Loading....

Etichetă: sange

Home / Etichetă: sange

Marian Costache (#bloodfluencer co-fondator “N-avem SÂNGE?!”): „Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.”

Duminica 26 Martie am onorat invitația organizatorilor Legal Half Marathon (Asociația EOS dART) și am participat cu două grupe de #bloodfluenceri destoinici, pentru a deservi cele două puncte de alimentare de pe traseul curselor. Ziua a-nceput cu câțiva stropi de ploaie dar s-a încheiat cu soare și cu mii de zâmbete, confirmând încă o dată sloganul atât de bine ales – #LegallyHappy.  Oameni frumoși și multe interacțiuni interesante, printre acestea și interviul acordat ad-hoc pe scena evenimentului, lui Mihai Rădulescu de la TVR.

Marian Costache „N-avem SÂNGE?!”, partener al Legal Half Marathon, întrebarea vine cumva firesc, cum n-avem sânge? Ia uite ce lume are sânge în instalație, ca să spun așa, aleargă și de la vârste mari până la vârste mici. E o glumă, evident, hai să ne explici tu ce e cu problema aceasta a deficitului de sânge, că asta înțeleg că există în momentul de față. De ce e important să ne uităm către voi?

Marian Costache: Mulțumim pentru invitație! Înainte de a vă explica de ce avem noi românii sânge în vene, puțini dintre dumneavoastră probabil că știu, Mihai Rădulescu este mare fan al donării de sânge. Este donator recurent, deci e posibil să-l găsiți în mod repetat pe holurile Centrul de Transfuzie Sanguină București.

A avea sau a nu avea sânge, în limba română, este echivalent cu a avea sau a nu avea curaj. Vă vine sau nu să credeți, teama de ace este cea care îi ține departe pe conaționalii noștri, de a dona sânge.

Mihai Rădulescu: Au așa o mână ușoară doamnele care recoltează sânge, că n-ar trebui să existe teama asta. Am și eu am o teamă de seringă, în general de ace, dar cel puțin la capitolul ăsta, la recoltarea de sânge, vă spun aproape că nu am simțit. De aceea mă și duc în continuare, adică nu e o problemă.

Marian Costache: Între 06 și 10 minute durează efectiv donarea. Atât durează până când se umplu 450ml. de sânge. Dar cred că discuția asta despre a avea sau a nu avea curaj nu se potrivește astăzi aici, pentru că alături de noi, în afară de organizatori, sunt cele mai multe categorii profesionale, care zi de zi probează curajul, prin prisma meseriei pe care o au și sunt convins că printre ei sunt foarte mulți donatori.

De altfel, cu această ocazie vreau să mulțumesc, în numele Asociației HEM și al Programului Național „N-avem SÂNGE?!” Pentru faptul că foarte mulți dintre dumneavoastră ați bifat cauza noastră la înscriere!

Mihai Rădulescu: E lăudabil! Felicitări pentru ceea ce faceți și felicitări și pentru modul în care reușiți să fiți aproape de lumea aceasta frumoasă a alergării, a sportului, a alergării pe șosea. Sunteți alături de noi și concret, chiar la competiția aceasta. Dacă puteți să ne dați detalii despre felul în care ne susțineți.

Marian Costache: La această competiție am fost invitați de organizatori să deservim punctele de hidratare de aici, de la Start/Finish, precum și de pe traseu. Prin urmare, astăzi la punctele de hidratare ați fost serviți de #bloodfluenceri, de donatori recurenți, ambasadori ai donării de sânge, oameni care probează, pe lângă curaj, și generozitate, de fiecare dată când au ocazia. Mulțumim încă o dată, pentru că ne-ați oferit această șansă!

#zeronegativ

În aceste zile rulează în București și în mai multe orașe din țară o campanie în premieră, care promovează donarea de sânge segmentat. Respectiv promovăm și încurajăm donarea de anumite grupe de sânge, care sunt în alertă. Săptămâna ce a trecut, plus săptămâna viitoare în București, de exemplu, este mare nevoie de zero negativ. Deci, cei care știți că aveți zero negativ mergeți la Centrul de lângă Piața Victoriei și donați! Este foarte mare nevoie de zero negativ. Vă mulțumesc!

Mihai Rădulescu: Mulțumim și noi! Mai sunt elemente interesante care merită furnizate eventualilor amatori, pentru că avem un procent sub media europeană de donatori. Dacă nu mă înșel, doar 2 %, în timp ce media europeană e de 4 %. Ce înseamnă acest 2 %, că doar doi dintr-o sută de români donează sânge?

Marian Costache: De fapt, e vorba despre 1,8 % din populație. Ca să vă faceți o idee țări nordice precum Danemarca au donatori în proporție de 6 %, adică de 3 ori mai mult decât România. Ar mai fi interesant de spus că donarea de sânge recurentă este unul dintre cele mai sănătoase lucruri, pe care le puteți oferi organismului vostru, pentru că reduce riscul de infarct miocardic cu până la de 8 ori, reduce riscul de boli cardiovasculare, în general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv cancerul, până la jumătate. Deci este foarte, foarte sănătos să donezi!

#lucruribune

Crește de asemenea capacitatea imunitară, recuperarea după un accident, care implică eventual pierderi de sânge, deci numai lucruri bune legate de donarea de sânge.

Nu în ultimul rând, țin să menționez că demersul nostru, al celor de la „N-avem SÂNGE?!”, este de a introduce donarea de sânge într-un stil de viață sănătos. De aici asocierea atât de naturală cu sportul. Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.

Vrem ca noi, românii, pentru că noi știm că avem sânge, avem sânge în vene, să trecem peste această preconcepție, cum că teama de ace sau de sistem medical poate să ne țină departe de centrele de transfuzie. Merită să donăm pentru că este foarte sănătos, atât pentru trup, cât și pentru suflet. Mulțumesc!

Primăvara începe din inimă

Miercuri, 1 martie, donatoarele de sânge prezente la Centrul de Transfuzie Sanguină București, au fost întâmpinate de câțiva #bloodfluenceri, cu mărtișoare și mulțumiri pentru picăturile de speranță oferite.

Ne-am făcut un obicei din a sărbatori sosirea primăverii la Centrul de Transfuzie București, dăruind mărțișoare celor care la rândul lor, oferă speranță pacienților din spitale. Pentru ca primavara incepe din inima! 

In fiecare an, atât donatoarelor (și donatorilor), cât și personalului medical și auxiliar ai Centrului de Transfuzie București, #bloodfluencerii le oferă martișoare făcute din inimă, ca simbol și recunoaștere pentru efortul depus pe tot parcursul anului. Debutul primăverii este o bună ocazie să ne reîncărcăm stocurile cu speranță și încredere, pentru că cei pe care îi întâlnim pe holurile Centrului, ni le oferă cu prisosință.

Ne facem mare plăcere sa vi-i aducem în față pe câțiva din acești oameni generoși pe care i-am intâlnit. Au fost dispuși să ne spună câteva cuvinte, să ne spună povestea lor, care sunt motivele pentru care donează, cum au trecut ei de la conștientizarea nevoii de sânge la gestul efectiv de a dona, Oana, Iulian, Vasile, Daniela si Oana.

#Oana

Andreea Timofte: Buna, Oana.De cât timp donezi?

O: Buna!Cred că sunt vreo 10 ani, cam așa. Încerc să donez constant, nu îmi iese chiar tot timpul să donez de două-trei ori pe an, dar măcar o dată am zis să mă țin de treabă.

A.T.: Bravo! Ce te-a determinat să donezi prima dată?

O: A avut cineva din familie nevoie de sânge. Apoi am văzut că nu este ceva de care să te sperii, adică într-adevăr este un ac, este mai gros, mai mare așa, dar nu se întâmplă nimic, adică persoanele de aici și cele care se ocupă de transfuzii, sunt foarte experimentate. Când bagă acul în venă efectiv nu se simte înțepătura, este foarte ușoară, foarte light.

Și n-ai de ce să-ți fie frică pur și simplu: toată lumea glumește, toată lumea este veselă, dacă vrei, îți dau inclusiv un pahar de ceai dulce, dulce până la cer. Deci de ce să nu vii? Experiența este foarte bună, plus că te simți plin de energie după, cel puțin aceasta este senzația pe care o am eu.

A.T.: Ce le-ai zice celor care nu au avut curaj încă, celor care nu și-au dus mai departe gândul de a dona sânge?

O: Păi, să încerce ceva nou în 2023: haideți, veniți să donați! Vedeți cum este – sigur o să vă placă – pentru că aproape toți cei care donează o dată am văzut că se mai întorc o dată și încă o dată și încă o dată. Deci, haideți și voi. 🤗

A.T.: Mulțumim, Oana! Și felicitări!

#Orlando

Andreea Timofte: Buna! Numele tău?

Orlando Cazacliu: Buna ziua!Numele meu este Cazacliu Orlando.

A.T.: Orlando, tocmai ai ieșit din sală, ai donat sânge. Donezi de mult timp?

O.C.: Da, cred ca am undeva la 4 ani de când donez constant. Mă gândesc că una dintre întrebări va fi ce mă îndeamnă să donez. Am avut o operație la inimă la un moment dat și atunci a fost situația destul de dificilă, a trebuit să găsim donatori și din fericire s-au găsit. Consider că, la fel cum am avut și eu nevoie la un moment dat, este de datoria mea să ajut și eu mai departe.

A.T.: În general, oamenii așteaptă situații deosebite sau conștientizarea apare de multe ori, din păcate, în momente delicate, în care cineva drag sau chiar noi avem nevoie de sânge. Înainte de momentul acesta, știai, erai la curent cu nevoia de sânge?

O.C.: Nu pot să zic, căci operația mea a fost la o vârstă fragedă, aveam 9 ani și atunci nu știam atât de bine. Dar am crescut practic cu gândul acesta, tot timpul mă gândesc că este un lucru atât de mic care poate să facă un bine atât de mare. vrea să fac un bine atât de mare. Adică mă gândesc ce poate să fie mai frumos decât să poți să donezi, să poți să dai o parte din tine pentru cineva ca să îl poți ajuta.

#tesut

A.T.: Iar sângele se regenerează, nu pierzi nimic. Este un țesut pe care îl dai celor care au nevoie și în maxim 48 de ore, din punct de vedere cantitativ, este la loc, pentru că sângele se reface. Iar calitativ în maxim 3 săptămâni. De fapt, nu pierdem nimic și totodată ajutăm pe cineva.

O.C.: N-am încercat să mă interesez foarte bine pe tema aceasta, la fel și cardul când îl primesc îl donez cuiva care consideră că are nevoie, pentru că mi se pare că dacă primesc, practic binele pe care l-am făcut se anulează și atunci încerc să păstrez balanța pozitivă.

A.T.: Ești foarte, foarte generos! Ai o poveste puternică în spate și ești un om bun.

O.C.: Mulțumesc! Eu nu cred lucrul acesta despre mine, încerc să fiu un om bun doar. Acum este evident, ca fiecare, am și eu greșelile mele, dar tocmai prin acest gest încerc să mențin balanța pozitivă.

A.T.: Ce le-ai spune celor care nu donează sau care nu au ajuns încă să doneze?

O.C.: Sper să nu sune dur, dar întotdeauna să se pună în situația în care ar putea exista posibilitatea de a avea nevoie, să se gândească doar prin ce trec oamenii care sunt în situația aceasta și sunt aproape disperați că trebuie să găsești pe cineva și nu ai pe cine în momentul acela. Cred că ține de doar să te pui puțin în locul persoanei care are nevoie.

A.T.: O invitație la empatie nu?

O.C.: Da, da, corect, asta este.

A.T.: Felicitări! Ești un om minunat, un om bun și generos! Mult succes în continuare și îți mulțumim!

O.C.: Vă mulțumesc și eu dumneavoastră!

#Vasile

Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?

Cristea Vasile: Bună ziua. Mă numesc Cristea Vasile.

A.T.: De câți ani donați sânge?

C.V.: Din 2006 donez.

A.T.: Foarte frumos. Ce v-a adus la Centrul de Transfuzie în 2006?

C.V.: La momentul acela nu știam despre donare, despre ce reacții voi avea la aceasta. Am avut o problemă de sănătate: mă durea foarte rău capul. M-am dus la medic, iar medicul mi-a spus că am prea mult fier și că acesta se poate elimina doar prin donare. Îmi era un pic de teamă, nu știam ce și cum, care este procedeul, dar până la urmă am venit la donare și am văzut că mă simt bine.

Tocmai de aceea am spus că mai revin. Și am tot văzut că mă simt bine și mi-am tot spus ca hai sa mai merg, hai să mai merg. Nu este nicio dependență cum mai sunt alte zvonuri. Din contră, mă simt foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu și îmi pare rău că am 55 de ani, iar la 60 o să mă opresc, căci nu o să mai am voie să mai donez. Deci în urma unei probleme medicale minore, am ajuns să donez sânge, iar prin donare ma simt foarte bine și datorită acestui fapt revin mereu.

#exemplu

A.T.: Sunteți un exemplu viu pentru ceea ce încercăm noi să promovăm, exact acest lucru: nu doar că le facem bine altora, dar ne facem bine și nouă înșine. Donarea de sânge este benefică și pentru noi.

C.T.: Exact, iar asta le spun tuturor: nu vă luați după alții că ar fi dependență, nu e din contra, te simți bine. Probabil că aceasta este dependența – că te simți bine, dependența de bine.

A.T.: Într-adevăr, așa este. Foarte frumos, mulțumim din suflet! Felicitări pentru toți anii aceștia în care ați ajutat atâția oameni și în care v-ați ajutat și pe dumneavoastră. Mă bucur mult că v-am întâlnit aici, este o poveste minunată!

C.V.: Mulțumesc!

#Daniela

Andreea Timofte: Bună! Cum te numești?

Daniela: Bună. Eu sunt Daniela. Donez de foarte mult timp, o fac pentru sănătatea mea. Am primit acest sfat de la prieteni și l-am dat și eu mai departe întotdeauna.

A.T.: Când ai început să donezi?

D: În 2017.

A.T.: Și ce te-a adus atunci la donare?

#primadonare

D: O prezentare la televizor în care se explica în ce constă donarea și cât de benefică este pentru corpul nostru. M-am gândit că fiind femeie, va urma să am și eu copii și pierderile de sânge din corp pot fi prevenite prin pregătirea organismului să poată să reziste, sau fiind șoferiță, aș putea să am un accident și aș trece cu bine peste.

A.T.: Super, deci practic ai început să donezi gândindu-te la beneficiile pe care le are donarea de sânge și pentru donatori.

#iubire

D: Da. Dar în același timp mi-am dat seama că poate să fie o mare problemă a României faptul că nu există sânge de câte ori existau accidente foarte grave. Și m-am gândit la semenii mei, m-am gândit la latura mea umană, la iubirea platonică față de ceilalți și de asta am donat tot timpul. Aceste două motive mi-au rămas în conduita mea.

A.T.: Și de câte ori donezi pe an?

D: De 3 ori pe an donez, îmi planific foarte bine timpul și am grijă să fiu în formă, să fiu odihnită, mai ales atunci.

#grija

A.T.: Practic, pregătindu-te pe tine pentru donare, ai în mod conștient mai multă grijă de tine și te menții sănătoasă.

D: Da, și întotdeauna când am câte o sesiune de donare beneficiez de sfaturi care îmi sprijină conduita, sfaturi de la personalul pe care îl găsesc acolo.

A.T.: Foarte frumos! Mulțumim și felicitări!

D: Mulțumesc și eu și să promovăm ideea mai departe.

A.T.: Sigur, te așteptăm în gașca noastră de #bloodfluenceri.

#Oana

Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?

Oana: Mă numesc Oana.

A.T.: Oana, am aflat tangențial aici la centru, că este ziua ta astăzi. La mulți ani!

O: Mulțumesc foarte mult!

A.T.: Cum te-ai hotărât să vii de ziua ta, să donezi sânge?

O: Îmi pare foarte rău că m-am hotărât foarte târziu să fac gestul acesta. Am pregătire medicală la bază, sunt medic, dar nu mai profesez de ceva timp. Îmi propun de foarte mult timp să fac gestul ăsta tocmai pentru că mi-am spus că fiind medic, e chiar obligatoriu să fac gestul acesta.

pe mătușa mea, care a fost practic a doua mea mamă și care și ea a primit o unitate de sânge cât a fost în Camera de Urgență. Atunci chiar mi-am spus că trebuie să fac gestul ăsta, trebuie să întorc cumva faptul că sângele altcuiva a fost dat mamei, apoi mătușii mele. Și pentru că mă simțeam puțin obligată, m-am gândit că de ziua mea chiar este cel mai potrivit lucru, totodată mulțumind Universului și întregului sistem în care trăim. Să mulțumesc pentru ceea ce am, pentru că sunt sănătoasă.

#beneficii

A.T.: Felicitări, Oana. E minunat ca știi și ești la curent atât cu nevoia, cât și cu beneficiile donării de sânge pentru organism.

O: Sigur că da. De asta zic că până la urmă e un beneficiu chiar pentru propriul organism. Bine, în condițiile în care, într-adevăr ești o persoană sănătoasă, fără boli cronice, fără probleme circulatorii, hipertensiv și așa mai departe.

Dar pentru o persoană sănătoasă, în general, este chiar un gest sănătos inclusiv pentru propriul corp. Pentru că atunci când practic scoatem o parte din sânge, sistemul nostru circulator, măduva, este forțată să creeze celule noi și atunci celulele acelea sunt și mai sănătoase. Mai eliminăm puțin din toxine și așa mai departe, deci nu numai că este un gest frumos pentru semenii noștri, dar inclusiv pentru noi.

#primulpas

A.T.: Ce le-ai spune celor care n-au făcut încă primul pas?

O: Păi n-am ce să le spun, decât să-i încurajez. Evident, există la foarte multe persoane, din păcate, această mică frică de faptul că s-ar putea să amețească, să leșine sau nu știu, sunt diverse. Totuși, cred că trebuie ca fiecare dintre noi, la un moment dat, să-și înfrângă micile temeri. Sunt oameni lângă tine care te supraveghează, care au grijă, și deci nu reprezintă niciun impediment.

Totul ține și de a ne găsi puțin timp și de a ne propune să facem acest lucru. Pentru că, într-adevăr, trebuie să ne gândim în fiecare zi că Doamne ferește cineva, chiar dintre ai noștri dragi și iubiți, poate să fie pe un pat de spital și să aibă nevoie de sânge și să îți spună doctorul stai că te mai amân sau stai ca n-am acum, pentru că nu prea avem. În România, din păcate, încă este o problemă legată de donarea de sânge, la fel ca și donarea de organe, deci încă ne trebuie educație multă în sensul acesta și mulțumim tare mult tuturor celor care se implică și fac campanii în media, în televiziune și așa mai departe.

#cudrag

A.T.: Te așteptăm și pe tine cu mare drag, în gașca noastră de #bloodfluenceri când ai timp și disponibilitate. La mulți ani încă o dată!

Anul acesta, mărțișoarele noastre, au ajuns și la Centrele de Transfuzie din Ploiești, Constanța, Timișoara, Iași, Brasov, Botoșani și Galați.

N-avem SANGE este unicul program al Asociației HEM și reprezintă un demers amplu, de informare și conștientizare a nevoii de sânge. Obiectivul principal al întregului demers îl reprezintă creșterea numărului de donatori sanguini, fidelizați, și integrarea donării de sânge în rutina unui stil de viață sănătos. Dacă doriți să vă implicați in acest demers, fie prin participarea la acțiuni de voluntariat, fie prin inițiative în orașul / cartierul / zona în care locuiti, sau prin susținerea / sponsorizarea demersului, vă așteptam să ne scrieți pe contact@n-avemsange.ro.

Gabriel Solomon (#bloodfluencer): “Donarea de sange este acel gest de generozitate, prin care poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort”

articol de Marian Costache

De cativa ani buni, startul pentru luna Decembrie bogata in tot felul de actiuni, fie ca vorbim de workshopuri de informare sau motivationale, sesiuni de colecta mobila sau evenimente artistice la care suntem parteneri sau chiar protagonisti, e dat de initiativa “Giving Tuesday”. Si anul acesta, cei de la One Kind au transformat Martea Generozitatii intr-o saptamana intreaga, pornita inspirat la Impact HUB, printr-o campanie de donare de sange.

Donarea de sange este un act extrem de sanatos, este poate printre cele mai sanatoase gesturi pe care le poti face, pentru ca reduce riscul de infarct miocardic si de boli cardiovasculare in general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv de Cancer. Creste capacitatea imunitara, rezistenta la efort, creste capacitatea de recuperare dupa un accident care presupune pierderi hemoragice. Cu alte cuvinte, in mod paradoxal, romanii nu merg sa doneze cu toate ca donarea de sange pe langa aceste argumente legate de sanatate ne si conecteaza puternic pe orizontala.

In deschiderea actiunii de la Impact HUB, Gabriel Solomon #bloodfluencer si fondator One Kind ne-a explicat de ce Saptamana Generozitatii merita sa inceapa cu donarea de sange, deoarece prin acest gest de generozitate poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort. Donarea de sange este de altfel un gest ce merita repetat de mai multe ori pe an.

Gabriel Solomon #bloodfluencer, co-fondator One Kind

“Daca doriti sa va implicati si mai mult, in sustinerea donarii de sange, la anul (2023) in Iunie este #bloodfluencer Marathon. Va asteptam la Dejani, inscrierile sunt deschise, avem curse pentru toata lumea, pentru adulti, pentru copii, pentru cei care sunt mai competitivi sau pentru cei care vor doar o iesire in natura. Este langa Muntii Fagaras, este o atmosfera superba, un loc special. Va asteptam la START, iar pana atunci ne vedem la Centrul de Transfuzie”, a mai spus Gabriel Solomon, #bloodfluencer, co-fondator One Kind.  

Nadia Cantemir Stoica, Avocat Baroul Bucuresti

“Donarea de sange este un gest atat de mic, care poate aduce atat de multe beneficii pentru sanatatea oamenilor. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa constientizam, cat de usor putem sa facem un bine oamenilor.

Am ales sa donez deoarece am aflat de campania organizata de Impact Hub, cu ocazia Saptamanii Generozitatii, si plec cu bucuria ca prin acest ajutor minor voi face un bine unui suflet care are o nevoie stringenta de sange.” – Nadia Cantemir – Stoica

Dragos Smeu, Specialist Digital Marketing

Dragos Smeu a donat prima data dupa tragedia de la #colectiv. Ne-a spus ca l-a impresionat foarte mult acea drama, mai ales ca a avut prieteni care au avut de suferit, in urma incendiului respectiv. Dragos a mentionat ca a donat atunci, chiar daca nu era foarte “prieten” cu acele.

“Sunt specialist in Digital Marketing si am destui prieteni care, din pacate, nu sunt foarte constienti de lipsa sangelui din sistemul de sanatate public si privat. Nu prea discutam despre subiectul asta. Probabil ca discutam o data sau de doua ori pe an, atunci cand merg si donez sange, iar ei vad plasturele. De fiecare data intrebarea este “te-a durut?”, “cum te-ai simtit?”, “ai lesinat?”, desi nu am avut niciodata o astfel de problema”, ne-a spus Dragos.

“Celor sanatosi, care ar putea sa doneze sange, le-as spune ca nu este o actiune atat de complicata pe cat pare. Dureaza foarte putin, tot procesul de la screening pana la donat dureaza pana in jumatate de ora. Faptul ca esti sanatos si poti dona te poate face un super erou pentru cineva, care are foarte mare nevoie de sangele tau!

Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia la Impact HUB, in Saptamana Generozitatii, sa donez sange. Mi se pare ca am facut un act de generozitate aleatorie foarte frumos si ma simt bine.” Asa a concluzionat Dragos Smeu, in testimonialul pe care ni l-a oferit.

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti: “Ideea campaniei de donare de sange a venit din partea partenerilor nostri de la One Kind. Ei ne-au prezentat posibilitatea de a face ceva impreuna in Saptamana Generozitatii si nu am vrut sa stam deoparte. Ne-am dorit sa facem ceva pentru comunitatea noastra, ceva care conteaza cu adevarat si salveaza vieti.

Stim ca in Romania este o mare problema cu lipsa sangelui si ca mergem sa donam doar cand avem o tragedie in familie sau in jurul nostru. Ne dorim sa schimbam asta si sa punem o caramida la zidul constiintei. Poate suna pompos dar chiar de aici a plecat ideea noastra, sa aducem in lumina acest subiect, al nevoii de sange. Ne dorim chiar sa spagem mituri, cel legat de frica de ace, ca donarea de sange este ceva neplacut. Ne bucuram ca am putut face aceasta colecta aici la Impact HUB, sa cream un ambient cat mai relaxant pentru donatorii nostri. Ne bucuram ca am reusit asta impreuna, va multumim!”

#generozitate

Intr-adevar, donarea de sange merita sa fie facuta din alte considerente, decat cele legate de jale. Merita sa fie pregatita, oamenii sa vina sa doneze dintr-o alta stare de constiinta, cu bunavointa. Merita sa vina cand nu exista tristeti in jur, pentru ca tristetile nu sunt obligatorii! Nu e nevoie de inca o drama in plus, in familia ta sau a cuiva apropiat, ca sa te faca sa vii sa donezi!

Donarea de sange e genul de act generos care ti se-ntoarce imediat, cu beneficii in sanatatea proprie! “N-avem SANGE?!” este si despre curajul de a te uita la suferintele celorlalti, este si despre curajul de a parasi bula de confort, este si despre curajul de a te conecta pe orizontala, mai departe de statut social, de avere, de cat de mare e masina sau biroul, de-a te conecta in mod autentic cu altii la fel ca tine, care poate ca nu sunt la fel de norocosi, la momentul acesta.

Gabriel & Oana Solomon (Ambasadori #bloodfluencer Marathon): “Acesta este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni, ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare.”

Gabriel si Oana Solomon nu au nevoie de o prezentare speciala, deoarece daca practicati alergarea sau sunteti iubitori de sport, pur si simplu, e foarte posibil sa va fi intersectat cu ei, in postura de participanti, voluntari sau organizatori. Sunt un cuplu de oameni deosebiti, implicati social, care s-au cunoscut prin alergare si au cladit mai apoi o familie minunata. Pentru editia 2023 a #bloodfluencer Marathon, Gabriel, Oana si cele doua fetite ale lor au acceptat sa fie prima familie de Ambasadori ai evenimentului nostru sportiv, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului. Cu aceasta ocazie le-am adresat cateva intrebari, astfel ca raspunsurile lor se aduna intr-o frumoasa lectie de responsabilitate sociala si totodata intr-o declaratie de dragoste pentru sport.

un interviul de Marian Costache

Care este legătura voastră cu donarea de sange?

Gabriel:

Prima oară am donat prin 2013. Am donat cred din întâmplare, la fel ca mulţi alţii. Era pentru o rudă a unui coleg de birou. Deşi nu am avut probleme și a fost o experienţă plăcută, nu am repetat câțiva ani experienţa.

Abia după vreo 2-3 ani am fost la a doua donare. Era cred în perioada de după Colectiv, discutam de implicare și mi-am dat seama că spre ruşinea mea nu am mai donat de mult. Atunci am decis că trebuie să “walk the talk” cum spune americanul și mi-am propus să donez măcar de 3 ori pe an. 

Din fericire, am reuşit să mă ţin de cuvânt, ba chiar cu ajutorul celor de la  “N-avem SANGE?!” am aflat de donarea de trombocite și am avut în 2020 recordul de 7 donări pe an.

Oana:

Legătura mea cu donarea de sânge este una pur teoretică, pentru că nu sunt donator, însă sunt un mare susținător al donării de sânge care mi se pare un gest altruist în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că nu donezi timp, resurse, ci donezi o parte din tine. Pe de altă parte, deși donarea de sânge implică a dona o parte din tine (intrinsec), în același timp este și o formă de donație pentru care este nevoie de un suport specializat. 

Prima oară am intrat în contact cu donarea de sânge la 18 ani, când, în urma infectării cu virusul hepatic, medicul mi-a comunicat că nu voi putea dona sânge niciodată. Între timp, nu am atins nici greutatea minimă necesară pentru donare, însă la momentul acela, îmi amintesc că am fost tristă să aud că nu pot să contribui la salvarea vieții unui om prin intermediul unei donații extrem de importante, dar și la îndemână. 

Din păcate, oamenii conștientizează importanța donării de sânge abia în momentul în care cineva drag lor are nevoie urgentă de sânge. Nu știu cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție, însă libertatea ne-a făcut cumva să ne detașăm de chestiuni legate de comunitate și să așteptăm ca lucrurile să le facă alții: statul, guvernul, primarul, medicul, x sau y, oricum întotdeauna altă persoană. Însă donarea de sânge este o chestiune în care nu trebuie niciodată să așteptăm pe alții, un context, statul etc… pur și simplu, trebuie să înțelegem că donarea de sânge chiar stă în puterea noastră și numai a noastră.

Ați avut cazuri medicale în familie, cand a fost nevoie de sânge, și ați conștientizat astfel lipsa acestuia din spitale?

Gabriel:

Am donat de câteva ori pentru o persoana sau alta. De cele mai multe ori erau persoane care mă abordau la intrarea în centru sau cazuri de care aflam din jurul meu. Cel mai apropiat caz a fost pentru socrul meu, dar din fericire au fost destul de multe persoane doritoare. 

Sper totuşi să ajungem la nivelul de implicare ca această practică să devină istorie. Cred că povestind și încurajând pe cei din jurul nostru să doneze recurent putem să ajungem la nivelul la care să AVEM Sânge! 

Oana: 

Cel mai apropiat caz a fost al tatălui meu, caz în care sunt recunoscătoare tuturor prietenilor care au donat. Din fericire, pentru mine nu a fost nevoie de acel moment pentru a conștientiza importanța donării de sânge, dar am văzut adesea că astfel de cazuri funcționează ca și conștientizare a nevoii permanente de sânge. 

Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că în ceea ce privește nevoia de sânge aceasta este una stringentă și care, de regulă, nu are un termen de livrare, iar aici ar trebui să funcționăm pe prevenție, respectiv să donăm ori de câte ori putem, minim de 3 ori pe an, apreciind aici că nevoia de sânge este întotdeauna mai mare decât urgența: într-un caz de urgență de familie, întotdeauna un singur donator nu este suficient pentru a acoperi nevoia, nu toți oamenii pot dona – din motive de greutate, vârstă, afecțiuni etc, astfel că nu se poate rezolva această nevoie într-un proces one 2 one, pentru că întotdeauna nevoia este mare.

V-ați cunoscut prin alergare, cum ați ajuns să iubiţi atât de mult acest hobby sportiv?

Gabriel:

Atât eu cât și Oana eram pasionaţi de alergare înainte să ne cunoaștem. Chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu, sportul a fost activitatea care ne-a adus împreună. 

Acum cred că ne motivăm reciproc să ne păstrăm orele de mişcare și sport. Asta cu atât mai mult cu cât vrem să fie și un exemplu pentru fetele noastre. 

În ultimii ani am trecut de la pălăria de participant și spre pălăriile de voluntar, organizator sau consultant pentru evenimentele sportive. Asta ne-a ajutat să ne bucurăm de alergare și mişcare și din alte perspective.

Pe partea de participare trebuie să recunosc însă că dintre noi, Oana este mai conştiincioasă, aşa că de multe ori ea ţine calendarul de competiţii și antrenamente ocupat.  

Oana: 

Alergarea face parte din viața mea aproape dintotdeauna, iar de-a lungul timpului m-a transformat într-un om mai bun, mai organizat, mai eficient, mai calculat, mai rezistent, mai vesel, mai deschis, mai comunicativ, mai extrovertit, m-a învățat să nu renunț și să încerc să fiu de fiecare dată cea mai bună versiune a mea. Tot alergarea mi-a adus în viață oameni faini, iar Gaby este unul dintre ei. Cred că este important că amândoi iubeam alergarea și înainte să ne cunoaștem, acum ea contribuie la ceea ce suntem noi ca oameni, ca indivizi, ca familie. Alergarea face parte din viața noastră de zi cu zi într-o formă sau alta: fie o practicăm noi, fie o practică fetele noastre, fie voluntariem, fie organizăm. Iubirea pentru alergare este ca un pay back pentru tot ce a adus mereu alergarea în viața mea. 

Familia voastra a crescut, aveti doua fetite minunate, cum se îmbină sportul cu viata de familie?

Gabriel:

Din fericire, când am plecat în aventura asta de părinte, atât eu cât și Oana ne-am potrivit ca viziune. Am ales să ne păstrăm activităţile  sportive și să implicăm fetele în toate. Au mers în weekend cu noi pe munte, au mers cu bicicleta pe lângă noi când ieşeam la alergare, au fost alături de noi la evenimentele unde eram organizatori sau voluntari.

Multe persoane ne întreabă cum le motivăm pe fete să facă mişcare. Când fetele au venit în viaţa noastra nu erau cele mai pasionate de mişcare,  expunerea lor la sport şi prieteni care au aceeaşi pasiune le-a oferit o altă perspectivă și s-au adaptat la “noua” normalitate.

Oana:

În primul rând, am avut noroc. Fetele au venit în viața noastră deja pe picioarele lor, astfel că dependența lor de noi a fost mai mică decât în cazul unei familii normale. Apoi, la momentul venirii lor în viața noastră, alergarea/sportul erau deja parte din activitatea noastră de zi cu zi. Am avut și noroc unul cu celălalt (eu și Gaby), fiind amândoi pasionați de sport, dar și de părere că viața noastră nu trebuie să graviteze în jurul copiilor, ci ei trebuie integrați în viața noastră. 

De asemenea, eu cred că sportul oferă o educație complexă din multe puncte de vedere, dar dincolo de orice conferă echilibru pentru sănătatea fizică și mentală. 

Așadar, pentru că noi am continuat să facem sport, pentru că viața noastră se derulează în legătură cu sportul, pentru că oamenii din jurul nostru sunt implicați în sport, pentru că a fi împreună și a petrece timp de calitate, pentru noi înseamnă să mergem la munte sau să facem alte activități sportive, atunci fetele au înțeles și învățat că asta e ceva ce definește familia noastră. Cred că noi ca și părinți avem datoria de a seta valorile familiei noastre și pentru noi sportul este principala valoare, dar și misiune. 

#bloodfluencer Marathon e un eveniment sportiv, cu o cauza foarte puternica in spate. De ce merită ca familiile care iubesc sportul să vină la Dejani?

Gabriel:

E simplu, găsesc combinaţia perfectă: mişcare cu distanţe pentru toate gusturile, totul într-o zonă de munte cu privelişti demenţiale.

Iar pe lângă bucuria de a face mişcare împreună pot să aibă satisfacţia de implicare într-o cauză atât de importantă ca donarea de sânge.

Oana: 

Cred că este important ca oamenii să conștientizeze că nu e nimic rău în a face parte dintr-un colectiv, dintr-o comunitate, că e ceva care ne apropie și ne ajută să fim mai buni. 

#bloodfluencer Marathon este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni: ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare, fără poluare, aproape de natură, fără alte griji decât a fi prezenți împreună cu cei dragi și cu oamenii care au pasiuni comune; dar și ca eveniment pentru oamenii care doresc să promoveze donarea de sânge, pentru cei care doresc să facă mișcare (cu trasee pentru toate gusturile și puterile), pentru cei mici și cei mari. 

Așa cum spuneam și înainte cred că trebuie să învățăm că împreună este întotdeauna mai puternic decât singur.

Mihnea Raducu (#bloodfluencer): „De fiecare data cand donez sange am acea stare de bine stiind ca, pe langa binele facut corpului meu, voi ajuta si alti oameni aflati in nevoie”

testimonial Mihnea Raducu

Salutare tuturor, eu sunt Mihnea Raducu, am 46 de ani, iar pe 13 Octombrie 2022 am facut ce-a de-a 13a donare de sange.

Am devenit donator frecvent destul de tarziu dar de fiecare data cand donez sange am acea stare de bine, stiind ca pe langa binele facut corpului meu voi ajuta si alti oameni aflati in nevoie. In data de 21 Mai 2019 – cand ma aflam la centrul de Donare- era acolo si echipa de la TVR Matinal si mi-au luat si un interviu.

Imi aduc aminte ca ma programasem sa donez sange pe data de 20 martie 2020, dupa ce in 11 martie s-a intrerupt scoala la nivel national, iar pe 16 martie s-a instituit starea de urgenta. Mi-am facut “formular” si m-am dus sa donez sange.

#covid

Era vineri dimineata – pe la ora 8, iar la CTS (Centrul de Transfuzii Sanguine) nu era nimeni!!! Dar eu am donat sange, iar in weekend a aparut si o stire cum ca la CTS este o persoana infectata cu COVID19! Va puteti inchipui cum am stat  – ca pe ace – sa vad daca am si eu sau nu… spre norocul meu, nici pana in ziua de azi, in 2022, nu am avut (sau nu stiu sa fi avut) infectare cu virusul SARS-COV2.

Beneficiile denarii de sange sunt fantastice – pe langa faptul ca sangele se regenereaza in aproximativ 24 de ore (ca volum) – organismul este cumva obligat sa produca noi celule rosii, ceea ce duce la insanatosirea sangelui si imbunatatirea calitatii lui si totodata salvezi vieti. Dupa prima donare sangele tau poate ajuta o persoana, insa dupa ce ai devenit donator frecvent – punga in care donezi este una speciala – poti ajuta pana la 3 oameni sau chiar 5 copii aflati in nevoie!

De aceea te rog pe tine, cel ce citesti aceste randuri, vezi conditiile de admisibilitate la donare aici: http://www.ctsbucuresti.ro/conditii_admisibilitate.html

Si mergi sa donezi sange! Gestul tau chiar va salva vieti.

Donarea de sange nu doare, si inainte de a dona trebuie sa mananci si mai ales sa te hidratezi. Bea apa, cat de multa, pentru ca astfel donarea decurge mult mai usor.

#donarea13

Despre ziua de ieri: am ajuns la centrul de donare pe la 8 fara zece. Erau circa 10-12 oameni inaintea mea. Am luat bon de ordine si un chestionar (care se completeaza intotdeauna inainte de a dona, dar nu e „greu”). Deoarece eram donator frecvent am fost trimis direct la cabinetul 3 – pentru „intepare in deget” – masurare nivel hemoglobina si alte caracteristici ale sangelui, dupa care am mers la cabinetul 8, unde o doamna doctor a discutat cu mine in timp ce mi-a luat tensiunea (13 cu 8 ) si m-a cantarit.  Dupa care am mers „sus” – la etajul 2 – pentru donarea propriu-zisa: dai hartiile si CI la secretariat, dupa care esti strigat. Cu CI in mana, intri in sala de donare.

La mine donarea completa s-a facut foarte repede – bausem inainte aproape 1.5 litri de apa (!) – cateva minute si gata. Ce este senzational este ca peste tot vezi numai zambete si asta iti da un sentiment tare placut! Cu totul, de cand am intrat pana am iesit, cred ca au fost 30-40 minute, astfel incat pe la 9 si un sfert eram gata.

Asadar, mergi si doneaza, gestul tau chiar conteaza!

Aproximativ 15000 de alergători la 15 ani de Raiffeisen Bank Bucharest Marathon

comunicat

Aproximativ 15.000 alergători au luat startul din Piața Constituției în cele 6 curse la Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON. Atât cursele competitive cât și cele necompetititve au fost sold out.

Lista câștigătorilor:

La Maraton Raiffeisen Bank (42,195 km), proba Masculin, primii trei câștigători au fost românii Alexandru Corneschi cu timpul 02.15.58, urmat de Silviu Stoica cu 02.28.52 și Nicolae Bălan cu 02.33.04.

La Maraton Raiffeisen Bank (42,195 km), proba Feminin, primele trei câștigătoareau fost româncele  Adela Bălțoi (Dumitrescu) cu 02.48.09, urmată de Iulia Drăgoi cu timpul 02.55.15 și Nicoleta Ciortan cu 03.03.42.

La ștafetă ZuzuFit a câștigat echipa Asombalonga (N.Coman, R. Vidrea, I.Dumitru, R. Miklos) cu 02.19.14.

La cursa Semimaraton Playtika, proba Masculin primii trei câștigători au fost Nicolae Alexandru Soare cu 01.02.24, urmat de Andrei Rusu cu 01.04.10 și de Maxim Răileanu (Moldova) cu 01.04.43.

La cursa Semimaraton Playtika, proba Feminin, primele trei câștigătoare au fost Sarah Giomi (Italia) cu timpul 01.23.14, Zinaida Sacară (Moldova) cu 01.25.43 și Mihaela Nunu (România) înregistrând timpul 01.25.58.

La cursa de 10 km Vodafone câștigători au fost Laviniu Chiș (România) cu 00.30.01, Vitalie Gheorghiță(Moldova) cu timpul 00.30.48  și Charles Duminy (Franța) cu 00.31.24.

La categoria feminin 10 km Vodafone, primele alergătoare au fost Claudia Florea (România) cu  00.36.22, urmată de Stacey Winter (Marea Britanie) cu 00.36.29 și Andreea Stăvilă (Moldova) cu 00.37.26.  La cursa de 10 km Vodafone fotolii rulante, câștigători au fostromânii  Costin Viorel Comșa (Republica Moldova) cu 0.18.36, urmat de Florian Mihuț cu 00.22.09 și Cătălin Creangă cu timpul 00.26.17

Cifre despre Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON 2022:

–           15.000 oameni la start;

–           650 de voluntari;

–           20 de cauze sociale la care alergătorii au putut adera;

–           11 puncte de divertisment (DJ, fanfare, artiști);

–           9 puncte de hidratare

– personal medical în punctele de start/sosire și pe traseu (9 ambulanțe, 50 de voluntari Crucea Roșie, 9 patrule mobile intervenție rapidă)

– Cursa de maraton este criteriu de calificare pentru Campionatul Mondial de Maraton 40+ (Maratonul din Chicago);

Primii cinci clasați la cursele  necompetitive -Cursa Populară EY Romania și Cursa Copiillor McDonald’s din cadrul Maratonului București au primit premii în bani, produse și servicii.(vezi aici)

Participanții la Maratonul București vor primi și anul acesta albume foto personalizate, care vor fi disponibile pe site-ul evenimentului, începând cu marți dimineață, 12 octombrie. Noutatea acestei ediții este că ele vor fi oferite tuturor alergătorilor, indiferent că sunt concurenți ai curselor competitive sau necompetitive.

Este nevoie de un număr mare de organizații care lucrează împreună pentru a face un eveniment de succes la scară largă cum este Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON și suntem foarte recunoscători pentru susținerea și efortul echipei RunInBucharest, a voluntarilor,  organizațiilor caritabile, organizațiilor locale care ne oferă sprijinul nu numai în weekendul evenimentului ci și pe tot parcursul anului, partenerilor noștri extraordinari care ne-au susținut alergătorii de-a lungul timpului și nu în ultimul rand, întregii comunități de running care ne sunt alături și fără de care nu ar avea sens acest eveniment.

Sunteți cu toții minunați și vă mulțumim că ați ales să alergați cu noi!

Sponsori ai Maratonului Bucuresti: Raiffeisen Bank – Sponsor Oficial, Under Armour – Partener Tehnic și tricoul oficial al evenimentului, Playtika – Sponsor Gold și Sponsor Cursa 21 km, McDonald’s-Sponsor Cursa Copiilor, EY România-Sponsor Cursa Populară, Vodafone – Sponsor Cursa 10 km, Zuzu Fit Sponsor Cursă Ștafetă, GoldNutrition – Energizantul Oficial, Autonom-Partener Mobilitate, Samsung România, WorldClass,  Izvorul Minunilor – Apa Oficială.

Parteneri media: Radio Zu – Official Radio Station,TVR, Gazeta Sporturilor, wall-street.ro, MediaTrust.

Parteneri instituționali: Primăria Municipiului București, PROEDUS – Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret, Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Ministerul de Interne, Federația Română de Atletism.

ONG-uri asociate Maratonului București: Asociația Help Autism, Asociația ALIA, Ajungem Mari, Autism Voice, Fundația Autonom, Fundația Motivation România, Hope and Homes for Children România, Hospice Casa Speranței, Crucea Roșie Sector 1,  N-AVEM SÂNGE, Pădurea Copiilor, Salvați Copiii România, UNITED WAY, Rotary, Teach for România.Fundația Autonom, Fundația NANE.

Despre RunInBucharest

RunInBucharest este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală din România. Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găduiesc anual astfel de competiții. Toate competițiile #RunInBucharest sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor) și World Athletics (Federația Internațională de Atletism). RunInBucharest a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare cu o cauză socială, umanitară sau ecologică, iar în prezent sunt peste 30 cauze partenere ale evenimentelor. Acestea cumulează fonduri de peste 100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate. RunInBucharest a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în România – www.voluntarinsport.ro. Site-urile oficiale ale Bucharest RUNNING CLUB sunt: www.bucuresti21km.ro, www.bucharest-marathon.com, www.voluntarinsport.ro, www.runinbucharest.com. FB/Bucharest21km; BucharestMarathon; BucharestRuningClub; VoluntarInSport; #RunInBucharest 

Alexandra Boboc (#bloodfluencer): „Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!”

articol de Alexandra Boboc

Dacă vă intrebați ce am mai făcut în ultima vreme, ei bine, trebuie să recunosc că mi-am cam adunat toate forțele, tot curajul și toată determinarea și am fost să donez. Asta am făcut în ultima vreme. Azi, 5 septembrie 2022, am făcut prima mea donare de sânge! Și sunt tare mândră! Tare de tot!

#background

Acum câtiva ani, când eram în clasa a 11-a, datorită a doi prieteni tare dragi mie, Andreea și Beny, am avut șansa de a cunoaște un om minunat, pe Marian Costache, unul dintre fondatorii programului ,,N-avem SANGE?!”, care ne-a vorbit atât de frumos despre donarea de sânge, despre nevoia acută de implicare, despre toate beneficiile care vin la pachet cu acest gest, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator, încât m-a făcut să îmi doresc chiar în acel moment să merg la centru să donez. Dar nu era posibil, fiindcă pe atunci aveam doar 17 ani.

În schimb, ca să putem compensa această imposibilitate, eu și Andreea am decis să alergăm 3 km la cursa adolescenților în cadrul Bucharest Marathon, maratonul ce urma în octombrie, pentru cauza ,,N-avem SÂNGE?!”, promităndu-mi în același timp că de îndată ce voi fi eligibilă pentru donare, voi fi prima pe ușa Centrului de Transfuzie. Am scris chiar și un articol pe această temă atunci, pentru a marca importanța pe care a avut-o acel eveniment pentru mine.

#pandemia

Puțin timp mai târziu, a venit pandemia, și deși împlinisem cei 18 ani mult așteptați, nu am mai fost să donez. Timpul a mai tot trecut de atunci, a venit și clasa a 12-a, promisiunea pe care mi-o făcusem se așezase bine acolo undeva pe raftul cu ,,și altele”. Ulterior, am dat si Bacul, am intrat și la facultate și ajunsesem și în prag de sesiune.

Țin minte bine acele câteva zile de dinainte de sesiune. Sunt zilele care mi-au dat o altă turnură vieții și perioadei ce urma să vină. În acele câteva zile înainte de sesiune am primit un telefon de la Marian, lucru ce m-a surprins mult, fiindcă nici nu mai credeam că are numărul meu de telefon. Acesta mi-a spus că le-ar face mare plăcere, lui și echipei sale, să reia legătura și colaborarea cu mine. Și de atunci, povestea mea cu donare de sânge și cu această inițiativă nobila marca ,,N-avem SÂNGE?!” au reînceput să se împletească.

#dorinta

În acel punct mi-am reamintit despre dorința mea cea mare și eram hotărâtă să mi-o îndeplinesc, într-un final. Doar că lucrurile au stat puțin diferit, din nou. În prima sâptămână de sesiune am făcut covid, după ce m-am vindecat, am trecut printr-o perioadă de răceli și viroze destul de puternice, apoi au apărut tot felul de alte impedimente. Inclusiv vinerea trecută când mi-am propus cu atât de mare ardoare să merg la donare, nu am reușit să o fac…

Toate aceste obstacole până azi. Astăzi când mi-am spus că orice ar fi, mai departe de orice eveniment care intervine sau de orice frică de-a mea, fac orice și ma prezint la Centrul de Transfuzie. Era momentul. Amânasem de mult prea mult timp…

#experientadeazi

Trebuie să recunosc că m-am trezit dimineața cu multe emoții. Îmi era puțin frică. Deși îmi făcusem tot research-ul de dinainte, în această dimineață mi-am pus tot felul de întrebări: oare o să mă descurc pe acolo singură, oare voi ști pe unde să mă duc, cum să parcurg în regulă toate etapele? Dar recoltarea efectivă? Cum va fi oare? Oare mă va durea? Oare voi rezista cu acel ac timp de 7-10 minute? Și cu toate acestea, am ales să descopăr răspunsul la întrebări la centru, pe propria piele.

#singura

Nu am spus multor persoane ce aveam de gând să fac astăzi, și nici însoțită nu am vrut să merg. Mi-am dorit să merg singură, pentru că am vrut să fie o experiență a mea cu mine, o călătorie personală. Fiind prima dată, am vrut să fiu atentă la fiecare detaliu al zilei, să simt din plin fiecare moment, fiecare părticică, fie ea bună sau mai puțin plăcută.

Am vrut să fiu cu adevărat prezentă și să îmi demonstrez mie că ma pot descurca singură, ca pot fi pe cont propriu, cu propriile alegeri, gânduri și decizii, fie ele bune sau mai puțin avantajoase. Și așa am făcut. Mi-am mai demonstrat, încă o dată în ultimul timp, cât sunt de puternică și cât de mult contează motivația și dorința.

Nu e ușor să ieși din zona de confort. Dar e singurul mod ce îți deschide uși, oportunități, care te ajută să evoluezi pe toate planurile, să descoperi mereu și mereu o nouă versiune a ta. Așa că am tras aer în piept și m-am aruncat cu capul înainte, din nou.

#donarea

Am ajuns la locație. Am luat un număr de ordine și am completat formularul, apoi am urcat la cabinetul 7. Acolo m-a întâmpinat o doamna doctor foarte simpatică. Mi-a mai pus câteva întrebări, mi-a luat tensiunea și m-a rugat să merg într-un alt cabinet pentru a mi se lua câteva probe sumare de sânge din deget. Am revenit, apoi, la dumneaei, unde mi s-a confirmat că am hemoglobina în regulă și la fel și celelalte valori, deci sunt apta de donare.

Mi-am luat fișa și am urcat la următorul etaj. Ajunsă acolo, mi-am așteptat rândul la recoltare, timp în care am vorbit cu ceilalți oameni care se aflau la coadă, descoperindu-le poveștile. Intrată în sală, m-am așezat pe scaun și am așteptat să înceapă procedura, bineînțeles cu fricile de rigoare legate de ac. Dar supriză, căci înțepătura a durut foarte puțin, iar cele 7-10 minute au trecut mai repede decât mă așteptam.

#primapunga

Când mi-am dat seama că tocmai am donat prima mea pungă de sânge, nu mi-a venit să cred. Nu înțelesesem de ce mi-a luat atât de mult să fac așa ceva, pentru ce mi-a fost atât de frică. Pur și simplu nu mi se părea real ce tocmai făcusem. Apoi am simțit cum întreg corpul îmi este invadat de un sentiment de fericire pură. Pluteam pur și simplu.

Mă simțeam în armonie cu mine însămi și cu toată lumea din jur. În acel moment, eram plină de iubire, simțeam ca iubesc lumea întreagă. Că momentul prezent e tot ce avem și ca el contează cel mai mult. Simțeam în acele momente că nimic nu mai e rău în lume, că totul e exact așa cum ar trebui să fie și că iubirea și bunătatea, oricât de clișeic ar putea suna, sunt cele două ingrediente de care avem nevoie, atât, nimic mai mult. Iar eu doar din acele două ingrediente eram făcută în acele momente.

Întrebarea este de ce am ales să fac acest gest. De ce mi-am dorit atât de mult să donez sânge:

Unul dintre răspunsuri ar fi pentru că eu cred foarte mult în bine, pentru ca vreau să contribui și eu la mai bine, la mai bun, la construirea unei comunități caracterizate prin empatie, compasiune și dorință de viață, care se bucură de un viitor mai bun, așa cum îl merităm cu toții. Și sunt conștientă că această mare schimbare care se tot aude peste tot în ultimul timp stă în mâinile fiecăruia dintre noi, căci fiecare gest, oricât de mic, e de fapt un pas înainte.

#debine

Am donat pentru că face bine și îmi face bine. Sunt conștientă de imprevizibilul vieții și mai știu că oricare dintre noi se poate afla în poziția disperată de ajutor. Și nu este un sentiment plăcut. M-am gândit de multe ori la rudele mele, la bunica mea care este bolnavă, chiar și la propria persoană. Știu că în acele momente nevoia este atât de mare, disperarea la fel, totul devine o loterie, iar zarurile stau în mâinile persoanelor care decid să te ajute sau nu. Așa că, eu dacă sunt un caz mai fericit și nu trec printr-o astfel de tragedie și sunt aptă de întrajutorare, de ce să nu o fac.

Pe lângă faptul că cei 450 ml din sângele tău ajută alte 3 vieți, există o serie de avantaje și pentru corpul donatorului. Căci într-adevăr, donarea este foarte sănătoasă și benefică și pentru cel ce alege să facă acest act. Iar acesta, poate, este un lucru mai puțin știut. Câteva dintre beneficii sunt prezentate în acest filmuleț, mai pe larg:

#azi

Cât despre mine, nu pot spune decât că sunt foarte fericită și mândră. Astăzi a fost o zi care mi-a oferit atât de multe lecții, o zi care a început cu mine, care a continuat cu o discuție între surori la o prăjitură (discuție despre prima zi de școală din clasa a 8-a și despre prima zi de donare la 20 de ani), urmată de o ieșire de celebrare cu prietenele mele, ca în final să se încheie cu mine, alături de o cană cu ceai, redactandu-mi experiența în acest articol.

Vă încurajez mult ca atunci când vă veți simți pregătiți să mergeți să încercați experiența donării benevole de sânge și să vedeți cum se simte cu adevărat binele. Aici este și ghidul donatorului, pentru a fi mai ușor.

Iar ca notă de final, cum povestea mea a început printr-un maraton, în octombrie, ea se continua tot prin același maraton și anul acesta, cu diferența că cei 3 km alergați în clasa a 11-a, se vor transforma, de această dată, în 10 km:) în ce de-al doilea meu an de facultate. Pot spune că de astăzi sunt un #bloodfluencer adevărat!

Spirit de #bloodfluencer – Lidia Teth

articol de Delia Modrea

De cand port cu mandrie tricoul de #bloodfluencer raspund si intrebarilor / nelamuririlor donatorilor de sange, dar si celor care se gandesc sa doneze pentru prima data. Fac asta pe grupurile de donatori, pe pagina N-avem SANGE, dar de multe ori sunt abordata si in particular pentru lamuriri suplimentare. Pentru a da raspunsuri corecte, pe langa verificarea legislatiei, apelez cu incredere la cateva doamne doctor minunate, carora le solicit o parere avizata, atunci cand apar situatii particulare care pot indica excludere temporara sau, din pacate, permanenta.

Atunci cand insa intalnesc oameni care descopera in urma raspunsurilor primite, ca pot dona sange, bucuria mea este la fel de mare ca a lor. Dar vreti sa stiti cum e, atunci cand la randul lor, nu se opresc aici si dau curs spiritului de #bloodfluencer?

#dorinta

Intalnirea cu Lidia Teth, a fost la inceput similara cu majoritatea interactiunilor. Lidia, o femeie cu suflet mare, mama a 3 fetite pentru care vrea prin tot ce face, sa fie un bun exemplu, scria pe un grup de donatori sanguini ca desi isi doreste foarte mult, ea nu poate dona sange pentru ca a avut in copilarie hepatita A.

A inteles acest lucru in urma cu cativa ani cand, nepotica ei a primit un crunt diagnostic de leucemie si a avut mare nevoie de sange. N-a renuntat si a compensat convingandu-i pe cei din jur, astfel ca a strans un numar suficient de donatori. Insa dorinta de a deveni donator sanguin i-a ramas si spune ca spera intr-o minune.

Raspunsul meu primit pe grup, cu explicatiile argumentate privind hepatita A ca fiind incadrata la excludere temporara in OMS 1193/2007, cu mentiunea ca sunt necesare niste analize suplimentare, determinari specifice, in urma carora medicii de la Centrul de Transfuzie au certitudinea ca istoricul medical nu este pentru hepatita B sau C, i-a inseninat ziua. Cu atat mai mult cu cat i se ceruse din nou ajutorul, pentru o cunostinta.

Astfel ca, in luna Martie, la Centrul de Transfuzie Sanguina Tg. Mures, dorinta Lidiei s-a implinit. A donat sange!

#un pas mai departe

Dar Lidia nu s-a oprit aici. A inteles si a rezonat cu obiectivul programului “N-avem SANGE?!”, acela de a transforma donarea de sange intr-un obicei recurent, ca parte a unui stil de viata sanatos, pentru trup si suflet. Iar fericirea unui vis implinit, intelegerea faptului ca pasii mici conduc catre fapte mari, au motivat-o sa se mobilizeze, iar in luna Iulie a organizat un eveniment – invitatie la donare, chiar la Centrul de Transfuzie Tg. Mures.

Impreuna cu personalul de la Centrul de Transfuzie a stabilit data, a inceput sa vorbeasca despre asta cu cei din jur, cu oameni cu suflet mare care au apreciat efortul Lidiei, astfel ca invitatia ei a fost mediatizata inclusiv la postul radio local si in social media, iar 2 sponsori locali s-au oferit sa le daruiasca celor care raspund apelului Lidiei, vouchere. 60 de oameni minunati au raspuns apelului ei si au dat o sansa la viata, celor aflati in nevoie. Va lasam mai jos si mesajul Lidiei:

“Vreau sa-mi exprim bucuria pe care am avut-o pe data de 21 iulie!

Am initiat un apel de donare de sange la Centrul de Trasfuzie Sanguina Targu Mures, stiind ca e mare nevoie de donatori. Imi doream foarte mult sa mobilizez cat mai multi oameni sa doneze sange si am REUSIT.
Apelul a avut rolul de a atrage atentia Muresenilor asupra cererii mari de sange, de a-i mobiliza sa raspunda acestei cereri, aducand astfel o contributie importanta oamenilor aflati in nevoie.
Doneaza sange, fii erou! Nu te costa nimic, ba mai mult, salvand vieti, te ajuti si pe tine!„

#model

Lidia e unul din exemplele pentru care suntem recunoscatori cand le gasim in jurul nostru, oameni care nu asteapta sa se intample “mai binele”, ci pun umarul pentru asta. Ea stie ca se poate intampla oricand, pentru oricine, sa aiba nevoie de sange, iar salvarea vine chiar de la cei de langa noi. Si a inteles ca e cel mai bine ca langa noi, in orasul nostru, in comunitatea noastra, sa fie oameni sanatosi, eligibili si responsabili, care stiu, pot si vor sa faca un gest atat de simplu, dar atat de generos: sa doneze viata.

Cand viata continua sa surprinda

articol de Alexandra Boboc

Se poate dona daca ai avut candva Hepatita A? Probabil ca multi dintre voi nu cred asta, pentru ca nu au avut sansa sa se intalneasca, virtual sau nu, cu un #bloodfluencer ca Delia Modrea, asa cum a avut Sorin.

#povestea din spatele omului

Sorin are 41 ani , este fost sportiv de performanta la lupte greco-romane, apoi campion national de 3 ori la K1 (kickbox) in România , medaliat la Campionatul Mondial 2019 Italia la K1, categoria 75 kg. Acesta a lucrat in Londra 12 ani ca garda de corp, iar in prezent este antrenor personal și trainer de fitness pentru instructori. Este, de asemenea, voluntar activ la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, ISU BUCOVINA SUCEAVA, din 2019 si activeaza ca paramedic voluntar pe ambulanta de tip B, cat si pe celelalte autospeciale in funcție de apelul 112 primit.

Povestea lui Sorin a inceput acum cativa ani cand a fost refuzat de la donarea de sange, deoarece a avut in copilarie hepatita de tip A. In urma acestui diagnostic, acesta a crezut mult timp ca nu este eligibil pentru a dona. Aici intervine destinul. Caci drumul lui Sorin s-a intersectat cu drumul nostru.

Recent, Sorin a intrat in contact cu programul nostru, unde nu numai ca a aflat ca poate dona, ci si ca este oricand binevenit in comunitatea #bloodfluencer. De atunci, lucrurile au inceput sa prinda alta culoare.

#altruism

In prezent, Sorin este donator recurent, prima sa donare fiind in 2021, si este mai motivat ca niciodata sa faca bine. Acesta ne-a marturisit:
,,Mie mi-a plăcut mereu să ajut pe oricine si am zis ca daca pot ajuta pe cineva bolnav si daca sângele meu poate ajuta la însănătoșirea unui om bolnav, o fac oricând cu drag ori de cate ori este nevoie. Prima donare de sânge a avut loc la Golgota, unde Domnul Iisus a plătit cu sânge pentru păcatele noastre . Apropiatilor mei le spun ca nu este sentiment mai frumos să știi ca ai putut ajuta pe cineva care este bolnav si ca sângele tău poate salva cu adevarat o viața. Le mai transmit ca fiecare dintre noi poate ajunge in situația de a avea nevoie de sânge si dacă toți am fi nepăsători s-ar pierde multe vieți omenești ce pot fi salvate’’.

Daca si tu ai avut Hepatita A, in copilarie, sa stii ca poti dona sange. Ai nevoie doar de niste determinari specifice, ca sa fie sigur ca nu ai avut B sau C. Ia legatura cu Centrul de Transfuzie din judetul tau si spune-le asta. Daca nu te descurci, poti sa ne scrii pe adresa contact@n-avemsange.ro si te vom ajuta cu lamuriri suplimentare.

Mihai Eduard Alin: “Imi place foarte mult sa ajut semenii aflați in suferința”

Mihai Eduard Alin este un tanar de 22 de ani, voluntar in cadrul Fundatiei SMURD, pasionat sa-si ajute semenii si totodata un mare fan al donarii de sange. Pentru ca ne dorim sa intalnim cat mai des astfel de exemple, i-am adresat cateva intrebari.

un interviu de Alexandra Boboc

    Ce te-a determinat sa donezi sange?

In primul rand determinarea mea este sa ajut cât mai multă lume si cred ca salvarea cu sângele tău donat este o minune!

    Când a fost prima data când ai donat? De ce?

Prima mea donare din câte țin minte a fost pe 28.02.2018 exact de ziua mea de naștere. De ce am donat sânge? Mi-am dat seama ca foarte mulți așteaptă pe paturile de spitale un donator eligibil.

    De ce este important ca ești donator de etnie rroma?

Nu este important, toți suntem oameni român, țigan, nu contează. Doar cred ca sunt singurul de etnie rroma donator.

    De ce ai ales sa fii voluntar SMURD?

Exact ca si cu sângele pe care-l donez, îmi place foarte mult sa ajut semenii aflați in suferința.

    Crezi ca prin lucrurile pe care le faci, prin initiativele la care iei parte poți fi un exemplu pentru comunitatea ta și pentru tineri, in general? Cum?

Am schimbat peste jumătate de comunitate, explicându-le despre inițiativele mele si despre donarea de sânge.

    Cum este văzută donarea de sange in comunitatea ta?

Când am donat prima data toată familia a sărit pe mine că de ce am donat. Că sângele meu ajunge in sângele bolnavilor cu cancer sau alte probleme de sănătate. In timp au înțeles despre donare si despre iubirea fata de semeni.

    De ce ai ales sa îți dedici timp pentru acțiuni de acest gen?

Vreau sa aduc o imagine buna asupra comunității rrome, că si noi putem. Rasismul ucide in fiecare zi câte un copil de etnie rroma!

    Cum consideri ca ar trebui sa arate profilul unui donator de sange? Dar al unei persoane dedicate facerii de bine pentru ceilalți?

Mult mai apreciat de instituțiile statului.

    Dacă ar fi sa îți convingi un prieten sa îți urmeze exemplul, cum ai face acest lucru?

As vorbi cu el si l-as pune in locul persoanelor care așteaptă sânge pe patul de moarte. L-as întreba cum s-ar simți dacă nu e sânge!

Back To Top