Alexandra Boboc (#bloodfluencer): „Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!”

articol de Alexandra Boboc

Dacă vă intrebați ce am mai făcut în ultima vreme, ei bine, trebuie să recunosc că mi-am cam adunat toate forțele, tot curajul și toată determinarea și am fost să donez. Asta am făcut în ultima vreme. Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!

#background

Acum câtiva ani, când eram în clasa a 11-a, datorită a doi prieteni tare dragi mie, Andreea și Beny, am avut șansa de a cunoaște un om minunat, pe Marian Costache, unul dintre fondatorii programului ,,N-avem SANGE?!”, care ne-a vorbit atât de frumos despre donarea de sânge, despre nevoia acută de implicare, despre toate beneficiile care vin la pachet cu acest gest, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator, încât m-a făcut să îmi doresc chiar în acel moment să merg la centru să donez. Dar nu era posibil, fiindcă pe atunci aveam doar 17 ani.

În schimb, ca să putem compensa această imposibilitate, eu și Andreea am decis să alergăm 3 km la cursa adolescenților în cadrul Bucharest Marathon, maratonul ce urma în octombrie, pentru cauza ,,N-avem SÂNGE?!”, promităndu-mi în același timp că de îndată ce voi fi eligibilă pentru donare, voi fi prima pe ușa Centrului de Transfuzie. Am scris chiar și un articol pe această temă atunci, pentru a marca importanța pe care a avut-o acel eveniment pentru mine.

#pandemia

Puțin timp mai târziu, a venit pandemia, și deși împlinisem cei 18 ani mult așteptați, nu am mai fost să donez. Timpul a mai tot trecut de atunci, a venit și clasa a 12-a, promisiunea pe care mi-o făcusem se așezase bine acolo undeva pe raftul cu ,,și altele”. Ulterior, am dat si Bacul, am intrat și la facultate și ajunsesem și în prag de sesiune.

Țin minte bine acele câteva zile de dinainte de sesiune. Sunt zilele care mi-au dat o altă turnură vieții și perioadei ce urma să vină. În acele câteva zile înainte de sesiune am primit un telefon de la Marian, lucru ce m-a surprins mult, fiindcă nici nu mai credeam că are numărul meu de telefon. Acesta mi-a spus că le-ar face mare plăcere, lui și echipei sale, să reia legătura și colaborarea cu mine. Și de atunci, povestea mea cu donare de sânge și cu această inițiativă nobila marca ,,N-avem SÂNGE?!” au reînceput să se împletească.

#dorinta

În acel punct mi-am reamintit despre dorința mea cea mare și eram hotărâtă să mi-o îndeplinesc, într-un final. Doar că lucrurile au stat puțin diferit, din nou. În prima sâptămână de sesiune am făcut covid, după ce m-am vindecat, am trecut printr-o perioadă de răceli și viroze destul de puternice, apoi au apărut tot felul de alte impedimente. Inclusiv vinerea trecută când mi-am propus cu atât de mare ardoare să merg la donare, nu am reușit să o fac…

Toate aceste obstacole până azi. Astăzi când mi-am spus că orice ar fi, mai departe de orice eveniment care intervine sau de orice frică de-a mea, fac orice și ma prezint la Centrul de Transfuzie. Era momentul. Amânasem de mult prea mult timp…

#experientadeazi

Trebuie să recunosc că m-am trezit dimineața cu multe emoții. Îmi era puțin frică. Deși îmi făcusem tot research-ul de dinainte, în această dimineață mi-am pus tot felul de întrebări: oare o să mă descurc pe acolo singură, oare voi ști pe unde să mă duc, cum să parcurg în regulă toate etapele? Dar recoltarea efectivă? Cum va fi oare? Oare mă va durea? Oare voi rezista cu acel ac timp de 7-10 minute? Și cu toate acestea, am ales să descopăr răspunsul la întrebări la centru, pe propria piele.

#singura

Nu am spus multor persoane ce aveam de gând să fac astăzi, și nici însoțită nu am vrut să merg. Mi-am dorit să merg singură, pentru că am vrut să fie o experiență a mea cu mine, o călătorie personală. Fiind prima dată, am vrut să fiu atentă la fiecare detaliu al zilei, să simt din plin fiecare moment, fiecare părticică, fie ea bună sau mai puțin plăcută.

Am vrut să fiu cu adevărat prezentă și să îmi demonstrez mie că ma pot descurca singură, ca pot fi pe cont propriu, cu propriile alegeri, gânduri și decizii, fie ele bune sau mai puțin avantajoase. Și așa am făcut. Mi-am mai demonstrat, încă o dată în ultimul timp, cât sunt de puternică și cât de mult contează motivația și dorința.

Nu e ușor să ieși din zona de confort. Dar e singurul mod ce îți deschide uși, oportunități, care te ajută să evoluezi pe toate planurile, să descoperi mereu și mereu o nouă versiune a ta. Așa că am tras aer în piept și m-am aruncat cu capul înainte, din nou.

#donarea

Am ajuns la locație. Am luat un număr de ordine și am completat formularul, apoi am urcat la cabinetul 7. Acolo m-a întâmpinat o doamna doctor foarte simpatică. Mi-a mai pus câteva întrebări, mi-a luat tensiunea și m-a rugat să merg într-un alt cabinet pentru a mi se lua câteva probe sumare de sânge din deget. Am revenit, apoi, la dumneaei, unde mi s-a confirmat că am hemoglobina în regulă și la fel și celelalte valori, deci sunt apta de donare.

Mi-am luat fișa și am urcat la următorul etaj. Ajunsă acolo, mi-am așteptat rândul la recoltare, timp în care am vorbit cu ceilalți oameni care se aflau la coadă, descoperindu-le poveștile. Intrată în sală, m-am așezat pe scaun și am așteptat să înceapă procedura, bineînțeles cu fricile de rigoare legate de ac. Dar supriză, căci înțepătura a durut foarte puțin, iar cele 7-10 minute au trecut mai repede decât mă așteptam.

#primapunga

Când mi-am dat seama că tocmai am donat prima mea pungă de sânge, nu mi-a venit să cred. Nu înțelesesem de ce mi-a luat atât de mult să fac așa ceva, pentru ce mi-a fost atât de frică. Pur și simplu nu mi se părea real ce tocmai făcusem. Apoi am simțit cum întreg corpul îmi este invadat de un sentiment de fericire pură. Pluteam pur și simplu.

Mă simțeam în armonie cu mine însămi și cu toată lumea din jur. În acel moment, eram plină de iubire, simțeam ca iubesc lumea întreagă. Că momentul prezent e tot ce avem și ca el contează cel mai mult. Simțeam în acele momente că nimic nu mai e rău în lume, că totul e exact așa cum ar trebui să fie și că iubirea și bunătatea, oricât de clișeic ar putea suna, sunt cele două ingrediente de care avem nevoie, atât, nimic mai mult. Iar eu doar din acele două ingrediente eram făcută în acele momente.

Întrebarea este de ce am ales să fac acest gest. De ce mi-am dorit atât de mult să donez sânge:

Unul dintre răspunsuri ar fi pentru că eu cred foarte mult în bine, pentru ca vreau să contribui și eu la mai bine, la mai bun, la construirea unei comunități caracterizate prin empatie, compasiune și dorință de viață, care se bucură de un viitor mai bun, așa cum îl merităm cu toții. Și sunt conștientă că această mare schimbare care se tot aude peste tot în ultimul timp stă în mâinile fiecăruia dintre noi, căci fiecare gest, oricât de mic, e de fapt un pas înainte.

#debine

Am donat pentru că face bine și îmi face bine. Sunt conștientă de imprevizibilul vieții și mai știu că oricare dintre noi se poate afla în poziția disperată de ajutor. Și nu este un sentiment plăcut. M-am gândit de multe ori la rudele mele, la bunica mea care este bolnavă, chiar și la propria persoană. Știu că în acele momente nevoia este atât de mare, disperarea la fel, totul devine o loterie, iar zarurile stau în mâinile persoanelor care decid să te ajute sau nu. Așa că, eu dacă sunt un caz mai fericit și nu trec printr-o astfel de tragedie și sunt aptă de întrajutorare, de ce să nu o fac.

Pe lângă faptul că cei 450 ml din sângele tău ajută alte 3 vieți, există o serie de avantaje și pentru corpul donatorului. Căci într-adevăr, donarea este foarte sănătoasă și benefică și pentru cel ce alege să facă acest act. Iar acesta, poate, este un lucru mai puțin știut. Câteva dintre beneficii sunt prezentate în acest filmuleț, mai pe larg:

#azi

Cât despre mine, nu pot spune decât că sunt foarte fericită și mândră. Astăzi a fost o zi care mi-a oferit atât de multe lecții, o zi care a început cu mine, care a continuat cu o discuție între surori la o prăjitură (discuție despre prima zi de școală din clasa a 8-a și despre prima zi de donare la 20 de ani), urmată de o ieșire de celebrare cu prietenele mele, ca în final să se încheie cu mine, alături de o cană cu ceai, redactandu-mi experiența în acest articol.

Vă încurajez mult ca atunci când vă veți simți pregătiți să mergeți să încercați experiența donării benevole de sânge și să vedeți cum se simte cu adevărat binele. Aici este și ghidul donatorului, pentru a fi mai ușor.

Iar ca notă de final, cum povestea mea a început printr-un maraton, în octombrie, ea se continua tot prin același maraton și anul acesta, cu diferența că cei 3 km alergați în clasa a 11-a, se vor transforma, de această dată, în 10 km:) în ce de-al doilea meu an de facultate. Pot spune că de astăzi sunt un #bloodfluencer adevărat!

Alexandra Boboc #bloodfluencer @ MIB 2019

Hellaaaw! Mă numesc Alexandra Boboc, iar povestea mea de #bloodFLUENCER a luat naștere într-un mod foarte simpatic. Totul a luat început cu un mesaj de la buna mea prietenă, Andreea Ciocan, în care mi-a spus că este timpul să acceptăm o nouă provocare: aceea de a alerga 3 km la cursa adolescenților din 12 octombrie.

Inițial, mi-am spus că, deși sună foarte bine, nu este de mine, care nu mai trecusem printr-o astfel de experiență până acum. Apoi mi-am dat seama că poate este ceea ce am nevoie în acel moment, mai ales că recent începusem să fiu adepta unui stil de viață mai sănătos. Așa că, în cele din urma am acceptat, fiind mândră de mine și în același timp realizând decizia importantă pe care am luat-o.

Am decis să sprijinim cauza celor de la N-avem SÂNGE.

La scurt timp am aflat de la Andreea ca Benyamin Saeednia, un alt prieten foarte bun de-al nostru, a hotărât să facă un grup pe Whatsapp cu toți alergătorii, unde ne putea oferi sfaturi, având și alte experiențe anterioare în acest domeniu. Fiindcă eram atât de mulți și cu toții atât de motivați, am hotărât să alegem o cauză și să alergăm pentru ea. După multe discuții, am decis să sprijinim cauza celor de la N-avem SÂNGE.

Ulterior, pentru a afla mai multe informații, am organizat o întalnire foarte drăguță cu Marian Costache, unde la o bere și un frappe am purtat cu toții o discuție deschisă despre acest proces. Tot ce pot spune este că am rămas uimită de importanța donării sângelui, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator. A fost un total mindblowing!

Pentru a fi totul mai clar, am să vă las și voua puțin mai jos o serie de motive pentru care fiecare dintre noi ar trebui să doneze sânge cel puțin o dată în viață:

după donare sângele se reface în câteva zile, cantitativ, iar calitativ până în cel mult trei săptămâni
masa de sânge care se pierde este înlocuită de elemente tinere, astfel încât organismul nostru nu suferă, ba din contră, își întărește sistemul imunitar
cei care se prezintă în mod constant la centrele de transfuzie sanguină beneficiază de control medical și analize de specialitate gratuite, astfel încât își pot monitoriza în permanență starea de sănătate, putând identifica oricând orice nu funcționează adecvat în organismul lor
actul donării este extrem de benefic corpului uman, astfel încât recoltările realizate la intervale recomandate de medici (nu mai frecvent de o data la opt săptămâni) întăresc organismul și îl pun la adăpost de o serie de afecțiuni
o singură donare, înseamnă o șansă în plus, o viață salvată
…și nu în ultimul rând, donarea de sânge reprezintă o bucurie, o bucurie că ai avut oportunitatea de a face un bine, de a salva un om și, în același timp, este un dar pe care i-l oferi corpului tău, un mod în care ii mulțumești pentru tot ceea ce face pentru tine…

#antrenamentele

Apoi a început perioada de antrenament…în care m-am amuzat teribil, fiindcă de fiecare dată când ieșeam la alergat prin parcuri cu tricoul de #bloodFLUENCER, toți oamenii se uitau curioși și în același timp entuziaști la mine. Acest lucru m-a făcut să fiu mândră de decizia pe care am luat-o, să mă simt mult mai bine în pielea mea și să vreau să spun lumii întregi despre această experiență. Așadar, am început cu părinții mei, apoi cu prietenii, iar acum, mă aflu aici, în fața laptopului meu, încercând să-mi conturez povestea pentru tine, cititorule din lumea întreagă!

Încă o dată mă întreb, poate de data asta în numele vostru: ,, de ce am ales să susțin donarea de sânge? De ce am luat hotărârea de a alerga tocmai acum? De ce nu am rămas indiferentă față de toate aceste oportunități care tot veneau spre mine?” Ei bine, răspunsul este simplu: pentru mine provocarea, ieșirea din propria zonă de confort și asumarea de riscuri reprezintă primul pas spre schimbare, iar toate aceste schimbări sunt imboldurile ce îl transformă pe fiecare dintre noi într-o versiune a sa mai bună. Oare nu asta e esența evoluției, versiunea mai bună a fiecăruia?

Legat de partea cu sângele și alegerea cauzei: recunosc că am ales să îi susțin pe oamenii frumoși de la N-avem SÂNGE, fiindcă știam că aș fi fost foarte recunoscătoare dacă bunica mea care, bolnavă fiind, printr-o situație ipotetică ce îmi vine greu a mi-o imagina, ar fi avut nevoie de o donație de sânge, ar fi putut fi ajutată de un suflet bun.

#esenta

Așa că, acum, din ipostaza unei simple adolescente de 17 ani, mi-am promis să fac tot ce pot să încurajez oamenii din jurul meu să meargă să doneze, să îi fac să conștientizeze cât de importantă este inițiativa fiecăruia dintre noi, să nu uite că în lume suntem oameni cu oameni și trebuie să ne iubim, prețuim, respectăm și să ne ajutăm reciproc. Pentru mine aceasta este una dintre marile esențe ale vieții. De perioada după care voi face 18 ani nici nu mai vorbesc, cu siguranță voi fi prima la coada centrului de donații, însoțită de prietenii mei ce urmează să doneze și ei, bineînțeles…

În ceea ce vă privește pe voi dragi alergători, nu uitați că ne vedem la cursă peste două săptămâni, abia aștept să ne întâlnim și să schimbăm impresii…Iar tu, cititorule, după ce termini de citit articolul meu, după ce îl împărtășești cu oamenii tăi dragi, creează alături de ei un grup pe Whatsapp și mergeți la centrele speciale de dragul meu, al prietenilor mei alergători și al celor de la N-avem sânge să puneți un zâmbet pe fața unui om aflat într-o situație dificilă. Nu uita: corpul tău îți va mulțumi înzecit…și odată cu el, și noi, toți ceilalți!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment,

Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, CertSIGN, Gerocossen, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Etichetă: alexandra boboc