Alexandra Boboc (#bloodfluencer): „Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!”

Dacă vă intrebați ce am mai făcut în ultima vreme, ei bine, trebuie să recunosc că mi-am cam adunat toate forțele, tot curajul și toată determinarea și am fost să donez. Asta am făcut în ultima vreme. Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!

#background

Acum câtiva ani, când eram în clasa a 11-a, datorită a doi prieteni tare dragi mie, Andreea și Beny, am avut șansa de a cunoaște un om minunat, pe Marian Costache, unul dintre fondatorii programului ,,N-avem SANGE?!”, care ne-a vorbit atât de frumos despre donarea de sânge, despre nevoia acută de implicare, despre toate beneficiile care vin la pachet cu acest gest, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator, încât m-a făcut să îmi doresc chiar în acel moment să merg la centru să donez. Dar nu era posibil, fiindcă pe atunci aveam doar 17 ani.

În schimb, ca să putem compensa această imposibilitate, eu și Andreea am decis să alergăm 3 km la cursa adolescenților în cadrul Bucharest Marathon, maratonul ce urma în octombrie, pentru cauza ,,N-avem SÂNGE?!”, promităndu-mi în același timp că de îndată ce voi fi eligibilă pentru donare, voi fi prima pe ușa Centrului de Transfuzie. Am scris chiar și un articol pe această temă atunci, pentru a marca importanța pe care a avut-o acel eveniment pentru mine.

#pandemia

Puțin timp mai târziu, a venit pandemia, și deși împlinisem cei 18 ani mult așteptați, nu am mai fost să donez. Timpul a mai tot trecut de atunci, a venit și clasa a 12-a, promisiunea pe care mi-o făcusem se așezase bine acolo undeva pe raftul cu ,,și altele”. Ulterior, am dat si Bacul, am intrat și la facultate și ajunsesem și în prag de sesiune.

Țin minte bine acele câteva zile de dinainte de sesiune. Sunt zilele care mi-au dat o altă turnură vieții și perioadei ce urma să vină. În acele câteva zile înainte de sesiune am primit un telefon de la Marian, lucru ce m-a surprins mult, fiindcă nici nu mai credeam că are numărul meu de telefon. Acesta mi-a spus că le-ar face mare plăcere, lui și echipei sale, să reia legătura și colaborarea cu mine. Și de atunci, povestea mea cu donare de sânge și cu această inițiativă nobila marca ,,N-avem SÂNGE?!” au reînceput să se împletească.

#dorinta

În acel punct mi-am reamintit despre dorința mea cea mare și eram hotărâtă să mi-o îndeplinesc, într-un final. Doar că lucrurile au stat puțin diferit, din nou. În prima sâptămână de sesiune am făcut covid, după ce m-am vindecat, am trecut printr-o perioadă de răceli și viroze destul de puternice, apoi au apărut tot felul de alte impedimente. Inclusiv vinerea trecută când mi-am propus cu atât de mare ardoare să merg la donare, nu am reușit să o fac…

Toate aceste obstacole până azi. Astăzi când mi-am spus că orice ar fi, mai departe de orice eveniment care intervine sau de orice frică de-a mea, fac orice și ma prezint la Centrul de Transfuzie. Era momentul. Amânasem de mult prea mult timp…

#experientadeazi

Trebuie să recunosc că m-am trezit dimineața cu multe emoții. Îmi era puțin frică. Deși îmi făcusem tot research-ul de dinainte, în această dimineață mi-am pus tot felul de întrebări: oare o să mă descurc pe acolo singură, oare voi ști pe unde să mă duc, cum să parcurg în regulă toate etapele? Dar recoltarea efectivă? Cum va fi oare? Oare mă va durea? Oare voi rezista cu acel ac timp de 7-10 minute? Și cu toate acestea, am ales să descopăr răspunsul la întrebări la centru, pe propria piele.

#singura

Nu am spus multor persoane ce aveam de gând să fac astăzi, și nici însoțită nu am vrut să merg. Mi-am dorit să merg singură, pentru că am vrut să fie o experiență a mea cu mine, o călătorie personală. Fiind prima dată, am vrut să fiu atentă la fiecare detaliu al zilei, să simt din plin fiecare moment, fiecare părticică, fie ea bună sau mai puțin plăcută.

Am vrut să fiu cu adevărat prezentă și să îmi demonstrez mie că ma pot descurca singură, ca pot fi pe cont propriu, cu propriile alegeri, gânduri și decizii, fie ele bune sau mai puțin avantajoase. Și așa am făcut. Mi-am mai demonstrat, încă o dată în ultimul timp, cât sunt de puternică și cât de mult contează motivația și dorința.

Nu e ușor să ieși din zona de confort. Dar e singurul mod ce îți deschide uși, oportunități, care te ajută să evoluezi pe toate planurile, să descoperi mereu și mereu o nouă versiune a ta. Așa că am tras aer în piept și m-am aruncat cu capul înainte, din nou.

#donarea

Am ajuns la locație. Am luat un număr de ordine și am completat formularul, apoi am urcat la cabinetul 7. Acolo m-a întâmpinat o doamna doctor foarte simpatică. Mi-a mai pus câteva întrebări, mi-a luat tensiunea și m-a rugat să merg într-un alt cabinet pentru a mi se lua câteva probe sumare de sânge din deget. Am revenit, apoi, la dumneaei, unde mi s-a confirmat că am hemoglobina în regulă și la fel și celelalte valori, deci sunt apta de donare.

Mi-am luat fișa și am urcat la următorul etaj. Ajunsă acolo, mi-am așteptat rândul la recoltare, timp în care am vorbit cu ceilalți oameni care se aflau la coadă, descoperindu-le poveștile. Intrată în sală, m-am așezat pe scaun și am așteptat să înceapă procedura, bineînțeles cu fricile de rigoare legate de ac. Dar supriză, căci înțepătura a durut foarte puțin, iar cele 7-10 minute au trecut mai repede decât mă așteptam.

#primapunga

Când mi-am dat seama că tocmai am donat prima mea pungă de sânge, nu mi-a venit să cred. Nu înțelesesem de ce mi-a luat atât de mult să fac așa ceva, pentru ce mi-a fost atât de frică. Pur și simplu nu mi se părea real ce tocmai făcusem. Apoi am simțit cum întreg corpul îmi este invadat de un sentiment de fericire pură. Pluteam pur și simplu.

Mă simțeam în armonie cu mine însămi și cu toată lumea din jur. În acel moment, eram plină de iubire, simțeam ca iubesc lumea întreagă. Că momentul prezent e tot ce avem și ca el contează cel mai mult. Simțeam în acele momente că nimic nu mai e rău în lume, că totul e exact așa cum ar trebui să fie și că iubirea și bunătatea, oricât de clișeic ar putea suna, sunt cele două ingrediente de care avem nevoie, atât, nimic mai mult. Iar eu doar din acele două ingrediente eram făcută în acele momente.

Întrebarea este de ce am ales să fac acest gest. De ce mi-am dorit atât de mult să donez sânge:

Unul dintre răspunsuri ar fi pentru că eu cred foarte mult în bine, pentru ca vreau să contribui și eu la mai bine, la mai bun, la construirea unei comunități caracterizate prin empatie, compasiune și dorință de viață, care se bucură de un viitor mai bun, așa cum îl merităm cu toții. Și sunt conștientă că această mare schimbare care se tot aude peste tot în ultimul timp stă în mâinile fiecăruia dintre noi, căci fiecare gest, oricât de mic, e de fapt un pas înainte.

#debine

Am donat pentru că face bine și îmi face bine. Sunt conștientă de imprevizibilul vieții și mai știu că oricare dintre noi se poate afla în poziția disperată de ajutor. Și nu este un sentiment plăcut. M-am gândit de multe ori la rudele mele, la bunica mea care este bolnavă, chiar și la propria persoană. Știu că în acele momente nevoia este atât de mare, disperarea la fel, totul devine o loterie, iar zarurile stau în mâinile persoanelor care decid să te ajute sau nu. Așa că, eu dacă sunt un caz mai fericit și nu trec printr-o astfel de tragedie și sunt aptă de întrajutorare, de ce să nu o fac.

Pe lângă faptul că cei 450 ml din sângele tău ajută alte 3 vieți, există o serie de avantaje și pentru corpul donatorului. Căci într-adevăr, donarea este foarte sănătoasă și benefică și pentru cel ce alege să facă acest act. Iar acesta, poate, este un lucru mai puțin știut. Câteva dintre beneficii sunt prezentate în acest filmuleț, mai pe larg:

#azi

Cât despre mine, nu pot spune decât că sunt foarte fericită și mândră. Astăzi a fost o zi care mi-a oferit atât de multe lecții, o zi care a început cu mine, care a continuat cu o discuție între surori la o prăjitură (discuție despre prima zi de școală din clasa a 8-a și despre prima zi de donare la 20 de ani), urmată de o ieșire de celebrare cu prietenele mele, ca în final să se încheie cu mine, alături de o cană cu ceai, redactandu-mi experiența în acest articol.

Vă încurajez mult ca atunci când vă veți simți pregătiți să mergeți să încercați experiența donării benevole de sânge și să vedeți cum se simte cu adevărat binele. Aici este și ghidul donatorului, pentru a fi mai ușor.

Iar ca notă de final, cum povestea mea a început printr-un maraton, în octombrie, ea se continua tot prin același maraton și anul acesta, cu diferența că cei 3 km alergați în clasa a 11-a, se vor transforma, de această dată, în 10 km:) în ce de-al doilea meu an de facultate. Pot spune că de astăzi sunt un #bloodfluencer adevărat!

Cand viata continua sa surprinda

articol de Alexandra Boboc

Se poate dona daca ai avut candva Hepatita A? Probabil ca multi dintre voi nu cred asta, pentru ca nu au avut sansa sa se intalneasca, virtual sau nu, cu un #bloodfluencer ca Delia Modrea, asa cum a avut Sorin.

#povestea din spatele omului

Sorin are 41 ani , este fost sportiv de performanta la lupte greco-romane, apoi campion national de 3 ori la K1 (kickbox) in România , medaliat la Campionatul Mondial 2019 Italia la K1, categoria 75 kg. Acesta a lucrat in Londra 12 ani ca garda de corp, iar in prezent este antrenor personal și trainer de fitness pentru instructori. Este, de asemenea, voluntar activ la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, ISU BUCOVINA SUCEAVA, din 2019 si activeaza ca paramedic voluntar pe ambulanta de tip B, cat si pe celelalte autospeciale in funcție de apelul 112 primit.

Povestea lui Sorin a inceput acum cativa ani cand a fost refuzat de la donarea de sange, deoarece a avut in copilarie hepatita de tip A. In urma acestui diagnostic, acesta a crezut mult timp ca nu este eligibil pentru a dona. Aici intervine destinul. Caci drumul lui Sorin s-a intersectat cu drumul nostru.

Recent, Sorin a intrat in contact cu programul nostru, unde nu numai ca a aflat ca poate dona, ci si ca este oricand binevenit in comunitatea #bloodfluencer. De atunci, lucrurile au inceput sa prinda alta culoare.

#altruism

In prezent, Sorin este donator recurent, prima sa donare fiind in 2021, si este mai motivat ca niciodata sa faca bine. Acesta ne-a marturisit:
,,Mie mi-a plăcut mereu să ajut pe oricine si am zis ca daca pot ajuta pe cineva bolnav si daca sângele meu poate ajuta la însănătoșirea unui om bolnav, o fac oricând cu drag ori de cate ori este nevoie. Prima donare de sânge a avut loc la Golgota, unde Domnul Iisus a plătit cu sânge pentru păcatele noastre . Apropiatilor mei le spun ca nu este sentiment mai frumos să știi ca ai putut ajuta pe cineva care este bolnav si ca sângele tău poate salva cu adevarat o viața. Le mai transmit ca fiecare dintre noi poate ajunge in situația de a avea nevoie de sânge si dacă toți am fi nepăsători s-ar pierde multe vieți omenești ce pot fi salvate’’.

Daca si tu ai avut Hepatita A, in copilarie, sa stii ca poti dona sange. Ai nevoie doar de niste determinari specifice, ca sa fie sigur ca nu ai avut B sau C. Ia legatura cu Centrul de Transfuzie din judetul tau si spune-le asta. Daca nu te descurci, poti sa ne scrii pe adresa contact@n-avemsange.ro si te vom ajuta cu lamuriri suplimentare.

Mihai Eduard Alin: “Imi place foarte mult sa ajut semenii aflați in suferința”

Mihai Eduard Alin este un tanar de 22 de ani, voluntar in cadrul Fundatiei SMURD, pasionat sa-si ajute semenii si totodata un mare fan al donarii de sange. Pentru ca ne dorim sa intalnim cat mai des astfel de exemple, i-am adresat cateva intrebari.

un interviu de Alexandra Boboc

Ce te-a determinat sa donezi sange?

In primul rand determinarea mea este sa ajut cât mai multă lume si cred ca salvarea cu sângele tău donat este o minune!

Când a fost prima data când ai donat? De ce?

Prima mea donare din câte țin minte a fost pe 28.02.2018 exact de ziua mea de naștere. De ce am donat sânge? Mi-am dat seama ca foarte mulți așteaptă pe paturile de spitale un donator eligibil.

De ce este important ca ești donator de etnie rroma?

Nu este important, toți suntem oameni român, țigan, nu contează. Doar cred ca sunt singurul de etnie rroma donator.

De ce ai ales sa fii voluntar SMURD?

Exact ca si cu sângele pe care-l donez, îmi place foarte mult sa ajut semenii aflați in suferința.

Crezi ca prin lucrurile pe care le faci, prin initiativele la care iei parte poți fi un exemplu pentru comunitatea ta și pentru tineri, in general? Cum?

Am schimbat peste jumătate de comunitate, explicându-le despre inițiativele mele si despre donarea de sânge.

Cum este văzută donarea de sange in comunitatea ta?

Când am donat prima data toată familia a sărit pe mine că de ce am donat. Că sângele meu ajunge in sângele bolnavilor cu cancer sau alte probleme de sănătate. In timp au înțeles despre donare si despre iubirea fata de semeni.

De ce ai ales sa îți dedici timp pentru acțiuni de acest gen?

Vreau sa aduc o imagine buna asupra comunității rrome, că si noi putem. Rasismul ucide in fiecare zi câte un copil de etnie rroma!

Cum consideri ca ar trebui sa arate profilul unui donator de sange? Dar al unei persoane dedicate facerii de bine pentru ceilalți?

Mult mai apreciat de instituțiile statului.

Dacă ar fi sa îți convingi un prieten sa îți urmeze exemplul, cum ai face acest lucru?

As vorbi cu el si l-as pune in locul persoanelor care așteaptă sânge pe patul de moarte. L-as întreba cum s-ar simți dacă nu e sânge!

Iubirea înseamnă și curaj! – Valentine’s Day

articol de Alexandra Boboc

Anul acesta, Ziua Îndrăgostiților a căpătat o altă însemnătate: iubirea față de aproape și curajul de a da o mână de ajutor celuilalt. Ce mod mai frumos de a celebra ziua de 14 februarie decât acesta?

Astfel, donatorii și-au dat întâlnire la Centrul de Transfuzie Sanguină, București, unde au făcut împreună o faptă bună, demonstrându-și iubirea printr-un gest curajos și altruist. Iar noi, #bloodfluncerii, i-am recompensat printr-o insignă în formă de inimă.

Ziua a început timid, cu donatorii pășind pe ușile abia deschise ale centrului. Ulterior holurile au început să se aglomereze, umplându-se de voie bună și multă dorință de întrajutorare, toată această atmosferă fiind acompaniată de acorduri de chitară, testimoniale și fotografii ale eroilor zilei.

Florin Toma și soția sa sunt doi dintre acești eroi:

,De mult timp soția își dorea să doneze. De ce? Din dorință de a ajuta oamenii a căror viață, sănătate depind de acest gest, care pe noi, cei sănătoși, nu ne costa decât… foarte, foarte puțin timp. Din motive obiective, nu a făcut-o până acum. Astăzi, însă, a reușit. Și a avut o satisfacție interioara enormă, gândindu-se că ora petrecută la centrul de transfuzie a salvat, poate, viața unui om, a redat speranță unei familii. Mă bucur că am donat astăzi împreună, pentru mine fiind deja o rutină, așa cum, sunt convins, va deveni și pentru ea. Eu donez de 3 ani și vorbesc, întotdeauna, cu satisfacție și mândrie despre acest lucru.

Vom reveni, cu siguranță să donam și sperăm că, și data viitoare, sala de așteptare să fie plină, așa cum a fost astăzi, fapt care ne-a bucurat.”- Florin Toma

Andrei Tauc, unul dintre cei mai dedicati #bloodfluenceri, a stat de vorba cu cativa dintre donatorii prezenti, incercand sa afle ce-i motiveaza, ce-i aduce la Centrul de Transfuzie de fiecare data. Alina, de exemplu, doneaza din simt civic, dar nu numai. Asa cum spune ea,

“Depinde ce se înțelege prin simț civic. Dacă prin simț civic intră și dragostea pentru aproape, atunci da. Știu că au nevoie, și atunci, nu asta presupune? Pe de altă parte, e și probabil o experiență proprie. Adică…știu cum e să aiba cineva drag nevoie și atunci când treci prin pielea celui care este acolo, altfel vezi lucrurile.„

Un alt donator, i-a spus lui Andrei ca doneaza doar ca un gest frumos pentru cei care au nevoie de sânge, de 3-4 ori pe an.

Bolentin și Valentin Haralambie, doi donatori fideli, mărturisesc că principala lor motivație este: ,,Pentru că sângele nu se poate cumpăra„.

#altasansa

Într-o altă discuție, Andrei Tauc a descoperit că principalul motiv pentru care Radu Lucian alege să doneze regulat este faptul că ,,altă șansă nu au” persoanele care sunt în nevoie. De asemenea, Radu Enache ne-a povestit că donează ,,pentru oamenii despre care știu că au nevoie. Îmi aduc aminte că prima dată când am fost să donez s-a întâmplat la Spitalul Floreasca. M-am dus dimineața, sâmbătă, iar de acolo m-au pregătit și m-au întrebat pentru cine donez. Și au avut o privire stranie când au aflat că nu vreau să donez pentru cineva anume. Deci nu am venit pentru cineva anume. Știu doar că sunt foarte multe persoane, copii, care au nevoie de ajutor și atunci îmi place să cred că întotdeauna ajut pe cineva indiferent de situație.„

Constantin Diana i-a marturisit lui Andrei ca a inceput sa doneze si-a instalat aplicația Donorium și “tot primeam mesaje că este nevoie de sânge și atunci am hotărât să fac lucrul acesta și să vin să donez, pentru că știu că este mare nevoie. Am văzut și pe multe site-uri online, pe toate platformele de social-media că este nevoie.”

Biban Mariana și Ciobanu Mariana au venit sa doneze impreuna ,,Prima dată am donat acum 3 luni și astăzi, din nou. Am donat pentru că este nevoie, vedeți și dumneavoastră cât de multe urgențe sunt. Facem un gest frumos și pentru noi, și pentru ei ca pacienți.”Pe tine, ce te motiveaza?

Autor: Alexandra Boboc