“Trebuie sa intelegem ca este momentul sa facem ceva pentru donatori. Sa-i facem sa se simta bine, sa-i facem sa se simta importanti. Pentru ca fara ei, foarte multe tristeti s-ar putea propaga la nesfarsit!
Un #bloodfluencer este un donator care intelege donarea, pentru ca intelege altfel VIATA. Nimic nu-i mai frumos decat sa ne adunam si sa traim impreuna doua zile de neuitat, intr-un cadru absolut special. Pe o vale care este mai putin comerciala dar nu este cu nimic mai putin frumoasa, decat oricare alta vale din Fagaras.
Aerul este cumva special, iar bucla pe care am pregatit-o pentru voi, de 10 km., va va oferi sansa sa vedeti o gramada de lucruri interesante, din aceasta zona, pe care noi o promovam, si cu siguranta ca veti avea toate motivele sa reveniti in Dejani. Acolo se va intampla, pe 12-13 Iunie, acest eveniment de alergare si nu numai, inchinat Zilei Mondiale a Donatorului.
Va asteptam, deci, la Dejani sa alergati si sa simtim impreuna ceea ce inseamna aceasta minunata comunitate a donatorilor de sange!
Fii si tu #bloodfluencer si vino alaturi de noi, pe 12-13 Iunie, la Dejani, in judetul Brasov! Merita!” – Marian Costache, #bloodfluencer cofondator “N-avem SANGE?!”, Presedinte Asociatia HEM
Pandemia ne-a arata tuturor ca, dincolo de grija pentru propria persoana, familie, bula, e importanta solidaritatea si grija pentru noi, ca natie.
Ne-a aratat slabiciunile unui sistem medical biciuit de zeci de ani de birocratie si ne-meritocratie. Ne-a aratat ca impreuna, avand grija si empatie, putem invinge chiar si un virus de proportii pandemice. In acelasi timp am uitat, poate, ca zilnic in spitale mor fratii nostri pentru ca … nu au sange.
Adelina Păsat, Director Comercial Nutrivita Marketing & Distribuție.
Iata de ce am ales sa punem si noi umarul la campania de constientizare si incurajare a donarii de sange.
Nutrivita sustine un stil de viata sanatos prin miscare inca de la infiintare, in 2007, fiind partener de nutritie si energizare pentru peste 200 de evenimente sportive printre care Maratonul International Bucuresti, Road Grand Tour Cycling Circuit, Tenis Partener, Triatlonul Transfier si, de astazi si #bloodfluencer Marathon.
Ne vedem la start!
Adelina Păsat, Director Comercial Nutrivita Marketing & Distribuție.
„Multi dintre noi ne propunem, si nu doar declarativ, un stil de viata sanatos.
Cel mai fain este atunci cand reusim sa includem, in rutina unui stil de viata sanatos, activitati in sensul asta: alergare, alimentatie atent aleasa si desigur donarea de sange.
Tocmai de asta sunt foarte fericita ca anul acesta, de Ziua Mondiala a Donatorului de Sange, reusim sa mergem impreuna, sa sarbatorim cu adevarat donatorul sanguin, intr-un cadru absolut minunat.
Te asteptam si pe tine sa vii, sa alergam, sau sa fii voluntar! Important e sa fim impreuna! Sa celebram VIATA!” – Andreea Timofte, #bloodfluencer cofondator „N-avem SANGE?!”, Vicepresedinte Asociatia HEM
Am 37 de ani si sunt din Baia de Arama, un orasel la poalele muntilor, din judetul Mehedinti. In urma cu aproape 6 ani, viata mi-a fost marcata de un grav accident produs in padure, unde eram la taiat de lemne cu drujba, in scopul pregatirilor pentru venirea anotimpului rece. Era 1 octombrie 2015.
O manipulare gresita, inexplicabila a drujbei, nici nu-mi mai aduc bine aminte, a facut ca lemnul cazut la pamant sa alunece, sa ma agate si sa ma striveasca de un alt copac ramas in picioare. Mi-am pierdut cunostinta, nu stiu pentru cat timp. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ma trezesc, cat sa pot striga dupa ajutor.
Am lesinat din nou si m-am trezit la Spitalul de Urgenta din Targu Jiu, dupa prima operatiune a medicilor de a ma stabiliza. Aveam multiple leziuni traumatice printre care o fractura de bazin si pierdusem mult sange. Medicii de aici nu mi-au dat nicio sansa, dar la insistentele sefilor si ale colegilor mei pompieri am fost transportat cu elicopterul la cel mai mare spital de urgenta din tara, Spitalul Floreasca din Bucuresti.
#oameni
Nu mai aveam aproape deloc sange, nivelul hemoglobinei ajunsese la 4 pe cand limita normala este de minim 14. Dar o minune s-a intamplat! Gratie profesionalismului medicilor de aici am reusit, viata mi-a fost salvata. Insa, efortul lor ar fi fost in zadar fara gestul de marinimie al colegilor de scoala si serviciu si al tuturor cunostintelor mele, care s-au mobilizat cu zecile si au mers la centrele de donare de sange, din orasele din toata tara. Fara gestul lor umanitar acum n-as mai exista. As putea spune ca prin venele mele curge sangele atator persoane… Nu am cuvinte, pentru a le putea multumi indeajuns.
In ceea ce ma priveste, si eu am donat sange pentru cateva cunostinte, atat inainte cat si dupa accidentul meu. Un gest de marinimie trebuie rasplatit cu un gest de marinimie.
Este posibil ca fiecare dintre noi sa aiba nevoie , intr-un anumit moment, de gestul salvator al apropiatilor nostri. Nu trebuie sa uitam, cu sangele donat o singura data pot fi ajutate pana la trei persoane. Va multumesc inca o data tuturor! Donând sânge, salvăm vieți!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Am început să donez sânge în urmă cu aproximativ 2 ani, când împreună cu un prieten mi-am propus să încerc această experiență. Foarte rapid am înțeles că e mai mult decât o simplă vizită, unde lași 450 ml de sânge și că extrem de mulți oameni depind de bunăvoința celor care vin să facă acest gest de solidaritate.
În acele momente s-a trezit în mine o dorința constantă de a dona și încerc să fac asta cât de des posibil.
Și cum nimic nu e întâmplător, am întâlnit programul “N-avem Sânge?!” prin intermediul Dianei Petrescu cu care discutam intens în acea perioadă despre adoptarea unui stil de viață sănătos, bazat pe nutriție echilibrată, sănătate mentală și viață activă cât cuprinde.
Recunosc că am fost luat prin surprindere când am fost invitat de către Diana să susțin această cauză prin participarea mea la Wizz Air Cluj-Napoca Virtual Marathon 2020 la finele anului trecut.
Experiența mi-a plăcut cu atât mai mult cu cât prin participarea mea am reușit să aduc în atenția mai multor persoane, în special persoanelor din jurul meu, familie, prieteni, faptul că e nevoie și de un astfel de ajutor cu care oamenii nu sunt obișnuiți. Cred că e nevoie de astfel de acțiuni să fie puse în practică, care să adune oamenii și care să facă o schimbare în lume: atât pentru cei care au nevoie de sânge, cât și pentru ei, fiind astfel mai buni, mai iubitori, mai pozitivi.
Andrei Constantin (34 de ani) locuiește în București, este căsătorit si are 2 copii. Este o persoană activă, pasionată de sport, muzică, ieșiri în natură și mereu în cautare de a învăța lucruri noi, de a cunoaște oameni faini și de a trăi experiențe memorabile. Andrei a ales să susțină cauza „N-avem SÂNGE?!”, la Wizz Air Cluj-Napoca Virtual Marathon 2020.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Pot să spun că am fost expus din fragedă tinerețe mesajelor care subliniază importanța donării de sânge. Cu toate astea, nu am făcut-o mult timp.
În urmă cu 10 ani am alergat primul maraton. Ca medic, am știut dintotdeauna cât de important este sportul pentru sănătate; și am făcut sport de când mă știu. Am cochetat toată tinerețea mea cu ideea de a alerga un maraton. Cu toate astea, nu am alergat unul până la 38 de ani.
Ce au în comun povestirile de mai sus? Mai multe lucruri. În primul rând, am alergat primul maraton după ce am găsit, întâmplător, o persoană care m-a inspirat și m-a ajutat să fac acest lucru. Am donat sânge prima dată atunci când un coleg aflat în suferință a avut nevoie de sânge.
Apoi, cu ocazia maratoanelor ce susțin diferite cauze; aproape de fiecare dată am alergat un maraton pentru a susține un anumit proiect. La un moment dat, alergarea și donarea de sânge s-au intersectat.
Am donat sânge a doua oară după “Colectiv”; apoi de ziua unei prietene, apoi de ziua mea. Am donat tot ce am primit odată cu donarea de sânge către alte persoane care au nevoie: tichetele de masă, bilete la teatru, etc.
Nu am cum să descriu de ce o fac, pentru că sentimentele și emoțiile sunt personale. Dar pot să garantez că mulțumirea este dincolo de orice imaginație. Și mai pot să spun că pentru a dona sânge chiar este nevoie de acel ceva care merge dincolo de propria persoană, de avantajele pentru tine sau de tichetele de masă. Cel puțin, în cazul meu, așa este.
La fel ca în multe alte demersuri mărețe, ai nevoie de cineva care să te inspire; sau de ceva; un om, o poveste. Îți doresc să-ți găsești povestea sau omul.
Doru Mircea are 48 de ani, este medic de profesie și a ales să susțină cauza „N-avem SÂNGE?!” la Wizz Air Cluj-Napoca Virtual Marathon 2020.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
În februarie 2021 am făcut 18 ani. De când am făcut 17 mi-am spus continuu ca de ziua mea, pe 10 februarie 2021, la ora 8 dimineața, ma duc la CTSB să donez. Și ce să vezi că a venit și ziua asta, prima în care aveam oficial voie să dau din sângele meu celor care au mai multă nevoie de el.
M-am trezit, afară era soare … ziua deja era buna. Am început să-mi pregătesc micul dejun, unul serios, nu glumă, că altfel nu mă primeau la donare. Am băut două căni de apă, mi-am luat vitaminele, m-am îmbrăcat și am tulit-o către Centrul de Transfuzie.
#primaincercare
După ce am calmat-o pe mama și i-am repetat pentru a 1000-a oară că mie nu mi-e frică nici de ace, nici de sânge, nici de nimic legat de acest proces, am început să-mi completez formularul. După ce am ajuns și în baza de date de la CTSB, am fost directionată către cabinet, unde mi s-a luat tensiunea, am fost cântărită și mi s-a luat puțin sânge din deget pentru hemogramă.
Totul până atunci mersese strună. Și de aceea mi-a picat lumea în cap când mi s-a spus că trombocitele mele (144) sunt sub limita inferioară (150). “Adică…îmi spuneți că nu pot sa donez?” am întrebat eu. Da, n-am putut să donez. Până la urma nu era vorba doar de mine, ci și de pacientul care primea sângele meu și care avea nevoie, evident, de unul sigur. Dar mie nu prea-mi place să renunț așa ușor.
Trebuia să fac mai multe investigații, dacă era ceva de care să mă îngrijorez cu-adevărat? Așa că am fost direcționată să mi se facă un frotiu de sânge venos, în urma căruia, doamne-ajută, totul a ieșit fix așa cum trebuie, inclusiv trombocitele (177- yaaaass!). Mă liniștisem, acum puteam să ajut, pentru că s-a adeverit că sunt 100% eligibilă.
#primadonare
Timpul a trecut de la prima mea încercare și iată-mă pe 2 martie 2021, și mai pregătită și hotărâtă să donez. Vă dați seama că a trebuit din nou s-o liniștesc pe mama. M-am bucurat că de data asta a durat mai puțin. Am trecut prin același proces de mai sus, doar că acum am reușit să-l finalizez în sala de recoltare, unde am petrecut cele mai frumoase 10 minute. Eram așa de fericită că donez încât nici nu puteam să stau locului, dar ascultam muzica de la radio și ritmul mă liniștea. Nu m-am simțit deloc amețită, ci pe deplin împlinită.
După ce mi s-a recoltat sângele, am mai stat puțin pe scaun, apoi m-am ridicat voios și am mâncat un Ferrero Rocher. Mi-am adus aminte că mai trebuie să-mi iau de la casierie și scutirea de zi, bonurile de masă și reducerea pentru transport. Am făcut și asta, iar în final am ajuns acasă cu bine, simțindu-mă, în sfârșit, ca un #bloodfluencer adevărat.
#perspectiva
Consider ca este esențial să ne informăm despre donarea de sânge și cât de mult putem ajuta prin acțiunea aceasta onorifică. Pe lângă ajutorul pe care-l oferim, noi, donatorii, avem și multe beneficii psihologice și medicale. Este foarte important și să vorbim despre asta, să educăm persoanele din jurul nostru.
Am observat o diferență de perspectivă semnificativă, în momentul în care am început să discut cu prietenii mei despre donare. Ei au devenit mult mai interesați de proces și, în final, am reușit să conving două prietene să doneze, ceea ce m-a motivat și pe mine enorm. M-a făcut sa conștientizez puterea pe care o putem transmite, prin simplul fapt că suntem încrezători în ceea ce spunem.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
V-am ajutat pentru ca am putut. Asa a-nceput Elvira Munteanu, cofondatorul Universal Solution, explicatia sa, vis-à-vis de implicarea in Programul National “N-avem SANGE?!”.
Are vreo semnificatie treaba asta cu sangele, pentru tine?
Clar ca are! Povestea a inceput in 2019, atunci cand m-ai invitat la acea dezbatere, transmisa de altfel LIVE, cu tema “De ce nu doneaza romanii?”. Acela a fost declick-ul. Stii ca pana atunci mai facusem ceva campanii pentru voi, dar atunci cand am vazut atatia oameni, medici, donatori, reprezentanti de asociatii, sefi de centre de transfuzie, oameni care, umar langa umar, au facut ditamai campania, m-am gandit ca si eu pot sa ajut mai mult, decat sa va dau niste panouri gratis.
Pe asta s-a bazat si demersul meu, atunci cand am donat impreuna cu colegii mei, de ziua mea. I-am invitat pe toti cei care vor sa-mi faca un cadou sa vina sa doneze.
Nu au fost doar colegi de-ai tai, au fost si clienti…
Da, au fost si clienti. Dupa aceea lucrurile astea s-au rostogolit. Am vazut cu ochii mei ca exista o lipsa acuta de sange, ca foarte multi oameni, din sistemul de transfuzie, facandu-si jobul, se confrunta zi de zi cu aceasta realitate. Am inteles cat de important este ca sangele, pe care esti dispus sa-l oferi, sa mearga catre alti oameni si sa-i tina in viata. Cu o singura donare poti trimite viata catre alti trei oameni! Ce poate fi mai frumos de-atat?
Asta, daca esti donator recurent.
Cumva asta e sanatos si pentru trupul tau dar si pentru suflet, cand intelegi ca in goana asta nebuna, numita viata cotidiana, ai mai avut totusi timp si pentru un astfel de gest.
E o situatie absolut paradoxala. Donarea recurenta de sange este una dintre cele mai sanatoase deprinderi, chiar si pentru cei care au un statut si o situatie deosebita. Chiar si pentru oamenii de succes, a avea zile in plus de la Dumnezeu, a trai mai sanatos, mai mult si mai bine, toate astea nu sunt la indemana. Chiar si asa, mai putini de 2% dintre romani doneaza sange.
Asta in mod clar vine si din lipsa de educatie. M-au impresionat tinerii, la acea dezbatere, transmisa LIVE. Unul dintre ei, Benyamin Saeednia, spunea acolo ca ar conta mult daca ar fi campanii in scoli, in care sa li se explice copiilor care sunt beneficiile, deoarece tinerii sunt mult mai deschisi la a schimba lumea. Eu sunt convinsa ca ar fi o dinamica mult mai buna, in a atrage tinerii spre donare.
Atat cat am inteles eu, din ce statistici am vazut, exista acest grup al donatorilor recurenti si altii relativ putini, care vin sa doneze din cand in cand, majoritatea pentru cineva apropiat, aflat in nevoie.
Mi-e clar ca una din mize ar putea fi sa-i determini, pe cei care vin o singura data, sa devina recurenti. O alta ar putea fi sa ai si mai multi donatori noi.
Merita sa atragi oameni care sa inteleaga, cu toata teama care exista vis-à-vis de sistemul romanesc de sanatate, ca a dona sange nu le pune sanatatea in pericol
Tu ai simtit ca a fost riscant pentru tine, sa donezi sange?
Nu! Absolut deloc! Mie nici nu mi-e frica absolut deloc de ace, insa am un coleg care a renuntat in ultima clipa sa vina cu noi la donare, deoarece nu a putut sa-si invinga frica de ace. A zis ca lesina, pur si simplu, si nu a vrut sa se faca de ras, in cadrul companiei. Pot fi si chestii din astea, pot fi situatii in care apare o frica organica.
Care tine de copilaria mica
In alta ordine de idei, mi-a placut mult ca majoritatea donatorilor, intalniti de mine, practica sportul de placere si au un stil de viata sanatos. Cred, prin urmare, ca ar trebui atrase cat mai multe asociatii sportive, in sustinerea demersului vostru.
Apoi, am vazut cumva ca si politistii si jandarmii, desigur si pompierii, vin adesea sa doneze in grupuri mari. Asta e un lucru extraordinar.
Intr-adevar, dar vin din alte considerente, nu ca au ei o viata sportiva, in mod special. Acestea sunt categorii profesionale suspuse riscului. Orice politist, pompier, jandarm, stie ca pleaca la munca. Nu stie daca se-ntoarce zdravan acasa, nu stie daca o sa iasa sanatos la pensie. Acesti oameni asa traiesc si implicit au un nivel de solidaritate mult mai mare.
Imi inchipui ca la anunturi umanitare, pentru astfel de oameni, ca ecourile sunt fantastice. Intotdeuna poti face lucruri bune de unul singur, insa in clipa in care te aliezi cu o comunitate, cu o organizatie care lupta pentru o anumita cauza, poti sa ai un succes mult mai mare, decat ai avea de unul singur.
Faptul ca pot sa ajut, atat cu campanii, cat si cu sangele meu, ba chiar si al apropiatilor si prietenilor mei, este extrem de motivant pentru mine. Stiu ca undeva se tine socoteala pentru astfel de lucruri!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
„Am 44 de ani și sunt mamă a doi băieți, aproape adolescenți. De-a lungul celor 22 de ani de când sunt profesor, am învățat de la elevii mei să mă implic și să îi implic în diferite acțiuni, să fac voluntariat, să fiu creativă, să rămân deschisă la noi posibilități, să zâmbesc, să râd cu poftă, să mă bucur de experiențele prin care trec. Cred că în timp ce ajutam la modelarea elevilor mei, ei mă formau pe mine, ca într-o simbioză.”
Așa și-a început d-na Gina Petreuș, Profesoară la Colegiul National Vasile Lucaciu, din Baia Mare, dialogul cu noi. Am rugat-o pe d-na Petreuș să ne spună care este povestea sa, legată de donarea de sânge, și cum a ajuns să reprezinte un exemplu atât de frumos, pentru elevii săi, iar astăzi chiar pentru întreaga comunitate de donatori. Printre aceștia din urmă știm sigur că sunt și profesori, despre care speram să considere povestea de mai jos inspiratională și să urmeze exemplul.
„Poveștile copilăriei încep cu ”a fost odată ca niciodată”, dar povestea mea începe cu 30 octombrie 2015, o noapte fatidică, dureroasă, noaptea tragediei de la Clubul Colectiv, care m-a marcat pentru totdeauna.
Eram diriginta unei clase de-a unsprezecea, care luni la prima oră m-a așteptat cu lacrimi în ochi. Gândindu-ne și discutând cum și cu ce am putea noi ajuta, am decis să donăm sânge. A fost pentru prima dată, atât pentru mine cât și pentru elevii mei, însă, începând cu finalul anului 2015, de 4-5 ori pe an facem campanii de donare de sânge.
Elevii colegiului nostru află de importanța acestui act din clasa a cincea, respectiv a noua. De-a lungul timpului am realizat că trebuie să construim o cultură a donării voluntare de sânge, prin cultivarea spiritului lor civic. Trebuie să creștem gradul de conștientizare a faptului că donarea de sânge, de plasmă, de celule stem sunt acțiuni altruiste, care aduc beneficii întregii societăți.
Avantajele donării de sânge includ stimularea organismului pentru a produce mai mult sânge, posibilitatea de a salva viețile oamenilor și beneficiile pentru sănătatea donatorului. Deasemenea, donarea de sânge are beneficii emoționale, deoarece oferă donatorilor un sentiment de responsabilitate, știind că sângele lor este folosit pentru a salva vieți.
Tinerii trebuie îndreptați spre donarea voluntară, anonimă și neremunerată.
Voluntariatul este unul dintre minipașii care ajută la formarea adolescenților ca adulți responsabili. Prin ei viitorul are o șansă. Donarea de sânge pornește din suflet și se răsfiră asupra beneficiarilor.
Odată cu îmbătrânirea populației, cu descoperirea de proceduri medicale mai avansate, din cauza unor accidente, pentru tratarea unor boli grave, este nevoie de tot mai mult sânge în fiecare an. Sunt în jurul nostru persoane aflate în nevoi, care necesită o mână de ajutor și pentru care acest gest poate fi esențial, poate face diferența dintre viață și moarte, dintre a fi și a nu mai fi. Donarea de sânge creează legături invizibile între persoanele care au nevoie și oamenii cărora le place să ofere.
In fața destinului suntem cu toții egali. O secundă poate să ne schimbe cursul vieții. O decizie luată într-un minut oarecare poate să ne schimbe cursul vieții. Nu vă irosiți timpul și sănătatea cu lucruri efemere!
P.S.:
Intr-o luni dimineața, într-un an oarecare, mă întâmpină un elev de-al meu.
– Bună dimineața, doamna profesoară!
– Bună dimineața, (să-i spunem) Alex!
– Sâmbătă am făcut 18 ani!
– Felicitări, Alex! La mulți ani cu sănătate și împlinirea tuturor dorințelor!
– Când veniți cu mine?
– Unde?
– Să donez sânge! Abia am așteptat să devin major ca să donez sânge!
Mi-au dat lacrimile când am văzut cât de mult își dorea acest copil să-și facă datoria civică.” – Gina Petreuș, Profesoară la Colegiul National Vasile Lucaciu, din Baia Mare
Marian Raduna, Alina Predescu, Carmen Palade si Diana Maria Voicu sunt cativa dintre romanii de isprava, care au mereu curajul de a face bine.
In primavara, atunci cand pandemia ne-a speriat si ne-a bagat pe toti in casa, ei sunt dintre cei care au realizat ca sunt foarte multe persoane in varsta sau cu dizabilitati, care locuiesc singure. Asa ca au pus pe roate programul #CumparaturiLaUsaTa. Este usor de imaginat ce val de imensa recunostinta a generat acesta, accesand de fapt niste registre interioare de profunda omenie, atat in voluntari, cat si in destinatarii cumparaturilor. Acestia din urma s-au simtit astfel un pic mai bine integrati, intr-o societate care pare adesea ca uita de ei.
#implicare
In toamna, aceiasi oameni, parte din grupul Geeks For Democracy, au realizat ca odata cu valul doi al pandemiei DSP-urile vor fi inundate de apeluri telefonice de la oameni ingrijorati. Au inteles ca asta nu va trece, fara implicarea voluntarilor, asa ca au pus in functiune un call center, sub indrumarea directa a celor de la DSP.
Alte misiuni complicate asumate cu curaj, multi alti oameni ajutati!
Pentru ca astfel de activisti sunt obisnuiti sa daruiasca totul, pana la capat, era de asteptat sa-i gasiti si ca #bloodfluenceri vizibili, ai comunitatii noastre. Prin urmare, nu este deloc intamplator ca i-am regasit donand sange, acum pe final de an, cand colecta e slaba in mod traditional, datorita zilelor libere si a reorientarii atentiei oamenilor catre teme mai festive.
#bucurie
“A fost mai simplu sa donez de aceasta data. Data trecuta m-a ajutat Marian (Raduna cel mic) din copilarie, vorba lui Marian Costache. Am vazut coada (la Centrul de Transfuzie) si mi se pare fantastic, ca la doua zile inainte de Craciun oamenii stau la coada, pentru a ajuta alti oameni. Am simtit pur si simplu bucurie!
Astazi nu am dat numele cuiva, pentru care donez, pentru ca sunt foarte multi oameni care au nevoie. Fiecare caz este urgent, din punct de vedere al familiei. Vreau sa cred ca am oferit o sansa, cuiva aflat in dificultate. In plus, bonurile pe care noi le-am primit, ca donatori, sunt folosite de colega noastra Carmen Palade pentru a face cumparaturi pentru masa de Craciun, a unei familii, aflata in dificultate.
In lumea asta ideala, pe care eu o vad, in Romania mea minunata, imi doresc sa am oameni care merg la vot, ca votul nu este doar o obligatie, este si un drept. Imi doresc sa avem alegeri corecte, asta inseamna sa avem monitorizare, sa avem voluntari. Imi doresc sa avem #CumparaturiLaUsaTa, atunci cand avem situatii de criza. Oamenii sa mearga si sa-i ajute pe altii, aflati la nevoie.” – Marian Raduna, #bloodfluencer, Vicepresedinte Geeks for Democracy
Un an cu multe provocari
“Donez sange de 10 ani. Dupa ce am avut copiii, am decis sa fac asta. 2020 a fost un an cu multe provocari, in care ne-am incercat limitele. Am donat impreuna si in perioada aceea din Mai, cand era Starea de Urgenta. Cred in lucrurile facute #impreuna, cu mai mult #curaj si mai mult entuziasm, pentru ca uneori ne lipseste curajul. Cel mai mare curaj este, de fapt, sa ne recunoastem slabiciunile.
Cel mai bun gand despre acest an este ca ne-am avut aproape, eu si familia mea, un altfel de #aproape. De la 2021 sper intelepciune, iubire, liniste si sanatate.” – Alina Predescu, #bloodfluencer, Voluntar Geeks for Democracy
“Inchei 2020 cu un sentiment profund de recunostiinta. Am simtit pe pielea mea in acest an binecuvantarile unei munci de peste 5 ani de constructie de comunitati, de adus oamenii impreuna.
#impreuna
Nu exista nici un moment in vietile noastre in care a fi impreuna versus a fi de unul singur sa nu aiba un beneficiu net. Dar numai in perioadele cu cele mai mari incercari primim masura a ceea ce inseamna sa te inconjori de oameni buni, sufletisti, generosi, care lucreaza impreuna pentru teluri mai mari decat iei insisi.
Eu ma numar printre norocosi: in echipa mea profesionala si in proiectele mele civice este o abundenta de oameni altruisiti si saritori. Modul in care ei se mobilizeaza si isi utilizeaza energia si talentele de toate felurile atunci cand apare o nevoie sociala sau de grup este magistral. Si aceasta este o sursa permanenta de bucurie, putere si recunostiinta pentru mine.
O asemenea echipa minunata este echipa cu care am realizat in primavara proiectul Cumparaturi La Usa Ta sau echipa cu care, la finele lui 2020 am pus pe picioare call-centre-ul voluntari DSPB Geek for Democracy, initiat de Marian Raduna. Ni s-au alaturat 340 de voluntari.
Un dar foarte personal
O alta familie de sufletisti este comunitatea de #bloodfluenceri, oameni care se folosesc de influenta proprie, puterea de a convinge, propriul exemplu si aptitudinile de comunicatori si mobilizatori, pentru a mentine vie si a creste, in Romania, miscarea donatorilor de sange (anul acesta si a donatorilor de plasma convalescenta).
Cred ca in anul ce se incheie am reusit cu totii sa transmitem puternic acest mesaj: avem mereu nevoie de sange, fiecare dintre donatori are superputerea de a salva vieti, acest privilegiu rezervat de regula medicilor si pompierilor. Si le multumesc tuturor celor care au ascultat rugamintea unui coleg, prieten, vecin sau a unei rude si au decis in 2020 sa doneze pentru prima data sange.
Este un dar foarte personal, o particica atat de intim legata de tine. Si in acelasi timp un gest la indemana multora dintre noi care suntem sanatosi si vrem sa ne mentinem sanatatea – caci donarea regulata e o foarte buna investitie in sanatate! Ii rog pe toti cei care anul acesta au facut pentru prima data pasul de a deveni donatori sa isi cultive acest obicei binecuvantat.” – Diana Maria Voicu, #bloodfluencer, Presedinte Initiativa Romania
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.