Loading....

Etichetă: Marian Costache

Home / Etichetă: Marian Costache

Roxana Ciuhulescu: „Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta (sânge) pentru unul drag de-al tău.”

Roxana Ciuhulescu este în aceasta primăvară #bloodflunecer @ Bucharest Half Marathon. La finalul săptămânii trecute a venit alături de soțul ei, Silviu Bulugioiu, la ședința foto pentru Portret de #bloodfluencer. Cei care-i cunosc știu că sunt un cuplu puternic implicat social, prin urmare ocazia ni s-a părut absolut specială, pentru a le adresa câteva intrebări, despre cum privesc donarea de sânge, din perspectivă personală.

un interviu de Marian Costache

Roxana, când ai donat pentru prima dată și de ce?

Roxana Ciuhulescu: Prima dată am donat la momentul Colectiv, când a fost o tragedie națională. Până atunci, până la momentul acela, nu știu, n-am conștientizat. Când a fost tragedia de la Colectiv mi-am dat seama că au nevoie de noi.

Ai venit în noaptea aceea la Centrul de Transfuzie București să donezi?

R.C.: Da, am stat câteva ore bune la Centrul de Transfuzie ca să pot să donez și chiar eram ușor panicată, pentru că totul se întâmpla foarte repede. Ieșeau oamenii de la donare și cădeau ca muștele în fața ușii, și mă gândeam că asta urmează să se întâmple și cu mine. La 1, 92 să pici pe jos era cam nasol, dar nu conta. Am stat și am așteptat cred că în jur de 6 ore. Acela a fost primul moment în care am donat sânge.

Apoi au urmat diferite momente, le amintesc pe cele mai importante. Mi-am dorit să pot să o salvez pe fata lui Marius Țeicu, pe Patricia Țeicu, când avea nevoie de sânge. Am donat și acum două luni jumătate pentru Turcia, și au mai fost și alte momente pentru diferiți pacienți, indiferent că erau apropiați sau erau la rugămințile altor prieteni pentru care am donat.

Ce sentiment ai atunci când intri în Centrul de Transfuzie Sanguină, București?

R.C.: Mă duc acolo cu speranța că ceva se va întâmpla cu sângele ăsta, adică va ajunge acolo unde trebuie. Nu pot să zic că am un sentiment de temere. Mă surprinde faptul că, însă, sunt foarte puțini oameni care intră să doneze, mult prea puțini.

1,8%, deci sub 2%, dintre români donează. Suntem la jumătate din media europeană.

R.C.: Acum, când am fost să donez pentru Turcia, am rugat în mediile în care sunt eu și nu am găsit nici măcar doi oameni care să vină. Veneau cu diferite scuze: “că eu sunt hipertensiv, că eu am glicemie mare, că mie îmi este teamă de ace…”

Ințeleg. Numele nostru, care ascunde cel mai relevant insight, descrie teama românilor de ace, de sistem medical. În timpul pandemiei ai donat?

R.C.: Nu, în timpul pandemiei nu am donat; și nu am mai donat nici după ce l-am născut pe Cezar, perioadă în care e lesne de înțeles de ce nu puteam dona. În timpul pandemiei mi-a fost frică să mă apropii de doctori, de tot ce înseamnă cadre medicale și cred că asta s-a întâmplat pentru cei mai mulți dintre noi.

Silviu, ce legătură ai tu cu donarea? Care este istoria ta ca donator?

Silviu Bulugioiu: Istoria mea ca donator începe în perioada studenției. Eu am început practic partea de donare, nu dintr-un motiv din acesta umanitar, ci, în primul rând, pentru că am găsit o portiță de a îmi motiva absențele. Nu în ultimul rând, după aceea am aflat că primim și o friptură cu cartofi, ceea ce era un câștig de nerefuzat. Dar din acel moment am început să donez sânge. Recunosc că majoritatea donărilor le-am făcut și eu la Centrul de Transfuzie din București. Trebuie să spun că este o diferență imensă între ce era la nivelul anilor 1980-1990 și ceea ce este acum, în ultimii 10 ani, să spunem măcar din perspectiva curățeniei, din perspectiva fluxurilor, din perspectiva ordinii, din perspectiva luminozității și alte câteva aspecte.

Este într-adevăr o problemă pe care noi o avem, că frica de ace este de fapt un motiv pentru a ne acoperi comoditatea. Nu cred că în viața lor cei care zic că le este frică de ace nu au făcut o injecție, nu au făcut o perfuzie. Deci, îmi este greu să cred că frica de ace este realul motiv, de fapt, este perdeaua după care ne acoperim comoditatea.

Silviu, ce formație ai, ce studii?

S.B.: Eu am terminat Politehnica. Dar am avut baftă de-a lungul timpului, făcând foarte mult sport, am și lucrat cu foarte mulți oameni, am avut colective foarte mari în subordine și mi-a plăcut să-i văd pe oameni și să găsesc triggerul acela, declanșatorul, care îi face să iasă din zona de confort și să facă ceva ce ar trebui să facă.

Ce crezi despre cârcoteala continuă a românilor, pentru că și aici o găsim, inclusiv la lipsa de donatori. Noi, românii avem o predilecție către o cârcoteală continuă. Și aici ne-am aștepta să fie suficient să cârcotim împotriva cuiva, a ceva, a unui organism, și să rezolve treaba asta cu donarea de sânge. Dar ghici ce, sângele există. Sângele se află pe vena celui care alege să cârcotească, în loc să doneze.

Ce crezi despre asta? Va putea vreodată să fie vreodată vindecată cârcoteala prin demersurile noastre de a scoate donare de sânge din asocierea cu jalea asta permanentă? Un Colectiv, o cine-știe-ce altă dramă; Doamne ferește de vreun cutremur în București, care ar produce într-o noapte peste 2000 de grav răniți! Deci, cârcoteala asta va putea fi cumva vindecată?

S.B.: Este o chestie endemică care pornește de la tradițiile noastre de a sta pe șanț, vestitul Radio Șanț, de a comenta tot dealul fără a face nimic sau a face prea puțin. Este mult mai simplu să comentezi decât să să iei furca în brațe și să te duci pe câmp. Este mult mai simplu să aștepti ajutorul social decât să-ți găsești ceva de lucru și să muncești ceva. E mult mai simplu să spui că celălalt a greșit fără să te uiți la tine, și în general, după cum se spune și este deja o cutumă pe care noi o transmitem tuturor: Românul este priceput la politică și fotbal. Asta înseamnă că putem să dăm sfaturi tuturor, dar când e vorba de noi înșine sau de a face noi înșine ceva, avem o problemă.

Putem exacerba și merge mai departe în zona de „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Deci noi avem tot felul de abordări din astea de ,,fă ce îți zic eu, nu ce fac eu”. Este un lucru care pornește de la cei 7 ani de acasă. Din păcate, generațiile de copii de care ne plângem în zilele de astăzi și de tineri de care ne plângem, sunt produsul nostru, al părinților și nu al sistemului. Copiii ajung la școală sau la grădiniță după cei 7 ani de zile cu un sistem de valori format în familie. După ’90, părinții au încercat să acopere lipsurile de dinainte de ’90, focusându-se pe ceva anume, respectiv pe a face bani, și nu educație. O să sune urât, dar copiii noștri nu au modele.

Roxana tu alegi să faci ceva. Ești #bloodfluencer, faci ceva ca să susții programul nostru, alergi weekendul viitor la Bucharest Half-Marathon, la cursa de 10 km.

R.C.: Da, m-am înscris la cursa de 10 km, sper să o și termin.

Vei fi primită ca o mare campioană la punctul nostru de hidratare, care este la Tribunalul București!

Voiam să te mai întreb câți din prietenii tăi, din cunoștințele tale, din colegii de breaslă, din contactele curente, câți aleg să facă ceva pentru donare de sânge? Câți conștientizează faptul că lipsa sângelui din spitale pentru intervenții sau pentru tratamente, ne pune pe toți sub risc, pe toți cei care contează și care fac PIB-ul României.

R.C.: Din păcate, cred că trebuie să aibă pe cineva în familie, să aibă ei un caz, ca să conștientizeze lipsa sângelui. Iar răspunzându-ți așa direct la întrebarea ta, o singură prietenă am reușit să aduc la centru de donare. O singură prietenă mi s-a aliat. Restul, din păcate, cu scuze: ba cu probleme de sănătate, ba cu frică, cred că e vorba și de nepăsare. Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta pentru unul drag de-al tău.

Eu mi-am dorit să nu fac umbră pământului degeaba. Mi-am dorit asta pentru că la 10 ani mi-am pierdut tatăl, care a murit la doar 37 de ani de cancer. Și știu cât de mult se chinuie prin spitale și câte probleme de sănătate a avut. Eu tot timpul, încă din copilărie, de când mă știu, mi-am dorit ca atunci când cresc să devin cadru militar, tocmai ca să ajung să-mi salvez tatăl. Nu am reușit să fac asta. După ce l-am pierdut, inclusiv eu mi-am pierdut dorința de a mai deveni medic. Însă am zis că atunci când o să cresc mare, o să fac ceva pentru oameni. Și fac cât pot.

Înțeleg că te lovești mult de acest ,,îmi este frică, nu am timp, am probleme de sănătate….”. Este foarte interesant, pentru că în cercul nostru de persoane care susțin donarea de sânge, sunt foarte mulți oameni care au reale probleme de sănătate, care nu pot dona, și totuși se implică în activități de promovare a sângelui.

Sunt curios dacă dintre persoanele din cercurile voastre, care au zis că nu pot acum, dacă și-au pus vreodată problema, de a susține altfel: prin promovare, prin ducerea mesajului mai departe, de conștientizare asupra nevoii de sânge.

R.C.: Nu, sincer, nu cred că și-au pus nicio secundă problema. Pur și simplu s-au mulțumit cu ideea sau s-au mințit că au probleme de sănătate și nu pot, drept pentru care e un subiect închis.

S.B.: O să sune urât, dar o fac dacă este o modă. Noi suntem implicați împreună destul de mult și în acțiuni umanitare, și în acțiuni ecologice, mai multe parți din acestea sociale. Și sunt oameni care nu au nicio treabă, dar pentru că vine televiziunea sau dacă este o dramă națională, atunci se mobilizează. Nu știu dacă neapărat dintr-o dorință interna sau din dorința de a fi și ei cu ceilalți. Deci nu știu dacă este convingere sau dacă este dorința de a fi parte din ce se întâmplă.

R.C.: Eu cred că daca Ministerul Sănătății ar crea mai multe campanii, ar începe să se vadă rezultatele. Să îți dau un exemplu cu Turcia, acum. Când am intrat în centrul de donare, am crezut că e închis, era pustiu, un singur om. De ce? Pentru că nu există o campanie. Eu cred că mai ales în momentul acela, și vorbim totuși de o altă țară, ca să putem ajuta, trebuie să avem întâi o campanie, să avem firme care se implică, oameni, o strategie.

S.B.: Eu zic că este vorba de responsabilitate socială, iar responsabilitatea socială trebuie de cele mai multe ori făcută acasă, la școală sau oriunde este posibil.

Cătălin Filișan (Decan Baroul Constanța): „Nu trebuie să ne mobilizăm să donăm doar atunci când o personalitate sau un apropiat nouă are nevoie, ci ar trebui să mergem la donare de oricâte ori apare posibilitatea. Donăm, ca să salvăm vieți!”

Această primăvară ne-a adus mai aproape de lumea juridică, din România, atât prin prezența la Legal Half Marathon, cât și prin acțiunea derulată la Baroul Constanța, în parteneriat cu Pharma Nord România, la invitația d-lui Decan Cătălin Filișan. Cu ocazia colectei derulată la Constanța, de Centrul Regional de Transfuzii Sanguine , am avut șansa să discutăm cu profesioniști din instituțiile de forță ale statului și să aflăm astfel, inclusiv din perspectivă personală, cum este privită lipsa sângelui pentru transfuzii din spitalele românești.

un articol de Marian Costache

Ovidiu Popovici (Locotenent Comandor): ,,Nouă, ca nație, ne lipsește spiritul de camaraderie și de a-ți ajuta cu adevărat aproapele. Cred că soluția ar fi încurajarea acestui spirit de camaraderie și a altruismului.”

De când donați?

G.C.C., judecător, 29 ani: Cred că de când eram în facultate, când eram aici la facultate am început să donez.

Și ce anume v-a determinat să o faceți?

G.C.C.: Sincer, am aflat că am grupa zero negativ. Mi-am dat seama că sunt donator universal și m-am gândit că fac bine pentru oricine. Știam că este o grupă destul de rară și destul de căutată pentru unitățile spitalicești care se ocupă cu transfuzii. Cred că fac un bine și este bine și pentru sănătatea mea: se regenerează sângele, scade incidența unor boli grave, a unor accidente vasculare, până la cancer.

Nu știu dacă știați: dacă leșină cineva pe stradă și nu se poate contacta un aparținător și nu este evidentă grupa de sânge, primește zero negativ.

G.C.C.: Da, exact așa știam si eu.

Știți cam cât la sută din populația totală are grupă de sânge cu RH negativ? 15% din populația globală are acest RH. Sunteți la curent cu lipsa sângelui din spitale?

G.C.C.: Da. De fiecare dată când văd câte un eveniment de genul acesta sau când văd câte o persoană apropiată care solicită ajutor, încerc să merg să donez, pentru că știu că este nevoie. Dar nu înțeleg de ce oamenii nu fac chestia asta, pentru că știu că este bine, atât pentru sănătate, cât și pentru binele comunității. Nu știu, poate și în lipsa faptului că nu se face foarte multă reclamă pe tema aceasta și oamenii nu sunt interesați sau nu cunosc care sunt beneficiile donării.

Daniela Crișan (Avocat Baroul Constanța): ,,Nu cred că este cazul să dăm vina pe Stat, pe autorități sau pe oricine altcineva pentru lipsa de donatori și de sânge. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să aibă simț civic și să venim să donăm.”

Ați aflat, bănuiesc, de această campanie, pentru că a fost promovată în comunitatea locală a juriștilor.

D.T.M, procuror, 30 ani: Da. Sincer, am aflat de la afișul de pe ușa Instanței.

Care a fost primul gând când ați văzut afișul?

D.T.M.: Că nu am mai donat de mult timp sânge și chiar obișnuiam să fac acest lucru cu regularitate în facultate. Dupa aceea, pur si simplu nu am mai găsit timpul să mă gândesc la asta și să-mi amintesc să donez. Sincer, campania aceasta a fost chiar momentul potrivit și la îndemână.

Știați că donează mai multe femei decât bărbați sânge în România?

D.T.M.: Nu, sincer, nu știam.

Dar când ați văzut numele programului nostru, N-avem SÂNGE?!, nu știu dacă l-ați sesizat, dar dacă l-ați sesizat, care a fost primul gând?

D.T.M.: Criza de sânge care parcă există dintotdeauna.

Dar vedeți acel semn de întrebare și semnul de exclamare?

D.T.M.: Îl observ, dar nu pot să zic că știu la ce se referă.

G.C.C.: Este cumva și campania pentru care se aleargă la maratonul din weekend?

Da.

G.C.C.: Am văzut-o. Ne-am înscris și noi la maraton, dar pentru campania noastră cu victimele impotriva agresiunilor sexuale, dar am văzut-o și pe aceasta pe listă.

Noi reprezentăm singurul program național de stimulare a donarii voluntare de sânge. Suntem oameni de profesii diverse care încercăm din răsputeri să asociem donarea de sânge unui stil de viață sănătos, pentru că vrem să luăm donarea de sânge de pe starea de jale. Deja ni se pare nedrept, pentru că cei care donează o fac doar atunci când există tristeți, când există drame, și vor aștepta mereu alte drame.

G.C.C.: Cred că și unul dintre factorii care ar putea să încurajeze donarea de sânge ar fi organizarea mai des de astfel de evenimente, pentru că oamenii, în general, nu se duc la spital să doneze sau, mă rog, la centrele de transfuzii, pentru că acolo stai la coadă, durează nu știu cât, pierzi mai mult de jumătate de zi, unii poate au și fobie de spitale. Și atunci poate dacă s-ar organiza în centre din astea, în medii private, să zicem, poate ar fi mult mai încurajator pentru oameni să vină să doneze.

Domnule Procuror, au românii sânge?

D.T.M.: Poate mai mult decât ar trebui, deși nu știu dacă este supus donării întotdeauna.

Insight-ul pe care este bazat brandul nostru, care este singurul brand cu adevărat închegat din domeniul donării de sânge, este curajul sau, mă rog, lipsa lui. Adică vă vine sau nu să credeți, nouă, românilor, ne este teama de acest sistem medical.

Avem poate o grămadă de motive, deși dumneavoastră cred că le știți mai bine decât mine. Merită totuși să ne temem de sistemul nostru de sănătate?

D.T.M.: Sincer, nu am văzut niciun motiv, personal vorbind acum, prin care să fie justificate motivele de genul acesta. De fiecare dată când am mers la donări de sânge, de exemplu, totul a decurs absolut facil, nu a fost nicio problema. Experiența personală este una în regulă, nu a durut vreodată, nu m-am simțit niciodată rău după ce am donat sânge, din contră, aș putea spune. Cât despre alte neajunsuri, nu aș putea să ofer prea multe detalii din experiența personală. Din fericire, nu am fost pus în astfel de situații, iar exeriența de până acum a fost una pozitivă.

Ce știu prietenii dumneavoatră? Colegii vă însoțesc, dar ce știu prietenii dumneavoastră despre lipsa sângelui din spitalele românești și despre importanța lui?

D.T.M.: Nu este un subiect despre care am discutat foarte des, așa că presupun știu pur și simplu informațiile disponibile la nivel public în general, pe care le știu și eu, de altfel. Întotdeauna vin, periodic, cel puțin, la radio sau la televizor, persoane care ne amintesc că este nevoie de donarea aceasta de sânge, și atunci cred că informațiile sunt disponibile și la nivelul lor.

Un mesaj clar de la dumneavoastră, pentru că sunteți tineri, sunteți clar din publicul țintă.

D.T.M. & G.C.C.: Demonstrați că aveți sânge!

În încheiere lăsăm câteva gânduri din partea d-lui Decan Cătălin Filișan, organizatorul acțiunii de la Baroul Constanța:  

,,Beneficiile donării de sânge sunt deopotrivă atât pentru donator, pentru oastraar celui care donează, cât și pentru oastraary. La fiecare doua secunde, un pacient are nevoie de sânge. Viața unui copil sau a unei femei depinde și de ce s-a întâmplat oastr la acțiunea oastra din Baroul Constanța. Sângele este poate singurul produs pe care pacientul nu îl poate cumpăra, desi ar avea mare nevoie de el ca să supraviețuiască. “

“Nu trebuie să ne mobilizăm să donăm doar atunci când o personalitate sau un apropiat nouă are nevoie, ci ar trebui să mergem la donare de oricâte ori apare posibilitatea. Donăm, ca să salvăm vieți! Prin acțiunea de astăzi am încercat să arătăm că și noi, avocații, putem face astfel de lucruri frumoase. Cu atât mai mult, mi-ar plăcea ca în viitor o astfel de acțiune să devină tradiție în Baroul Constanța, cel puțin de două ori pe an, să se organizeze o astfel de colectă. Numai donând puteți înțelege beneficiile acestui gest, numai donând puteți simți cu adevărat că ați salvat o altă viață.” – a mai spus dl. Avocat Filișan.

Marian Costache (#bloodfluencer co-fondator “N-avem SÂNGE?!”): „Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.”

Duminica 26 Martie am onorat invitația organizatorilor Legal Half Marathon (Asociația EOS dART) și am participat cu două grupe de #bloodfluenceri destoinici, pentru a deservi cele două puncte de alimentare de pe traseul curselor. Ziua a-nceput cu câțiva stropi de ploaie dar s-a încheiat cu soare și cu mii de zâmbete, confirmând încă o dată sloganul atât de bine ales – #LegallyHappy.  Oameni frumoși și multe interacțiuni interesante, printre acestea și interviul acordat ad-hoc pe scena evenimentului, lui Mihai Rădulescu de la TVR.

Marian Costache „N-avem SÂNGE?!”, partener al Legal Half Marathon, întrebarea vine cumva firesc, cum n-avem sânge? Ia uite ce lume are sânge în instalație, ca să spun așa, aleargă și de la vârste mari până la vârste mici. E o glumă, evident, hai să ne explici tu ce e cu problema aceasta a deficitului de sânge, că asta înțeleg că există în momentul de față. De ce e important să ne uităm către voi?

Marian Costache: Mulțumim pentru invitație! Înainte de a vă explica de ce avem noi românii sânge în vene, puțini dintre dumneavoastră probabil că știu, Mihai Rădulescu este mare fan al donării de sânge. Este donator recurent, deci e posibil să-l găsiți în mod repetat pe holurile Centrul de Transfuzie Sanguină București.

A avea sau a nu avea sânge, în limba română, este echivalent cu a avea sau a nu avea curaj. Vă vine sau nu să credeți, teama de ace este cea care îi ține departe pe conaționalii noștri, de a dona sânge.

Mihai Rădulescu: Au așa o mână ușoară doamnele care recoltează sânge, că n-ar trebui să existe teama asta. Am și eu am o teamă de seringă, în general de ace, dar cel puțin la capitolul ăsta, la recoltarea de sânge, vă spun aproape că nu am simțit. De aceea mă și duc în continuare, adică nu e o problemă.

Marian Costache: Între 06 și 10 minute durează efectiv donarea. Atât durează până când se umplu 450ml. de sânge. Dar cred că discuția asta despre a avea sau a nu avea curaj nu se potrivește astăzi aici, pentru că alături de noi, în afară de organizatori, sunt cele mai multe categorii profesionale, care zi de zi probează curajul, prin prisma meseriei pe care o au și sunt convins că printre ei sunt foarte mulți donatori.

De altfel, cu această ocazie vreau să mulțumesc, în numele Asociației HEM și al Programului Național „N-avem SÂNGE?!” Pentru faptul că foarte mulți dintre dumneavoastră ați bifat cauza noastră la înscriere!

Mihai Rădulescu: E lăudabil! Felicitări pentru ceea ce faceți și felicitări și pentru modul în care reușiți să fiți aproape de lumea aceasta frumoasă a alergării, a sportului, a alergării pe șosea. Sunteți alături de noi și concret, chiar la competiția aceasta. Dacă puteți să ne dați detalii despre felul în care ne susțineți.

Marian Costache: La această competiție am fost invitați de organizatori să deservim punctele de hidratare de aici, de la Start/Finish, precum și de pe traseu. Prin urmare, astăzi la punctele de hidratare ați fost serviți de #bloodfluenceri, de donatori recurenți, ambasadori ai donării de sânge, oameni care probează, pe lângă curaj, și generozitate, de fiecare dată când au ocazia. Mulțumim încă o dată, pentru că ne-ați oferit această șansă!

#zeronegativ

În aceste zile rulează în București și în mai multe orașe din țară o campanie în premieră, care promovează donarea de sânge segmentat. Respectiv promovăm și încurajăm donarea de anumite grupe de sânge, care sunt în alertă. Săptămâna ce a trecut, plus săptămâna viitoare în București, de exemplu, este mare nevoie de zero negativ. Deci, cei care știți că aveți zero negativ mergeți la Centrul de lângă Piața Victoriei și donați! Este foarte mare nevoie de zero negativ. Vă mulțumesc!

Mihai Rădulescu: Mulțumim și noi! Mai sunt elemente interesante care merită furnizate eventualilor amatori, pentru că avem un procent sub media europeană de donatori. Dacă nu mă înșel, doar 2 %, în timp ce media europeană e de 4 %. Ce înseamnă acest 2 %, că doar doi dintr-o sută de români donează sânge?

Marian Costache: De fapt, e vorba despre 1,8 % din populație. Ca să vă faceți o idee țări nordice precum Danemarca au donatori în proporție de 6 %, adică de 3 ori mai mult decât România. Ar mai fi interesant de spus că donarea de sânge recurentă este unul dintre cele mai sănătoase lucruri, pe care le puteți oferi organismului vostru, pentru că reduce riscul de infarct miocardic cu până la de 8 ori, reduce riscul de boli cardiovasculare, în general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv cancerul, până la jumătate. Deci este foarte, foarte sănătos să donezi!

#lucruribune

Crește de asemenea capacitatea imunitară, recuperarea după un accident, care implică eventual pierderi de sânge, deci numai lucruri bune legate de donarea de sânge.

Nu în ultimul rând, țin să menționez că demersul nostru, al celor de la „N-avem SÂNGE?!”, este de a introduce donarea de sânge într-un stil de viață sănătos. De aici asocierea atât de naturală cu sportul. Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.

Vrem ca noi, românii, pentru că noi știm că avem sânge, avem sânge în vene, să trecem peste această preconcepție, cum că teama de ace sau de sistem medical poate să ne țină departe de centrele de transfuzie. Merită să donăm pentru că este foarte sănătos, atât pentru trup, cât și pentru suflet. Mulțumesc!

Tania Mihalcia (Director INTS): „Este minunat să putem adresa dedicat donatorii, acolo unde anumite grupe sunt în alertă. Suntem recunoscători tuturor partenerilor și voluntarilor din cadrul Programului „N-avem SÂNGE?!” și speram să putem demonstra că acest model de comunicare este unul eficient.”

București, 6 Martie 2023

În această primăvară, Asociația Hem în parteneriat cu Institutul Național de Transfuzie Sanguină (INTS) pornește, în cadrul programului național „N-avem SÂNGE?!”,  o campanie de comunicare segmentată, ce adresează donatorii pe grupe de sânge și respectiv RH. Vor fi invitați astfel la donare, cu precădere, donatorii cu o anumită grupă de sânge și RH, aflată în urgență, datorită numărului mare de operații/tratamente, în arealul unui anumit Centru de Transfuzie. Campania Pilot începe Luni 6 martie și va acoperi, în câte un calup de două săptămâni, orașele Iași, Timișoara, București și Constanța.

#experienta

„În baza experienței noastre de peste 7 ani, de când derulăm programul național „N-avem SÂNGE?!”, ni s-a arătat în repetate rânduri că donarea ar merita să fie făcută într-un mod mult mai judicios, raportat la nevoile de sânge din spitale. Ca să citez unul din #bloodfluencerii importanți ai comunității noastre, „sângele este depozitat absolut perfect pe vena donatorului”.

Prin urmare,  merită să fie donat în centre într-o legătură directă cu nevoia din spitale, generată la rândul ei de operații/tratamente. Din acest motiv, am pornit acest proiect pilot, pentru a invita în primul rând donatorii din grupele aflate în alertă.

Așa cum este de la sine înțeles, nu toate grupele de sânge intră în alertă, în toate județele din România, în același timp. Pentru că nu în toate se operează, nu se tratează la fel.

#sanatate

Punem, astfel, la dispoziția Institutului Național de Transfuzie atât knowhow-ul nostru, ca oameni de comunicare, cât și resursele pe care am reușit să le strângem, prin bunăvoința partenerilor și sponsorilor noștri, precum și ai donatorilor individuali, persoane fizice. Ne dorim mult să reușim și să probăm încă o dată că românii au sânge, că au curajul și înțelepciunea să înțeleagă că sănătatea este un dar. Un mare DAR!”. A declarat Marian Costache, #bloodfluencer co-fondator „N-avem SÂNGE?!”, Președinte Asociația HEM

„Apreciem consecvența cu care oameni de profesii și formări diverse s-au pus în slujba încurajării donării de sânge, deoarece importanța acesteia este extrem de ridicată, în privința nivelului de sănătate al întregii populații, fie că vorbim de pacienți, în mod direct, fie că vorbim de donatori oameni sănătoși.

Donarea recurentă oferă în mod implicit monitorizarea stării de sănătate a donatorului și nu în ultimul rând îl ajută pe acesta să obțină o stare sufletească bună. Ne bucurăm să avem alături de noi atât oameni pasionați în slujba binelui, cât și comunicatori profesioniști, care astăzi sunt împreună cu noi în fața unei premiere. Este minunat să putem adresa dedicat donatorii, acolo unde anumite grupe sunt în alertă. Suntem recunoscători tuturor partenerilor și voluntarilor din cadrul Programului N-avem SÂNGE?! și speram să putem demonstra că acest model de comunicare este unul eficient.” A declarat d-na Tania Mihalcia, Director al Institutului Național de Transfuzie Sanguină.

#campaniapilot

Campania Pilot de Comunicare Segmentată a nevoii de sânge demarează Luni  6 Martie, va acoperi in câte un calup de doua săptămâni orașele Iași, Timișoara, București și Constanța și va include, din punct de vedere al canalelor media, Radio, Outdoor Digital si Mobil, precum și Social Media.

Parteneri: Institutul Național de Transfuzie Sanguină, Pharma Nord, MACROMEX, Phoenix Media, Radio Guerrilla, Media Group Services International (“MGSI”) – Kiss FM si Magic FM, City Media, Wink Network, Euromedia Group, Tonis Trade.

N-avem SANGE?! este unicul program al Asociației HEM și reprezintă un demers amplu, de informare și conștientizare a nevoii de sânge. Obiectivul principal al întregului demers îl reprezintă creșterea numărului de donatori sanguini, fidelizați, și integrarea donării de sânge în rutina unui stil de viață sănătos. Dacă doriți să vă implicați in acest demers, fie prin participarea la acțiuni de voluntariat, fie prin inițiative în orașul / cartierul / zona în care locuiti, sau prin susținerea / sponsorizarea demersului, vă așteptam să ne scrieți pe contact@n-avemsange.ro.

Gabriel Solomon (#bloodfluencer): “Donarea de sange este acel gest de generozitate, prin care poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort”

articol de Marian Costache

De cativa ani buni, startul pentru luna Decembrie bogata in tot felul de actiuni, fie ca vorbim de workshopuri de informare sau motivationale, sesiuni de colecta mobila sau evenimente artistice la care suntem parteneri sau chiar protagonisti, e dat de initiativa “Giving Tuesday”. Si anul acesta, cei de la One Kind au transformat Martea Generozitatii intr-o saptamana intreaga, pornita inspirat la Impact HUB, printr-o campanie de donare de sange.

Donarea de sange este un act extrem de sanatos, este poate printre cele mai sanatoase gesturi pe care le poti face, pentru ca reduce riscul de infarct miocardic si de boli cardiovasculare in general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv de Cancer. Creste capacitatea imunitara, rezistenta la efort, creste capacitatea de recuperare dupa un accident care presupune pierderi hemoragice. Cu alte cuvinte, in mod paradoxal, romanii nu merg sa doneze cu toate ca donarea de sange pe langa aceste argumente legate de sanatate ne si conecteaza puternic pe orizontala.

In deschiderea actiunii de la Impact HUB, Gabriel Solomon #bloodfluencer si fondator One Kind ne-a explicat de ce Saptamana Generozitatii merita sa inceapa cu donarea de sange, deoarece prin acest gest de generozitate poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort. Donarea de sange este de altfel un gest ce merita repetat de mai multe ori pe an.

Gabriel Solomon #bloodfluencer, co-fondator One Kind

“Daca doriti sa va implicati si mai mult, in sustinerea donarii de sange, la anul (2023) in Iunie este #bloodfluencer Marathon. Va asteptam la Dejani, inscrierile sunt deschise, avem curse pentru toata lumea, pentru adulti, pentru copii, pentru cei care sunt mai competitivi sau pentru cei care vor doar o iesire in natura. Este langa Muntii Fagaras, este o atmosfera superba, un loc special. Va asteptam la START, iar pana atunci ne vedem la Centrul de Transfuzie”, a mai spus Gabriel Solomon, #bloodfluencer, co-fondator One Kind.  

Nadia Cantemir Stoica, Avocat Baroul Bucuresti

“Donarea de sange este un gest atat de mic, care poate aduce atat de multe beneficii pentru sanatatea oamenilor. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa constientizam, cat de usor putem sa facem un bine oamenilor.

Am ales sa donez deoarece am aflat de campania organizata de Impact Hub, cu ocazia Saptamanii Generozitatii, si plec cu bucuria ca prin acest ajutor minor voi face un bine unui suflet care are o nevoie stringenta de sange.” – Nadia Cantemir – Stoica

Dragos Smeu, Specialist Digital Marketing

Dragos Smeu a donat prima data dupa tragedia de la #colectiv. Ne-a spus ca l-a impresionat foarte mult acea drama, mai ales ca a avut prieteni care au avut de suferit, in urma incendiului respectiv. Dragos a mentionat ca a donat atunci, chiar daca nu era foarte “prieten” cu acele.

“Sunt specialist in Digital Marketing si am destui prieteni care, din pacate, nu sunt foarte constienti de lipsa sangelui din sistemul de sanatate public si privat. Nu prea discutam despre subiectul asta. Probabil ca discutam o data sau de doua ori pe an, atunci cand merg si donez sange, iar ei vad plasturele. De fiecare data intrebarea este “te-a durut?”, “cum te-ai simtit?”, “ai lesinat?”, desi nu am avut niciodata o astfel de problema”, ne-a spus Dragos.

“Celor sanatosi, care ar putea sa doneze sange, le-as spune ca nu este o actiune atat de complicata pe cat pare. Dureaza foarte putin, tot procesul de la screening pana la donat dureaza pana in jumatate de ora. Faptul ca esti sanatos si poti dona te poate face un super erou pentru cineva, care are foarte mare nevoie de sangele tau!

Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia la Impact HUB, in Saptamana Generozitatii, sa donez sange. Mi se pare ca am facut un act de generozitate aleatorie foarte frumos si ma simt bine.” Asa a concluzionat Dragos Smeu, in testimonialul pe care ni l-a oferit.

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti: “Ideea campaniei de donare de sange a venit din partea partenerilor nostri de la One Kind. Ei ne-au prezentat posibilitatea de a face ceva impreuna in Saptamana Generozitatii si nu am vrut sa stam deoparte. Ne-am dorit sa facem ceva pentru comunitatea noastra, ceva care conteaza cu adevarat si salveaza vieti.

Stim ca in Romania este o mare problema cu lipsa sangelui si ca mergem sa donam doar cand avem o tragedie in familie sau in jurul nostru. Ne dorim sa schimbam asta si sa punem o caramida la zidul constiintei. Poate suna pompos dar chiar de aici a plecat ideea noastra, sa aducem in lumina acest subiect, al nevoii de sange. Ne dorim chiar sa spagem mituri, cel legat de frica de ace, ca donarea de sange este ceva neplacut. Ne bucuram ca am putut face aceasta colecta aici la Impact HUB, sa cream un ambient cat mai relaxant pentru donatorii nostri. Ne bucuram ca am reusit asta impreuna, va multumim!”

#generozitate

Intr-adevar, donarea de sange merita sa fie facuta din alte considerente, decat cele legate de jale. Merita sa fie pregatita, oamenii sa vina sa doneze dintr-o alta stare de constiinta, cu bunavointa. Merita sa vina cand nu exista tristeti in jur, pentru ca tristetile nu sunt obligatorii! Nu e nevoie de inca o drama in plus, in familia ta sau a cuiva apropiat, ca sa te faca sa vii sa donezi!

Donarea de sange e genul de act generos care ti se-ntoarce imediat, cu beneficii in sanatatea proprie! “N-avem SANGE?!” este si despre curajul de a te uita la suferintele celorlalti, este si despre curajul de a parasi bula de confort, este si despre curajul de a te conecta pe orizontala, mai departe de statut social, de avere, de cat de mare e masina sau biroul, de-a te conecta in mod autentic cu altii la fel ca tine, care poate ca nu sunt la fel de norocosi, la momentul acesta.

Gabriel & Oana Solomon (Ambasadori #bloodfluencer Marathon): “Acesta este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni, ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare.”

Gabriel si Oana Solomon nu au nevoie de o prezentare speciala, deoarece daca practicati alergarea sau sunteti iubitori de sport, pur si simplu, e foarte posibil sa va fi intersectat cu ei, in postura de participanti, voluntari sau organizatori. Sunt un cuplu de oameni deosebiti, implicati social, care s-au cunoscut prin alergare si au cladit mai apoi o familie minunata. Pentru editia 2023 a #bloodfluencer Marathon, Gabriel, Oana si cele doua fetite ale lor au acceptat sa fie prima familie de Ambasadori ai evenimentului nostru sportiv, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului. Cu aceasta ocazie le-am adresat cateva intrebari, astfel ca raspunsurile lor se aduna intr-o frumoasa lectie de responsabilitate sociala si totodata intr-o declaratie de dragoste pentru sport.

un interviul de Marian Costache

Care este legătura voastră cu donarea de sange?

Gabriel:

Prima oară am donat prin 2013. Am donat cred din întâmplare, la fel ca mulţi alţii. Era pentru o rudă a unui coleg de birou. Deşi nu am avut probleme și a fost o experienţă plăcută, nu am repetat câțiva ani experienţa.

Abia după vreo 2-3 ani am fost la a doua donare. Era cred în perioada de după Colectiv, discutam de implicare și mi-am dat seama că spre ruşinea mea nu am mai donat de mult. Atunci am decis că trebuie să “walk the talk” cum spune americanul și mi-am propus să donez măcar de 3 ori pe an. 

Din fericire, am reuşit să mă ţin de cuvânt, ba chiar cu ajutorul celor de la  “N-avem SANGE?!” am aflat de donarea de trombocite și am avut în 2020 recordul de 7 donări pe an.

Oana:

Legătura mea cu donarea de sânge este una pur teoretică, pentru că nu sunt donator, însă sunt un mare susținător al donării de sânge care mi se pare un gest altruist în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că nu donezi timp, resurse, ci donezi o parte din tine. Pe de altă parte, deși donarea de sânge implică a dona o parte din tine (intrinsec), în același timp este și o formă de donație pentru care este nevoie de un suport specializat. 

Prima oară am intrat în contact cu donarea de sânge la 18 ani, când, în urma infectării cu virusul hepatic, medicul mi-a comunicat că nu voi putea dona sânge niciodată. Între timp, nu am atins nici greutatea minimă necesară pentru donare, însă la momentul acela, îmi amintesc că am fost tristă să aud că nu pot să contribui la salvarea vieții unui om prin intermediul unei donații extrem de importante, dar și la îndemână. 

Din păcate, oamenii conștientizează importanța donării de sânge abia în momentul în care cineva drag lor are nevoie urgentă de sânge. Nu știu cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție, însă libertatea ne-a făcut cumva să ne detașăm de chestiuni legate de comunitate și să așteptăm ca lucrurile să le facă alții: statul, guvernul, primarul, medicul, x sau y, oricum întotdeauna altă persoană. Însă donarea de sânge este o chestiune în care nu trebuie niciodată să așteptăm pe alții, un context, statul etc… pur și simplu, trebuie să înțelegem că donarea de sânge chiar stă în puterea noastră și numai a noastră.

Ați avut cazuri medicale în familie, cand a fost nevoie de sânge, și ați conștientizat astfel lipsa acestuia din spitale?

Gabriel:

Am donat de câteva ori pentru o persoana sau alta. De cele mai multe ori erau persoane care mă abordau la intrarea în centru sau cazuri de care aflam din jurul meu. Cel mai apropiat caz a fost pentru socrul meu, dar din fericire au fost destul de multe persoane doritoare. 

Sper totuşi să ajungem la nivelul de implicare ca această practică să devină istorie. Cred că povestind și încurajând pe cei din jurul nostru să doneze recurent putem să ajungem la nivelul la care să AVEM Sânge! 

Oana: 

Cel mai apropiat caz a fost al tatălui meu, caz în care sunt recunoscătoare tuturor prietenilor care au donat. Din fericire, pentru mine nu a fost nevoie de acel moment pentru a conștientiza importanța donării de sânge, dar am văzut adesea că astfel de cazuri funcționează ca și conștientizare a nevoii permanente de sânge. 

Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că în ceea ce privește nevoia de sânge aceasta este una stringentă și care, de regulă, nu are un termen de livrare, iar aici ar trebui să funcționăm pe prevenție, respectiv să donăm ori de câte ori putem, minim de 3 ori pe an, apreciind aici că nevoia de sânge este întotdeauna mai mare decât urgența: într-un caz de urgență de familie, întotdeauna un singur donator nu este suficient pentru a acoperi nevoia, nu toți oamenii pot dona – din motive de greutate, vârstă, afecțiuni etc, astfel că nu se poate rezolva această nevoie într-un proces one 2 one, pentru că întotdeauna nevoia este mare.

V-ați cunoscut prin alergare, cum ați ajuns să iubiţi atât de mult acest hobby sportiv?

Gabriel:

Atât eu cât și Oana eram pasionaţi de alergare înainte să ne cunoaștem. Chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu, sportul a fost activitatea care ne-a adus împreună. 

Acum cred că ne motivăm reciproc să ne păstrăm orele de mişcare și sport. Asta cu atât mai mult cu cât vrem să fie și un exemplu pentru fetele noastre. 

În ultimii ani am trecut de la pălăria de participant și spre pălăriile de voluntar, organizator sau consultant pentru evenimentele sportive. Asta ne-a ajutat să ne bucurăm de alergare și mişcare și din alte perspective.

Pe partea de participare trebuie să recunosc însă că dintre noi, Oana este mai conştiincioasă, aşa că de multe ori ea ţine calendarul de competiţii și antrenamente ocupat.  

Oana: 

Alergarea face parte din viața mea aproape dintotdeauna, iar de-a lungul timpului m-a transformat într-un om mai bun, mai organizat, mai eficient, mai calculat, mai rezistent, mai vesel, mai deschis, mai comunicativ, mai extrovertit, m-a învățat să nu renunț și să încerc să fiu de fiecare dată cea mai bună versiune a mea. Tot alergarea mi-a adus în viață oameni faini, iar Gaby este unul dintre ei. Cred că este important că amândoi iubeam alergarea și înainte să ne cunoaștem, acum ea contribuie la ceea ce suntem noi ca oameni, ca indivizi, ca familie. Alergarea face parte din viața noastră de zi cu zi într-o formă sau alta: fie o practicăm noi, fie o practică fetele noastre, fie voluntariem, fie organizăm. Iubirea pentru alergare este ca un pay back pentru tot ce a adus mereu alergarea în viața mea. 

Familia voastra a crescut, aveti doua fetite minunate, cum se îmbină sportul cu viata de familie?

Gabriel:

Din fericire, când am plecat în aventura asta de părinte, atât eu cât și Oana ne-am potrivit ca viziune. Am ales să ne păstrăm activităţile  sportive și să implicăm fetele în toate. Au mers în weekend cu noi pe munte, au mers cu bicicleta pe lângă noi când ieşeam la alergare, au fost alături de noi la evenimentele unde eram organizatori sau voluntari.

Multe persoane ne întreabă cum le motivăm pe fete să facă mişcare. Când fetele au venit în viaţa noastra nu erau cele mai pasionate de mişcare,  expunerea lor la sport şi prieteni care au aceeaşi pasiune le-a oferit o altă perspectivă și s-au adaptat la “noua” normalitate.

Oana:

În primul rând, am avut noroc. Fetele au venit în viața noastră deja pe picioarele lor, astfel că dependența lor de noi a fost mai mică decât în cazul unei familii normale. Apoi, la momentul venirii lor în viața noastră, alergarea/sportul erau deja parte din activitatea noastră de zi cu zi. Am avut și noroc unul cu celălalt (eu și Gaby), fiind amândoi pasionați de sport, dar și de părere că viața noastră nu trebuie să graviteze în jurul copiilor, ci ei trebuie integrați în viața noastră. 

De asemenea, eu cred că sportul oferă o educație complexă din multe puncte de vedere, dar dincolo de orice conferă echilibru pentru sănătatea fizică și mentală. 

Așadar, pentru că noi am continuat să facem sport, pentru că viața noastră se derulează în legătură cu sportul, pentru că oamenii din jurul nostru sunt implicați în sport, pentru că a fi împreună și a petrece timp de calitate, pentru noi înseamnă să mergem la munte sau să facem alte activități sportive, atunci fetele au înțeles și învățat că asta e ceva ce definește familia noastră. Cred că noi ca și părinți avem datoria de a seta valorile familiei noastre și pentru noi sportul este principala valoare, dar și misiune. 

#bloodfluencer Marathon e un eveniment sportiv, cu o cauza foarte puternica in spate. De ce merită ca familiile care iubesc sportul să vină la Dejani?

Gabriel:

E simplu, găsesc combinaţia perfectă: mişcare cu distanţe pentru toate gusturile, totul într-o zonă de munte cu privelişti demenţiale.

Iar pe lângă bucuria de a face mişcare împreună pot să aibă satisfacţia de implicare într-o cauză atât de importantă ca donarea de sânge.

Oana: 

Cred că este important ca oamenii să conștientizeze că nu e nimic rău în a face parte dintr-un colectiv, dintr-o comunitate, că e ceva care ne apropie și ne ajută să fim mai buni. 

#bloodfluencer Marathon este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni: ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare, fără poluare, aproape de natură, fără alte griji decât a fi prezenți împreună cu cei dragi și cu oamenii care au pasiuni comune; dar și ca eveniment pentru oamenii care doresc să promoveze donarea de sânge, pentru cei care doresc să facă mișcare (cu trasee pentru toate gusturile și puterile), pentru cei mici și cei mari. 

Așa cum spuneam și înainte cred că trebuie să învățăm că împreună este întotdeauna mai puternic decât singur.

Dr. Adriana Apostol (medic primar oncopediatru): „Mamele ar trebui invatate ca nu este de ajuns sa le ofere mancare si vitamine copiilor lor. Ar trebui sa iubim mai mult miscarea, sportul, lucruri care au devenit derizorii.”

Ca parinte e foarte greu sa-ti vezi copilul bolnav. Ai prefera sa ai tu asupra ta acea suferinta, doar ca sa-i fie bine puiului tau. Cand discutam de o boala grea, de un diagnostic necrutator, e si mai complicat. Despre acest gen de cazuri si despre cat de greu este sa comunici parintilor diagnostice grave am discutat cu d-na Dr. Adriana Apostol, medic primar pediatru cu supraspecializarea oncohematologie si reumatologie pediatrica, de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, „Sf. Apostol Andrei” din Constanta.

un interviu de Marian Costache

Ce simte un parinte in clipa in care afla un asemenea diagnostic, de boala grava?

Noi nu le dam o veste decat de supozitie, adica nu le spuneam ,,ai leucemie”, pentru ca aici nu facem analiza maduvei, deoarece nu avem aparatura speciala. Diagnosticul se pune pe o analiza din sange periferic, este o suspiciune de celule care nu sunt normale, care nu trebuiau sa apara acolo. Sigur ca este o veste ingrozitoare chiar si supozitia, chiar si suspiciunea, pentru ca esti obligat sa anunti parintii ca tu suspicionezi. Tocmai de aceea se duce si intr-o alta clinica, care are mai multe posibilitati de diagnostic si de precizare a diagnosticului, iar diagnosticul este stabilit, trebuie sa ramana acolo. Deci, odata ajunsi acolo, dupa ce se face analiza, raman acolo si incep repede tratamentul.

Intotdeauna am promovat donarea de sange, adica am rugat parintii sa ne ajute, colegii de serviciu ai mamei, ai sotului. Deci am promovat donarea aceasta de sange si au fost foarte, foarte intelegatori si au luptat pentru rezolvarea problemei de sange. Ei inteleg ca daca mama si tata doneaza, doneaza pentru copilul lor. Este o discutie mai lunga. Cand venim si vedem coada aici la Centrul de Transfuzie, stim ca au venit pentru cineva drag. In general, sunt infricosati de diagnostic, dar ajuta cu donarea. Parintii, care trec prin suferinta aceasta si care stiu ca au nevoie de produse de sange, ne ajuta foarte mult si bineinteles ca ajuta si Centrul de Transfuzie si ii ajuta si pe ceilalti copii, pentru ca exista parinti care nu reusesc sa mobilizeze asa de multa lume si este si pentru ei bine.

Din experienta dumneavoastra, ce credeti ca facem gresit de vin inspre noi numai suferinte, parca tot mai mari?

Ce facem gresit?! Pai sa incepem cu poluarea, cu controlul calitatii alimentelor pe care le oferim copiilor nostri. Mamele ar trebui invatate ca nu este de ajuns sa le ofere mancare si vitamine copiilor lor. Ar trebui sa iubim mai mult miscarea, sportul, lucruri care au devenit derizorii.

Vad ca exista in multe televiziuni foarte multi nutritionisti care apar si le invata pe mame ce ar trebui sa faca. Banuiesc ca este un lucru foarte raspandit la noi in tara: sa hranim bine copilul, sa manance bine copilul, orice ar manca, in orice combinatii, ii premiem si cu fast-food. Aceste lucruri cred ca sunt foarte daunatoare.

Din experienta mea, nu stiu daca am doi sportivi care au facut malignitati, si din 1994 tot iau in evidenta copii si pe unii chiar ii tratez, iar majoritatea au probleme de acest gen: ori vin din medii defavorizate foarte multi, ori sunt plinuti, grasuti.

Stiti ce se intampla? Nu exista un control al alimentelor. Sunt mutatii genetice care nu stim de unde apar. Noi nu facem teste genetice. Orice copil care pleaca afara, vad ca se intoarce cu tot felul de mutatii, teste, stie exact unde s-a produs, dar din ce cauza, nu stim.

Aveti vreun mesaj de transmis parintilor, adultilor?

Nu, nu am, decat ,,Donati, donati, donati”.

Anul acesta, si anul trecut, dar mai ales anul acesta am inceput-o atat de rau. Ne-au murit patru sau cinci copii care veneau de la tratament din afara, nici macar din Romania, sa zici ca n-am avut ce trebuie, ca ne-a lipsit un citostatic. Copii tratati ca la carte, in Italia, Germania, in tari puternice, s-au prapadit asa… si continua sa vina in stadii foarte avansate.

Nu exista o cale de mijloc: ori vin degeaba si se sperie din orice, ori stau pana in ultimul moment, rar vin exact cand trebuie.  Si nici modul in care prezinta boala copilului nu este unul accesibil.

Am avut acum 10-15 ani o pacienta americanca, care avea 3 copii. Cand venea la mine, venea cu totul notat clar, chiar intr-un minut termina tot istoricul copilului. Ei bine, la noi, la un medic roman, rapoartele nu arata atat de clar, ba din contra.

Dr. Alina Dobrota (Director CTS Constanta): “Aceasta ultima perioada mi-a consolidat o opinie, anume aceea ca Centrele de Transfuzie au nevoie de dezvoltare, cel putin in directia Comunicarii profesioniste, cu populatia.”

Traversam o perioada delicata, marcata atat de pandemie cat si de razboiul din Ucraina. Sunt evenimente pe care nici nu ne gandeam ca le vom intalni vreodata, pe timpul vietii noastre. In acest context i-am adresat cateva intrebari d-nei Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta, despre concluziile decantate in urma acestei perioade, despre felul in care au reactionat donatorii, in sustinerea tuturor momentelor grele.  

un interviu de Marian Costache

Ce incercari s-au resimtit la nivelul judetului Constanta, in acest al doilea an de pandemie?

A fost un an care s-a incheiat, din fericire, cu bine, din punctul de vedere al obiectivelor institutiei si din punct de vedere al pacientilor, care au necesitat la un moment dat tratament transfuzional. Nu au fost inregistrate situatii, in care vreun pacient sa aiba de suferit intrucat nu au fost disponibile la timp componente sanguine critice, pentru starea sa de sanatate.

Analizand, insa, felul in care s-a desfasurat activitatea este necesar sa mentionam faptul ca provocarile pe care le-am intalnit atat ca director cat si ca medic cu experienta de 31 de ani, in acest domeniu, au aratat faptul ca deja au trecut prea multi ani, in care Centrul de Transfuzie Constanta si activitatea de donare de sange nu a beneficiat de sprijinul instutiilor de reper, din punct de vedere al administratiei locale, la nivelul judetului. De asemenea s-a simtit, de la inceputul pandemiei, lipsa unor voluntari din comunitate, din afara sistemului de sanatate, voluntari care sa ne intermedieze si sa ne usureze cumva accesul catre populatie, astfel incat sa asiguram un numar suficient de donatori.

Ce aduce nou situatia de-acum, pregatirea pentru o eventuala solicitare crescuta, in perspectiva razboiului din tara vecina?

Recomandarea pe care Centrele de Transfuzie au primit-o din partea Ministerului Sanatatii, de a extinde programul de donare de sange, a fost evident justificata de faptul ca oricand ar fi putut aparea o solicitare din partea Ucrainei, atat catre Romania, ca tara din vecinatate, cat si catre alte tari, de a fi sprijiniti cu componente sanguine.

Aceasta posibila solicitare putand aparea in conditiile in care oricum, in general, in tara este un deficit de donatori de sange. Deci noi oricum, de cel putin doi ani de cand a inceput pandemia, luptam permanent pentru a recruta noi donatori de sange si pentru a creste colecta, astfel incat sa raspundem nevoilor pacientilor, din spitalele din Romania.

A fost dificil sa convingem angajatii implicati in activitatea de donare de sange, ca este necesara extinderea programului de lucru, in conditiile in care, cel putin in Constanta dar nu numai, supravietuim practic de luni de zile cu un numar foarte mic de angajati.

Sunt singurul medic din institutie. Din 21 de ani, de cand am preluat conducerea acestei institutii, peste 14 ani am fost singurul medic. Astfel incat am considerat ca este obligatia mea sa acopar activitatea medicala, avand calificarea si competenta necesara, pe multe sectoare. Pe parcurs am avut colaborari din partea unor colegi, medici de familie, dar iata ca de peste un an s-a dovedit a fi imposibil, in ciuda tuturor incercarilor de a gasi medici colaboratori, de a mai gasi colegi. Principalul motiv fiind faptul ca deja o parte din medicii de familie au fost implicati in Programul de Vaccinare.

#programextins

Revenind la aceasta saptamana de lucru, cu program extins, ca si in alte judete din tara, orele suplimentare in care s-a lucrat nu au crescut interesul populatiei de a veni sa doneze sange. Programul limitat de lucru a fost, in ani, prezentat de multe persoane, la nivelul tarii, ca fiind principalul motiv pentru care nu pot veni sa doneze.

In ceea ce priveste judetul Constanta, in cele 6 zile de pana acum, numarul persoanelor, care au prezentat ca motiv al venirii la donare Campania pentru Ucraina, a fost foarte mic, undeva sub 50. Aceasta dintr-un total de 400-450 donari de sange efectuate.

Cel putin 50% dintre cei care au donat au fost donatori care au venit pentru ca o cunostinta, o ruda, un apel de pe internet recomanda/ruga oamenii sa vina sa doneze pentru anumiti pacienti.

#comunicare

In acelasi timp, aceasta ultima perioada mi-a consolidat o opinie care incepea sa se contureze, anume aceea ca Centrele de Transfuzie au nevoie de dezvoltare, cel putin in directia Comunicarii profesioniste, cu populatia. Noi incercam, transmitem mesaje, dam interviuri, promovam pe Facebook, dar eu simt ca am nevoie de sprijinul unor persoane cu experienta in domeniul Comunicarii, adaptate pe grupe de varsta, pe domenii de activitate, la nivelul populatiei generale.

Nu mai este suficient sa transmitem noi mesajele asa cum ne pricepem si cum avem timp s-o facem. Daca ar fi sa reusesc sa fac ceea ce-mi doresc, as posta doua-trei mesaje catre populatie, nu numai mesaje de recrutare, mesaje de multumiri, de felicitari, dar timpul nu ne permite.

Profilul donatorilor de sange s-a schimbat mult, in ultimii 10 ani, si in judetul Constanta. Sper ca nu supar pe nimeni daca spun ca eu sunt mandra de oamenii care vin sa doneze in aceasta institutie. O parte din acesti oameni, insa, asteapta mult mai mult de la noi, nu intotdeauna ceva ce intra in puterile noastre, fara sprijin. Eu mi-as dori sa dezvolt un Centru de Transfuzie altfel. Incerc de ani de zile sa pot organiza diverse activitati in Centru, in afara activitatii medicale specifice. Sa fie un loc de informare, pentru populatie, un loc de formare in domeniul medical, un loc in care omul, cand vine, sa nu fie nevoit sa astepte. Repet, nu putem singuri!

Cum anume ati vedea colaborarea cu voluntarii? Ce-ar trebui sa faca?

Cred ca la nivelul judetului, pentru a creste colecta, am avea nevoie de o crestere cu cel putin 20-25%, ca sa avem in permanenta rezerve de confort pentru a face fata cererilor spitalelor, peste ceea ce reprezinta rutina.

Aceasta institutie are nevoie de persoane active, care sa se implice nu in a ne sprijini in activitatea de rutina, pentru ca neavand pregatire medicala cu greu ar putea sa se integreze. Avem nevoie de activisti, persoane care au experienta comunicarii, care ne pot ajuta in identificarea de firme, cu angajati in numar mai mare, cu perspectiva organizarii de actiuni de donare de sange, fie la sediul Centrului, fie la sediul firmei.

#prezentarimotivationale

Avem nevoie de oameni care sa aiba experienta unor prezentari motivationale, care sa poata vorbi angajatilor si persoanelor din anumite institutii, despre donarea de sange. Oricat mi-as dori eu, ca Director, si oamenii mei din echipa sa facem asta, nu avem pregatirea necesara. Principalul aspect care nu ne permite sa iesim prea mult in afara institutiei este faptul ca suntem prea putini.

Eu, ca Director, fiind singurul medic, nu pot iesi din institutie, in zi lucratoare, in programul de lucru al altor institutii, pentru a merge sa promovez donarea de sange sau pentru a merge sa stabilesc contacte. De aceea, avem nevoie de oameni care au capacitatea influentarii pozitive a celor care poate si-ar dori sa doneze, dar sunt inca reticenti.

Cum credeti ca ar trebui mentinuta comunicarea despre donarea de sange? Considerați ca ar trebui sa ramanem pe aceasta cale a tristeții, a emotiei sau credeti ca va veni o zi in care oamenii sa inteleaga ca este pur si simplu sanatos pentru trup si pentru suflet sa doneze?

Nu cred ca suntem condamnati la aceasta cale de a convinge oamenii sa doneze, doar prezentand tragedii. Sincer, nu sunt de acord și nu am fost niciodata de acord sa dau informatii sau imagini, chiar daca familia copiilor respectivi accepta, pentru ca mi se pare crud. Am vazut si in alte tari ca se prezinta cazuri, sunt folosite aceste exemple pentru a concretiza nevoia donarii de sange. Eu, in diverse interviuri, cand sunt rugata sa inchei interviul cu un mesaj, de mai multe ori am spus ca nu vad de ce trebuie sa cautam tot timpul formulari noi pentru evidenta.

Cata vreme sangele artificial nu devine un produs disponibil in rutina, la costuri mici pentru Sistemul de Sanatate, oamenii sanatosi au nevoie sa inteleaga faptul ca de gestul lor de a dona sange, de empatia si de sinceriatea cu care fac acest gest, depinde, uneori, viata sau accesul la tratament al multor altora dintre semenii lor, aflati poate la sute de kilometri de localitatea in care acestia traiesc. Sper ca in 10 ani, populatia donatorilor de sange din Romania sa reprezinte ceva bun, pozitiv, un exemplu, pentru ca tendinta este una corecta. Asa cum am spus, eu vad ce am reusit sa fac cu echipa mea in 20 de ani de cand am preluat conducerea Centrului, din punctul de vedere al „improspatarii” populatiei de donatori, al recrutarii unor oameni care vin sa doneze pentru a ii ajuta pe altii.

#numelepacientului

In ultimii ani, s-a dezvoltat mult utilizarea Internetului de catre membrii din familia pacientilor cu nevoi transfuzionale, acestia utilizand astfel de cai de comunicare pentru a recruta donatori care sa vina sa doneze, dand numele acelui pacient. Nu aceasta este directia.

Ceea ce spun nu este impotriva pacientilor, ci dimpotriva, pentru a sprijini mai bine pacientii: in felul acesta, oamenii cu o buna stare de sanatate, care au acceptat ideea donarii, care au donat deja, se abtin sa o faca periodic pentru ca nu stiu cand vor fi solicitati, lucru pe care ni-l spun multi donatori. Acesti donatori potentiali ies din categoria donatorilor fidelizati, evaluati periodic, reducand posibilitatea ca Centrul de Transfuzie sa poata pregati diversitatea de componente sanguine din sangele donat de dumnealor, lucru care s-ar putea face mai des de Centru, daca ar creste numarul donatorilor fideli.

De aceea, ii rugam pe toti cei cu o stare de sanatate buna, care fie nu au mai donat, dar au donat macar o data, la un moment dat, sa inteleaga de ce personalul Centrelor de Transfuzie le recomanda sa revina periodic la donare. In felul acesta, nivelul de siguranta al tratamentului acordat pacientilor creste, iar dumnealor sunt evaluati periodic din punct de vedere medical, privind starea lor de sanatate.

Dr. Georgeta Hanganu (Director CTS Ploiesti): “Lucruri in care sa ne aratam curajul, sa ne aratam adrenalina, putem sa le facem intr-un centru de sange, incercand pentru prima data o donare”

La inceputul acestui an am stat de vorba cu d-na Dr. Georgeta Hanganu, Directorul Centrului de Transfuzie Sanguina Ploiesti, centru care a generat cele mai multe inscrieri in Campania #DateToDonate (aproximativ 48%, din total), derulata impreuna cu Google Romania si Lidl Romania, la finalul anului trecut. Am vrut sa intelegem inca o data atmosfera minunata care exista in centru si de ce functioneaza atat de bine relatia cu donatorii, constituiti intr-o adevarata comunitate..

un interviu de Marian Costache

Ce-ati gandit cand ati aflat prima oara de Programul “N-avem SANGE?!” si de comunitatea de #bloodfluenceri?

Sincer, n-am avut mari sperante dar asteptarile mele foarte mici s-au dovedit a fi eronate si surpriza a fost fabuloasa! Multi au incercat sa faca lucruri pentru donarea de sange. Putini au reusit sa le duca pana la capat, si putini au reusit sa fie consecventi. Voi sunteti dintre cei mai consecventi, #bloodfluenceri care niciodata nu se lasa si niciodata nu-si termina programul, indiferent de ora, de zi si de noapte. Chiar a fost o surpriza fantastica, credeam ca va fi o chestie punctuala, de moment, si mai ales o chestie limitata la nivelul Capitalei, unde nevoia de sange este foarte mare.

Faptul ca voi ati incercat sa va extindeti usor-usor, in centrele apropiate, mi se pare extraordinar, pentru ca efortul vostru este foarte mare. Faptul ca cei care au inceput ideea de “N-avem SANGE?!” o continua si astazi, si aduna in jurul lor atatia oameni, mi se pare nemaipomenit!

#nevoieconstanta

E nevoie de cineva care sa aiba puterea de a face lucrurile pana la capat si de a nu realiza doar o campanie, ci de a realiza un lucru sustinut pentru donarea de sange. Donarea de sange realizata prin campanii nu este intotdeauna benefica. In campanii, e adevarat, vine multa lume, avem mult sange odata, dar pacientii au nevoie in permanenta si pacientii au nevoie constanta, iar oamenii trebuie sa revina constant, nu doar punctual, odata la cinci ani, cand se face o campanie.

Romania are nevoie permanenta, nu de cantitati mari care sa dea un boom in stocul centrelor de transfuzie, ci de cantitati adecvate cererii din spitale. Cantitati care sa vina permanent, din donatori care sa revina la centru, din donatori care sa fie fidelizati, care sa poata sa doneze trombocitele mult visate (componentul cel mai solicitat in Romania), donatori care sa aiba incredere in centre, iar centrele sa aiba incredere ca acei donatori vor avea analize bune si la donarea urmatoare, iar ca ceea ce au donat ei va putea fi folosit.  

#lucruribune

Faptul ca cineva se ocupa ca in mod constant sa existe donatori, faptul ca in mod constant cineva se ocupa ca tinerii sa inteleaga ce este donarea de sange, este un mare lucru. Noi dupa Revolutie am ramas cu multi donatori recrutati in perioada comunista, pe care a trebuit sa-i “scoatem la pensie”. Imi pare rau sa recunosc ca in perioada comunista am avut un program de recrutare de donatori foarte bine gandit si foarte bine sustinut, iar noi am beneficiat. Cred ca trebuie sa revenim la lucrurile bune care au fost inainte, sa nu anihilam totul, si sa urmam niste exemple, chiar daca au fost ale unei alte doctrine politice.

Este foarte important sa incurajam lumea, ca oamenii sa cunoasca nevoia de sange, si asta ati facut voi, incurajand tinerii sa treaca pragul Centrului de Transfuzie. Traim in prezent dar viitorul ne ingrijoreaza foarte mult, pentru ca entropizarea mare a planetei si tot ceea ce am facut noi cu aceasta planeta atrage si numeroase boli si patologii, care sunt din ce in ce mai mari consumatoare de componente sanguine. Ori noi trebuie sa fim pregatiti, intai sa reparam planeta, s-o curatam de plastic, dar s-o pregatim pentru a avea componente de sange, pentru ca se pare ca vom avea nevoie. Pana se va inventa sangele artificial sau pana vor intra in uz componente sanguine artificiale, mult timp de-acum inainte vom avea nevoie de componente sanguine donate de semenii nostri.

#reticenta

Asta ati facut voi, #bloodfluencerii, pe care la-nceput v-am privit cu reticenta.

 Faptul ca s-a adunat un grup mare de tineri, in jurul unui mic nucleu initiator, asta face ca toti cei care suntem cu mai multa experienta sa luam din suflul asta de tinerete si sa ne molipsim de entuziasm. Asta ne trebuie in donarea de sange, entuziasm si sa nu ne dam batuti. Deci, nota 10 pentru “N-avem SANGE?!” si #bloodfluenceri! Pana acum, mai vedem ce s-o intampla mai tarziu.

Centrul de Transfuzie Sanguina Ploiesti a fost #1, in Campania #DateToDonate. Dvs. ati reusit sa convingeti 48% dintre participanti. Cum simtiti asta? Discutam de cea mai importanta campanie a programului nostru, de la lansarea lui in 2016.

Din punctul meu de vedere, nu este cea mai tare campanie a echipei “N-avem SANGE?!”, asta e cea mai tare campanie care s-a intamplat de la Revolutie incoace. Pentru ca o campanie de asemenea amploare eu nu-mi aduc aminte, si lucrez in sistem doar de 31 de ani. E o campanie care a fost foarte bine gandita.

Am vazut-o ca o campanie care s-a adresat tinerilor, care intr-o perioada de pandemie, cand nu puteau sa se intalneasca la un restaurant, la un cinematograf sau la un club, au fost atrasi sa se intalneasca intr-un centru de transfuzie. Putem face impreuna lucruri, care sa fie deosebite, lucruri care sa fie WoW, si facand un bine altor oameni.

#curaj

Lucruri in care sa ne aratam curajul, sa ne aratam adrenalina, putem sa le facem intr-un centru de sange, incercand pentru prima data o donare. Eu asa am vazut campania asta. Campania asta – Da-ti Intalnire sa Donezi Sange – da-ti intalnire sa faci un lucru pe care nu l-ai mai facut niciodata, mi s-a parut extraordinara pentru tineri si o provocare.

Mai mult, am avut colective de oameni, prieteni, colegi de munca, care nu se suprapuneau pe ture si care si-au dat intalnire sa se vada la centrul de sange si sa doneze. Pentru ca aceasta campanie le-a dat ideea, hai sa ne intalnim la centru pentru ca schimbandu-se turele nu ne-am mai vazut, si datorita pandemiei am tot fost distantati. Mi s-a parut un lucru extraordinar.

Ce mi s-a parut extraordinar, ca oamenii au simtit ca societatea le multumeste pentru gestul lor.  Asta ar trebui sa facem mereu, sa multumim tuturor anonimilor care vin sa doneze sange, pentru ca fac un lucru extraordinar. Toata lumea stie ca un bulevard se cheama Generalul Magheru, a luptat in razboi Generalul Magheru, a castigat batalii dar in spatele lui au fost zeci de mii de soldati anonimi, care au dus greul razboiului. Intotdeauna cand se face un transplant de ficat, la Fundeni, sigur chirurgul care face transplantul merita toata stima si toate laudele, dar in spatele lui sunt cel putin 60 de brate de donatori anonimi, care au donat componentele sanguine necesare acelui transplant.

#anonimi

Acesti oameni sunt necunoscuti, sunt niste anonimi, nici ei nu se gandesc niciodata ca fac asa un mare bine. Aceasta campanie (n.e. #DateToDonate) a incercat sa multumeasca acestor oameni nestiuti, carora poate de multe ori si noi, cei care lucram in centrele de transfuzie, nu avem cum sa le multumim, nu avem cum sa le aratam recunostinta noastra.

Campania asta a fost o campanie de provocare, hai sa donam, hai sa facem un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata si a fost o campanie de multumire. Hai sa multumim celor care deja fac lucrul asta!

Mie mi s-a parut foarte important faptul ca VIP-uri ale momentului, oameni de cultura, oameni care au multe vizualizari au acceptat si au dorit sa se implice in aceasta campanie a fost extraordinar! In general, cei care sunt undeva la moda, in trend, au alte preocupari. Nu-i ajunge nevoia de sange, nu ajunge la ei niciodata, dar faptul ca aceasta campanie a atras oameni cunoscuti, vloggeri, oameni care vorbesc si care sunt urmariti, a fost extraordinar! Ei au dat mesajul mai departe, mesajul ca trebuie sange, mesajul ca si ei fac acest lucru si-atunci si noi ar trebui sa-l facem.

Nota 10 si pentru aceasta campanie! Eu sper sa mai continue, sa mai fie o astfel de campanie macar o data pe an, pentru ca in felul asta sa putem multumi celor care vin, sa putem sa-i incurajam pe altii, care n-au facut niciodata gestul asta. Sa-si dea intalnire la centrul de sange. Fabulos!   

Florin Pravai (Google Romania): “Campania #DateToDonate n-a pornit ca un proiect de CSR, a pornit ca o idee a noastra, a oamenilor din companie, ca vrem sa ajutam.”

La finalul anului trecut, 2021, am reusit impreuna cu Google Romania cea mai interesanta, cea mai eficienta campanie – #DateToDonate-, din cadrul programului nostru “N-avem SANGE?!”, inca de la lansarea lui din 2016. Mi se pare absolut minunat ca am putut sa adunam spre finalul anului o rezerva de sange, care sa ajute sistemul de transfuzie sa treaca cu bine peste incercarile sfarsitului de an, peste incercarile unui an pandemic. Despre aceasta campanie extraordinara am stat de vorba saptamana trecuta cu Florin Pravai, Domestic Lead @ Google Romania.

un interviu de Marian Costache

As vrea sa lamurim, intr-o oarecare masura, cum s-a nascut ideea. M-ar interesa sa stiu cum ati perceput voi, din interiorul companiei Google, lipsa de sange din spitalele romanesti.

Stim, evident, ca toata lumea ca e o problema cu lipsa sangelui in Romania. Stim asta personal, ca oameni, nu neaparat ca si companie. Ne-am izbit si noi de problemele astea de-a lungul timpului si discutam mai demult ca vrem sa facem ceva, sa schimbam lucrul asta.

Odata cu pandemia ne-am dat seama ca lucrurile s-au acutizat. Am vazut stiri care semnalau ca problema e si mai mare, pentru ca oamenii vin in numar mai redus sa doneze si am identificat momentul acesta, in care sa ne putem apuca de treaba.

Nu aveam o experienta in zona asta, si am putut sa folosim tool-urile care sunt la indemana noastra si anume Youtube si reclama pe Youtube. Cumva acestea sunt niste tool-uri foarte puternice, dar in acelasi timp noi nu stiam daca sunt potrivite 100%, la o astfel de cauza. S-a dovedit, insa, ca au functionat foarte bine si ne bucuram mult ca am putut sa contribuim la imbunatatirea problemei, pe finalul de an.

Noi lucram cu obiective, am spus de la inceput ca am vrea sa avem minim 5000 de oameni care sa vina sa doneze. Nu stiam exact daca vom reusi lucrul asta dar am reusit si chiar l-am depasit.

Cu mult, pentru ca la rezultatele finale au fost in jur de 11.000 de inscrisi in aceasta campanie si au fost acordate de Lidl, prin aplicatia Lidl Plus, in jur de 8000 de cupoane, de 100Lei.

Cum v-a venit ideea acestei invitatii? Cum ati simtit chestia asta cu “impreuna”? Acest “impreuna” s-a regasit si in numele campaniei, s-a regasit mai apoi si in numele concertului, de la Institutul Clinic Fundeni.

Ideea cu “impreuna” n-a fost extrem de inovatoare, pentru ca noi ne-am dat seama de la inceput ca e o problema de comunitate si ca ar trebui o mobilizare generala, oamenii ar trebui sa fie impreuna, intr-un astfel de moment dificil. Punctual, #DateToDonate a fost ideea unei colege de-ale noastre, Madalina, la un meeting de-al nostru, in care ne intrebam in jurul a ce sa facem campania asta. Si a fost legata de insight-ul pe care tu ni l-ai dat, legat de frica.

Noi ascultam foarte mult. Cand nu stim neaparat un lucru nu ne place sa ne dam cu parerea. Tu ne-ai spus ca asta e problema cu donarea in Romania, oamenilor le e frica sa doneze si atunci ne-am gandit ca, mergand impreuna cu cineva apropiat, asta ar putea sa atenueze teama de a dona.

Cam asta a fost conceptul, de-aici a plecat si mai departe a mers catre aceasta comunitate de influencer-i, de oameni de pe Youtube, dintre care unii au donat impreuna, si-au chemat urmaritorii sa doneze impreuna cu ei. Asa lucrurile au luat amploare.

Cum i-ati ales pe acesti influencer-i? As putea spune ca a fost absolut minunat ca ati invitat-o pe Jamilla in prag de Craciun, pentru ca la noi Craciunul are conotatie culinara puternica.

Ne-am gandit sa acoperim o zona cat mai diversa, aici a contribuit binenteles si experienta noastra din Marketing. Ne-am gandit care ar fi profilul donatorului, pe care ni l-am dori in perioada asta, care sunt cei mai importanti influencer-i de pe Youtube, in momentul asta, si care ar putea avea acces la acesti donatori. Ne-am gandit sa fie diversitate, in campanie, si asa i-am ales.

Ce-a fost interesant e ca feedback-ul primit de la ei (toti au participat pro bono in campanie) a fost unul extrem de rapid. Adica am dat un telefon si ni s-a spus pe loc “DA”, fara sa avem toate detaliile in momentul respectiv. Le-am spus doar ca am vrea sa facem asta, ca e o problema extrem de importanta, ca am vrea sa facem asta cu inca un partener (nu stiam cine va fi, in momentul ala) care sa ofere niste voucher-e pentru oamenii care vor veni sa doneze. Am intuit ca si asta e una din problemele importante legate de donarea de sange, in Romania.

#momentul2

Apoi a venit momentul numarul 2, in care am luat legatura cu partenerii nostri de la Lidl. Le-am spus pe scurt conceptul, ne-au spus instantaneu “DA”. Ne-au spus ca singura limitare este despre cum vom putea sa dam voucher-ele, ca nu e ceva extrem de simplu, nu e ca si cum s-ar intampla in fiecare zi campanii de donare de sange si acordarea de voucher-e in magazine. Ei au gasit solutia, prin intermediul aplicatiei, n-a fost foarte usor, au fost si probleme in timpul campaniei, dar nimic nu e usor cand vrei sa faci astfel de lucruri.

Important a fost commitment-ul lor, faptul ca au gasit aceasta solutie si ca s-au implicat 100%, in aceasta campanie. Contributia a fost una extrem de importanta, pentru ca fara acele voucher-e nu cred ca am fi reusit sa atingem rezultatele astea. Deci revenind un pic la „impreuna”, noi Google, voi “N-avem SANGE?!”, Lidl, influencer-ii care au participat (Jamilla, George Buhnici, Irina Rimes, Denis Roabes, Alex de la “Atentie cad mere!”, Cristian Presura, Mikey Hash), o comunitate extrem de diversa, care a reusit sa faca o diferenta in momentele astea.

Daca ar fi sa mentionez parte din meritul nostru, de la lansarea programului, ar fi ca din 2016 incoace am reusit sa modificam un pic profilul donatorului, sa atragem mai multi oameni educati, cu venituri peste medie.

Care vi se pare ca este beneficiul pe care l-a adus in interiorul companiei voastre o astfel de campanie? Cum v-ati simtit voi si cum credeti ca se simte un astfel de demers in alte companii, implicate in acest gen de proiecte?

Campania asta n-a pornit ca un proiect de CSR, a pornit ca o idee a noastra, a oamenilor din companie, ca vrem sa ajutam la asta. Am facut si noi pro bono, am lucrat foarte mult si in afara programului, iar compania cand a spus managerilor de la Youtube despre ce vrem sa facem acestia au zis imediat “DA”. Cred ca se-ntampla, nu stiu daca in toate companiile, dar se poate intampla si in altele. Noi oamenii am vrut s-o facem si o sa vrem sa facem din nou chestia asta, pentru ca ne-a motivat si am crezut in lucrul asta, am muncit pentru el destul de mult.

Da, si pentru companie e un lucru pozitiv, a contribuit cu 200.000 de dolari, cu care am facut mesajul vizibil pentru mai multi de 10.000.000 de oameni. Evident, dupa cum spuneam, lucrul asta se poate intampla si in alte companii, trebuie doar ca oamenii sa-si doreasca si sa vrea sa faca astfel de lucruri.

Citeam si mesaje, ecouri, ca de obicei la noi in Romania nu toti oamenii sunt extrem de incantati de orice ai vrea sa faci. Spuneau “da, ati bifat un lucru, ati vrut sa faceti ceva si a existat un fel de agenda si gata s-a terminat, iar asta a fost tot”.

Nu, tocmai dimpotriva, n-a existat nicun fel de agenda, n-a fost un proiect de CSR clasic, a fost o campanie facuta de noi, de oameni, pentru ca ne-am dorit sa ajutam la rezolvarea acestei probleme si intr-o mica masura eu cred ca am si reusit. N-o sa finalizam aici eforturile noastre, o sa incercam sa regandim in viitor lucruri care sa ajute.

Iti multumesc si va multumesc pentru aceasta campanie minunata! Au fost multe lucruri interesante care au venit de la voi, au fost multe lucruri minunate care ni s-au intamplat pur si simplu. A existat cumva o sinergie, mai departe de intentiile initiale si ma bucur ca a iesit asa de frumos.

N-a fost simplu nici in ziua concertului. N-a fost simplu pentru noi dar n-a fost simplu nici pentru artistii care au cantat pe scena. Jean Gavril a cerut la un moment dat o pauza, pentru ca nu mai putea. Era asa de frig, era umezeala, ii inghetase pur si simplu mana pe chitara. Vedeam si oamenii din trupele artistilor, topaiau de frig efectiv, dar a fost minunat in curtea spitalului, chiar daca n-a parut ca am avut audienta asa de mare, pentru ca era foarte multa tristete in jur.

Am reusit, insa, pentru acele cateva ore cat am stat acolo sa aducem bucurie si sa le aratam acelor oameni, care au petrecut Revelionul in spital, ca nu sunt uitati.

Prin urmare, si in numele lor si in numele tuturor bolnavilor din Romania va multumim pentru aceasta initiativa minunata! Sa ne ajute Dumnezeu s-o mai putem replica candva!

Multumim si noi artistilor: Irina Baiant, Emma, Florian Rus si Jean Gavril! Multumim companiilor labels, cu care am colaborat: Global Records – care au fost foarte aproape pe tot parcursul campaniei – Roton, Cat Music!

Multumim si celorlalti parteneri: MRM, Godmother! Va multumim foarte mult si voua, pentru colaborare, pentru ca ne-a placut sa lucram impreuna cu voi!

Back To Top