Loading....

Autor: Marian Costache

Home / Autor: Marian Costache

Gabriel & Oana Solomon (Ambasadori #bloodfluencer Marathon): “Acesta este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni, ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare.”

Gabriel si Oana Solomon nu au nevoie de o prezentare speciala, deoarece daca practicati alergarea sau sunteti iubitori de sport, pur si simplu, e foarte posibil sa va fi intersectat cu ei, in postura de participanti, voluntari sau organizatori. Sunt un cuplu de oameni deosebiti, implicati social, care s-au cunoscut prin alergare si au cladit mai apoi o familie minunata. Pentru editia 2023 a #bloodfluencer Marathon, Gabriel, Oana si cele doua fetite ale lor au acceptat sa fie prima familie de Ambasadori ai evenimentului nostru sportiv, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului. Cu aceasta ocazie le-am adresat cateva intrebari, astfel ca raspunsurile lor se aduna intr-o frumoasa lectie de responsabilitate sociala si totodata intr-o declaratie de dragoste pentru sport.

un interviul de Marian Costache

Care este legătura voastră cu donarea de sange?

Gabriel:

Prima oară am donat prin 2013. Am donat cred din întâmplare, la fel ca mulţi alţii. Era pentru o rudă a unui coleg de birou. Deşi nu am avut probleme și a fost o experienţă plăcută, nu am repetat câțiva ani experienţa.

Abia după vreo 2-3 ani am fost la a doua donare. Era cred în perioada de după Colectiv, discutam de implicare și mi-am dat seama că spre ruşinea mea nu am mai donat de mult. Atunci am decis că trebuie să “walk the talk” cum spune americanul și mi-am propus să donez măcar de 3 ori pe an. 

Din fericire, am reuşit să mă ţin de cuvânt, ba chiar cu ajutorul celor de la  “N-avem SANGE?!” am aflat de donarea de trombocite și am avut în 2020 recordul de 7 donări pe an.

Oana:

Legătura mea cu donarea de sânge este una pur teoretică, pentru că nu sunt donator, însă sunt un mare susținător al donării de sânge care mi se pare un gest altruist în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că nu donezi timp, resurse, ci donezi o parte din tine. Pe de altă parte, deși donarea de sânge implică a dona o parte din tine (intrinsec), în același timp este și o formă de donație pentru care este nevoie de un suport specializat. 

Prima oară am intrat în contact cu donarea de sânge la 18 ani, când, în urma infectării cu virusul hepatic, medicul mi-a comunicat că nu voi putea dona sânge niciodată. Între timp, nu am atins nici greutatea minimă necesară pentru donare, însă la momentul acela, îmi amintesc că am fost tristă să aud că nu pot să contribui la salvarea vieții unui om prin intermediul unei donații extrem de importante, dar și la îndemână. 

Din păcate, oamenii conștientizează importanța donării de sânge abia în momentul în care cineva drag lor are nevoie urgentă de sânge. Nu știu cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție, însă libertatea ne-a făcut cumva să ne detașăm de chestiuni legate de comunitate și să așteptăm ca lucrurile să le facă alții: statul, guvernul, primarul, medicul, x sau y, oricum întotdeauna altă persoană. Însă donarea de sânge este o chestiune în care nu trebuie niciodată să așteptăm pe alții, un context, statul etc… pur și simplu, trebuie să înțelegem că donarea de sânge chiar stă în puterea noastră și numai a noastră.

Ați avut cazuri medicale în familie, cand a fost nevoie de sânge, și ați conștientizat astfel lipsa acestuia din spitale?

Gabriel:

Am donat de câteva ori pentru o persoana sau alta. De cele mai multe ori erau persoane care mă abordau la intrarea în centru sau cazuri de care aflam din jurul meu. Cel mai apropiat caz a fost pentru socrul meu, dar din fericire au fost destul de multe persoane doritoare. 

Sper totuşi să ajungem la nivelul de implicare ca această practică să devină istorie. Cred că povestind și încurajând pe cei din jurul nostru să doneze recurent putem să ajungem la nivelul la care să AVEM Sânge! 

Oana: 

Cel mai apropiat caz a fost al tatălui meu, caz în care sunt recunoscătoare tuturor prietenilor care au donat. Din fericire, pentru mine nu a fost nevoie de acel moment pentru a conștientiza importanța donării de sânge, dar am văzut adesea că astfel de cazuri funcționează ca și conștientizare a nevoii permanente de sânge. 

Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că în ceea ce privește nevoia de sânge aceasta este una stringentă și care, de regulă, nu are un termen de livrare, iar aici ar trebui să funcționăm pe prevenție, respectiv să donăm ori de câte ori putem, minim de 3 ori pe an, apreciind aici că nevoia de sânge este întotdeauna mai mare decât urgența: într-un caz de urgență de familie, întotdeauna un singur donator nu este suficient pentru a acoperi nevoia, nu toți oamenii pot dona – din motive de greutate, vârstă, afecțiuni etc, astfel că nu se poate rezolva această nevoie într-un proces one 2 one, pentru că întotdeauna nevoia este mare.

V-ați cunoscut prin alergare, cum ați ajuns să iubiţi atât de mult acest hobby sportiv?

Gabriel:

Atât eu cât și Oana eram pasionaţi de alergare înainte să ne cunoaștem. Chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu, sportul a fost activitatea care ne-a adus împreună. 

Acum cred că ne motivăm reciproc să ne păstrăm orele de mişcare și sport. Asta cu atât mai mult cu cât vrem să fie și un exemplu pentru fetele noastre. 

În ultimii ani am trecut de la pălăria de participant și spre pălăriile de voluntar, organizator sau consultant pentru evenimentele sportive. Asta ne-a ajutat să ne bucurăm de alergare și mişcare și din alte perspective.

Pe partea de participare trebuie să recunosc însă că dintre noi, Oana este mai conştiincioasă, aşa că de multe ori ea ţine calendarul de competiţii și antrenamente ocupat.  

Oana: 

Alergarea face parte din viața mea aproape dintotdeauna, iar de-a lungul timpului m-a transformat într-un om mai bun, mai organizat, mai eficient, mai calculat, mai rezistent, mai vesel, mai deschis, mai comunicativ, mai extrovertit, m-a învățat să nu renunț și să încerc să fiu de fiecare dată cea mai bună versiune a mea. Tot alergarea mi-a adus în viață oameni faini, iar Gaby este unul dintre ei. Cred că este important că amândoi iubeam alergarea și înainte să ne cunoaștem, acum ea contribuie la ceea ce suntem noi ca oameni, ca indivizi, ca familie. Alergarea face parte din viața noastră de zi cu zi într-o formă sau alta: fie o practicăm noi, fie o practică fetele noastre, fie voluntariem, fie organizăm. Iubirea pentru alergare este ca un pay back pentru tot ce a adus mereu alergarea în viața mea. 

Familia voastra a crescut, aveti doua fetite minunate, cum se îmbină sportul cu viata de familie?

Gabriel:

Din fericire, când am plecat în aventura asta de părinte, atât eu cât și Oana ne-am potrivit ca viziune. Am ales să ne păstrăm activităţile  sportive și să implicăm fetele în toate. Au mers în weekend cu noi pe munte, au mers cu bicicleta pe lângă noi când ieşeam la alergare, au fost alături de noi la evenimentele unde eram organizatori sau voluntari.

Multe persoane ne întreabă cum le motivăm pe fete să facă mişcare. Când fetele au venit în viaţa noastra nu erau cele mai pasionate de mişcare,  expunerea lor la sport şi prieteni care au aceeaşi pasiune le-a oferit o altă perspectivă și s-au adaptat la “noua” normalitate.

Oana:

În primul rând, am avut noroc. Fetele au venit în viața noastră deja pe picioarele lor, astfel că dependența lor de noi a fost mai mică decât în cazul unei familii normale. Apoi, la momentul venirii lor în viața noastră, alergarea/sportul erau deja parte din activitatea noastră de zi cu zi. Am avut și noroc unul cu celălalt (eu și Gaby), fiind amândoi pasionați de sport, dar și de părere că viața noastră nu trebuie să graviteze în jurul copiilor, ci ei trebuie integrați în viața noastră. 

De asemenea, eu cred că sportul oferă o educație complexă din multe puncte de vedere, dar dincolo de orice conferă echilibru pentru sănătatea fizică și mentală. 

Așadar, pentru că noi am continuat să facem sport, pentru că viața noastră se derulează în legătură cu sportul, pentru că oamenii din jurul nostru sunt implicați în sport, pentru că a fi împreună și a petrece timp de calitate, pentru noi înseamnă să mergem la munte sau să facem alte activități sportive, atunci fetele au înțeles și învățat că asta e ceva ce definește familia noastră. Cred că noi ca și părinți avem datoria de a seta valorile familiei noastre și pentru noi sportul este principala valoare, dar și misiune. 

#bloodfluencer Marathon e un eveniment sportiv, cu o cauza foarte puternica in spate. De ce merită ca familiile care iubesc sportul să vină la Dejani?

Gabriel:

E simplu, găsesc combinaţia perfectă: mişcare cu distanţe pentru toate gusturile, totul într-o zonă de munte cu privelişti demenţiale.

Iar pe lângă bucuria de a face mişcare împreună pot să aibă satisfacţia de implicare într-o cauză atât de importantă ca donarea de sânge.

Oana: 

Cred că este important ca oamenii să conștientizeze că nu e nimic rău în a face parte dintr-un colectiv, dintr-o comunitate, că e ceva care ne apropie și ne ajută să fim mai buni. 

#bloodfluencer Marathon este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni: ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare, fără poluare, aproape de natură, fără alte griji decât a fi prezenți împreună cu cei dragi și cu oamenii care au pasiuni comune; dar și ca eveniment pentru oamenii care doresc să promoveze donarea de sânge, pentru cei care doresc să facă mișcare (cu trasee pentru toate gusturile și puterile), pentru cei mici și cei mari. 

Așa cum spuneam și înainte cred că trebuie să învățăm că împreună este întotdeauna mai puternic decât singur.

Dr. Adriana Apostol (medic primar oncopediatru): „Mamele ar trebui invatate ca nu este de ajuns sa le ofere mancare si vitamine copiilor lor. Ar trebui sa iubim mai mult miscarea, sportul, lucruri care au devenit derizorii.”

Ca parinte e foarte greu sa-ti vezi copilul bolnav. Ai prefera sa ai tu asupra ta acea suferinta, doar ca sa-i fie bine puiului tau. Cand discutam de o boala grea, de un diagnostic necrutator, e si mai complicat. Despre acest gen de cazuri si despre cat de greu este sa comunici parintilor diagnostice grave am discutat cu d-na Dr. Adriana Apostol, medic primar pediatru cu supraspecializarea oncohematologie si reumatologie pediatrica, de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, „Sf. Apostol Andrei” din Constanta.

un interviu de Marian Costache

Ce simte un parinte in clipa in care afla un asemenea diagnostic, de boala grava?

Noi nu le dam o veste decat de supozitie, adica nu le spuneam ,,ai leucemie”, pentru ca aici nu facem analiza maduvei, deoarece nu avem aparatura speciala. Diagnosticul se pune pe o analiza din sange periferic, este o suspiciune de celule care nu sunt normale, care nu trebuiau sa apara acolo. Sigur ca este o veste ingrozitoare chiar si supozitia, chiar si suspiciunea, pentru ca esti obligat sa anunti parintii ca tu suspicionezi. Tocmai de aceea se duce si intr-o alta clinica, care are mai multe posibilitati de diagnostic si de precizare a diagnosticului, iar diagnosticul este stabilit, trebuie sa ramana acolo. Deci, odata ajunsi acolo, dupa ce se face analiza, raman acolo si incep repede tratamentul.

Intotdeauna am promovat donarea de sange, adica am rugat parintii sa ne ajute, colegii de serviciu ai mamei, ai sotului. Deci am promovat donarea aceasta de sange si au fost foarte, foarte intelegatori si au luptat pentru rezolvarea problemei de sange. Ei inteleg ca daca mama si tata doneaza, doneaza pentru copilul lor. Este o discutie mai lunga. Cand venim si vedem coada aici la Centrul de Transfuzie, stim ca au venit pentru cineva drag. In general, sunt infricosati de diagnostic, dar ajuta cu donarea. Parintii, care trec prin suferinta aceasta si care stiu ca au nevoie de produse de sange, ne ajuta foarte mult si bineinteles ca ajuta si Centrul de Transfuzie si ii ajuta si pe ceilalti copii, pentru ca exista parinti care nu reusesc sa mobilizeze asa de multa lume si este si pentru ei bine.

Din experienta dumneavoastra, ce credeti ca facem gresit de vin inspre noi numai suferinte, parca tot mai mari?

Ce facem gresit?! Pai sa incepem cu poluarea, cu controlul calitatii alimentelor pe care le oferim copiilor nostri. Mamele ar trebui invatate ca nu este de ajuns sa le ofere mancare si vitamine copiilor lor. Ar trebui sa iubim mai mult miscarea, sportul, lucruri care au devenit derizorii.

Vad ca exista in multe televiziuni foarte multi nutritionisti care apar si le invata pe mame ce ar trebui sa faca. Banuiesc ca este un lucru foarte raspandit la noi in tara: sa hranim bine copilul, sa manance bine copilul, orice ar manca, in orice combinatii, ii premiem si cu fast-food. Aceste lucruri cred ca sunt foarte daunatoare.

Din experienta mea, nu stiu daca am doi sportivi care au facut malignitati, si din 1994 tot iau in evidenta copii si pe unii chiar ii tratez, iar majoritatea au probleme de acest gen: ori vin din medii defavorizate foarte multi, ori sunt plinuti, grasuti.

Stiti ce se intampla? Nu exista un control al alimentelor. Sunt mutatii genetice care nu stim de unde apar. Noi nu facem teste genetice. Orice copil care pleaca afara, vad ca se intoarce cu tot felul de mutatii, teste, stie exact unde s-a produs, dar din ce cauza, nu stim.

Aveti vreun mesaj de transmis parintilor, adultilor?

Nu, nu am, decat ,,Donati, donati, donati”.

Anul acesta, si anul trecut, dar mai ales anul acesta am inceput-o atat de rau. Ne-au murit patru sau cinci copii care veneau de la tratament din afara, nici macar din Romania, sa zici ca n-am avut ce trebuie, ca ne-a lipsit un citostatic. Copii tratati ca la carte, in Italia, Germania, in tari puternice, s-au prapadit asa… si continua sa vina in stadii foarte avansate.

Nu exista o cale de mijloc: ori vin degeaba si se sperie din orice, ori stau pana in ultimul moment, rar vin exact cand trebuie.  Si nici modul in care prezinta boala copilului nu este unul accesibil.

Am avut acum 10-15 ani o pacienta americanca, care avea 3 copii. Cand venea la mine, venea cu totul notat clar, chiar intr-un minut termina tot istoricul copilului. Ei bine, la noi, la un medic roman, rapoartele nu arata atat de clar, ba din contra.

Dr. Alina Dobrota (Director CTS Constanta): “Aceasta ultima perioada mi-a consolidat o opinie, anume aceea ca Centrele de Transfuzie au nevoie de dezvoltare, cel putin in directia Comunicarii profesioniste, cu populatia.”

Traversam o perioada delicata, marcata atat de pandemie cat si de razboiul din Ucraina. Sunt evenimente pe care nici nu ne gandeam ca le vom intalni vreodata, pe timpul vietii noastre. In acest context i-am adresat cateva intrebari d-nei Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta, despre concluziile decantate in urma acestei perioade, despre felul in care au reactionat donatorii, in sustinerea tuturor momentelor grele.  

un interviu de Marian Costache

Ce incercari s-au resimtit la nivelul judetului Constanta, in acest al doilea an de pandemie?

A fost un an care s-a incheiat, din fericire, cu bine, din punctul de vedere al obiectivelor institutiei si din punct de vedere al pacientilor, care au necesitat la un moment dat tratament transfuzional. Nu au fost inregistrate situatii, in care vreun pacient sa aiba de suferit intrucat nu au fost disponibile la timp componente sanguine critice, pentru starea sa de sanatate.

Analizand, insa, felul in care s-a desfasurat activitatea este necesar sa mentionam faptul ca provocarile pe care le-am intalnit atat ca director cat si ca medic cu experienta de 31 de ani, in acest domeniu, au aratat faptul ca deja au trecut prea multi ani, in care Centrul de Transfuzie Constanta si activitatea de donare de sange nu a beneficiat de sprijinul instutiilor de reper, din punct de vedere al administratiei locale, la nivelul judetului. De asemenea s-a simtit, de la inceputul pandemiei, lipsa unor voluntari din comunitate, din afara sistemului de sanatate, voluntari care sa ne intermedieze si sa ne usureze cumva accesul catre populatie, astfel incat sa asiguram un numar suficient de donatori.

Ce aduce nou situatia de-acum, pregatirea pentru o eventuala solicitare crescuta, in perspectiva razboiului din tara vecina?

Recomandarea pe care Centrele de Transfuzie au primit-o din partea Ministerului Sanatatii, de a extinde programul de donare de sange, a fost evident justificata de faptul ca oricand ar fi putut aparea o solicitare din partea Ucrainei, atat catre Romania, ca tara din vecinatate, cat si catre alte tari, de a fi sprijiniti cu componente sanguine.

Aceasta posibila solicitare putand aparea in conditiile in care oricum, in general, in tara este un deficit de donatori de sange. Deci noi oricum, de cel putin doi ani de cand a inceput pandemia, luptam permanent pentru a recruta noi donatori de sange si pentru a creste colecta, astfel incat sa raspundem nevoilor pacientilor, din spitalele din Romania.

A fost dificil sa convingem angajatii implicati in activitatea de donare de sange, ca este necesara extinderea programului de lucru, in conditiile in care, cel putin in Constanta dar nu numai, supravietuim practic de luni de zile cu un numar foarte mic de angajati.

Sunt singurul medic din institutie. Din 21 de ani, de cand am preluat conducerea acestei institutii, peste 14 ani am fost singurul medic. Astfel incat am considerat ca este obligatia mea sa acopar activitatea medicala, avand calificarea si competenta necesara, pe multe sectoare. Pe parcurs am avut colaborari din partea unor colegi, medici de familie, dar iata ca de peste un an s-a dovedit a fi imposibil, in ciuda tuturor incercarilor de a gasi medici colaboratori, de a mai gasi colegi. Principalul motiv fiind faptul ca deja o parte din medicii de familie au fost implicati in Programul de Vaccinare.

#programextins

Revenind la aceasta saptamana de lucru, cu program extins, ca si in alte judete din tara, orele suplimentare in care s-a lucrat nu au crescut interesul populatiei de a veni sa doneze sange. Programul limitat de lucru a fost, in ani, prezentat de multe persoane, la nivelul tarii, ca fiind principalul motiv pentru care nu pot veni sa doneze.

In ceea ce priveste judetul Constanta, in cele 6 zile de pana acum, numarul persoanelor, care au prezentat ca motiv al venirii la donare Campania pentru Ucraina, a fost foarte mic, undeva sub 50. Aceasta dintr-un total de 400-450 donari de sange efectuate.

Cel putin 50% dintre cei care au donat au fost donatori care au venit pentru ca o cunostinta, o ruda, un apel de pe internet recomanda/ruga oamenii sa vina sa doneze pentru anumiti pacienti.

#comunicare

In acelasi timp, aceasta ultima perioada mi-a consolidat o opinie care incepea sa se contureze, anume aceea ca Centrele de Transfuzie au nevoie de dezvoltare, cel putin in directia Comunicarii profesioniste, cu populatia. Noi incercam, transmitem mesaje, dam interviuri, promovam pe Facebook, dar eu simt ca am nevoie de sprijinul unor persoane cu experienta in domeniul Comunicarii, adaptate pe grupe de varsta, pe domenii de activitate, la nivelul populatiei generale.

Nu mai este suficient sa transmitem noi mesajele asa cum ne pricepem si cum avem timp s-o facem. Daca ar fi sa reusesc sa fac ceea ce-mi doresc, as posta doua-trei mesaje catre populatie, nu numai mesaje de recrutare, mesaje de multumiri, de felicitari, dar timpul nu ne permite.

Profilul donatorilor de sange s-a schimbat mult, in ultimii 10 ani, si in judetul Constanta. Sper ca nu supar pe nimeni daca spun ca eu sunt mandra de oamenii care vin sa doneze in aceasta institutie. O parte din acesti oameni, insa, asteapta mult mai mult de la noi, nu intotdeauna ceva ce intra in puterile noastre, fara sprijin. Eu mi-as dori sa dezvolt un Centru de Transfuzie altfel. Incerc de ani de zile sa pot organiza diverse activitati in Centru, in afara activitatii medicale specifice. Sa fie un loc de informare, pentru populatie, un loc de formare in domeniul medical, un loc in care omul, cand vine, sa nu fie nevoit sa astepte. Repet, nu putem singuri!

Cum anume ati vedea colaborarea cu voluntarii? Ce-ar trebui sa faca?

Cred ca la nivelul judetului, pentru a creste colecta, am avea nevoie de o crestere cu cel putin 20-25%, ca sa avem in permanenta rezerve de confort pentru a face fata cererilor spitalelor, peste ceea ce reprezinta rutina.

Aceasta institutie are nevoie de persoane active, care sa se implice nu in a ne sprijini in activitatea de rutina, pentru ca neavand pregatire medicala cu greu ar putea sa se integreze. Avem nevoie de activisti, persoane care au experienta comunicarii, care ne pot ajuta in identificarea de firme, cu angajati in numar mai mare, cu perspectiva organizarii de actiuni de donare de sange, fie la sediul Centrului, fie la sediul firmei.

#prezentarimotivationale

Avem nevoie de oameni care sa aiba experienta unor prezentari motivationale, care sa poata vorbi angajatilor si persoanelor din anumite institutii, despre donarea de sange. Oricat mi-as dori eu, ca Director, si oamenii mei din echipa sa facem asta, nu avem pregatirea necesara. Principalul aspect care nu ne permite sa iesim prea mult in afara institutiei este faptul ca suntem prea putini.

Eu, ca Director, fiind singurul medic, nu pot iesi din institutie, in zi lucratoare, in programul de lucru al altor institutii, pentru a merge sa promovez donarea de sange sau pentru a merge sa stabilesc contacte. De aceea, avem nevoie de oameni care au capacitatea influentarii pozitive a celor care poate si-ar dori sa doneze, dar sunt inca reticenti.

Cum credeti ca ar trebui mentinuta comunicarea despre donarea de sange? Considerați ca ar trebui sa ramanem pe aceasta cale a tristeții, a emotiei sau credeti ca va veni o zi in care oamenii sa inteleaga ca este pur si simplu sanatos pentru trup si pentru suflet sa doneze?

Nu cred ca suntem condamnati la aceasta cale de a convinge oamenii sa doneze, doar prezentand tragedii. Sincer, nu sunt de acord și nu am fost niciodata de acord sa dau informatii sau imagini, chiar daca familia copiilor respectivi accepta, pentru ca mi se pare crud. Am vazut si in alte tari ca se prezinta cazuri, sunt folosite aceste exemple pentru a concretiza nevoia donarii de sange. Eu, in diverse interviuri, cand sunt rugata sa inchei interviul cu un mesaj, de mai multe ori am spus ca nu vad de ce trebuie sa cautam tot timpul formulari noi pentru evidenta.

Cata vreme sangele artificial nu devine un produs disponibil in rutina, la costuri mici pentru Sistemul de Sanatate, oamenii sanatosi au nevoie sa inteleaga faptul ca de gestul lor de a dona sange, de empatia si de sinceriatea cu care fac acest gest, depinde, uneori, viata sau accesul la tratament al multor altora dintre semenii lor, aflati poate la sute de kilometri de localitatea in care acestia traiesc. Sper ca in 10 ani, populatia donatorilor de sange din Romania sa reprezinte ceva bun, pozitiv, un exemplu, pentru ca tendinta este una corecta. Asa cum am spus, eu vad ce am reusit sa fac cu echipa mea in 20 de ani de cand am preluat conducerea Centrului, din punctul de vedere al “improspatarii” populatiei de donatori, al recrutarii unor oameni care vin sa doneze pentru a ii ajuta pe altii.

#numelepacientului

In ultimii ani, s-a dezvoltat mult utilizarea Internetului de catre membrii din familia pacientilor cu nevoi transfuzionale, acestia utilizand astfel de cai de comunicare pentru a recruta donatori care sa vina sa doneze, dand numele acelui pacient. Nu aceasta este directia.

Ceea ce spun nu este impotriva pacientilor, ci dimpotriva, pentru a sprijini mai bine pacientii: in felul acesta, oamenii cu o buna stare de sanatate, care au acceptat ideea donarii, care au donat deja, se abtin sa o faca periodic pentru ca nu stiu cand vor fi solicitati, lucru pe care ni-l spun multi donatori. Acesti donatori potentiali ies din categoria donatorilor fidelizati, evaluati periodic, reducand posibilitatea ca Centrul de Transfuzie sa poata pregati diversitatea de componente sanguine din sangele donat de dumnealor, lucru care s-ar putea face mai des de Centru, daca ar creste numarul donatorilor fideli.

De aceea, ii rugam pe toti cei cu o stare de sanatate buna, care fie nu au mai donat, dar au donat macar o data, la un moment dat, sa inteleaga de ce personalul Centrelor de Transfuzie le recomanda sa revina periodic la donare. In felul acesta, nivelul de siguranta al tratamentului acordat pacientilor creste, iar dumnealor sunt evaluati periodic din punct de vedere medical, privind starea lor de sanatate.

Dr. Georgeta Hanganu (Director CTS Ploiesti): “Lucruri in care sa ne aratam curajul, sa ne aratam adrenalina, putem sa le facem intr-un centru de sange, incercand pentru prima data o donare”

La inceputul acestui an am stat de vorba cu d-na Dr. Georgeta Hanganu, Directorul Centrului de Transfuzie Sanguina Ploiesti, centru care a generat cele mai multe inscrieri in Campania #DateToDonate (aproximativ 48%, din total), derulata impreuna cu Google Romania si Lidl Romania, la finalul anului trecut. Am vrut sa intelegem inca o data atmosfera minunata care exista in centru si de ce functioneaza atat de bine relatia cu donatorii, constituiti intr-o adevarata comunitate..

un interviu de Marian Costache

Ce-ati gandit cand ati aflat prima oara de Programul “N-avem SANGE?!” si de comunitatea de #bloodfluenceri?

Sincer, n-am avut mari sperante dar asteptarile mele foarte mici s-au dovedit a fi eronate si surpriza a fost fabuloasa! Multi au incercat sa faca lucruri pentru donarea de sange. Putini au reusit sa le duca pana la capat, si putini au reusit sa fie consecventi. Voi sunteti dintre cei mai consecventi, #bloodfluenceri care niciodata nu se lasa si niciodata nu-si termina programul, indiferent de ora, de zi si de noapte. Chiar a fost o surpriza fantastica, credeam ca va fi o chestie punctuala, de moment, si mai ales o chestie limitata la nivelul Capitalei, unde nevoia de sange este foarte mare.

Faptul ca voi ati incercat sa va extindeti usor-usor, in centrele apropiate, mi se pare extraordinar, pentru ca efortul vostru este foarte mare. Faptul ca cei care au inceput ideea de “N-avem SANGE?!” o continua si astazi, si aduna in jurul lor atatia oameni, mi se pare nemaipomenit!

#nevoieconstanta

E nevoie de cineva care sa aiba puterea de a face lucrurile pana la capat si de a nu realiza doar o campanie, ci de a realiza un lucru sustinut pentru donarea de sange. Donarea de sange realizata prin campanii nu este intotdeauna benefica. In campanii, e adevarat, vine multa lume, avem mult sange odata, dar pacientii au nevoie in permanenta si pacientii au nevoie constanta, iar oamenii trebuie sa revina constant, nu doar punctual, odata la cinci ani, cand se face o campanie.

Romania are nevoie permanenta, nu de cantitati mari care sa dea un boom in stocul centrelor de transfuzie, ci de cantitati adecvate cererii din spitale. Cantitati care sa vina permanent, din donatori care sa revina la centru, din donatori care sa fie fidelizati, care sa poata sa doneze trombocitele mult visate (componentul cel mai solicitat in Romania), donatori care sa aiba incredere in centre, iar centrele sa aiba incredere ca acei donatori vor avea analize bune si la donarea urmatoare, iar ca ceea ce au donat ei va putea fi folosit.  

#lucruribune

Faptul ca cineva se ocupa ca in mod constant sa existe donatori, faptul ca in mod constant cineva se ocupa ca tinerii sa inteleaga ce este donarea de sange, este un mare lucru. Noi dupa Revolutie am ramas cu multi donatori recrutati in perioada comunista, pe care a trebuit sa-i “scoatem la pensie”. Imi pare rau sa recunosc ca in perioada comunista am avut un program de recrutare de donatori foarte bine gandit si foarte bine sustinut, iar noi am beneficiat. Cred ca trebuie sa revenim la lucrurile bune care au fost inainte, sa nu anihilam totul, si sa urmam niste exemple, chiar daca au fost ale unei alte doctrine politice.

Este foarte important sa incurajam lumea, ca oamenii sa cunoasca nevoia de sange, si asta ati facut voi, incurajand tinerii sa treaca pragul Centrului de Transfuzie. Traim in prezent dar viitorul ne ingrijoreaza foarte mult, pentru ca entropizarea mare a planetei si tot ceea ce am facut noi cu aceasta planeta atrage si numeroase boli si patologii, care sunt din ce in ce mai mari consumatoare de componente sanguine. Ori noi trebuie sa fim pregatiti, intai sa reparam planeta, s-o curatam de plastic, dar s-o pregatim pentru a avea componente de sange, pentru ca se pare ca vom avea nevoie. Pana se va inventa sangele artificial sau pana vor intra in uz componente sanguine artificiale, mult timp de-acum inainte vom avea nevoie de componente sanguine donate de semenii nostri.

#reticenta

Asta ati facut voi, #bloodfluencerii, pe care la-nceput v-am privit cu reticenta.

 Faptul ca s-a adunat un grup mare de tineri, in jurul unui mic nucleu initiator, asta face ca toti cei care suntem cu mai multa experienta sa luam din suflul asta de tinerete si sa ne molipsim de entuziasm. Asta ne trebuie in donarea de sange, entuziasm si sa nu ne dam batuti. Deci, nota 10 pentru “N-avem SANGE?!” si #bloodfluenceri! Pana acum, mai vedem ce s-o intampla mai tarziu.

Centrul de Transfuzie Sanguina Ploiesti a fost #1, in Campania #DateToDonate. Dvs. ati reusit sa convingeti 48% dintre participanti. Cum simtiti asta? Discutam de cea mai importanta campanie a programului nostru, de la lansarea lui in 2016.

Din punctul meu de vedere, nu este cea mai tare campanie a echipei “N-avem SANGE?!”, asta e cea mai tare campanie care s-a intamplat de la Revolutie incoace. Pentru ca o campanie de asemenea amploare eu nu-mi aduc aminte, si lucrez in sistem doar de 31 de ani. E o campanie care a fost foarte bine gandita.

Am vazut-o ca o campanie care s-a adresat tinerilor, care intr-o perioada de pandemie, cand nu puteau sa se intalneasca la un restaurant, la un cinematograf sau la un club, au fost atrasi sa se intalneasca intr-un centru de transfuzie. Putem face impreuna lucruri, care sa fie deosebite, lucruri care sa fie WoW, si facand un bine altor oameni.

#curaj

Lucruri in care sa ne aratam curajul, sa ne aratam adrenalina, putem sa le facem intr-un centru de sange, incercand pentru prima data o donare. Eu asa am vazut campania asta. Campania asta – Da-ti Intalnire sa Donezi Sange – da-ti intalnire sa faci un lucru pe care nu l-ai mai facut niciodata, mi s-a parut extraordinara pentru tineri si o provocare.

Mai mult, am avut colective de oameni, prieteni, colegi de munca, care nu se suprapuneau pe ture si care si-au dat intalnire sa se vada la centrul de sange si sa doneze. Pentru ca aceasta campanie le-a dat ideea, hai sa ne intalnim la centru pentru ca schimbandu-se turele nu ne-am mai vazut, si datorita pandemiei am tot fost distantati. Mi s-a parut un lucru extraordinar.

Ce mi s-a parut extraordinar, ca oamenii au simtit ca societatea le multumeste pentru gestul lor.  Asta ar trebui sa facem mereu, sa multumim tuturor anonimilor care vin sa doneze sange, pentru ca fac un lucru extraordinar. Toata lumea stie ca un bulevard se cheama Generalul Magheru, a luptat in razboi Generalul Magheru, a castigat batalii dar in spatele lui au fost zeci de mii de soldati anonimi, care au dus greul razboiului. Intotdeauna cand se face un transplant de ficat, la Fundeni, sigur chirurgul care face transplantul merita toata stima si toate laudele, dar in spatele lui sunt cel putin 60 de brate de donatori anonimi, care au donat componentele sanguine necesare acelui transplant.

#anonimi

Acesti oameni sunt necunoscuti, sunt niste anonimi, nici ei nu se gandesc niciodata ca fac asa un mare bine. Aceasta campanie (n.e. #DateToDonate) a incercat sa multumeasca acestor oameni nestiuti, carora poate de multe ori si noi, cei care lucram in centrele de transfuzie, nu avem cum sa le multumim, nu avem cum sa le aratam recunostinta noastra.

Campania asta a fost o campanie de provocare, hai sa donam, hai sa facem un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata si a fost o campanie de multumire. Hai sa multumim celor care deja fac lucrul asta!

Mie mi s-a parut foarte important faptul ca VIP-uri ale momentului, oameni de cultura, oameni care au multe vizualizari au acceptat si au dorit sa se implice in aceasta campanie a fost extraordinar! In general, cei care sunt undeva la moda, in trend, au alte preocupari. Nu-i ajunge nevoia de sange, nu ajunge la ei niciodata, dar faptul ca aceasta campanie a atras oameni cunoscuti, vloggeri, oameni care vorbesc si care sunt urmariti, a fost extraordinar! Ei au dat mesajul mai departe, mesajul ca trebuie sange, mesajul ca si ei fac acest lucru si-atunci si noi ar trebui sa-l facem.

Nota 10 si pentru aceasta campanie! Eu sper sa mai continue, sa mai fie o astfel de campanie macar o data pe an, pentru ca in felul asta sa putem multumi celor care vin, sa putem sa-i incurajam pe altii, care n-au facut niciodata gestul asta. Sa-si dea intalnire la centrul de sange. Fabulos!   

Florin Pravai (Google Romania): “Campania #DateToDonate n-a pornit ca un proiect de CSR, a pornit ca o idee a noastra, a oamenilor din companie, ca vrem sa ajutam.”

La finalul anului trecut, 2021, am reusit impreuna cu Google Romania cea mai interesanta, cea mai eficienta campanie – #DateToDonate-, din cadrul programului nostru “N-avem SANGE?!”, inca de la lansarea lui din 2016. Mi se pare absolut minunat ca am putut sa adunam spre finalul anului o rezerva de sange, care sa ajute sistemul de transfuzie sa treaca cu bine peste incercarile sfarsitului de an, peste incercarile unui an pandemic. Despre aceasta campanie extraordinara am stat de vorba saptamana trecuta cu Florin Pravai, Domestic Lead @ Google Romania.

un interviu de Marian Costache

As vrea sa lamurim, intr-o oarecare masura, cum s-a nascut ideea. M-ar interesa sa stiu cum ati perceput voi, din interiorul companiei Google, lipsa de sange din spitalele romanesti.

Stim, evident, ca toata lumea ca e o problema cu lipsa sangelui in Romania. Stim asta personal, ca oameni, nu neaparat ca si companie. Ne-am izbit si noi de problemele astea de-a lungul timpului si discutam mai demult ca vrem sa facem ceva, sa schimbam lucrul asta.

Odata cu pandemia ne-am dat seama ca lucrurile s-au acutizat. Am vazut stiri care semnalau ca problema e si mai mare, pentru ca oamenii vin in numar mai redus sa doneze si am identificat momentul acesta, in care sa ne putem apuca de treaba.

Nu aveam o experienta in zona asta, si am putut sa folosim tool-urile care sunt la indemana noastra si anume Youtube si reclama pe Youtube. Cumva acestea sunt niste tool-uri foarte puternice, dar in acelasi timp noi nu stiam daca sunt potrivite 100%, la o astfel de cauza. S-a dovedit, insa, ca au functionat foarte bine si ne bucuram mult ca am putut sa contribuim la imbunatatirea problemei, pe finalul de an.

Noi lucram cu obiective, am spus de la inceput ca am vrea sa avem minim 5000 de oameni care sa vina sa doneze. Nu stiam exact daca vom reusi lucrul asta dar am reusit si chiar l-am depasit.

Cu mult, pentru ca la rezultatele finale au fost in jur de 11.000 de inscrisi in aceasta campanie si au fost acordate de Lidl, prin aplicatia Lidl Plus, in jur de 8000 de cupoane, de 100Lei.

Cum v-a venit ideea acestei invitatii? Cum ati simtit chestia asta cu “impreuna”? Acest “impreuna” s-a regasit si in numele campaniei, s-a regasit mai apoi si in numele concertului, de la Institutul Clinic Fundeni.

Ideea cu “impreuna” n-a fost extrem de inovatoare, pentru ca noi ne-am dat seama de la inceput ca e o problema de comunitate si ca ar trebui o mobilizare generala, oamenii ar trebui sa fie impreuna, intr-un astfel de moment dificil. Punctual, #DateToDonate a fost ideea unei colege de-ale noastre, Madalina, la un meeting de-al nostru, in care ne intrebam in jurul a ce sa facem campania asta. Si a fost legata de insight-ul pe care tu ni l-ai dat, legat de frica.

Noi ascultam foarte mult. Cand nu stim neaparat un lucru nu ne place sa ne dam cu parerea. Tu ne-ai spus ca asta e problema cu donarea in Romania, oamenilor le e frica sa doneze si atunci ne-am gandit ca, mergand impreuna cu cineva apropiat, asta ar putea sa atenueze teama de a dona.

Cam asta a fost conceptul, de-aici a plecat si mai departe a mers catre aceasta comunitate de influencer-i, de oameni de pe Youtube, dintre care unii au donat impreuna, si-au chemat urmaritorii sa doneze impreuna cu ei. Asa lucrurile au luat amploare.

Cum i-ati ales pe acesti influencer-i? As putea spune ca a fost absolut minunat ca ati invitat-o pe Jamilla in prag de Craciun, pentru ca la noi Craciunul are conotatie culinara puternica.

Ne-am gandit sa acoperim o zona cat mai diversa, aici a contribuit binenteles si experienta noastra din Marketing. Ne-am gandit care ar fi profilul donatorului, pe care ni l-am dori in perioada asta, care sunt cei mai importanti influencer-i de pe Youtube, in momentul asta, si care ar putea avea acces la acesti donatori. Ne-am gandit sa fie diversitate, in campanie, si asa i-am ales.

Ce-a fost interesant e ca feedback-ul primit de la ei (toti au participat pro bono in campanie) a fost unul extrem de rapid. Adica am dat un telefon si ni s-a spus pe loc “DA”, fara sa avem toate detaliile in momentul respectiv. Le-am spus doar ca am vrea sa facem asta, ca e o problema extrem de importanta, ca am vrea sa facem asta cu inca un partener (nu stiam cine va fi, in momentul ala) care sa ofere niste voucher-e pentru oamenii care vor veni sa doneze. Am intuit ca si asta e una din problemele importante legate de donarea de sange, in Romania.

#momentul2

Apoi a venit momentul numarul 2, in care am luat legatura cu partenerii nostri de la Lidl. Le-am spus pe scurt conceptul, ne-au spus instantaneu “DA”. Ne-au spus ca singura limitare este despre cum vom putea sa dam voucher-ele, ca nu e ceva extrem de simplu, nu e ca si cum s-ar intampla in fiecare zi campanii de donare de sange si acordarea de voucher-e in magazine. Ei au gasit solutia, prin intermediul aplicatiei, n-a fost foarte usor, au fost si probleme in timpul campaniei, dar nimic nu e usor cand vrei sa faci astfel de lucruri.

Important a fost commitment-ul lor, faptul ca au gasit aceasta solutie si ca s-au implicat 100%, in aceasta campanie. Contributia a fost una extrem de importanta, pentru ca fara acele voucher-e nu cred ca am fi reusit sa atingem rezultatele astea. Deci revenind un pic la “impreuna”, noi Google, voi “N-avem SANGE?!”, Lidl, influencer-ii care au participat (Jamilla, George Buhnici, Irina Rimes, Denis Roabes, Alex de la “Atentie cad mere!”, Cristian Presura, Mikey Hash), o comunitate extrem de diversa, care a reusit sa faca o diferenta in momentele astea.

Daca ar fi sa mentionez parte din meritul nostru, de la lansarea programului, ar fi ca din 2016 incoace am reusit sa modificam un pic profilul donatorului, sa atragem mai multi oameni educati, cu venituri peste medie.

Care vi se pare ca este beneficiul pe care l-a adus in interiorul companiei voastre o astfel de campanie? Cum v-ati simtit voi si cum credeti ca se simte un astfel de demers in alte companii, implicate in acest gen de proiecte?

Campania asta n-a pornit ca un proiect de CSR, a pornit ca o idee a noastra, a oamenilor din companie, ca vrem sa ajutam la asta. Am facut si noi pro bono, am lucrat foarte mult si in afara programului, iar compania cand a spus managerilor de la Youtube despre ce vrem sa facem acestia au zis imediat “DA”. Cred ca se-ntampla, nu stiu daca in toate companiile, dar se poate intampla si in altele. Noi oamenii am vrut s-o facem si o sa vrem sa facem din nou chestia asta, pentru ca ne-a motivat si am crezut in lucrul asta, am muncit pentru el destul de mult.

Da, si pentru companie e un lucru pozitiv, a contribuit cu 200.000 de dolari, cu care am facut mesajul vizibil pentru mai multi de 10.000.000 de oameni. Evident, dupa cum spuneam, lucrul asta se poate intampla si in alte companii, trebuie doar ca oamenii sa-si doreasca si sa vrea sa faca astfel de lucruri.

Citeam si mesaje, ecouri, ca de obicei la noi in Romania nu toti oamenii sunt extrem de incantati de orice ai vrea sa faci. Spuneau “da, ati bifat un lucru, ati vrut sa faceti ceva si a existat un fel de agenda si gata s-a terminat, iar asta a fost tot”.

Nu, tocmai dimpotriva, n-a existat nicun fel de agenda, n-a fost un proiect de CSR clasic, a fost o campanie facuta de noi, de oameni, pentru ca ne-am dorit sa ajutam la rezolvarea acestei probleme si intr-o mica masura eu cred ca am si reusit. N-o sa finalizam aici eforturile noastre, o sa incercam sa regandim in viitor lucruri care sa ajute.

Iti multumesc si va multumesc pentru aceasta campanie minunata! Au fost multe lucruri interesante care au venit de la voi, au fost multe lucruri minunate care ni s-au intamplat pur si simplu. A existat cumva o sinergie, mai departe de intentiile initiale si ma bucur ca a iesit asa de frumos.

N-a fost simplu nici in ziua concertului. N-a fost simplu pentru noi dar n-a fost simplu nici pentru artistii care au cantat pe scena. Jean Gavril a cerut la un moment dat o pauza, pentru ca nu mai putea. Era asa de frig, era umezeala, ii inghetase pur si simplu mana pe chitara. Vedeam si oamenii din trupele artistilor, topaiau de frig efectiv, dar a fost minunat in curtea spitalului, chiar daca n-a parut ca am avut audienta asa de mare, pentru ca era foarte multa tristete in jur.

Am reusit, insa, pentru acele cateva ore cat am stat acolo sa aducem bucurie si sa le aratam acelor oameni, care au petrecut Revelionul in spital, ca nu sunt uitati.

Prin urmare, si in numele lor si in numele tuturor bolnavilor din Romania va multumim pentru aceasta initiativa minunata! Sa ne ajute Dumnezeu s-o mai putem replica candva!

Multumim si noi artistilor: Irina Baiant, Emma, Florian Rus si Jean Gavril! Multumim companiilor labels, cu care am colaborat: Global Records – care au fost foarte aproape pe tot parcursul campaniei – Roton, Cat Music!

Multumim si celorlalti parteneri: MRM, Godmother! Va multumim foarte mult si voua, pentru colaborare, pentru ca ne-a placut sa lucram impreuna cu voi!

“Elvira Munteanu (Universal Solution): Faptul ca pot sa ajut, atat cu campanii, cat si cu sangele meu, ba chiar si al apropiatilor si prietenilor mei, este extrem de motivant pentru mine. Stiu ca undeva se tine socoteala pentru astfel de lucruri.”

V-am ajutat pentru ca am putut. Asa a-nceput Elvira Munteanu, cofondatorul Universal Solution, explicatia sa, vis-à-vis de implicarea in Programul National “N-avem SANGE?!”. 

un interviu de Marian Costache

Are vreo semnificatie treaba asta cu sangele, pentru tine?

Clar ca are! Povestea a inceput in 2019, atunci cand m-ai invitat la acea dezbatere, transmisa de altfel LIVE, cu tema “De ce nu doneaza romanii?”. Acela a fost declick-ul. Stii ca pana atunci  mai facusem ceva campanii pentru voi, dar atunci cand am vazut atatia oameni, medici, donatori, reprezentanti de asociatii, sefi de centre de transfuzie, oameni care, umar langa umar, au facut ditamai campania, m-am gandit ca si eu pot sa ajut mai mult, decat sa va dau niste panouri gratis.

Pe asta s-a bazat si demersul meu, atunci cand am donat impreuna cu colegii mei, de ziua mea. I-am invitat pe toti cei care vor sa-mi faca un cadou sa vina sa doneze.

Nu au fost doar colegi de-ai tai, au fost si clienti…

Da, au fost si clienti. Dupa aceea lucrurile astea s-au rostogolit. Am vazut cu ochii mei ca exista o lipsa acuta de sange, ca foarte multi oameni, din sistemul de transfuzie, facandu-si jobul, se confrunta zi de zi cu aceasta realitate. Am inteles cat de important este ca sangele, pe care esti dispus sa-l oferi, sa mearga catre alti oameni si sa-i tina in viata. Cu o singura donare poti trimite viata catre alti trei oameni! Ce poate fi mai frumos de-atat?

Asta, daca esti donator recurent.

Cumva asta e sanatos si pentru trupul tau dar si pentru suflet, cand intelegi ca in goana asta nebuna, numita viata cotidiana, ai mai avut totusi timp si pentru un astfel de gest.

E o situatie absolut paradoxala. Donarea recurenta de sange este una dintre cele mai sanatoase deprinderi, chiar si pentru cei care au un statut si o situatie deosebita. Chiar si pentru oamenii de succes, a avea zile in plus de la Dumnezeu, a trai mai sanatos, mai mult si mai bine, toate astea nu sunt la indemana. Chiar si asa, mai putini de 2% dintre romani doneaza sange.

Asta in mod clar vine si din lipsa de educatie. M-au impresionat tinerii, la acea dezbatere, transmisa LIVE. Unul dintre ei, Benyamin Saeednia, spunea acolo ca ar conta mult daca ar fi campanii in scoli, in care sa li se explice copiilor care sunt beneficiile, deoarece tinerii sunt mult mai deschisi la a schimba lumea. Eu sunt convinsa ca ar fi o dinamica mult mai buna, in a atrage tinerii spre donare.

https://www.facebook.com/1835166143441865/videos/426227568059442

Atat cat am inteles eu, din ce statistici am vazut, exista acest grup al donatorilor recurenti si altii relativ putini, care vin sa doneze din cand in cand, majoritatea pentru cineva apropiat, aflat in nevoie.

Mi-e clar ca una din mize ar putea fi sa-i determini, pe cei care vin o singura data, sa devina recurenti. O alta ar putea fi sa ai si mai multi donatori noi.

Merita sa atragi oameni care sa inteleaga, cu toata teama care exista vis-à-vis de sistemul romanesc de sanatate, ca a dona sange nu le pune sanatatea in pericol

Tu ai simtit ca a fost riscant pentru tine, sa donezi sange?

Nu! Absolut deloc! Mie nici nu mi-e frica absolut deloc de ace, insa am un coleg care a renuntat in ultima clipa sa vina cu noi la donare, deoarece nu a putut sa-si invinga frica de ace. A zis ca lesina, pur si simplu, si nu a vrut sa se faca de ras, in cadrul companiei. Pot fi si chestii din astea, pot fi situatii in care apare o frica organica.

Care tine de copilaria mica

In alta ordine de idei, mi-a placut mult ca majoritatea donatorilor, intalniti de mine, practica sportul de placere si au un stil de viata sanatos. Cred, prin urmare, ca ar trebui atrase cat mai multe asociatii sportive, in sustinerea demersului vostru.

Apoi, am vazut cumva ca si politistii si jandarmii, desigur si pompierii, vin adesea sa doneze in grupuri mari. Asta e un lucru extraordinar.

Intr-adevar, dar vin din alte considerente, nu ca au ei o viata sportiva, in mod special. Acestea sunt categorii profesionale suspuse riscului. Orice politist, pompier, jandarm, stie ca pleaca la munca. Nu stie daca se-ntoarce zdravan acasa, nu stie daca o sa iasa sanatos la pensie. Acesti oameni asa traiesc si implicit au un nivel de solidaritate mult mai mare.

Imi inchipui ca la anunturi umanitare, pentru astfel de oameni, ca ecourile sunt fantastice. Intotdeuna poti face lucruri bune de unul singur, insa in clipa in care te aliezi cu o comunitate, cu o organizatie care lupta pentru o anumita cauza, poti sa ai un succes mult mai mare, decat ai avea de unul singur.

Faptul ca pot sa ajut, atat cu campanii, cat si cu sangele meu, ba chiar si al apropiatilor si prietenilor mei, este extrem de motivant pentru mine. Stiu ca undeva se tine socoteala pentru astfel de lucruri!

https://www.facebook.com/1835166143441865/videos/732038183963156

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Introspectie, Empatie, Valori, trei elemente ce caracterizeaza anul 2020

articol de Marian Costache

2020 a fost anul in care ne-am speriat cel mai tare, ca toate eforturile noastre de a convinge oamenii sanatosi sa doneze – pentru ca este benefic pentru trupul dar mai ales pentru sufletul lor – nu vor avea ecou. Cu toate acestea a fost anul in care colecta, la nivel national, a scazut cu mai putin de 20% fata de 2019 – nu stim inca cifrele oficiale – in conditiile in care nu s-au mai putut desfasura campanii de colecta mobila. 

Nu in ultimul rand, 2020 a fost anul in care Programul National “N-avem SANGE?!” s-a bucurat de cea mai larga sustinere media (TV, OOH, Radio, Digital), beneficiind de o campanie continua, in valoare de aproximativ 255.000EUR (fara TVA), oferita aproape in totalitate in mod gratuit, de catre partenerii programului.

Cum a fost posibil asa ceva, cand la un moment dat totul parea fara speranta?!

Nu stim sa va spunem exact. Oameni empatici si buni au venit sa ne ajute, unul dupa altul, si credem ca merita sa va lasati inspirati de gandurile de final de an, ale catorva dintre colegii si partenerii nostri, daca vreti sa va implicati si voi. Noi, Asociatia HEM, vom avea o tot mai mare nevoie de sustinere finaciara, de suport media si nu in ultimul rand de #bloodfluenceri inimosi.

Ne dorim ca in 2021 sa lansam un eveniment sportiv propriu, ca de altfel si o aplicatie, care sa adreseze segmentat donatorii, in functie de grupa de sange, frecventa donarii si nu in ultimul rand in functie de nevoia care exista pe aceste caracteristici, intr-o anumita zona din tara. Apropiati-va, intrebati-ne si veti intelege si mai bine cum am ajuns sa asociem in mod natural curajul cu donarea de sange.

Andreea Timofte, #bloodfluencer co-fondator @ Programul National “N-avem SANGE?!”:

“Pe langa nesiguranta, temeri diverse si tot pachetul de emotii aduse de pandemia pe care o traversam, ni s-a oferit ocazia unei evaluari proprii, pentru care altfel, probabil, nu ne-am fi oferit timp sa o facem. Pentru Programul “N-avem SANGE?!” introspectia e de fapt ocazia re-evaluarii relevantei demersului, astfel ca ne-am raspuns inca o data la intrebarea legata de utilitatea lui. Nevoia de sange si a compusilor derivati din sange a ramas cel putin la fel de stringenta si mai mult de-atat, tot sangele (prin plasma colectata de la cei trecuti deja prin boala), e un element de sprijin suplimentar si-n aceasta pandemie.

Dar fara demonstratia de empatie a celor care in ciuda contextului si-au invins frica si au donat sange – dintre care unii chiar pentru prima data, altii de la zeci de km distanta de cel mai apropiat centru de transfuzie, iar altii convingand si organizand in comunitatile lor actiuni de stimulare a donarii de sange – concluzia utilitatii demersului ar fi strans doar durerea si tristetea adusa de numeroasele apeluri privind nevoia de sange. In schimb, empatia demonstrata de atatia oameni minunati, ne-a oferit bucurie si speranta. Si sigur, sansa la viata pentru cei aflati in suferinta.

Toate acestea au fost incununate de sprijinul nesperat, cu care oameni si companii au ales sa ni se alature in promovarea si incurajarea donarii de sange. Iar contextele delicate sunt cele care scot la suprafata valorile de baza, care cimenteaza oamenii si companiile, astfel ca valorile pe care le-am vazut noi in 2020 sunt cele pe care le cautam atunci cand vrem sa ne raspundem la intrebarea: chiar N-avem SANGE?!.

Asadar, anul 2020 e anul care ne-a demonstrat ca indiferent cat ne-ar fi de greu, e important sa continuam ceea ce am inceput, sa credem si sa ne sprijinim unii pe altii.”

Elena Hogaş, #bloodfluencer, Manager de Proiecte si Programe Asociatia HEM:

“Ar trebui să trag linie şi să extrag o concluzie după un 2020 pentru care nu pot găsi încă cuvintele potrivite pentru a descrie tot ce am simţit. “Linia” pe care o pot trage uneşte, de fapt, donatorii de sânge cu persoanele care s-au aflat la capătul celălalt. Iar sub această linie pentru mine nu se află nici cifre, nici statistici (extrem de importante, totuşi). Ci un mesaj extrem de simplu adresat direct fiecărui (viitor) donator de sânge în parte – atât de final, cât şi de început:

Nu știu ce îți place să faci în timpul liber. Nu știu care sunt temerile tale. Nu știu de cine îți pasă. Nu știu cât de sigur(ă) ești pe tine. Nu știu dacă îți place să te repeți. Nu știu dacă îți place să aștepți. Nu știu ce cadou ți-ai dori.

DAR îți mulțumesc că

Ți-ai făcut timp. Nu ți-a fost teamă. Ți-a păsat. Ai înțeles că este sigur. Ai fost din nou. Nu ai așteptat “altă zi”. Ai dăruit viață mergând să donezi sânge! Şi îţi mulţumesc că vei face toate aceste lucruri şi în 2021.”

Paul Varga, #bloodfluencer, Director Executiv Asociatia HEM:

“2020 a fost un an diferit, din toate punctele de vedere, a fost anul in care am invatat sa nu ne mai facem planuri, anul in care am invatat sa ne adaptam din mers, la orice situatie, si m-am bucurat ca majoritatea celor din jurul meu au inteles asta.

In 2020 am donat de 6 ori, de 3 ori trombocite, prin Citafereza, iar de 3 ori sange total. De fiecare data am reusit sa conving si alte persoane, ca se poate dona in siguranta si in Pandemie. Chiar daca “N-avem SANGE?!” este un program amplu, conteaza pentru fiecare dintre noi ce exemplu personal oferim, in cadrul micro comunitatii din care facem parte. Din mai multe astfel de gesturi mici se aduna astfel, in cascada, un efect de mare importanta.

Cea mai mare provocare a anului trecut a fost mentinerea activa a comunitatii de #bloodfluenceri, in lipsa interactiunii directe, pe care o realizam in multiple feluri. Ne-au lipsit evenimentele sportive, ne-au lipsit activarile si intalnirile cu donatorii, de la Centrele de Transfuzie. Chiar si evenimentul anului, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului de Sange, l-am facut cu masca pe figura, si in conditii de restrictie maxima, avand in vedere Pandemia.

Poate ca in 2021 vom reusi sa recuperam din interactiuni, deoarece avem in plan sa organizam #bloodfluencer Marathon, in jurul datei de 14 Iunie 2021, un eveniment sportiv dedicat in exclusivitate donatorilor de sange.

Multumesc celor cu care interactionez in mod curent, si care ma suporta cand vorbesc atat de des, despre donarea de sange! Suntem, insa, in fata acestui continuu paradox, deoarece donarea de sange este o deprindere deosebit de sanatoasa si un gest de inalta umanitate, cu toate acestea este inca foarte putin practicata de noi, romanii.”  

Delia Modrea, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:

“Ma motiveaza sa sustin Programul “N-avem SANGE?!” faptul ca am vazut cat este de important orice ajutor, atunci cand esti la o rascruce in viata. Am vazut cat de neputinciosi suntem noi sau sistemul, cand nu este ACEA picatura salvatoare. Sangele nu se poate cumpara si trebuie sa intelegem ca a darui “o parte” din noi este cel mai inaltator gest.

In Aprilie 2019 am participat la Family Run, cu Tudor, fiul meu, si fiind donator de ceva timp, am selectat cauza ”N-avem SANGE?!”. Cand am mers sa ridic kit-ul, am intalnit-o pe Andreea Timofte, un om extraordinar, care mi-a vorbit cu atat de multa daruire despre program incat mi-am zis ca trebuie sa fac si eu asta!

In 2020, anul izolarii, anul suferintei, nevoia de sange si apoi nevoia de plasma covalescenta era acerba… Teama si izolarea, colectele mobile anulate, evenimentele sportive, unde ne faceam auziti, anulate. Toate acestea m-au facut sa prind curaj si sa cer ajutorul firmei, unde lucrez de 9 ani de zile. Am trimis un e-mail cerand o mica sponsorizare, pentru a sustine centrele cu de transfuzii, cu consumabile. Asa s-a nascut ideea unei colaborari mai ample, care s-a concretizat intr-o campanie minunata!”

Florentina Crușitu, #bloodfluencer, Media Relations & CSR Coordinator Digi Romania:

“În anul 2020, lipsa de sânge s-a acutizat și, în contextul sanitar dificil, am decis să ducem mai departe misiunea de sensibilizare a propriilor angajați, începută în 2019, odată cu „Digi donează viață”.

După starea de urgență, alături de Asociația HEM, ne-am implicat în campania „N-avem SANGE?!”, vrând să facem auzită nevoia de sânge din spitale. Colegii noștri au fost receptivi, au transmis mesaje de încurajare pentru cei care încă nu ajunseseră la centrele de transfuzie. Strădaniile colegilor noștri au fost recunoscute și apreciate, astfel că, la finalul anului 2020, printr-un  studiu online despre responsabilitatea socială corporativă am aflat că 78% dintre respondenți au considerat Digi o companie implicată în lupta anti-COVID, iar 81% au evaluat Digi drept o companie „categoric responsabilă” și „mai degrabă responsabilă”, campaniile de donare de sânge fiind a treia cea mai cunoscută inițiativă a companiei.”

Diana Petrescu, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:

”Desi anul 2020 a fost provocator, pentru mine a fost momentul in care am avut mai mult timp sa ma implic in Programul “N-avem SANGE?!”, si mi-a placut acest lucru. Am avut ocazia sa fac lucruri diferite si sa invat foarte multe, de la scriere de proiecte la promovarea programului si pana la un maraton international virtual. Am reusit sa conving actuali donatori de sange, dar si persoane care nu donasera sange pana atunci, dar care au rezonat cu cauza noastra si au vrut sa se implice. Chiar daca a fost un an greu, am reusit sa ne adaptam, sa gasim solutii si sa ne pastram motivatia.”

Dr. Doina Gosa Director @ Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti:

“Anul 2020 a fost pentru noi un an neobișnuit, cu care nu ne-am mai confruntat pana acum, iar provocarea cea mai mare, pe lângă efortul de a ne menține sănătoși la nivelul întregii echipe, a fost cea de a asigura spitalele cu sânge și  componente sanguine. Aceasta în condiții de stare de urgenta sau alerta, fără colecta mobila și fără sprijinul punctelor de recoltare din spitale! 

Am avut, însă, alaturi  comunitatea “N-avem SANGE?!” și pe  # bloodfluencerii   din aceasta comunitate, care ne-au ajutat cu diverse campanii de promovare, au donat sange și prin puterea exemplului lor au adus mai mulți donatori la centru!

Astfel, am reușit in 2020 sa adunam peste 45.500 de pungi de sânge, la nivelul Bucureștiului, din care am preparat peste 100 000 de componente sanguine și în jur 1400 de unități de plasma convalescenta, pentru pacienții din spitale. Le mulțumim și   speram ca, împreună să avem un an mai bun, fără virus și restricții, pentru a duce la bun sfârșit proiectele frumoase!”

#unmilion

Un pacient poate sa primească doua componente sau mai multe. Este deci foarte posibil ca in acest an sa fi salvat in jur de 45.000 de pacienți, din Bucuresti. Statisticile din tara le vom avea abia peste vreo 10 zile, dar merita reamintit ca in Romania sunt peste 40 de Centre de transfuzie. Sigur ca nu sunt la fel de mari precum cel din Bucuresti, insa va lasam pe voi sa faceti socoteala. Oare vom fi reusit ca in 2020 sa contam pentru vietile a 1.000.000 de romani?!

E foarte posibil si ar fi de-a dreptul minunat, pentru ca noi stim ca avem curaj, avem SANGE!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt:

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Vlad Roșca: “Toată această poveste nu ar fi avut loc fără un articol răzleț de pe internet, singura sursă din care m-am putut informa corect”

Este absolut minunat cand vin catre noi asemenea povesti. Vlad Roșca a avut in copilarie Hepatita A si credea ca nu va putea dona niciodata. Din fericire, si-a dorit foarte mult sa faca asta, a dat de noi, i-am explicat ce e de facut si a donat fara probleme.

Acum, pe final de 2020, un an plin de suferinte si constrangeri, Vlad poate face bilantul mai multor vieti salvate, printr-un gest profund uman, acela al donarii de sange. Aveti mai jos povestea lui Vlad, cu siguranta inspirationala, pentru foarte multi dintre voi, care nu ati donat pana acum, desi sunteti perfect sanatosi. Un mare multumesc si pentru Alexei Rus, a carui poveste a dus la intalnirea noastra cu Vlad!

un articol de Marian Costache

M-am gândit că aș putea ajuta donând sânge.

Vlad Roșca

“La începutul lunii noiembrie am fost diagnosticat pozitiv cu “noul coronavirus” SARS-COV-2. După ce am trecut prin boală cu simptome ușoare, știind faptul că alte persoane bolnave nu au avut norocul meu și se află în spital, în stare gravă, precum și că, din studiile efectuate până în prezent, plasma convalescentă ar fi o ultimă speranță pentru aceste persoane, m-am gândit că aș putea ajuta donând sânge.

Problema era că nu donasem niciodată, pentru că în copilărie, acum 15 ani, am avut hepatita A și știam că din acest motiv nu voi mai putea dona vreodată sânge. Totuși, având la dispoziție internetul, am căutat informații în acest sens și înafara unui articol de pe n-avemsange.ro, în care era prezentată experiența unei persoane asemeni mie, peste tot se preciza că hepatita, de orice tip, este criteriu de excludere.

Atunci, i-am căutat pe Facebook pe cei de la n-avemsange.ro, le-am trimis un mesaj în care ceream lămuriri cu privire la situația mea și în scurt timp am aflat că pot dona sânge!

Polițist fiind, am vrut să știu “unde scrie” asta, pentru a fi pregătit pentru orice situație. Astfel, am aflat că în OMS 1193/2007 sunt prevăzute criteriile de excludere – iar hepatita A reprezintă criteriu de excludere TEMPORARĂ, doar pentru 3 luni de la vindecare.

Așadar, bucuros că pot face acest lucru, m-am prezentat înainte de Crăciun la Centrul de transfuzii Botoșani pentru a dona, pentru prima oară, sânge. Și nu m-am dus singur, ci am mai invitat cu mine câțiva colegi care trecuseră, de asemenea, prin boală. Am putut dona fără probleme, angajații centrului de transfuzii au fost foarte atenți și au făcut ca experiența să nu fie deloc neplăcută, dimpotrivă. Voi reveni, cu siguranță!

Dar toată această poveste nu ar fi avut loc fără un articol răzleț de pe internet, singura sursă din care m-am putut informa corect, articol pentru care vă mulțumesc!” – Vlad Roșca

“Mă bucur că cineva undeva a donat acel sânge, că acesta era pe stoc și a ajuns la fetele mele.” – Alexei Rus

PS – Poate că nu ar strica o campanie de informare a Ministerului Sănătății în acest sens, pentru ca și alte persoane aflate în situația mea să afle că… Există donare și după hepatită!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt:

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Curajul de a face mereu bine,

Marian Raduna, Alina Predescu, Carmen Palade si Diana Maria Voicu sunt cativa dintre romanii de isprava, care au mereu curajul de a face bine.

In primavara, atunci cand pandemia ne-a speriat si ne-a bagat pe toti in casa, ei sunt dintre cei care au realizat ca sunt foarte multe persoane in varsta sau cu dizabilitati, care locuiesc singure. Asa ca au pus pe roate programul #CumparaturiLaUsaTa. Este usor de imaginat ce val de imensa recunostinta a generat acesta, accesand de fapt niste registre interioare de profunda omenie, atat in voluntari, cat si in destinatarii cumparaturilor. Acestia din urma s-au simtit astfel un pic mai bine integrati, intr-o societate care pare adesea ca uita de ei.

#implicare

In toamna, aceiasi oameni, parte din grupul Geeks For Democracy, au realizat ca odata cu valul doi al pandemiei DSP-urile vor fi inundate de apeluri telefonice de la oameni ingrijorati. Au inteles ca asta nu va trece, fara implicarea voluntarilor, asa ca au pus in functiune un call center, sub indrumarea directa a celor de la DSP.

Alte misiuni complicate asumate cu curaj, multi alti oameni ajutati!

Pentru ca astfel de activisti sunt obisnuiti sa daruiasca totul, pana la capat, era de asteptat sa-i gasiti si ca #bloodfluenceri vizibili, ai comunitatii noastre. Prin urmare, nu este deloc intamplator ca i-am regasit donand sange, acum pe final de an, cand colecta e slaba in mod traditional, datorita zilelor libere si a reorientarii atentiei oamenilor catre teme mai festive.

#bucurie

“A fost mai simplu sa donez de aceasta data. Data trecuta m-a ajutat Marian (Raduna cel mic) din copilarie, vorba lui Marian Costache. Am vazut coada (la Centrul de Transfuzie) si mi se pare fantastic, ca la doua zile inainte de Craciun oamenii stau la coada, pentru a ajuta alti oameni. Am simtit pur si simplu bucurie!

Astazi nu am dat numele cuiva, pentru care donez, pentru ca sunt foarte multi oameni care au nevoie. Fiecare caz este urgent, din punct de vedere al familiei. Vreau sa cred ca am oferit o sansa, cuiva aflat in dificultate. In plus, bonurile pe care noi le-am primit, ca donatori, sunt folosite de colega noastra Carmen Palade pentru a face cumparaturi pentru masa de Craciun, a unei familii, aflata in dificultate.

In lumea asta ideala, pe care eu o vad, in Romania mea minunata, imi doresc sa am oameni care merg la vot, ca votul nu este doar o obligatie, este si un drept. Imi doresc sa avem alegeri corecte, asta inseamna sa avem monitorizare, sa avem voluntari. Imi doresc sa avem #CumparaturiLaUsaTa, atunci cand avem situatii de criza. Oamenii sa mearga si sa-i ajute pe altii, aflati la nevoie.” – Marian Raduna,  #bloodfluencer, Vicepresedinte Geeks for Democracy

Un an cu multe provocari

“Donez sange de 10 ani. Dupa ce am avut copiii, am decis sa fac asta. 2020 a fost un an cu multe provocari, in care ne-am incercat limitele. Am donat impreuna si in perioada aceea din Mai, cand era Starea de Urgenta. Cred in lucrurile facute #impreuna, cu mai mult #curaj si mai mult entuziasm, pentru ca uneori ne lipseste curajul. Cel mai mare curaj este, de fapt, sa ne recunoastem slabiciunile.

Cel mai bun gand despre acest an este ca ne-am avut aproape, eu si familia mea, un altfel de #aproape. De la 2021 sper intelepciune, iubire, liniste si sanatate.” – Alina Predescu, #bloodfluencer, Voluntar Geeks for Democracy

“Inchei 2020 cu un sentiment profund de recunostiinta. Am simtit pe pielea mea in acest an binecuvantarile unei munci de peste 5 ani de constructie de comunitati, de adus oamenii impreuna.

#impreuna

Nu exista nici un moment in vietile noastre in care a fi impreuna versus a fi de unul singur sa nu aiba un beneficiu net. Dar numai in perioadele cu cele mai mari incercari primim masura a ceea ce inseamna sa te inconjori de oameni buni, sufletisti, generosi, care lucreaza impreuna pentru teluri mai mari decat iei insisi.

Eu ma numar printre norocosi: in echipa mea profesionala si in proiectele mele civice este o abundenta de oameni altruisiti si saritori. Modul in care ei se mobilizeaza si isi utilizeaza energia si talentele de toate felurile atunci cand apare o nevoie sociala sau de grup este magistral. Si aceasta este o sursa permanenta de bucurie, putere si recunostiinta pentru mine.

O asemenea echipa minunata este echipa cu care am realizat in primavara proiectul Cumparaturi La Usa Ta sau echipa cu care, la finele lui 2020 am pus pe picioare call-centre-ul voluntari DSPB Geek for Democracy, initiat de Marian Raduna. Ni s-au alaturat 340 de voluntari.

Un dar foarte personal

O alta familie de sufletisti este comunitatea de #bloodfluenceri, oameni care se folosesc de influenta proprie, puterea de a convinge, propriul exemplu si aptitudinile de comunicatori si mobilizatori, pentru a mentine vie si a creste, in Romania, miscarea donatorilor de sange (anul acesta si a  donatorilor de plasma convalescenta).

Cred ca in anul ce se incheie am reusit cu totii sa transmitem puternic acest mesaj: avem mereu nevoie de sange, fiecare dintre donatori are superputerea de a salva vieti, acest privilegiu rezervat de regula medicilor si pompierilor. Si le multumesc tuturor celor care au ascultat rugamintea unui coleg, prieten, vecin sau a unei rude si au decis in 2020 sa doneze pentru prima data sange.

Este un dar foarte personal, o particica atat de intim legata de tine. Si in acelasi timp un gest la indemana multora dintre noi care suntem sanatosi si vrem sa ne mentinem sanatatea – caci donarea regulata e o foarte buna investitie in sanatate! Ii rog pe toti cei care anul acesta au facut pentru prima data pasul de a deveni donatori sa isi cultive acest obicei binecuvantat.” – Diana Maria Voicu, #bloodfluencer, Presedinte Initiativa Romania

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt:

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Cu totii avem ceva de dat. Doneaza Sange in Saptamana Generozitatii!

Anul acesta #GivingTuesday este chiar pe 1 Decembrie, prin urmare alaturi de partenerii nostri de la Asociatia Envision deschidem Saptamana Generozitatii, 1 – 8 Decembrie, invitandu-va sa donati sange.

A fost un an greu si complicat pentru foarte multi dintre noi, mai ales pentru cei aflati in aceste zile in suferinta, pe paturile de spital, asteptand sange pentru operatii sau alte tratamente complicate. Pentru ei dar si pentru sufletul nostru, haideti sa incheiem acest an facand ceva cu-adevarat memorabil. Poate ca astfel foarte multi dintre cei care vor primi sangele nostru vor ajunge acasa, exact la timp de Sarbatori. N-ar fi asta ceva absolut minunat?

https://www.facebook.com/1835166143441865/videos/564671004107830

Cu ocazia Giving Tuesday de anul trecut, alaturi de aceeasi oameni minunati de la Asociatia Envision, lansam o campanie prin care invitam managerii, mai mari mai mici, sa vina la donat cu alaturi de echipele pe care le conduc. Demersul nostru de atunci a avut ceva efect dar cum ar fi daca anul acesta am reusi mai bine?! Cum ar fi ca 50 de manageri sa-si aduca echipele la donat, iar dupa aceea sa ne si trimita povestile lor?!

László Bodor, cofondator al Asociației Envision, organizație care a introdus mișcarea GivingTuesday în România, spune că:

“fie că vorbim despre donații în bani, timp sau resurse, de un gând bun sau o îmbrățișare, gesturile mari și mici se vor întâlni în Săptămâna Generozității și vor aduce zâmbete pe chipurile celor care le vor primi. Pentru că de multe ori, un gest mic poate fi un lucru atât de mare pentru cineva! Un zâmbet poate să aducă alinare, o vorbă bună poate deschide o poartă cuiva care are nevoie, iar o donație, oricât de mică, poate contribui la salvarea unei vieți. Încurajăm oamenii să se implice, în număr cât mai mare, cu un gest de generozitate la îndemână, pentru că fiecare dintre noi are ceva de dat.”

https://www.youtube.com/watch?v=vmmmjr0F8Xk&feature=emb_title

„Cu toții avem ceva de dat”

Acesta este mesajul inițiativei de anul acesta și deschide poarta către o serie emoționantă de povești ale celor care au dăruit, au primit și au învățat în același timp că generozitatea este la îndemâna oricui. Anul acesta, GivingTuesday este marcat prin puterea exemplului oferită de oameni simpli, dar și persoane publice sau beneficiari ai diferitelor ONG-uri din țară. Vladimir Drăghia, Mirela Retegan, Cristian Hrubaru, Toader Păun, Alex Grecu, Ariel Constantinof, Andreea Vasile și Marius Manole sunt printre cei care povestesc despre ce înseamnă să fii generos. Despre cum un gest mic poate face o schimbare majoră pentru cineva care are nevoie. Despre cum de la mic la mare, de la tânăr la vârstnic, cu toții avem ceva de dat și putem contribui împreună la schimbarea comunităților din care facem parte.

Va invitam sa urmariti seria de videoclipuri, pentru ca sunt absolut minunate, si sa ne spuneti cum v-ati organizat sa donati. Noi credem ca merita sa punem inima, in aceasta Saptamana a Generozitatii!

https://www.youtube.com/watch?v=Ke1sw8bkCzw&feature=youtu.be

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt, pana in acest moment:

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Back To Top