a veni sa doneze sange. Programul limitat de lucru a fost, in ani, prezentat de multe persoane, la nivelul tarii, ca fiind principalul motiv pentru care nu pot veni sa doneze.
In ceea ce priveste judetul Constanta, in cele 6 zile de pana acum, numarul persoanelor, care au prezentat ca motiv al venirii la donare Campania pentru Ucraina, a fost foarte mic, undeva sub 50. Aceasta dintr-un total de 400-450 donari de sange efectuate.
Cel putin 50% dintre cei care au donat au fost donatori care au venit pentru ca o cunostinta, o ruda, un apel de pe internet recomanda/ruga oamenii sa vina sa doneze pentru anumiti pacienti.
#comunicare
In acelasi timp, aceasta ultima perioada mi-a consolidat o opinie care incepea sa se contureze, anume aceea ca Centrele de Transfuzie au nevoie de dezvoltare, cel putin in directia Comunicarii profesioniste, cu populatia. Noi incercam, transmitem mesaje, dam interviuri, promovam pe Facebook, dar eu simt ca am nevoie de sprijinul unor persoane cu experienta in domeniul Comunicarii, adaptate pe grupe de varsta, pe domenii de activitate, la nivelul populatiei generale.
Nu mai este suficient sa transmitem noi mesajele asa cum ne pricepem si cum avem timp s-o facem. Daca ar fi sa reusesc sa fac ceea ce-mi doresc, as posta doua-trei mesaje catre populatie, nu numai mesaje de recrutare, mesaje de multumiri, de felicitari, dar timpul nu ne permite.
Profilul donatorilor de sange s-a schimbat mult, in ultimii 10 ani, si in judetul Constanta. Sper ca nu supar pe nimeni daca spun ca eu sunt mandra de oamenii care vin sa doneze in aceasta institutie. O parte din acesti oameni, insa, asteapta mult mai mult de la noi, nu intotdeauna ceva ce intra in puterile noastre, fara sprijin. Eu mi-as dori sa dezvolt un Centru de Transfuzie altfel. Incerc de ani de zile sa pot organiza diverse activitati in Centru, in afara activitatii medicale specifice. Sa fie un loc de informare, pentru populatie, un loc de formare in domeniul medical, un loc in care omul, cand vine, sa nu fie nevoit sa astepte. Repet, nu putem singuri!
Cum anume ati vedea colaborarea cu voluntarii? Ce-ar trebui sa faca?
Cred ca la nivelul judetului, pentru a creste colecta, am avea nevoie de o crestere cu cel putin 20-25%, ca sa avem in permanenta rezerve de confort pentru a face fata cererilor spitalelor, peste ceea ce reprezinta rutina.
Aceasta institutie are nevoie de persoane active, care sa se implice nu in a ne sprijini in activitatea de rutina, pentru ca neavand pregatire medicala cu greu ar putea sa se integreze. Avem nevoie de activisti, persoane care au experienta comunicarii, care ne pot ajuta in identificarea de firme, cu angajati in numar mai mare, cu perspectiva organizarii de actiuni de donare de sange, fie la sediul Centrului, fie la sediul firmei.
#prezentarimotivationale
Avem nevoie de oameni care sa aiba experienta unor prezentari motivationale, care sa poata vorbi angajatilor si persoanelor din anumite institutii, despre donarea de sange. Oricat mi-as dori eu, ca Director, si oamenii mei din echipa sa facem asta, nu avem pregatirea necesara. Principalul aspect care nu ne permite sa iesim prea mult in afara institutiei este faptul ca suntem prea putini.
Eu, ca Director, fiind singurul medic, nu pot iesi din institutie, in zi lucratoare, in programul de lucru al altor institutii, pentru a merge sa promovez donarea de sange sau pentru a merge sa stabilesc contacte. De aceea, avem nevoie de oameni care au capacitatea influentarii pozitive a celor care poate si-ar dori sa doneze, dar sunt inca reticenti.
Cum credeti ca ar trebui mentinuta comunicarea despre donarea de sange? Considerați ca ar trebui sa ramanem pe aceasta cale a tristeții, a emotiei sau credeti ca va veni o zi in care oamenii sa inteleaga ca este pur si simplu sanatos pentru trup si pentru suflet sa doneze?
Nu cred ca suntem condamnati la aceasta cale de a convinge oamenii sa doneze, doar prezentand tragedii. Sincer, nu sunt de acord și nu am fost niciodata de acord sa dau informatii sau imagini, chiar daca familia copiilor respectivi accepta, pentru ca mi se pare crud. Am vazut si in alte tari ca se prezinta cazuri, sunt folosite aceste exemple pentru a concretiza nevoia donarii de sange. Eu, in diverse interviuri, cand sunt rugata sa inchei interviul cu un mesaj, de mai multe ori am spus ca nu vad de ce trebuie sa cautam tot timpul formulari noi pentru evidenta.
Cata vreme sangele artificial nu devine un produs disponibil in rutina, la costuri mici pentru Sistemul de Sanatate, oamenii sanatosi au nevoie sa inteleaga faptul ca de gestul lor de a dona sange, de empatia si de sinceriatea cu care fac acest gest, depinde, uneori, viata sau accesul la tratament al multor altora dintre semenii lor, aflati poate la sute de kilometri de localitatea in care acestia traiesc. Sper ca in 10 ani, populatia donatorilor de sange din Romania sa reprezinte ceva bun, pozitiv, un exemplu, pentru ca tendinta este una corecta. Asa cum am spus, eu vad ce am reusit sa fac cu echipa mea in 20 de ani de cand am preluat conducerea Centrului, din punctul de vedere al „improspatarii” populatiei de donatori, al recrutarii unor oameni care vin sa doneze pentru a ii ajuta pe altii.
#numelepacientului
In ultimii ani, s-a dezvoltat mult utilizarea Internetului de catre membrii din familia pacientilor cu nevoi transfuzionale, acestia utilizand astfel de cai de comunicare pentru a recruta donatori care sa vina sa doneze, dand numele acelui pacient. Nu aceasta este directia.
Ceea ce spun nu este impotriva pacientilor, ci dimpotriva, pentru a sprijini mai bine pacientii: in felul acesta, oamenii cu o buna stare de sanatate, care au acceptat ideea donarii, care au donat deja, se abtin sa o faca periodic pentru ca nu stiu cand vor fi solicitati, lucru pe care ni-l spun multi donatori. Acesti donatori potentiali ies din categoria donatorilor fidelizati, evaluati periodic, reducand posibilitatea ca Centrul de Transfuzie sa poata pregati diversitatea de componente sanguine din sangele donat de dumnealor, lucru care s-ar putea face mai des de Centru, daca ar creste numarul donatorilor fideli.
De aceea, ii rugam pe toti cei cu o stare de sanatate buna, care fie nu au mai donat, dar au donat macar o data, la un moment dat, sa inteleaga de ce personalul Centrelor de Transfuzie le recomanda sa revina periodic la donare. In felul acesta, nivelul de siguranta al tratamentului acordat pacientilor creste, iar dumnealor sunt evaluati periodic din punct de vedere medical, privind starea lor de sanatate.
Semimaratonul Bucuresti are o insemnatate aparte pentru pentru programul “N-avem SANGE?!”, pentru ca a fost unul din principalele locuri si momente care au deschis portile pentru unul din cele mai frumoase si valoroase realizari ale acestui demers: comunitatea #bloodfluencer.
In urma cu 4 ani, o mana de oameni (literalmente), ne pregateam sa participam la Seminaratonul Bucuresti din 13 Mai, purtand tricouri “N-avem SANGE!”. Eram departe de a visa ca, intr-o buna zi, vom putea alege indemnul nostru din lista cauzelor sociale de la acest eveniment.
#declic
Declicul a fost generat de atmosfera si reactiile peste asteptari ale multor alergatori la expunerea unui mesaj surprinzator („N-avem sange?!”) intr-un ALTFEL de moment, plin de bucurie si nu incarcat de tristete. Acesta a dus la reamintirea unui gest de bunatate, pentru care este nevoie de doar cateva ore din timpul fiecaruia, ore pentru VIATA.
Acest moment ne-a convins ca evenimentele sportive sunt o buna ocazie de a le atrage atentia asupra beneficiilor de sanatate ale donarii de sange si nevoia unei rutine in rezolvarea problemei sangelui transfuzional, unor oameni orientati deja catre un stil de viata sanatos, care inteleg rolul antrenamentelor in rutina obiceiurilor curente.
#ocazii
Evenimentele care au urmat, au confirmat suplimentar primele concluzii, astfel ca in 2019 ne-am bucurat de primul stand la Sport Expo si primele interactiuni cu alergatorii, in sustinerea demersului “N-avem SANGE?!”, listat acum printre cauzele sociale sustinute la principalele evenimente de alergare din Bucuresti, organizate de Asociatia Bucharest Running Club. Aceste momente, au fost si raman unele dintre cele mai frumoase ocazii de a cunoaste oameni minunati, altruisti si empatici, dedicati VIETII, care inteleg demersul nostru, incarcandu-ne de speranta ca intr-o buna zi vom putea demonstra impreuna, ca AVEM sange.
O parte s-au alaturat demersului si ii vedem frecvent cu ocazia diverselor evenimente sau actiuni la care participam sau le organizam, multi doneaza sange si ii conving pe altii sa doneze, adevarati #bloodfluenceri, iar impreuna speram sa le redam increderea pacientilor care au nevoie de sange.
Toate acestea ne fac sa asteptam cu mult entuziasm si editia din acest an a Semimaratonului Bucuresti din 7 – 8 Mai, unde suntem nerabdatori sa va revedem!
Te invitam asadar sa te inscrii in echipa noastra de ambasadori ai donarii de sange si vino la standul nostru din Sport Expo. Te asteptam sa povestim si sa ne bucuram de aceste momente, atat de frumoase. Iar daca esti printre primii 150, te rasplatim cu un tricou de #bloodfluencer si o sesiune foto dedicata.