Gabriel & Oana Solomon (Ambasadori #bloodfluencer Marathon): “Acesta este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni, ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare.”

Gabriel si Oana Solomon nu au nevoie de o prezentare speciala, deoarece daca practicati alergarea sau sunteti iubitori de sport, pur si simplu, e foarte posibil sa va fi intersectat cu ei, in postura de participanti, voluntari sau organizatori. Sunt un cuplu de oameni deosebiti, implicati social, care s-au cunoscut prin alergare si au cladit mai apoi o familie minunata. Pentru editia 2023 a #bloodfluencer Marathon, Gabriel, Oana si cele doua fetite ale lor au acceptat sa fie prima familie de Ambasadori ai evenimentului nostru sportiv, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului. Cu aceasta ocazie le-am adresat cateva intrebari, astfel ca raspunsurile lor se aduna intr-o frumoasa lectie de responsabilitate sociala si totodata intr-o declaratie de dragoste pentru sport.

un interviul de Marian Costache

Care este legătura voastră cu donarea de sange?

Gabriel:

Prima oară am donat prin 2013. Am donat cred din întâmplare, la fel ca mulţi alţii. Era pentru o rudă a unui coleg de birou. Deşi nu am avut probleme și a fost o experienţă plăcută, nu am repetat câțiva ani experienţa.

Abia după vreo 2-3 ani am fost la a doua donare. Era cred în perioada de după Colectiv, discutam de implicare și mi-am dat seama că spre ruşinea mea nu am mai donat de mult. Atunci am decis că trebuie să “walk the talk” cum spune americanul și mi-am propus să donez măcar de 3 ori pe an. 

Din fericire, am reuşit să mă ţin de cuvânt, ba chiar cu ajutorul celor de la  “N-avem SANGE?!” am aflat de donarea de trombocite și am avut în 2020 recordul de 7 donări pe an.

Oana:

Legătura mea cu donarea de sânge este una pur teoretică, pentru că nu sunt donator, însă sunt un mare susținător al donării de sânge care mi se pare un gest altruist în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că nu donezi timp, resurse, ci donezi o parte din tine. Pe de altă parte, deși donarea de sânge implică a dona o parte din tine (intrinsec), în același timp este și o formă de donație pentru care este nevoie de un suport specializat. 

Prima oară am intrat în contact cu donarea de sânge la 18 ani, când, în urma infectării cu virusul hepatic, medicul mi-a comunicat că nu voi putea dona sânge niciodată. Între timp, nu am atins nici greutatea minimă necesară pentru donare, însă la momentul acela, îmi amintesc că am fost tristă să aud că nu pot să contribui la salvarea vieții unui om prin intermediul unei donații extrem de importante, dar și la îndemână. 

Din păcate, oamenii conștientizează importanța donării de sânge abia în momentul în care cineva drag lor are nevoie urgentă de sânge. Nu știu cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție, însă libertatea ne-a făcut cumva să ne detașăm de chestiuni legate de comunitate și să așteptăm ca lucrurile să le facă alții: statul, guvernul, primarul, medicul, x sau y, oricum întotdeauna altă persoană. Însă donarea de sânge este o chestiune în care nu trebuie niciodată să așteptăm pe alții, un context, statul etc… pur și simplu, trebuie să înțelegem că donarea de sânge chiar stă în puterea noastră și numai a noastră.

Ați avut cazuri medicale în familie, cand a fost nevoie de sânge, și ați conștientizat astfel lipsa acestuia din spitale?

Gabriel:

Am donat de câteva ori pentru o persoana sau alta. De cele mai multe ori erau persoane care mă abordau la intrarea în centru sau cazuri de care aflam din jurul meu. Cel mai apropiat caz a fost pentru socrul meu, dar din fericire au fost destul de multe persoane doritoare. 

Sper totuşi să ajungem la nivelul de implicare ca această practică să devină istorie. Cred că povestind și încurajând pe cei din jurul nostru să doneze recurent putem să ajungem la nivelul la care să AVEM Sânge! 

Oana: 

Cel mai apropiat caz a fost al tatălui meu, caz în care sunt recunoscătoare tuturor prietenilor care au donat. Din fericire, pentru mine nu a fost nevoie de acel moment pentru a conștientiza importanța donării de sânge, dar am văzut adesea că astfel de cazuri funcționează ca și conștientizare a nevoii permanente de sânge. 

Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că în ceea ce privește nevoia de sânge aceasta este una stringentă și care, de regulă, nu are un termen de livrare, iar aici ar trebui să funcționăm pe prevenție, respectiv să donăm ori de câte ori putem, minim de 3 ori pe an, apreciind aici că nevoia de sânge este întotdeauna mai mare decât urgența: într-un caz de urgență de familie, întotdeauna un singur donator nu este suficient pentru a acoperi nevoia, nu toți oamenii pot dona – din motive de greutate, vârstă, afecțiuni etc, astfel că nu se poate rezolva această nevoie într-un proces one 2 one, pentru că întotdeauna nevoia este mare.

V-ați cunoscut prin alergare, cum ați ajuns să iubiţi atât de mult acest hobby sportiv?

Gabriel:

Atât eu cât și Oana eram pasionaţi de alergare înainte să ne cunoaștem. Chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu, sportul a fost activitatea care ne-a adus împreună. 

Acum cred că ne motivăm reciproc să ne păstrăm orele de mişcare și sport. Asta cu atât mai mult cu cât vrem să fie și un exemplu pentru fetele noastre. 

În ultimii ani am trecut de la pălăria de participant și spre pălăriile de voluntar, organizator sau consultant pentru evenimentele sportive. Asta ne-a ajutat să ne bucurăm de alergare și mişcare și din alte perspective.

Pe partea de participare trebuie să recunosc însă că dintre noi, Oana este mai conştiincioasă, aşa că de multe ori ea ţine calendarul de competiţii și antrenamente ocupat.  

Oana: 

Alergarea face parte din viața mea aproape dintotdeauna, iar de-a lungul timpului m-a transformat într-un om mai bun, mai organizat, mai eficient, mai calculat, mai rezistent, mai vesel, mai deschis, mai comunicativ, mai extrovertit, m-a învățat să nu renunț și să încerc să fiu de fiecare dată cea mai bună versiune a mea. Tot alergarea mi-a adus în viață oameni faini, iar Gaby este unul dintre ei. Cred că este important că amândoi iubeam alergarea și înainte să ne cunoaștem, acum ea contribuie la ceea ce suntem noi ca oameni, ca indivizi, ca familie. Alergarea face parte din viața noastră de zi cu zi într-o formă sau alta: fie o practicăm noi, fie o practică fetele noastre, fie voluntariem, fie organizăm. Iubirea pentru alergare este ca un pay back pentru tot ce a adus mereu alergarea în viața mea. 

Familia voastra a crescut, aveti doua fetite minunate, cum se îmbină sportul cu viata de familie?

Gabriel:

Din fericire, când am plecat în aventura asta de părinte, atât eu cât și Oana ne-am potrivit ca viziune. Am ales să ne păstrăm activităţile  sportive și să implicăm fetele în toate. Au mers în weekend cu noi pe munte, au mers cu bicicleta pe lângă noi când ieşeam la alergare, au fost alături de noi la evenimentele unde eram organizatori sau voluntari.

Multe persoane ne întreabă cum le motivăm pe fete să facă mişcare. Când fetele au venit în viaţa noastra nu erau cele mai pasionate de mişcare,  expunerea lor la sport şi prieteni care au aceeaşi pasiune le-a oferit o altă perspectivă și s-au adaptat la “noua” normalitate.

Oana:

În primul rând, am avut noroc. Fetele au venit în viața noastră deja pe picioarele lor, astfel că dependența lor de noi a fost mai mică decât în cazul unei familii normale. Apoi, la momentul venirii lor în viața noastră, alergarea/sportul erau deja parte din activitatea noastră de zi cu zi. Am avut și noroc unul cu celălalt (eu și Gaby), fiind amândoi pasionați de sport, dar și de părere că viața noastră nu trebuie să graviteze în jurul copiilor, ci ei trebuie integrați în viața noastră. 

De asemenea, eu cred că sportul oferă o educație complexă din multe puncte de vedere, dar dincolo de orice conferă echilibru pentru sănătatea fizică și mentală. 

Așadar, pentru că noi am continuat să facem sport, pentru că viața noastră se derulează în legătură cu sportul, pentru că oamenii din jurul nostru sunt implicați în sport, pentru că a fi împreună și a petrece timp de calitate, pentru noi înseamnă să mergem la munte sau să facem alte activități sportive, atunci fetele au înțeles și învățat că asta e ceva ce definește familia noastră. Cred că noi ca și părinți avem datoria de a seta valorile familiei noastre și pentru noi sportul este principala valoare, dar și misiune. 

#bloodfluencer Marathon e un eveniment sportiv, cu o cauza foarte puternica in spate. De ce merită ca familiile care iubesc sportul să vină la Dejani?

Gabriel:

E simplu, găsesc combinaţia perfectă: mişcare cu distanţe pentru toate gusturile, totul într-o zonă de munte cu privelişti demenţiale.

Iar pe lângă bucuria de a face mişcare împreună pot să aibă satisfacţia de implicare într-o cauză atât de importantă ca donarea de sânge.

Oana: 

Cred că este important ca oamenii să conștientizeze că nu e nimic rău în a face parte dintr-un colectiv, dintr-o comunitate, că e ceva care ne apropie și ne ajută să fim mai buni. 

#bloodfluencer Marathon este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni: ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare, fără poluare, aproape de natură, fără alte griji decât a fi prezenți împreună cu cei dragi și cu oamenii care au pasiuni comune; dar și ca eveniment pentru oamenii care doresc să promoveze donarea de sânge, pentru cei care doresc să facă mișcare (cu trasee pentru toate gusturile și puterile), pentru cei mici și cei mari. 

Așa cum spuneam și înainte cred că trebuie să învățăm că împreună este întotdeauna mai puternic decât singur.