Vouă vă plac filmele cu super-eroi? V-ați dorit, măcar o data, să fiți unul? 😊
Despre cât de ușor putem încerca acest sentiment, se scrie și se vorbește frecvent, atunci când vine vorba de nevoia de sânge și de viețile salvate. Cu toate că situația sângelui transfuzional e în continuare dificilă, cu toate că dramele și strigătele sunt cele care mișcă în continuare și aduc oamenii la centrele de transfuzie, în programul “N-avem SANGE?!” încercam pe cât posibil să ieșim din zona “salvatorului” și să sprijinim formarea unei rutine. Credem și sperăm că într-o zi, a merge la un Centru de Transfuzie Sanguină, va deveni un gest la fel de natural ca mersul la cinema. Sau în vacanță. Sau acolo unde ne place și ne bucurăm că facem și ne face bine. Dar încă nu suntem acolo.
În acest context, în care sub 2% dintre români donează sânge, deși dramele și strigătele de ajutor nu sunt puține, ne-am întrebat cam care e situația în cazul transplantului de celule stem, care este în multe cazuri singura variantă de tratament în cazul bolilor hematologice grave. Ne întâlnim frecvent, fie la Centrul de Transfuzie, fie în cadrul colectelor mobile, cu profesioniști care explică și încearcă să convingă donatorii sanguini să se înscrie în Registru Celule Stem – Registrul National al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice (registru-celule-stem.ro). Și pentru că se apropie Ziua Mondiala a Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice, aniversată anul acesta în data de 16 Septembrie, i-am adresat lui Florin Onețiu – psiholog responsabil cu înscrierea donatorilor în RNDVCSH din cadrul CTS BUCUREȘTI – câteva întrebari despre ce inseamna acest Registru în care sunt înscrise 52 de țări, cât de ușor sau dificil este să convingă donatorii sanguini să se înscrie și, mai ales, unde ne situăm în acest sens în lista tuturor țărilor care sunt conectate.
Florin, înainte de toate, ai putea să ne explici cât mai simplu ce sunt aceste celule stem hematopoietice și care e rolul lor?
Celulele stem hematopoietice sunt celule universale, care iau naștere în măduva osoasă, iar la maturitate sunt aruncate în sânge și se transformă în orice tip de celulă pe care organismul o are, de exemplu: celule hepatice, cardiace, sanguine, pneumologice, etc.
Care sunt bolile care pot fi vindecate cu ajutorul unui transplant de celule stem hematopoietice?
Transplantul de celule stem hematopoietice ajută la vindecarea bolnavilor de leucemie sau alte cancere ale sângelui, boli autoimune sau boli metabolice ereditare.
Poți să ne spui care sunt criteriile după care se declară compatibilitatea dintre un pacient și un donator? Putem avea vreo analogie ușor de înțeles, așa cum e în cazul transfuziilor de sânge unde apelurile se fac pe grupa sanguină și RH? Întreb pentru că inclusiv pe site-ul registru-celule-stem.ro există un îndemn argumentat de faptul că șansele de a fi compatibil cresc cu cât vecinătatea este mai mare.
Înainte aș vrea să reamintesc un lucru. Grupele de sânge sunt gene moștenite de la părinți și determină configurația suprafeței celulelor roșii (eritrocitele), respectiv prezența anumitor antigene care ne ajută la determinarea grupelor de sânge.
În ceea ce privește compatibilitatea celulelor stem hematopoietice discutăm de profilul antigenului celulelor albe (leucocitar), denumit profilul HLA (antigenul leucocitar uman). Acest profil ajută la determinarea histocompatibilității (compatibilitatea dintre țesuturi), de care depinde succesul unei grefei (acceptarea organismului).
În donarea de celule stem hematopoietice, inițial se caută compatibilitatea printre frații și/sau surorile pacientului, fiind un procentaj de doar 25% dintre cazuri compatibili cu donatori înrudiți. În cele mai multe cazuri, pacienții au nevoie de o persoană neînrudită compatibilă care să le doneze celule stem hematopoietice. Şansa de a găsi donatori compatibili depinde, în primul rând, de profilul genetic al pacientului/ei. Pentru persoanele care au gene HLA relativ comune, şansa de a găsi o persoană compatibilă este în medie de 1 la 500 000.
În acest moment, câți donatori sunt înscrisi în Registru și câți pacienți tratați în România?
Este bine de menționat faptul că donatorii înscriși în Registrul din România sunt donatori mondiali. Orice donator înscris poate dona pentru un pacient român sau strain și orice pacient român poate fi compatibil cu un donator strain.
La momentul actual, sunt înscriși în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice aproximativ 97000 de persoane, 434 de pacienți transplantați și 41 de pacienți în așteptarea donatorului, potrivit datelor oficiale https://www.rndvcsh.ro/.
Personele care se pot înscrie în Registrul trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 45 ani, o greutate de peste 50 kg, să locuiască pe teritoriul României și să aibă o stare de sănătate bună.
Înscrierea se poate face oricând prin prezentarea la cel mai apropiat centru de donare sânge. În timpul donării de sânge, se recoltează 10 ml de sânge în plus față de cantitatea de sânge recoltată sau cu probe de salivă pentru persoanele care nu donează sânge la momentul prezentării, pentru înscrierea în registrul donatorilor de celule stem.
E greu să convingi oamenii să se înscrie în acest Registru, și care este motivul pentru care oamenii nu se înscriu în Registrul Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice?
Înscrierea în Registru este un act voluntar, gratuit, pus la dispoziția oamenilor de Ministerul Sănătății. În cadrul CTS București mă ocup de informarea persoanelor, donatorilor și nedonatorilor de sânge despre această metode de donare, iar scopul meu este de a transmite mai departe mesajul că un pacient își așteaptă donatorul și acel donator poate fi oricine dintre noi. Boala nu are vârstă, sex sau etnie și ne poate schimba oricând viața.
Principalul motiv pentru care o persoană refuză să fie înscrisă în Registru este lipsa de informare. Atât timp cât persoana află că își poate decide modul de donare (direct din măduva osoasă sau din sânge prin afereză), că înscrierea este un întreg proces mult mai amplu comparativ cu donarea de sânge și de durată, că donarea se face doar când există un pacient compatibil (acest lucru poate fi peste câteva luni sau zeci de ani) și că înscrierea este doar o intenție, aceasta decide sigur(ă) să se înscrie în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice.
Ai vreo poveste, sau vreun exemplu pe care să ni-l spui, pentru a sublinia de ce e important să ne înscriem în acest Registru Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice?
Aș vrea să vă fac cunoștință cu Stefania, persoana care din pacient a devenit prietenă a Registrului Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice:
Daca ar fi să ne întoarcem la analogia filmelor cu super-eroi, am putea vedea înscrierea în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice ca pe un casting în urma căruia poți primi un telefon în care ești anunțat că ai primit rolul principal. Dar nu e film. E viață!
La mulți ani tuturor Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice!
În intervalul 12 – 15 octombrie 2023, povestea donării de sânge ca parte din rutină unui stil de viață sănătos, revine în mijlocul participanților de la Maratonul Internațional București. Cea de-a 16-a ediție a celui mai mare eveniment de alergare din România, aduce și în acest an, în față alergătorilor și a susținătorilor lor, o serie de cauze sociale care sprijină, îmbunătățesc și chiar salvează vieți.
Oportunitatea listării în cadrul unui eveniment sportiv, este pentru orice demers social o bună ocazie de prezentare a misiunii și a valorilor care stau la baza lui. Dar pentru programul “N-avem SÂNGE?!” este chiar o piesă dintr-un puzzle care se potrivește perfect imaginii aflate în plin proces de asamblare: să ajungem în afară zonei de avarie, iar sângele transfuzional să fie o resursă oricând disponibilă, pentru cei care au nevoie.
Atunci când nevoia de sânge apare, contextul și cadrul activează de cele mai multe ori mecanisme de supraviețuire și sigur, dorința de a salva este cea care mișcă și împinge binevoitorii către donarea de sânge. Dar să atragi atenția asupra nevoii de sânge în spitale, e că și cum ai vrea să stîngi incendiul cu apă din casă care a luat foc. Prin urmare, e necesar că această să fie comunicată independent de situațiile care o justifică prin drama lor, pentru că în mod natural, vom înțelege că pentru a acționa trebuie să așteptăm strigarea. Și nu e eficient, căci nu vom ieși niciodată din starea de jale, pentru că drame sunt în fiecare zi, chiar dacă nu știm noi de ele.
#motivatia
Raiffeisen Bucharest Marathon ne oferă ocazia să stăm de vorba cu mii de participanți, oameni activi, orientați către un stil de viață sănătos, care înțeleg motivația și argumentele din spatele acestui demers. Iar prezența constantă a “N-avem SÂNGE?!” la fiecare ediție a Maratonului Internațional București din ultimii ani, e parte dintr-un minunat proces atât de conștientizare, cât și de bucurie a reîntâlnirilor și confimarilor că pas cu pas, crește ritmul și cadența cursei în care suntem cu toții angrenați.
Noi, toți cei implicați în acest demers de informare și conștientizare – #bloodfluenceri donatori și / sau voluntari – ne dorim să facem cât mai bine înțeleasă această orientare a demersului “N-avem SÂNGE?!” către activități sportive, pentru că este modul prin care noi credem că avem cele mai multe șanse ca donarea de sânge să fie înțeleasă și integrată în rutină cotidiană. Putem încerca să ne planificăm constant vizitele la cel mai apropiat Centru de Transfuzie Sanguină, așa cum ne planificăm cursele, antrenamentele, vacanțele și toate celelalte activități care ne fac bine și ne aduc bucurie.
În sensul acesta, o parte dintre colegii noștri doresc să împărtășească ceea ce înseamnă experiența Raiffeisen Bucharest Marathon pentru ei:
,,Există evenimente la care participi o dată, din curiozitate. Există evenimente la care participi de mai multe ori de-a lungul anilor, însă la un moment dat simţi că ai descoperit cam tot ce aveau acestea de oferit. Şi există evenimente care pur şi simplu devin “tradiţie” – iar atunci când nu poţi participa la acestea, din diverse motive, nu poţi scăpa de sentimentul că ai ratat ceva important, care într-un fel te defineşte. Raiffeisen Bucharest Marathon este un astfel de eveniment care, pe parcursul timpului, s-a transformat în “tradiţie” personală. Pentru că mereu există ceva nou de descoperit, indiferent în ce calitate aleg să particip
– alergător, voluntar, susţinător, fotograf neoficial etc., toate desigur cu #bloodfluencer în faţă. Şi da, am trecut prin toate aceste roluri şi probabil voi oscila şi în acest an între ele.
Mereu există oameni noi, fiecare cu propriul “personal best” de atins – indiferent că vorbim despre timpul scurs la încheierea cursei, noile prietenii închegate ori vise susţinute prin kilometrii alergaţi şi paşii parcurşi pentru cauza de suflet – în cazul de faţă, desigur, donarea de sânge! Pentru că de ce să nu devină şi donarea de sânge – sau măcar susţinerea şi promovarea acesteia – o (altă) tradiţie pentru fiecare dintre noi în parte? De ce să nu fie şi salvarea de vieţi o obişnuinţă? De ce să “alergăm” după sânge înnebuniţi când ne lovim de un caz, când, printr-o simplă obişnuinţă şi tradiţie de a dona sânge periodic am putea doar să ne bucurăm de alergare şi sănătate în cadrul unor astfel de evenimente dedicate?”– Elena Hogaș, Coordonator Comunicare și Media Asociația HEM
#aplauze
,,Particip la Bucharest Maraton de peste 10 ani. În primii 8 am fost alergător, la diverse curse: ștafetă, semimaraton și maraton. Am trăit la maxim și m-am bucurat de fiecare ediție.
În ultimii doi ani, alături de colegii mei de la N-avem SÂNGE, am ajuns să trăiesc aceast mare eveniment prin ochii voluntarilor, ai celor ce fac tot ce se poate, astfel încât alergătorii să aibă parte de o experiență de neuitat.
Raiffeisen Bank Bucharest Marathon este prilejul perfect pentru noi să ne întâlnim cu toți cei ce ne-au ales cauza în eveniment, dar și cu ceilalți participanți, cărora putem să le explicăm cât de bine se îmbină viață sănătoasă pe care au ales-o, cu donarea de sânge și beneficiile unui donator. Cu toate că cele 3 zile petrecute la Sport Expo mă încarcă cu bucurie, partea mea preferată din eveniment este de departe ziua curselor, zi în care echipa N-avem SÂNGE este la punctul de hidratare. Tocmai pentru că știu cât de mult contează o încurajare primită atunci când nu mai poți, când ești pe punctul să renunți, alături de colegii mei, am transformat în competițiile anterioare punctul de alimentare și de hidratare într-o zona în care paharul cu apă/ energizant vine la pachet cu zâmbete/încurajări și aplauze, multe, multe aplauze.”- Simona Lukacs, Coordonator Evenimente și Voluntariat Asociația HEM
#sarbatoare
,,Raiffeisen Bucharest Marathon este de departe cel mai mare eveniment de alergare din România. Este evenimentul care aduce împreună atât alergători, cât și susținători ai alergării din România si nu numai, aproximativ un număr de 20.000 de persoane. Dat fiind acest număr, este un prilej de sărbătoare si de voie bună în București timp de câteva zile. Este un moment extraordinar de potrivit să ne revedem cu persoane cunoscute si cu cei care împărtășesc aceeași pasiune ca și noi. Este, de asemenea, un prilej minunat, unic în care putem să ne facem prieteni, unde putem să legăm relații noi, putem să găsim companii care să ne susțină și care să alerge pentru noi și, de ce nu, care să voluntarieze pentru cauza noastră.
Noi, N-avem SÂNGE, suntem una dintre cele mai vizibile cauze sociale de la acest eveniment. Am intalnit în ultimii ani câteva zeci de mii de susținători ai cauzei noastre, persoane care au alergat cu tricourile de #bloodfluencer și persoane care ne-au susținut atât financiar, cât și donând sânge regulat.
N-avem SÂNGE, este unicul program de stimulare și de motivare a donarii voluntare de sânge din România. Te invit să alergi alături de noi! De asemenea, vom fi la punctul de hidratare de pe bulevardul Unirii, intersecție cu Nerva Traian, unul dintre cele mai mari puncte de hidratare și de alimentare. Te vom încuraja, te vom hidrata, te vom realimenta și te vom propulsa până la finish, pentru că acesta este destul de aproape de finalul cursei. Aleargă cu noi!”- Paul Varga, Vicepreședinte Asociația HEM
#conexiune
,, De fiecare dată când la București se apropie un eveniment important de alergare, personal, simt o mare bucurie, pentru că va fi încă o ocazie de a cunoaște oameni care se bucură de conexiunea autentică pe orizontală, care se bucură să alerge, care trăiesc viața într-un alt ritm, într-un cu totul și cu totul alt ritm și care, nu în ultimul rând, sunt orientați către dragostea pentru semenii lor. Această dragoste pentru foarte mulți dintre ei se manifestă inclusiv prin donare de sânge. Inclusiv noi, cei care coordonăm astăzi programul N-avem SÂNGE, ne-am cunoscut cu ocazia diferitelor evenimente importante de alergare din București, și suntem cumva convinși că fiecare eveniment important de alergare din București este o ocazie bună pentru noi, pentru a ne extinde cercul de prieteni, cercul de oameni importanți pentru proiectul nostru și pentru asociație.
Anul acesta, vom fi prezenți la Raiffeisen Bucharest Marathon 2023 cu o activare specială. Întotdeauna am fost convinși că, așa cum alergarea și dragostea pentru semeni unește oamenii, totodată și muzica face același lucru. Cum spuneam, ne dorim să facem o activare în cadrul căreia să îi invităm pe cei care sunt mai talentați și mai curajoși să cânte împreună cu noi, pentru că muzica e un prilej minunat pentru a împrieteni suflete care gândesc și care simt în același fel. Anul acesta, ne dorim să îi invităm pe cei care sunt dispuși să cânte împreună cu noi, să se gândească pentru o clipă dacă sunt dispuși totodată să doneze împreună cu noi. Cu alte cuvinte, dacă ai curajul să cânți împreună cu noi, cu siguranță că vei putea să și donezi sânge într-o bună zi.
#parteneriat
Noi, N-avem SÂNGE, suntem cauză parteneră pentru Raiffeisen Bucharest Marathon de câțiva ani și prețuim foarte mult acest parteneriat. Este, pentru noi, cel mai important parteneriat alături de un ONG. Suntem convinși că senzația este reciprocă și că cei care constituie nucleul prețios și valoros din Bucharest Running Club, fiind totodată și donatori, apreciază prezența noastră la eveniment.
Este efectiv o bucurie să deservim cu ajutorul voluntarilor nu doar standul nostru de la Sport Expo, ci și cel mai important punct de alimentare, respectiv cel de pe Bulevardul Unirii, unde toți cei care vor alerga în tricourile cauzei noastre vor fi primiți ca niște adevărați campioni. Pentru foarte mulți dintre cei care aleargă 42 km, chestia asta este foarte importantă, deoarece, din câte știm, în edițiile trecute, acest punct de alimentare era la kilometru 41. Așteptăm, deci să ne alegeți ca și cauză, atunci când vă înscrieți la Raiffeisen Bucharest Marathon, și cu siguranță că vom face senzație atunci când vă vom primi la alimentare sau atunci când ne veți întâlni la Sport Expo!
Vă iubim și suntem convinși că, într-o zi, România va scăpa de acest stigmat pe care îl reprezintă lipsa donatorilor de sânge!”-Marian Costache, Președinte Asociația HEM
#entuziasm
,, Atunci când mă gândesc la Raiffeisen Bucharest Marathon, primele imagini care îmi vin în minte sunt acelea în care am luat decizia de a face prima mea cursă, în calitate de adolescent entuziast, purtând tricoul de #bloodfluencer. Acela a fost momentul în care povestea frumoasă în cadrul programului N-avem SÂNGE a început să se scrie pentru mine. Și de atunci paginile ei tot continuă să se umple…
Pentru mine, Raiffeisen Bucharest Marathon înseamnă curaj, energie, voie bună, disciplină, determinare, autocontrol și evoluție. Evoluție, și mai ales personală, pentru că în cadrul acestui eveniment am simțit că eu mi-am împins cel mai tare limitele, în special în toamna anului trecut, atunci când am alergat 10 km în cadrul Ștafetei, alături de colegele mele #bloodfluencerițe. Acest eveniment mai înseamnă și altfel- altfel, pentru că în cadrul lui întotdeauna voi întâlni persoane cu un altfel de mindset, cu o altfel de energie, cu o altfel de dragoste față de viață, cu o altfel de perspectivă și care îți pot oferi o altfel de lecție personală, care te inspiră într-un mod diferit.
#partedinpoveste
Cu fiecare ediție, și cu fiecare an, devin un om mai bun și mai bogat: pentru că am șansa să ofer și să primesc. De primit, sunt toate cele enumerate mai sus. În ceea ce privește oferitul, mă bucur de fiecare dată când știu că am șansa să ofer o încurajare, să ofer un gând bun, un ,,Hai că poți!” la punctul de hidratare, sau un ,,Hai să îți povestesc mai multe despre cum acest gest minunat de a dona sânge este cel mai minunat dar pe care îl și ți-l poți face!”, în cadrul unei discuții la SportExpo. Alteori, mai am șansa să ofer în dar alergătorilor și voluntarilor câteva cadre de pe traseu sau câteva simple armonii printr-o melodie preferată la standul nostru.
E minunat să știi că ești parte din poveste și să simți că aparții unei comunități atât de speciale, cum se creează de fiecare dată prin intermediul fenomenului Raiffeisen Bucharest Marathon. Căci da, este un adevărat fenomen!”- Alexandra Boboc, Task Manager Asociația HEM
Săptămâna trecută am fost prezenți la UiPath, la colecta mobilă organizată de colega noastră Dana Vasiliu, Customer Success, în cadrul companiei, alaturi de o echipă de minunați profesioniști de la Centrul de Transfuzie Sanguină București, condusă de d-na Dr. Lucia Grijac. Dana se ocupă de fericirea clienților și având în vedere cum a decurs tot evenimentul, credem ca a reușit cu prisosință și de aceasta dată să facă mai mulți oameni fericiți. Am văzut oameni bucuroși că pot să doneze și să ajute, și cu siguranță că vor exista oameni fericiți să primească sângele donat, cu așa inimă deschisă. Am întrebat-o pe Dana și pe colegii ei câteva lucruri despre legătura cu donarea de sânge, precum și ce-au simțit făcând acest gest sau cu ce gânduri însoțesc punga de sânge donată.
Ce simți când organizezi aceste colecte, ce ai simțit de la început și ce simți acum în proces?
Dana Vasiliu: Bucurie, satisfacție, faptul că vezi cum vine lumea. Chiar la fiecare campanie există câte 8-9 donatori, care sunt la prima donare. Este un sentiment de satisfacție, de mulțumire și o stare de bine, de recunoștință față de mediul pentru care lucrez, de faptul că pot să fac asta: să vorbesc oamenilor despre donare și să-i încurajez să-și aducă prieteni, cunoștințe, familie și rude.
Justifică toată bătaia de cap? Pentru că nu e simplu să faci o colectă mobilă, așa cum ai organizat tu aici.
Dana Vasiliu: Fără îndoială. Și cred că pot să dau și mai mult, mai ales că este aici, în terenul meu, unde vin la serviciu. Spațiul oferă foarte multe facilități, compania ne susține foarte mult să organizăm și să avem astfel de inițiative.
Am stat apoi de vorba cu Florin Grigorescu, Program Manager UiPath, și tatăl a două fetițe.
Care este legătura cu donarea de sânge? Astăzi te-am găsit aici la colecta mobilă organizată de UiPath.
Florin Grigorescu: Dana organizează aceste colecte de mult timp. Eu sunt în companie de mai puțin de doi ani, dar cred că ăsta a fost printre primele anunțuri pe care le-am văzut când am venit în companie. Eu m-am relocat în Râmnicu-Vâlcea și mai donez acolo, și de fiecare dată se nimerea ca și colecta la UiPath să se facă după o lună după ce am donat eu acolo. Conjunctura a făcut ca eu să nu mai pot să donez o perioadă și mi-am zis că atunci când reiau, clar o să anunț și o să mă înregistrez. Iar acum, aici, când am văzut anunțul m-am trecut primul, în prima zi.
Ai vreo legătură în familie, a fost vreodată nevoie de sânge între apropiații tăi?
Florin Grigorescu: Nu, nici eu, nici familia n-am avut nevoie. Și, din păcate aș spune eu, cred că sunt primul membru al familiei care donează. Și vreau să perpetuez chestia asta mai departe. Mi se pare un obicei foarte sanatos, reciclând cumva fluxul sanguin și faptul că salvăm alte vieți.
Ai avut vreodată senzația că te conectezi pe orizontală cu oameni pe care nici nu îi știi, oameni cu care ai ocazia să fii doar contemporan?
Florin Grigorescu: Nu pot să zic că am simțit ceva în sensul asta, doar că eu știu că sângele meu o să ajungă la o persoană care chiar are nevoie; și nu puține sunt momentele care apar la știri în care se povestește de lipsa de sânge sau am mai avut cunoștințe care postau că au nevoie de sânge. Îmi dau seama că deși ne-am adunat astăzi să donăm aici, nu se rezolvă numai prin astfel de initiative, ci dacă lumea și-ar face un obicei din asta.
Ce știu prietenii tăi despre lipsa sângelui din spitalele românești?
Florin Grigorescu: Am și câțiva prieteni medici și, evident, ei sunt cei mai infocati fani ale acestor sesiuni de donare de sânge, dar în general, așa cum e în viața de zi cu zi, cred că este puțină ignoranță, pentru că asta văd și ei în familiile lor. Când le-am spus prima data că nu pot să vin astăzi pe la voi că am donat sânge și vreau să stau un pic cuminte, a existat așa un sentiment de panică: ,,Cum adică? Păi și cum te simți?”, ,,De ce a trebuit să faci asta?”, chestii din acestea preluate din bătrâni. E un obicei toxic pe care ar trebui să-l eliminăm treptat. Și cred că ăsta e cel mai fain exemplu: să îmi fac un obicei să merg constant să donez sânge și până seara mă simt bine, și m-ai mult de atât, fac bine, haideți și voi.
Dacă ar fi să pui un gând împreună cu sângele care pleacă către analiză mai întâi la Centrul de Transfuzie și apoi către spitale, un gând care să ajungă cumva către cei care vor primi sângele tău, care ar fi acela?
Florin Grigorescu: Să fie binecuvântați toti cei care care primesc sângele meu. Și un al doilea gând, să își împingă limitele și să se facă lucruri fascinante și frumoase în viață, pentru că primesc a doua șansă. Îmi place să cred ca este sânge de sportiv, pentru că am făcut sport de performanță, e sânge curajos și aș vrea să cred că se imprimă un pic și din personalitatea mea acolo cu el.
Am stat apoi de vorba cu Alexandra Petroiu, Statutory Expert @ Mars Romania.
Alexandra Petroiu: Nu mai sunt in UiPath, lucrez în Mars acum, dar datorită Danei am venit să donez acum.
Ce legătură ai cu donarea de sânge și cam cât de veche ești ca donator?
Alexandra Petroiu: Am început să donez din 2017 și am donat destul de frecvent în ultima perioadă. Din 2017-2018 am fost însărcinată și ulterior am crescut copiii, dar pot spune că memorabil în mintea mea este că după donarea din 2017 am reușit să rămân însărcinată, după 2 avorturi spontane dinainte și așa am catalogat donarea de sânge.
Acest marker somatic care a delimitat începutul de carieră ca mamă, frumos semn de carte. Ai vreo istorie în familie care te leagă de donarea de sânge, fie o nevoie de sânge, fie o tradiție ca donator?
Alexandra Petroiu: Nu n-am avut nevoie în familie de sânge. Dar din punctul meu de vedere, ceea ce m-a determinat de fapt pe mine să fac acest lucru este mai mult de a ajuta oamenii din jurul meu. Fie că nu-i cunosc, consider că am un impact în comunitatea în care trăiesc.
În afară de Dana care este catalizatorul acestei initiative în UiPath și prin care ai subscris donării de sânge ca și act voluntar social, ai mai auzit înainte de N-avem SÂNGE?! Te-ai interesat ce înseamnă titulatura de #bloodfluencer, este suficient de clar pentru tine ce facem? Vorbește-mi un pic despre percepțiile tale legate de “N-avem SÂNGE?!”
Alexandra Petroiu: Legat de “N-avem SÂNGE?!”, nu am mai auzit decât cu Dana aici la UiPath. Înainte m-am dus direct la centrul de donare fără să caut alte asociații sau fundații care se ocupă cu acest lucru și care încurajează acest lucru. Dar acum aș fi fost interesată și eu să fac parte din comunitatea asta și să fac mai departe cam ceea ce face și Dana, în alte medii, comunitați, companii.
Deci dorești să fii #bloodfluencer. Este suficient de clar ce înseamnă asta pentru tine?
Alexandra Petroiu: Mi-ar trebui puțin mai multe detalii. Am citit destul de mult pe site-ul “N-avem SÂNGE?!” dar aș dori să aflu mai multe lucruri.
#bloodfluencer este o persoană care donează și face ambasadoriat pentru donarea de sânge, în micro-comunitățile din care face parte: la birou, în familie, pe grupul de prieteni, depinde cât de conectat social este. Pe scurt, cam asta ar fi definiția. Prietenii tăi sunt la curent cu lipsa sângelui din spitalele românești?
Alexandra Petroiu: În cadrul grupului restrâns, chiar am prieteni care donează și ei destul de frecvent sânge în cadrul centrului de donare din București. Am un prieten, într-adevăr, care cred că ar fi un #bloodfluencer foarte bun, pentru că de fiecare data, înainte să doneze, ne anunță pe toți că se duce și ne invită alături de el.
Cum îl cheamă?
Alexandra Petroiu: Radu Diaconu. Și tot timpul este exact la acea limită de 3 luni. La 3 luni se duce să doneze.
Ți-ai pus vreodată problema că sângele pe care l-ai donat inclusiv astăzi nu este doar un lichid, ci este un țesut?
Alexandra Petroiu: Nu m-am gândit atât de departe, dar într-adevăr cred că ar trebui să mă gândesc și la lucrul acesta. Cred că din perspectiva asta donarea este și mai valoroasă.
Dacă ar fi nevoie să pui un gând cu sângele care pleacă astăzi spre spitale, care ar fi acest gând către cei care au nevoie și care vor primi sângele tău?
Alexandra Petroiu: Să fie transmis cu mult optimist. Eu sunt o persoană foarte optimist, și de fel văd binele și în cele mai rele lucruri, și o părticică mica din orice lucru este cu siguranță o oportunitate dacă reușim să o vedem și să o găsim. Să încerce să găsească orice lucru frumos în lucrurile care îi înconjoară.
Victor Corcodel: Este o provocare personală să donez. Mie îmi este foarte frică de donarea de sânge, aceasta este a 7-a donare, în decurs de 5 ani de zile. De obicei donez la Spitalul Militar, centrul de la Victoriei nu îmi place, este foarte întunecat, iar oamenii sunt agitați și nu îmi dă cu bine. Și acum am avut foarte multe emoții, stăteam și râdeam pe scaun.
Mă agitam, dădeam puțin din picior, este o frică inconștientă de care vreau să scap. Sunt la a șaptea donare și deja s-a ameliorat situația, sper ca la a douăzecea să pot să donez fără niciun fel de emoție. Deci, pentru mine este un este challenge personal. Și în al doilea rând este dorința de a ajuta alți oameni. Ultima dată am donat acum opt luni de zile.
Eu pot să fac cu tine chiar în cadrul testimonialului o mică sesiune de desensibilizare. Și o să te rog să-mi dai răspunsurile care te fac să te simți confortabil, adică să nu ieși din afara zonei de confort. În general experiența asta cu sistemul medical și cu frica de ace, de unde a venit?
Victor Corcodel: Eram clasa a 4-a, eram toată clasa de copii, învățam la Mogoșoaia. Eram în școala generală, și au dus toată clasa să o vaccineze. Și băieții erau mai smiorcăiți, mai plângăcioși, eram printre ultimii care voiau să stea la vaccin. Și după ce a vaccinat doamna asistentă o clasă de 20 de copii, mai erau ultimii 4 smiorcăiți care nu voiau să se vaccineze. Dânsa probabil că era obosită, așa că mi-a spus că dacă nu stau cuminte și cu mâna moale, în momentul în care-mi face vaccinul, se rupe acul în mâna mea și va trebui să mă ducă la Spital la Grigore Alexandrescu. Uite așa mi-a rămas mie ideea în cap, cum că acele se pot rupe în mâinile oamenilor. A fost un episod, ok, dar ideea este că am câștigat o teamă inconștientă de ace.
Vrei să aducem teama asta mai în conștient, pentru că e un pas care trebuie făcut în direcția sănătoasă. Ce vârstă ai acum?
Victor Corcodel: 31 de ani.
Dacă ar fi să te uiți acum, tu bărbat adult, la copilul de atunci în mâna căruia credea că o să i se rupă acul, ce i-ai spune?
Victor Corcodel: Victoraș, că așa mă refer la mine, la copilul interior de la vârsta aceea, stai liniștit, o să fie bine, nu o se rupă niciun ac. Doamna doar nu mai are răbdare. Mergi înainte că o să fie okay.
Poți să îl iei în brațe pe Victoraș de atunci? Poți să îți iei o secundă, două, să te gândești la Victoraș de atunci, care n-avea decât 10 ani, era clasa a IV-a și era speriat. Poți să faci asta?
Victor Corcodel: Pot să înțeleg asta, da. Pot să-l iau în brațe așa mental.
Poți să-i mai spui o dată să stea liniștit, că totul e bine, și peste 20 de ani o să ajungă donator? O să fie bine!
Victor Corcodel: O sa fie bine! Mulțumesc!
Mulțumesc și eu, Victor!
Cristina Motângă, Senior Project Manager @ UiPath în departamentul COE, Centre of Excelence.
Ce face acest Centre of Excelence?
Cristina Motângă: Practic, este principalul client al produsului sau produselor pe care UiPath le livrează și suntem departamentul intern de automatizări. Încercăm să ne folosim de experiența asta ca să putem mai apoi să cerem și către clienții noștri cum să facă anumite lucruri și povești de succes despre automatizările din companie.
Adică voi sunteți de fapt locul de joacă?
Cristina Motângă: Da, pentru ideile noi, dar un loc de joacă foarte serios.
Am înțeles. Care e legătura cu donarea de sânge?
Cristina Motângă: Am trecut, acum ceva timp, printr-o intervenție chirurgicală și atunci a fost nevoie ca alții să doneze pentru mine. Cei drept, până atunci nu donasem, dar după aceea, am zis că trebuie să o fac și eu, să întorc acest serviciu, ca să zic așa.
Ce intervenție, dacă poți să ne spui, atât cât te simți tu confortabil?
Cristina Motângă: Am avut un caz destul de rar, au spus medicii. Am avut un chist foarte mare, de 10 cm diametru pe splină, orice intervenție asupra lui ar fi presupus un risc foarte mare de hemoragie și alte complicații. A fost o perioadă destul de dificilă, au încercat mai multe abordări ca să reușească să păstreze și splina. Și au reușit și atunci a fost totul bine, doar că a fost de durată și a fost nevoie de mai multe intervenții pentru care și colegii mei de muncă și alți cunoscuți au donat sânge.
Un prilej minunat ca să coaguleze comunitatea de prieteni și de colegi de birou și să puneți în valoare prietenia.
Cristina Motângă: Cred că atunci au donat o parte dintre ei prima dată și de atunci au mai donat, deci a fost cumva și pentru mine și pentru ei un punct de plecare și o conștientizare că poate are nevoie cineva apropiat. Sunt mulți alți oameni care au nevoie și poate nu au o comunitate de colegi sau de rude așa de mare.
Crezi că este nevoie de un astfel de “duș rece” pentru oamenii sănătoși din România, ca să-i facă să doneze?
Cristina Motângă: Ar fi bine să nu fie. Din punctul meu de vedere, e bine să nu dăm de lucruri grele ca să ajungem să facem gestul ăsta, dar probabil că mulți dintre ei sau o bună parte nu o vor face decât dacă se vor lovi de un incident, în cercul lor apropiat. Probabil că nah, ca toți românii, nu mi se întâmplă mie, nu li se întâmplă celor din jur, ce rost are să-mi pierd timpul să mă duc să donez?!
Ce grupă de sânge ai?
Cristina Motângă: A pozitiv.
Este cea mai comună grupă de sânge și totodată cererea este foarte mare. Te-ai gândit mult mai serios decât altcineva la lipsa sângelui din spitale, având și perspectiva aceasta cu intervenția chirurgicală. Te-ai gândit vreodată că sângele pe care l-ai donat astăzi, inclusiv, este un țesut și nu nu doar un lichid?
Cristina Motângă: Da, și poate nu așa direct și poate nu la propriu, că nu este o apă chioară. De exemplu, mă gândesc tot timpul ce fac înainte să vin să donez și m-am gândit inclusiv în trecut, când au fost situații de răceli sau alte lucruri care m-ar fi putut opri să donez. Am încercat să am un pic de grijă înainte, știind mai ales că aici, la UiPath, Dana ne anunță cu foarte mult timp înainte. Fără să-mi dau seama, la început încercam să am un pic de grijă, să nu cumva să pățesc ceva și să nu mai pot să fac asta.
Adică uite ce buclă interesantă: ai avut parte de o încercare care ți-a consolidat cumva prieteniile și relațiile, inclusiv la birou. Chestia asta te-a determinat să donezi la rândul tău, donarea te-a ajutat să ridici nivelul de conștiință și inclusiv de vibrație. Adică numai și numai beneficii. Dacă ar fi să însoțești cu un gând pungă de sânge, care pleacă astăzi către centrul de transfuzie și mai apoi către spitalele din București, care ar fi acesta? Ce îți dorești tu să simtă oamenii în clipa în care primesc sângele tău? Ai avut vreodată perspectiva asta?
Cristina Motângă: Nu m-am gândit până acum la asta. M-am gândit doar că sunt convinsă că o să fie de ajutor cuiva și că persoana respectivă nu o să mai treacă sau poate că o să fie mai ușor pentru ea să mai treacă prin acel stres de atunci, când spun medicii că: “trebuie să te operăm, dar nu avem sânge, sună pe cine cunoști ca să vină să doneze pentru tine.”
Sper ca prin gestul pe care îl fac să îi scap de un stres, oricât de mic, pentru că atunci când ești bolnav nu asta vrei să faci, nu te simți bine nici tu, nici părinții sau familia. Numai la asta nu stau să se gândească, să dea telefoane și să roage oameni haideți vă rog de oriunde mergeți și donați că trebuie, avem nevoie ca să poată opera cât mai curând și așa mai departe. Adică sper ca prin gestul pe care îl fac să fie mai ușor și să-i scutesc de un stres cât de mic. Până la urmă, ei au oricum alte griji în momentul ăla.
Ca cetățean al acestei Românii care a învățat, care muncește, care își plătește taxele, își vede de viața lui și nu se află la marginea societății, ci în eșalonul să zicem bine plasat, ne așteptăm ca în momentul în care ai nevoie de ceva să poți să “cazi pe spate” și să fie în spatele tău o “plasă”, numită sistem medical și care trebuie să te susțină. În România lipsește perspectiva asta. În clipa în care te “arunci pe spate”, dacă nu ai grijă unde aterizezi, poți să aterizezi pe „ciment” sau să te duci “într-o prăpastie”, de unde nu te mai scoate nimeni.
Crezi că prietenii tăi sănătoși care nu donează au această perspectivă? Că indiferent cât am blama mediul politic, sistemul medical, sângele este la oameni. Dacă lor nu suntem în stare, o inițiativă ca a noastră, de exemplu, să le ridice nivelul de conștiență și conștiință, lucrurile nu se rezolvă?
Cristina Motângă: Nu știu dacă au perspectiva asta, unii probabil că nu o au, unii probabil nici nu o să o capete. Chiar discutam cu cineva, noi am mai încercat, și aici la birou și acasă și cu prietenii care sunt în afara locului de muncă. Cel puțin eu, de când am început să donez, am încercat să discut despre asta, să spun “hei, eu mă duc să donez, uite, am fost, a fost totul bine, a fost în regulă. Vreți și voi să mergem împreună?”
O parte dintre ei, deși nu foarte mulți, au reacționat pozitiv, dar alții nu au reacționat atât de pozitiv. Chiar m-am lovit de situația în care a părut cumva un subiect mult prea personal, adică discuți despre asta: “uite, eu am donat, tu ai donat vreodată?” Îmi spuneau ,,nu n-am donat”, apoi îi întrebam de ce, “ce te oprește, ai o problemă de sănătate?” “Nu, nu am.”
Atunci oamenii deveneau destul de supărați, că le cer o explicație foarte personală, așa că a trebuit să fac un pas în spate și să port conversațiile astea tot mai cu grijă sau să nu le am, dacă văd că persoana respectivă este sensibilă. Oamenii devin destul de sensibili când îi întrebi de ce sau dacă nu știu care sunt beneficiile și așa mai departe.
Da, le pui într-o lumină mult prea pregnantă neajunsurile. Practic, ei nu își achită față de societate obligațiile.
Cristina Motângă: Probabil că următorul pas ar fi fost să spun “dar dacă ai avea tu nevoie…” Dar deja cred că asta ar fi fost prea mult, pentru că dacă devii agasant, cu atât mai mult o să primești un refuz. Și atunci…mai încerci altă dată.
Ca o concluzie a evenimentului am cules câteva opinii de la colega noastrăAndreea Timofte
Andreea, cum ți s-au părut oamenii cu care ai interacționat astăzi? Căci ai fost la atâtea companii și colecte. Ai identificat o trăsătură specială aici la UiPath?
Andreea Timofte: Eu am venit cu mare drag astăzi, pentru că am mai avut ocazia să vin la o colectă mobilă organizată de Dana anterior și încă de atunci a fost o super surpriză să întâlnesc oameni cu un mindset aparte. Noi de obicei căutăm ocazii și oportunități de interacțiune cu oameni care au un profil orientat către viață, către sănătate, către bine, în general. Aici toți cei cu care am vorbit sunt exact în zona asta, au un profil foarte, foarte fain. E clar că și organizația încurajează și probabil este un mindset organizațional și aici.
Toți oamenii, nu doar că vin cu bucurie la colecta organizată de Dana, dar înțeleg foarte bine ceea ce promovăm noi și sunt dispuși să transmită mai departe exact mesajul ăsta, nu doar nevoia, ci și beneficiile pe care le are donarea de sânge, importanța donării recurente și practic, integrarea donării într-un stil de viață sănătos. Și e foarte fain. UiPath organizează colecte mobile cu o frecvență care le permite lor foarte ușor să doneze frecvent, să intre în zona de donatori fidelizați, fără să facă vreun efort suplimentar în afară de cel de a veni.
Având în vedere acest ADN al organizației, starea de aici și ceea ce spun oamenii în cadrul interacțiunilor unu-la-unu, care crezi că ar fi, din punctul tău de vedere, nivelul următor la care ar putea fi dusă comunitatea de donatori de aici?
Andreea Timofte: În primul rând, contextul și mediul în care e organizată colecta este foarte potrivit stilului lor și profilului lor. Practic, pentru că noi ne dorim să creștem și comunitatea de #bloodfluenceri și, așa cum ziceam, nu este suficient doar să donezi, este important să și vorbești despre asta. Mai mult, dacă nu ești eligibil pentru donare, căci sunt și printre ei și oameni care poate doar temporar nu pot dona, iar alții constată cu ocazia asta că au niște excluderi care îi opresc de la donare, pasul următor ar fi să urmărim să-i ducem în zona de #bloodfluenceri, de ambasadori ai donării de sânge, să le dăm o voce.
Așa cum vorbeam chiar mai devreme cu doi dintre colegii Danei, am întâlnit doi tineri care de la 18 ani au donat și deja făceau treaba asta în mod constant. În discuția noastră și-au dat seama că, de fapt, pot să facă și mai mult și pot să transmită mai departe celorlalți un alt gen de mindset în privința donării de sânge și să folosească propriul lor exemplu pentru a îi încuraja și pe ceilalți să doneze. Și eu cred că da, practic asta ar fi următorul pas, să le dăm o voce și să devină ambasadori ai donării de sânge.
Miercuri, 1 martie, donatoarele de sânge prezente la Centrul de Transfuzie Sanguină București, au fost întâmpinate de câțiva #bloodfluenceri, cu mărtișoare și mulțumiri pentru picăturile de speranță oferite.
Ne-am făcut un obicei din a sărbatori sosirea primăverii la Centrul de Transfuzie București, dăruind mărțișoare celor care la rândul lor, oferă speranță pacienților din spitale. Pentru ca primavara incepe din inima!
In fiecare an, atât donatoarelor (și donatorilor), cât și personalului medical și auxiliar ai Centrului de Transfuzie București, #bloodfluencerii le oferă martișoare făcute din inimă, ca simbol și recunoaștere pentru efortul depus pe tot parcursul anului. Debutul primăverii este o bună ocazie să ne reîncărcăm stocurile cu speranță și încredere, pentru că cei pe care îi întâlnim pe holurile Centrului, ni le oferă cu prisosință.
Ne facem mare plăcere sa vi-i aducem în față pe câțiva din acești oameni generoși pe care i-am intâlnit. Au fost dispuși să ne spună câteva cuvinte, să ne spună povestea lor, care sunt motivele pentru care donează, cum au trecut ei de la conștientizarea nevoii de sânge la gestul efectiv de a dona, Oana, Iulian, Vasile, Daniela si Oana.
#Oana
Andreea Timofte: Buna, Oana.De cât timp donezi?
O: Buna!Cred că sunt vreo 10 ani, cam așa. Încerc să donez constant, nu îmi iese chiar tot timpul să donez de două-trei ori pe an, dar măcar o dată am zis să mă țin de treabă.
A.T.: Bravo! Ce te-a determinat să donezi prima dată?
O: A avut cineva din familie nevoie de sânge. Apoi am văzut că nu este ceva de care să te sperii, adică într-adevăr este un ac, este mai gros, mai mare așa, dar nu se întâmplă nimic, adică persoanele de aici și cele care se ocupă de transfuzii, sunt foarte experimentate. Când bagă acul în venă efectiv nu se simte înțepătura, este foarte ușoară, foarte light.
Și n-ai de ce să-ți fie frică pur și simplu: toată lumea glumește, toată lumea este veselă, dacă vrei, îți dau inclusiv un pahar de ceai dulce, dulce până la cer. Deci de ce să nu vii? Experiența este foarte bună, plus că te simți plin de energie după, cel puțin aceasta este senzația pe care o am eu.
A.T.: Ce le-ai zice celor care nu au avut curaj încă, celor care nu și-au dus mai departe gândul de a dona sânge?
O: Păi, să încerce ceva nou în 2023: haideți, veniți să donați! Vedeți cum este – sigur o să vă placă – pentru că aproape toți cei care donează o dată am văzut că se mai întorc o dată și încă o dată și încă o dată. Deci, haideți și voi. 🤗
A.T.: Mulțumim, Oana! Și felicitări!
#Orlando
Andreea Timofte: Buna! Numele tău?
Orlando Cazacliu: Buna ziua!Numele meu este Cazacliu Orlando.
A.T.: Orlando, tocmai ai ieșit din sală, ai donat sânge. Donezi de mult timp?
O.C.: Da, cred ca am undeva la 4 ani de când donez constant. Mă gândesc că una dintre întrebări va fi ce mă îndeamnă să donez. Am avut o operație la inimă la un moment dat și atunci a fost situația destul de dificilă, a trebuit să găsim donatori și din fericire s-au găsit. Consider că, la fel cum am avut și eu nevoie la un moment dat, este de datoria mea să ajut și eu mai departe.
A.T.: În general, oamenii așteaptă situații deosebite sau conștientizarea apare de multe ori, din păcate, în momente delicate, în care cineva drag sau chiar noi avem nevoie de sânge. Înainte de momentul acesta, știai, erai la curent cu nevoia de sânge?
O.C.: Nu pot să zic, căci operația mea a fost la o vârstă fragedă, aveam 9 ani și atunci nu știam atât de bine. Dar am crescut practic cu gândul acesta, tot timpul mă gândesc că este un lucru atât de mic care poate să facă un bine atât de mare. vrea să fac un bine atât de mare. Adică mă gândesc ce poate să fie mai frumos decât să poți să donezi, să poți să dai o parte din tine pentru cineva ca să îl poți ajuta.
#tesut
A.T.: Iar sângele se regenerează, nu pierzi nimic. Este un țesut pe care îl dai celor care au nevoie și în maxim 48 de ore, din punct de vedere cantitativ, este la loc, pentru că sângele se reface. Iar calitativ în maxim 3 săptămâni. De fapt, nu pierdem nimic și totodată ajutăm pe cineva.
O.C.: N-am încercat să mă interesez foarte bine pe tema aceasta, la fel și cardul când îl primesc îl donez cuiva care consideră că are nevoie, pentru că mi se pare că dacă primesc, practic binele pe care l-am făcut se anulează și atunci încerc să păstrez balanța pozitivă.
A.T.: Ești foarte, foarte generos! Ai o poveste puternică în spate și ești un om bun.
O.C.: Mulțumesc! Eu nu cred lucrul acesta despre mine, încerc să fiu un om bun doar. Acum este evident, ca fiecare, am și eu greșelile mele, dar tocmai prin acest gest încerc să mențin balanța pozitivă.
A.T.: Ce le-ai spune celor care nu donează sau care nu au ajuns încă să doneze?
O.C.: Sper să nu sune dur, dar întotdeauna să se pună în situația în care ar putea exista posibilitatea de a avea nevoie, să se gândească doar prin ce trec oamenii care sunt în situația aceasta și sunt aproape disperați că trebuie să găsești pe cineva și nu ai pe cine în momentul acela. Cred că ține de doar să te pui puțin în locul persoanei care are nevoie.
A.T.: O invitație la empatie nu?
O.C.: Da, da, corect, asta este.
A.T.: Felicitări! Ești un om minunat, un om bun și generos! Mult succes în continuare și îți mulțumim!
O.C.: Vă mulțumesc și eu dumneavoastră!
#Vasile
Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?
Cristea Vasile: Bună ziua. Mă numesc Cristea Vasile.
A.T.: De câți ani donați sânge?
C.V.: Din 2006 donez.
A.T.: Foarte frumos. Ce v-a adus la Centrul de Transfuzie în 2006?
C.V.: La momentul acela nu știam despre donare, despre ce reacții voi avea la aceasta. Am avut o problemă de sănătate: mă durea foarte rău capul. M-am dus la medic, iar medicul mi-a spus că am prea mult fier și că acesta se poate elimina doar prin donare. Îmi era un pic de teamă, nu știam ce și cum, care este procedeul, dar până la urmă am venit la donare și am văzut că mă simt bine.
Tocmai de aceea am spus că mai revin. Și am tot văzut că mă simt bine și mi-am tot spus ca hai sa mai merg, hai să mai merg. Nu este nicio dependență cum mai sunt alte zvonuri. Din contră, mă simt foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu și îmi pare rău că am 55 de ani, iar la 60 o să mă opresc, căci nu o să mai am voie să mai donez. Deci în urma unei probleme medicale minore, am ajuns să donez sânge, iar prin donare ma simt foarte bine și datorită acestui fapt revin mereu.
#exemplu
A.T.: Sunteți un exemplu viu pentru ceea ce încercăm noi să promovăm, exact acest lucru: nu doar că le facem bine altora, dar ne facem bine și nouă înșine. Donarea de sânge este benefică și pentru noi.
C.T.: Exact, iar asta le spun tuturor: nu vă luați după alții că ar fi dependență, nu e din contra, te simți bine. Probabil că aceasta este dependența – că te simți bine, dependența de bine.
A.T.: Într-adevăr, așa este. Foarte frumos, mulțumim din suflet! Felicitări pentru toți anii aceștia în care ați ajutat atâția oameni și în care v-ați ajutat și pe dumneavoastră. Mă bucur mult că v-am întâlnit aici, este o poveste minunată!
C.V.: Mulțumesc!
#Daniela
Andreea Timofte: Bună! Cum te numești?
Daniela: Bună. Eu sunt Daniela. Donez de foarte mult timp, o fac pentru sănătatea mea. Am primit acest sfat de la prieteni și l-am dat și eu mai departe întotdeauna.
A.T.: Când ai început să donezi?
D: În 2017.
A.T.: Și ce te-a adus atunci la donare?
#primadonare
D: O prezentare la televizor în care se explica în ce constă donarea și cât de benefică este pentru corpul nostru. M-am gândit că fiind femeie, va urma să am și eu copii și pierderile de sânge din corp pot fi prevenite prin pregătirea organismului să poată să reziste, sau fiind șoferiță, aș putea să am un accident și aș trece cu bine peste.
A.T.: Super, deci practic ai început să donezi gândindu-te la beneficiile pe care le are donarea de sânge și pentru donatori.
#iubire
D: Da. Dar în același timp mi-am dat seama că poate să fie o mare problemă a României faptul că nu există sânge de câte ori existau accidente foarte grave. Și m-am gândit la semenii mei, m-am gândit la latura mea umană, la iubirea platonică față de ceilalți și de asta am donat tot timpul. Aceste două motive mi-au rămas în conduita mea.
A.T.: Și de câte ori donezi pe an?
D: De 3 ori pe an donez, îmi planific foarte bine timpul și am grijă să fiu în formă, să fiu odihnită, mai ales atunci.
#grija
A.T.: Practic, pregătindu-te pe tine pentru donare, ai în mod conștient mai multă grijă de tine și te menții sănătoasă.
D: Da, și întotdeauna când am câte o sesiune de donare beneficiez de sfaturi care îmi sprijină conduita, sfaturi de la personalul pe care îl găsesc acolo.
A.T.: Foarte frumos! Mulțumim și felicitări!
D: Mulțumesc și eu și să promovăm ideea mai departe.
A.T.: Sigur, te așteptăm în gașca noastră de #bloodfluenceri.
#Oana
Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?
Oana: Mă numesc Oana.
A.T.: Oana, am aflat tangențial aici la centru, că este ziua ta astăzi. La mulți ani!
O: Mulțumesc foarte mult!
A.T.: Cum te-ai hotărât să vii de ziua ta, să donezi sânge?
O: Îmi pare foarte rău că m-am hotărât foarte târziu să fac gestul acesta. Am pregătire medicală la bază, sunt medic, dar nu mai profesez de ceva timp. Îmi propun de foarte mult timp să fac gestul ăsta tocmai pentru că mi-am spus că fiind medic, e chiar obligatoriu să fac gestul acesta.
pe mătușa mea, care a fost practic a doua mea mamă și care și ea a primit o unitate de sânge cât a fost în Camera de Urgență. Atunci chiar mi-am spus că trebuie să fac gestul ăsta, trebuie să întorc cumva faptul că sângele altcuiva a fost dat mamei, apoi mătușii mele. Și pentru că mă simțeam puțin obligată, m-am gândit că de ziua mea chiar este cel mai potrivit lucru, totodată mulțumind Universului și întregului sistem în care trăim. Să mulțumesc pentru ceea ce am, pentru că sunt sănătoasă.
#beneficii
A.T.: Felicitări, Oana. E minunat ca știi și ești la curent atât cu nevoia, cât și cu beneficiile donării de sânge pentru organism.
O: Sigur că da. De asta zic că până la urmă e un beneficiu chiar pentru propriul organism. Bine, în condițiile în care, într-adevăr ești o persoană sănătoasă, fără boli cronice, fără probleme circulatorii, hipertensiv și așa mai departe.
Dar pentru o persoană sănătoasă, în general, este chiar un gest sănătos inclusiv pentru propriul corp. Pentru că atunci când practic scoatem o parte din sânge, sistemul nostru circulator, măduva, este forțată să creeze celule noi și atunci celulele acelea sunt și mai sănătoase. Mai eliminăm puțin din toxine și așa mai departe, deci nu numai că este un gest frumos pentru semenii noștri, dar inclusiv pentru noi.
#primulpas
A.T.: Ce le-ai spune celor care n-au făcut încă primul pas?
O: Păi n-am ce să le spun, decât să-i încurajez. Evident, există la foarte multe persoane, din păcate, această mică frică de faptul că s-ar putea să amețească, să leșine sau nu știu, sunt diverse. Totuși, cred că trebuie ca fiecare dintre noi, la un moment dat, să-și înfrângă micile temeri. Sunt oameni lângă tine care te supraveghează, care au grijă, și deci nu reprezintă niciun impediment.
Totul ține și de a ne găsi puțin timp și de a ne propune să facem acest lucru. Pentru că, într-adevăr, trebuie să ne gândim în fiecare zi că Doamne ferește cineva, chiar dintre ai noștri dragi și iubiți, poate să fie pe un pat de spital și să aibă nevoie de sânge și să îți spună doctorul stai că te mai amân sau stai ca n-am acum, pentru că nu prea avem. În România, din păcate, încă este o problemă legată de donarea de sânge, la fel ca și donarea de organe, deci încă ne trebuie educație multă în sensul acesta și mulțumim tare mult tuturor celor care se implică și fac campanii în media, în televiziune și așa mai departe.
#cudrag
A.T.: Te așteptăm și pe tine cu mare drag, în gașca noastră de #bloodfluenceri când ai timp și disponibilitate. La mulți ani încă o dată!
Anul acesta, mărțișoarele noastre, au ajuns și la Centrele de Transfuzie din Ploiești, Constanța, Timișoara, Iași, Brasov, Botoșani și Galați.
N-avem SANGE este unicul program al Asociației HEM și reprezintă un demers amplu, de informare și conștientizare a nevoii de sânge. Obiectivul principal al întregului demers îl reprezintă creșterea numărului de donatori sanguini, fidelizați, și integrarea donării de sânge în rutina unui stil de viață sănătos. Dacă doriți să vă implicați in acest demers, fie prin participarea la acțiuni de voluntariat, fie prin inițiative în orașul / cartierul / zona în care locuiti, sau prin susținerea / sponsorizarea demersului, vă așteptam să ne scrieți pe contact@n-avemsange.ro.
Semimaratonul Bucuresti are o insemnatate aparte pentru pentru programul “N-avem SANGE?!”, pentru ca a fost unul din principalele locuri si momente care au deschis portile pentru unul din cele mai frumoase si valoroase realizari ale acestui demers: comunitatea #bloodfluencer.
In urma cu 4 ani, o mana de oameni (literalmente), ne pregateam sa participam la Seminaratonul Bucuresti din 13 Mai, purtand tricouri “N-avem SANGE!”. Eram departe de a visa ca, intr-o buna zi, vom putea alege indemnul nostru din lista cauzelor sociale de la acest eveniment.
#declic
Declicul a fost generat de atmosfera si reactiile peste asteptari ale multor alergatori la expunerea unui mesaj surprinzator („N-avem sange?!”) intr-un ALTFEL de moment, plin de bucurie si nu incarcat de tristete. Acesta a dus la reamintirea unui gest de bunatate, pentru care este nevoie de doar cateva ore din timpul fiecaruia, ore pentru VIATA.
Acest moment ne-a convins ca evenimentele sportive sunt o buna ocazie de a le atrage atentia asupra beneficiilor de sanatate ale donarii de sange si nevoia unei rutine in rezolvarea problemei sangelui transfuzional, unor oameni orientati deja catre un stil de viata sanatos, care inteleg rolul antrenamentelor in rutina obiceiurilor curente.
#ocazii
Evenimentele care au urmat, au confirmat suplimentar primele concluzii, astfel ca in 2019 ne-am bucurat de primul stand la Sport Expo si primele interactiuni cu alergatorii, in sustinerea demersului “N-avem SANGE?!”, listat acum printre cauzele sociale sustinute la principalele evenimente de alergare din Bucuresti, organizate de Asociatia Bucharest Running Club. Aceste momente, au fost si raman unele dintre cele mai frumoase ocazii de a cunoaste oameni minunati, altruisti si empatici, dedicati VIETII, care inteleg demersul nostru, incarcandu-ne de speranta ca intr-o buna zi vom putea demonstra impreuna, ca AVEM sange.
O parte s-au alaturat demersului si ii vedem frecvent cu ocazia diverselor evenimente sau actiuni la care participam sau le organizam, multi doneaza sange si ii conving pe altii sa doneze, adevarati #bloodfluenceri, iar impreuna speram sa le redam increderea pacientilor care au nevoie de sange.
Toate acestea ne fac sa asteptam cu mult entuziasm si editia din acest an a Semimaratonului Bucuresti din 7 – 8 Mai, unde suntem nerabdatori sa va revedem!
Te invitam asadar sa te inscrii in echipa noastra de ambasadori ai donarii de sange si vino la standul nostru din Sport Expo. Te asteptam sa povestim si sa ne bucuram de aceste momente, atat de frumoase. Iar daca esti printre primii 150, te rasplatim cu un tricou de #bloodfluencer si o sesiune foto dedicata.
“Fiecare ocazie in care putem atrage atentia asupra integrarii donarii de sange in rutina unui stil de viata sanatos – atat pentru trup cat si pentru suflet – ne motiveaza sa crestem randurile #bloodfluencerilor” e apelul cu care am inceput pregatirile pentru Bucharest Half Marathon, eveniment desfasurat in 4 – 5 septembrie.
Dupa o perioada atat de lunga in care evenimentele sportive in format fizic au fost suspendate, in care cursele virtuale au suplinit, dar au nu redat in primul rand atmosfera si emotia momentului pe care o simti ca participant (sportiv sau organizator), ocazia revenirii unuia dintre cele mai mari evenimente de alergare din Bucuresti a fost motiv de mare bucurie.
Prezenta cauzei “N-avem SANGE?!” la evenimentele sportive este motivata inainte de toate de faptul ca, donarea de sange merita si poate sa intre in rutina unui stil de viata sanatos. Mai departe de nevoia mare de sange, nevoie care in continuare mobilizeaza si este din pacate factor majoritar in apelurile de donare de sange, acest gest de generozitate fata de cei aflati in dificultate, aduce in egala masura si beneficii de sanatate pentru donatori. Asa cum ne spunea d-na Dr. Corina Posea intr-un interviu de-acum cativa ani, donatorul de sange are un risc mult mai scazut, in raport cu populatia martor, de a dezvolta boli inflamatorii, accidente vasculare cerebrale, infarct de miocard si cancer. Asta, fara sa mai punem la socoteala ca indivizii altruisti, dedicati actiunilor caritabile, dedicati voluntariatului, traiesc mai mult cu 4 ani, conform unui alt studiu publicat la vremea interviului.
#beneficiupentrusanatate
Oamenii orientati catre sport, catre miscare, stiu ce inseamna rutina antrenamentelor si au deja un mod aparte de a aborda grija fata de sanatatea lor si implicit a celor din jurul lor. Astfel ca, un eveniment sportiv – asa cum este Bucharest Half Marathon – aduce fata in fata o cauza cu principii sociale, de sprijinire a celor aflati in nevoie, dar care compenseaza mai mult chiar, prin beneficii si valori asociate sanatatii, cu oameni care au deja in rutina cotidiana un minimum de comportamente asociate unui stil de viata sanatos. Mai mult decat atat, inteleg deja rutina antrenamentelor, in acest caz, a donarilor recurente.
Asadar, le multumim tuturor celor care au ales sa ne sustina la acest eveniment, fie participand ca #bloodfluencer voluntar, fie ca #bloodfluencer alergator si in mod deosebit organizatorului evenimentului – Asociatia Bucharest Running Club, care a inteles inca de la prima noastra participare, miza si obiectivul programului “N-avem SANGE?!”.
A fost o incantare sa interactionam cu participantii (donatori sanguini sau nu) la Sport Expo, sa le povestim despre beneficiile donarii de sange, sa incurajam si sa oferim suport la punctele de hidratare care ne-au fost alocate in ambele zile ale evenimentului si sa vedem / recunoastem #bloodfluenceri care ne sustin inca de la prima editie e evenimentelor de alergare organizate de ABRC, in care am fost listati in randul cauzelor sociale.
Cativa dintre colegii nostri au lasat mai jos doua-trei ganduri, dupa participarea la eveniment:
Delia Modrea – „Donarea de sânge și voluntariatul, separat, aduc un aport de energie pozitiva organismului, însă împreună creaza un boom de energie!
Cam asta s-a întâmplat in aceste 4 zile petrecand timp alaturi de donatori voluntari si donatori participanti, raspunzand la întrebări despre donare, incurajand oameni tematori de ace și organizand alături de bloodfluenceri punctele de hidratare. 4 zile minunate care au trecut foarte repede însă speram ca la sfarsit de octombrie să repetăm experienta!
Madalina Dicu-Sava – „Experienta de voluntar la BHM a fost una fantastica!
M-am bucurat sa fiu parte dintr-o echipa formata din oameni exceptionali care si-au inteles locul, rolul si care s-au pliat rapid atunci cand task-urile alocate s-au modificat. Zona punctelor de hidratare este una care necesita multa atentie, rapiditate si mult vibe pozitiv ceea ce spun eu ca am oferit cu totii. In plus, faptul ca echipa noastra de voluntari a fost formata si de #MiniVoluntariDeTop consider ca e o buna opurtunitate sa le aratam si celorlati ca aceste actiuni se pot deprinde de la orice varsta. „
Elena Hogas – “#bloodfluencer donator, alergător sau voluntar? De ce nu toate trei?
Dacă prima “titulatură” este bifată cu regularitate de ani de zile – indiferent de vreme şi vremuri, pe 4-5 septembrie 2021 a venit rândul să le scot la înaintare pe celalte două, în cadrul Bucharest Half Marathon.
Cu extra entuziasm, mai ales după mai bine de un an în care restricţiile impuse de pandemie ne-au privat pe toţi de bucuria participării la evenimente ample în cadrul cărora să promovăm şi susţinem donarea voluntară de sânge.
#bloodfluencer alergător (sau mai degrabă mergător, după un an care nu s-a pus din punct de vedere sportiv … dar s-a depus) – bifat la cursa de 10km! #bloodfluencer voluntar (cu muşchi făcuţi la deschiderea sticlelor de la punctul de hidratare şi sesiuni foto realizate cu telefonul care cere camera cu mai mulţi megapixeli) – bifat la cursa de 21km! #bloodfluencer donator – de fiecare dată când se poate, până când se poate. Şi se poate! Oricine poate măcar una dintre cele trei. Restul sunt scuze!”
Paul Varga – “Prezenta de anul acesta lasemimaratonul București a fost una cu totul speciala.
Cea mai asteptata editie a avut loc pe 4-5 septembrie 2021. Am avut parte de 4 zile pline de energie pozitiva. Ne-a umplut mintea si sufletul de bucurie, de emotii si ne-a reamintit cat de frumos si sanatos este sa petrecem cateva clipe alături de oameni minunati, prieteni vechi si noi, colegi si parteneri de organizare.
Am primit si am transmis celor din jur încredere, siguranta si curaj. Ne-am incarcat creierul de endorfine. Am trăit intens fiecare moment. La Sport Expo, in parcul Izvor, a fost un prilej potrivit sa revedem atat ambasadori ai donarii de sange, cat si oameni care ne sustin demersul din umbra. Misiunea noastră este aceea de a motiva donatorii de sange sa viziteze regulat centrele de transfuzii si, in acelasi timp, de a explica celor care nu au aflat deja, rolul donarii de sange in viata de zi cu zi.
#atmosferasuperba
Pe lângă toate acestea, am alergat duminica proba de semimaraton. Am trăit aproximativ 1h45min intr-o atmosfera superba, m-am bucurat de fiecare pas de alergare pe care l-am pus pe asfaltul din oras, si m-am incarcat cu vibe-ul de pe traseu. Mi-a lipsit enorm energia orasului dintr-o zi in care masinile stau pe loc iar oamenii alearga si se simt in largul lor. Mi-a lipsit participarea la evenimentele de alergare din Bucuresti. Parca a trecut o vesnicie de la ultima editie si pana acum. Trebuie sa recunosc ca nimic nu ar fi fost la fel fara Bucharest Running Club. Felicitari pentru organizare! Sunteti o echipa de nota 10. Ne bucuram sa fim acolo, cu voi, la fiecare eveniment. Pe data viitoare!”
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Sunt multe situatii in urma carora oamenii ajung sa doneze sange. Ne bucuram de fiecare data atunci cand ne intalnim cu cei pentru care prima donare nu e rezultatul unei situatii tragice, ci pur si simplu rezultatul empatiei si altruismului manifestat fata de cei din jur, necunoscuti. Tristetile nu sunt obligatorii si putem privi acest gest ca pe o fapta buna, atat pentru cei aflati in suferinta, cat si pentru noi si sanatatea noastra, fizica si sufleteasca.
Recent, am cunoscut unul din donatorii de sange care se incadreaza in grupul celor ce-au donat sub impulsul bunavointei generale. Din pacate insa, ne-am intersectat pentru ca acum are nevoie el de sprijin, pentru mama lui. Catalin Pirvu este unul din oamenii cu suflet mare, care doneaza regulat sange dar acum, nu-si poate ajuta singur mama. E nevoie de noi, de mai multi.
“In urma cu 3-4 ani, am ajuns prima data intr-un centru de transfuzii. Nu am fost impins de niciun interes personal, doar ca auzeam in stanga si-n dreapta de criza de sange pe care o traverseaza sistemul sanitar si mai intelesesem de-a lungul timpului ca daca donezi sange este benefic si pentru propriul tau organism.
Stiam ce grupa sanguina am (0 negativ), dar nu am constientizat niciodata cat este de valoroasa pentru cei care au intr-adevar nevoie, pana cand una dintre doamnele care m-au consultat acolo, mi-a spus acest aspect, si anume acela ca din aceasta grupa se pot salva si 3 vieti. De atunci nu va pot descrie in cuvinte sentimentul pe care il traiesc ori de cate ori merg sa donez (si o fac relativ constant, la cateva luni). Si am facut asta pana acum, pur si simplu, fara sa imi fie cerut in mod special sa ajut pe cineva care are nevoie urgenta.
#apel
Din pacate, saptamana trecuta am primit cea mai trista veste a vietii mele de pana acum (sunt constient ca nu va fi si ultima ), si anume aceea ca MAMAa fost diagnosticata cu una dintre cele mai cumplite boli care exista si pentru care stiinta medicala inca nu are leacul potrivit si definitiv (inca, imi place sa cred). Nu vreau sa insist prea mult in zona asta, imi vine aproape imposibil sa scriu, dar mai ales sa ma gandesc.
Nu credeam vreodata ca am sa ajung chiar eu sa fac apel, si mai ales aici, doar ca dupa aproape o saptamana in care n-am vrut sa fac publice aceste detalii personale, am incercat sa caut doritori (donatori) care sa ma ajute sa imi pot ajuta (salva) MAMA. ….. Se pare ca n-a fost suficient, si din acest motiv, in noaptea asta, neavand somn, am decis sa fac acest pas, sa apelez la aceia dintre voi care puteti ajuta cu o donare.”
L-am rugat pe Catalin sa ne ajute cu cateva cuvinte, pentru ca e una din situatiile in care, oricat de mult bine ai fi facut, oricat de mult ai fi ajutat, e nevoie si de ceilalti ca sa o scoti la capat.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
„Multi dintre noi ne propunem, si nu doar declarativ, un stil de viata sanatos.
Cel mai fain este atunci cand reusim sa includem, in rutina unui stil de viata sanatos, activitati in sensul asta: alergare, alimentatie atent aleasa si desigur donarea de sange.
Tocmai de asta sunt foarte fericita ca anul acesta, de Ziua Mondiala a Donatorului de Sange, reusim sa mergem impreuna, sa sarbatorim cu adevarat donatorul sanguin, intr-un cadru absolut minunat.
Te asteptam si pe tine sa vii, sa alergam, sau sa fii voluntar! Important e sa fim impreuna! Sa celebram VIATA!” – Andreea Timofte, #bloodfluencer cofondator „N-avem SANGE?!”, Vicepresedinte Asociatia HEM
Etapa a 3-a de vaccinare dedicata populatiei generale, aduce odata cu ea si cateva intrebari specifice pentru donatorii sanguini. In acest sens, am adresat cateva intrebari specialistilor din sistemul de transfuzie:
La cat timp dupa vaccinare, pot sa donez sange?
Persoanele vaccinate cu Pfizer sau Moderna, dupa minim 7 zile de la administarera oricarei doze de vaccin, in situatia in care potentialul donator se simte bine si nu a prezentat in aceasta perioada niciun semn / simptom, sau dupa cel putin 7 zile de la remiterea oricarui semn / simptom aparut in urma vaccinarii (conform adresei nr. 40/19.01.2021 transmisa catre INHT, de Ministerul Sanatatii)
Persoanele vaccinate cu AstraZeneca sau Johnson&Johnson dupa cel putin 4 saptamani (28 zile) de la administrarea oricarei doze de vaccin, in situatia in care potentialul donator se simte bine si nu a prezentat in acceasta perioada niciun semn / simptom, sau minim 4 saptamani de la remiterea oricarui semn / simptom aparut in urma vaccinarii
Ce intelegem prin semn / simptom post vaccinare?
Prin semne / simptome intelegem reactii minore cum ar fi durere locala in locul injectarii, eritem local, usoare eruptii cutanate, frison, febra, artralgii, dureri musculare etc..
Cum pot sa aflu care este tipul de vaccin care mi-a fost administrat?
In situatia in care nu vi s-a comunicat tipul de vaccin administrat, puteti sa faceti diferentierea in functie de perioada dintre administrarea celor 2 doze de vaccin:
Pfizer – 21 zile
Moderna – 28 zile
AstraZeneca – 56 zile
Am trecut prin infectia cu SARS-CoV-2, dar m-am si vaccinat. Cum procedez?
Pentru potentialii donatori care au trecut prin infectia cu SARS-CoV-2 si s-au vaccinat, se aplica si alte criterii in procedura de selectie in vederea donarii de sange, informatii pe care le puteti afla sunand la centrul de transfuzie la care urmeaza sa faceti donarea. Lista centrelor o gasiti aici, cu mentiunea ca in Bucuresti, in aceasta perioada se recolteaza sange si plasma doar la Centrul de Transfuzie din Str. Ctin Caracas, nr. 2-8 si Centrul de Transfuzie al MApN din Str. Mircea Vulcanescu, Nr. 88.
Bine de stiut! Puteti obtine Adeverinta de vaccinare emisa de Ministerul Sanatatii accesand site-ul Registrului National de Vaccinari: https://adulti.renv.ro/users/login Introduceti CNP-ul si numarul de telefon cu care s-au facut programarile, veti primi un cod prin SMS, il introduceti și primiți certificatul, în format .pdf
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
2020 a fost anul in care ne-am speriat cel mai tare, ca toate eforturile noastre de a convinge oamenii sanatosi sa doneze – pentru ca este benefic pentru trupul dar mai ales pentru sufletul lor – nu vor avea ecou. Cu toate acestea a fost anul in care colecta, la nivel national, a scazut cu mai putin de 20% fata de 2019 – nu stim inca cifrele oficiale – in conditiile in care nu s-au mai putut desfasura campanii de colecta mobila.
Nu in ultimul rand, 2020 a fost anul in care Programul National “N-avem SANGE?!” s-a bucurat de cea mai larga sustinere media (TV, OOH, Radio, Digital), beneficiind de o campanie continua, in valoare de aproximativ 255.000EUR (fara TVA), oferita aproape in totalitate in mod gratuit, de catre partenerii programului.
Cum a fost posibil asa ceva, cand la un moment dat totul parea fara speranta?!
Nu stim sa va spunem exact. Oameni empatici si buni au venit sa ne ajute, unul dupa altul, si credem ca merita sa va lasati inspirati de gandurile de final de an, ale catorva dintre colegii si partenerii nostri, daca vreti sa va implicati si voi. Noi, Asociatia HEM, vom avea o tot mai mare nevoie de sustinere finaciara, de suport media si nu in ultimul rand de #bloodfluenceri inimosi.
Ne dorim ca in 2021 sa lansam un eveniment sportiv propriu, ca de altfel si o aplicatie, care sa adreseze segmentat donatorii, in functie de grupa de sange, frecventa donarii si nu in ultimul rand in functie de nevoia care exista pe aceste caracteristici, intr-o anumita zona din tara. Apropiati-va, intrebati-ne si veti intelege si mai bine cum am ajuns sa asociem in mod natural curajul cu donarea de sange.
Andreea Timofte, #bloodfluencer co-fondator @ Programul National “N-avem SANGE?!”:
“Pe langa nesiguranta, temeri diverse si tot pachetul de emotii aduse de pandemia pe care o traversam, ni s-a oferit ocazia unei evaluari proprii, pentru care altfel, probabil, nu ne-am fi oferit timp sa o facem. Pentru Programul „N-avem SANGE?!” introspectia e de fapt ocazia re-evaluarii relevantei demersului, astfel ca ne-am raspuns inca o data la intrebarea legata de utilitatea lui. Nevoia de sange si a compusilor derivati din sange a ramas cel putin la fel de stringenta si mai mult de-atat, tot sangele (prin plasma colectata de la cei trecuti deja prin boala), e un element de sprijin suplimentar si-n aceasta pandemie.
Dar fara demonstratia de empatie a celor care in ciuda contextului si-au invins frica si au donat sange – dintre care unii chiar pentru prima data, altii de la zeci de km distanta de cel mai apropiat centru de transfuzie, iar altii convingand si organizand in comunitatile lor actiuni de stimulare a donarii de sange – concluzia utilitatii demersului ar fi strans doar durerea si tristetea adusa de numeroasele apeluri privind nevoia de sange. In schimb, empatia demonstrata de atatia oameni minunati, ne-a oferit bucurie si speranta. Si sigur, sansa la viata pentru cei aflati in suferinta.
Toate acestea au fost incununate de sprijinul nesperat, cu care oameni si companii au ales sa ni se alature in promovarea si incurajarea donarii de sange. Iar contextele delicate sunt cele care scot la suprafata valorile de baza, care cimenteaza oamenii si companiile, astfel ca valorile pe care le-am vazut noi in 2020 sunt cele pe care le cautam atunci cand vrem sa ne raspundem la intrebarea: chiar N-avem SANGE?!.
Asadar, anul 2020 e anul care ne-a demonstrat ca indiferent cat ne-ar fi de greu, e important sa continuam ceea ce am inceput, sa credem si sa ne sprijinim unii pe altii.”
Elena Hogaş, #bloodfluencer, Manager de Proiecte si Programe Asociatia HEM:
“Ar trebui să trag linie şi să extrag o concluzie după un 2020 pentru care nu pot găsi încă cuvintele potrivite pentru a descrie tot ce am simţit. “Linia” pe care o pot trage uneşte, de fapt, donatorii de sânge cu persoanele care s-au aflat la capătul celălalt. Iar sub această linie pentru mine nu se află nici cifre, nici statistici (extrem de importante, totuşi). Ci un mesaj extrem de simplu adresat direct fiecărui (viitor) donator de sânge în parte – atât de final, cât şi de început:
Nu știu ce îți place să faci în timpul liber. Nu știu care sunt temerile tale. Nu știu de cine îți pasă. Nu știu cât de sigur(ă) ești pe tine. Nu știu dacă îți place să te repeți. Nu știu dacă îți place să aștepți. Nu știu ce cadou ți-ai dori.
DAR îți mulțumesc că
Ți-ai făcut timp. Nu ți-a fost teamă. Ți-a păsat. Ai înțeles că este sigur. Ai fost din nou. Nu ai așteptat „altă zi”. Ai dăruit viață mergând să donezi sânge! Şi îţi mulţumesc că vei face toate aceste lucruri şi în 2021.”
Paul Varga, #bloodfluencer, Director Executiv Asociatia HEM:
„2020 a fost un an diferit, din toate punctele de vedere, a fost anul in care am invatat sa nu ne mai facem planuri, anul in care am invatat sa ne adaptam din mers, la orice situatie, si m-am bucurat ca majoritatea celor din jurul meu au inteles asta.
In 2020 am donat de 6 ori, de 3 ori trombocite, prin Citafereza, iar de 3 ori sange total. De fiecare data am reusit sa conving si alte persoane, ca se poate dona in siguranta si in Pandemie. Chiar daca “N-avem SANGE?!” este un program amplu, conteaza pentru fiecare dintre noi ce exemplu personal oferim, in cadrul micro comunitatii din care facem parte. Din mai multe astfel de gesturi mici se aduna astfel, in cascada, un efect de mare importanta.
Cea mai mare provocare a anului trecut a fost mentinerea activa a comunitatii de #bloodfluenceri, in lipsa interactiunii directe, pe care o realizam in multiple feluri. Ne-au lipsit evenimentele sportive, ne-au lipsit activarile si intalnirile cu donatorii, de la Centrele de Transfuzie. Chiar si evenimentul anului, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului de Sange, l-am facut cu masca pe figura, si in conditii de restrictie maxima, avand in vedere Pandemia.
Poate ca in 2021 vom reusi sa recuperam din interactiuni, deoarece avem in plan sa organizam #bloodfluencer Marathon, in jurul datei de 14 Iunie 2021, un eveniment sportiv dedicat in exclusivitate donatorilor de sange.
Multumesc celor cu care interactionez in mod curent, si care ma suporta cand vorbesc atat de des, despre donarea de sange! Suntem, insa, in fata acestui continuu paradox, deoarece donarea de sange este o deprindere deosebit de sanatoasa si un gest de inalta umanitate, cu toate acestea este inca foarte putin practicata de noi, romanii.”
Delia Modrea, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:
“Ma motiveaza sa sustin Programul “N-avem SANGE?!” faptul ca am vazut cat este de important orice ajutor, atunci cand esti la o rascruce in viata. Am vazut cat de neputinciosi suntem noi sau sistemul, cand nu este ACEA picatura salvatoare. Sangele nu se poate cumpara si trebuie sa intelegem ca a darui “o parte” din noi este cel mai inaltator gest.
In Aprilie 2019 am participat la Family Run, cu Tudor, fiul meu, si fiind donator de ceva timp, am selectat cauza ”N-avem SANGE?!”. Cand am mers sa ridic kit-ul, am intalnit-o pe Andreea Timofte, un om extraordinar, care mi-a vorbit cu atat de multa daruire despre program incat mi-am zis ca trebuie sa fac si eu asta!
In 2020, anul izolarii, anul suferintei, nevoia de sange si apoi nevoia de plasma covalescenta era acerba… Teama si izolarea, colectele mobile anulate, evenimentele sportive, unde ne faceam auziti, anulate. Toate acestea m-au facut sa prind curaj si sa cer ajutorul firmei, unde lucrez de 9 ani de zile. Am trimis un e-mail cerand o mica sponsorizare, pentru a sustine centrele cu de transfuzii, cu consumabile. Asa s-a nascut ideea unei colaborari mai ample, care s-a concretizat intr-o campanie minunata!”
Florentina Crușitu, #bloodfluencer, Media Relations & CSR Coordinator Digi Romania:
“În anul 2020, lipsa de sânge s-a acutizat și, în contextul sanitar dificil, am decis să ducem mai departe misiunea de sensibilizare a propriilor angajați, începută în 2019, odată cu „Digi donează viață”.
După starea de urgență, alături de Asociația HEM, ne-am implicat în campania „N-avem SANGE?!”, vrând să facem auzită nevoia de sânge din spitale. Colegii noștri au fost receptivi, au transmis mesaje de încurajare pentru cei care încă nu ajunseseră la centrele de transfuzie. Strădaniile colegilor noștri au fost recunoscute și apreciate, astfel că, la finalul anului 2020, printr-un studiu online despre responsabilitatea socială corporativă am aflat că 78% dintre respondenți au considerat Digi o companie implicată în lupta anti-COVID, iar 81% au evaluat Digi drept o companie „categoric responsabilă” și „mai degrabă responsabilă”, campaniile de donare de sânge fiind a treia cea mai cunoscută inițiativă a companiei.”
Diana Petrescu, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:
”Desi anul 2020 a fost provocator, pentru mine a fost momentul in care am avut mai mult timp sa ma implic in Programul “N-avem SANGE?!”, si mi-a placut acest lucru. Am avut ocazia sa fac lucruri diferite si sa invat foarte multe, de la scriere de proiecte la promovarea programului si pana la un maraton international virtual. Am reusit sa conving actuali donatori de sange, dar si persoane care nu donasera sange pana atunci, dar care au rezonat cu cauza noastra si au vrut sa se implice. Chiar daca a fost un an greu, am reusit sa ne adaptam, sa gasim solutii si sa ne pastram motivatia.”
Dr. Doina Gosa Director @ Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti:
“Anul 2020 a fost pentru noi un an neobișnuit, cu care nu ne-am mai confruntat pana acum, iar provocarea cea mai mare, pe lângă efortul de a ne menține sănătoși la nivelul întregii echipe, a fost cea de a asigura spitalele cu sânge și componente sanguine. Aceasta în condiții de stare de urgenta sau alerta, fără colecta mobila și fără sprijinul punctelor de recoltare din spitale!
Am avut, însă, alaturi comunitatea “N-avem SANGE?!” și pe # bloodfluencerii din aceasta comunitate, care ne-au ajutat cu diverse campanii de promovare, au donat sange și prin puterea exemplului lor au adus mai mulți donatori la centru!
Astfel, am reușit in 2020 sa adunam peste 45.500 de pungi de sânge, la nivelul Bucureștiului, din care am preparat peste 100 000 de componente sanguine și în jur 1400 de unități de plasma convalescenta, pentru pacienții din spitale. Le mulțumim și speram ca, împreună să avem un an mai bun, fără virus și restricții, pentru a duce la bun sfârșit proiectele frumoase!”
#unmilion
Un pacient poate sa primească doua componente sau mai multe. Este deci foarte posibil ca in acest an sa fi salvat in jur de 45.000 de pacienți, din Bucuresti. Statisticile din tara le vom avea abia peste vreo 10 zile, dar merita reamintit ca in Romania sunt peste 40 de Centre de transfuzie. Sigur ca nu sunt la fel de mari precum cel din Bucuresti, insa va lasam pe voi sa faceti socoteala. Oare vom fi reusit ca in 2020 sa contam pentru vietile a 1.000.000 de romani?!
E foarte posibil si ar fi de-a dreptul minunat, pentru ca noi stim ca avem curaj, avem SANGE!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
