Loading....

Etichetă: centrul regional de transfuzii sanguine constanta

Siguranta donatorilor inseamna, in primul rand, siguranta personalului medical

Pandemia generata de COVID-19, a impus si in cadrul programului “N-avem SANGE?!” schimbarea abordarii in privinta comunicarii nevoii de sange. Am inteles ca e important sa insistam pe masurile de siguranta luate de Centrele de Transfuzie, astfel ca am pregatit atat materiale care raspund eventualelor temeri ale donatorilor, dar am inceput si demersurile pentru sustinerea centrelor in acest sens. De utilitatea pasilor nostri, ne-au convins si cuvintele de multumire primite de la Centre, multumiri pe care le transmitem si noi mai departe partenerilor nostri, Macromex si H.Essers Romania.

Martie, aprilie, mai, iunie…?…2020. Luni de incercari pentru noi toti, inclusiv pentru centrele de transfuzie sanguina. Actiuni de colecta mobila suspendate, donatori putini, masuri si nevoi identificate din mers, de la o zi la alta, in timp ce ne-am straduit sa mentinem rutina. Pe langa presiunea continua generata de stocurile mici de componente sanguine si scaderea ingrijoratoare a celor care au continuat sa se gandeasca la nevoile pacientilor, donand sange, o alta mare presiune ne-a marcat: competitia cu celelalte institutii medicale in achizitionarea de echipamente de protectie si dezinfectanti, incadrarea in resursele financiare alocate, obligatia manageriala si morala de a ne proteja angajatii, donatorii, pacientii, mentinand in acelasi timp continuitatea activitatii.
Si totusi, in toata aceasta perioada, in ciuda dificultatilor individuale, au continuat sa ne fie alaturi voluntarii 
#bloodfluenceri, initiatori, sustinatori si sponsori ai proiectului “N-avem sange?!”. Prezenta lor s-a facut simtita de la distanta si in Constanta, ca si in multe alte judete din tara.
Le multumim pentru sprijinul neconditionat si prompt oferit ca raspuns la noile noastre nevoi: masti si halate de unica folosinta pentru protectia angajatilor, distantiere, materiale promotionale pentru promovarea outdoor si online a donarii de sange, facilitarea comunicarii informatiilor despre donarea de sange catre populatie, si pentru cate altele! …Oameni deschisi catre oameni…
Desigur, fara contributia esentiala a sponsorilor, asigurarea de echipamente de protectie si alte materiale pentru CRTS Constanta si alte centre de transfuzie sanguina nu ar fi fost posibila.
Le multumim din suflet tuturor, 
#bloodfluenceri si sponsori, pentru ca ne-au insotit cu empatie in aceasta perioada!
Suntem siguri ca vor continua sa ne fie alaturi si mai departe, in misiunea noastra, alaturi de oameni si pentru oameni! Colectivul CRTS Constanta
” – Dr. Alina-Mirella Dobrota, Director Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta

Implicarea face diferenta intre vorbe si fapte! Suntem indatorati prietenilor nostri de la “N-avem sange?!” pentru sustinerea oferita intr-o perioada dificila! Multumim pentru grija fata de donatori si de noi! Echipamentele de protectie sunt de mare folos! Siguranta noastra si a donatorilor este importanta pentru intreaga societate! Multi constientizeaza aceasta importanta, putini participa la realizarea ei! Printre acestia si prietenii ”N-avem sange?!”. Va multumim!” – Dr. Georgeta Hanganu, Director Centrul de Transfuzie Sanguina Ploiesti

“Multumim programului “N-avem SANGE?!” pentru ajutorul acordat – constand in echipamente de protectie pentru personalul nostru si benzi autocolante pentru marcarea distantei de siguranta pentru donatori – si transmitem recunostinta noastra pentru faptul ca promoveaza constant donarea de sange in Romania, comunicarea eficienta cu oamenii care vor sa devina donatori si sustin reteaua de transfuzie, de multe ori aflata in impas!” – Iulia Stanciu, director Centrul de Transfuzie Sanguina Dambovita

foto Centrul de Transfuzie Sanguina Dambovita

In luna aprilie am obtinut viziere si signalistica de pastrarea distantei de siguranta pentru Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti, oferite de Paco Media si City Park Mall, iar in a doua jumatate a lunii mai, am reusit sa trimitem in cateva dintre Centrele de Transfuzie din tara, masti FFP2, halate si signalistica de pastrare a distantei, pentru achizitia carora le multumim partenerilor nostri de la Macromex si H.Essers Romania.

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, MACROMEX, CertSIGN, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Blitz Technology si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

“Un anumit grad de predictibilitate pentru pacientii cu nevoi transfuzionale cronice ar fi de asteptat sa existe la nivelul spitalelor si, pe baza acestuia, sa ne fie transmise anticipat solicitarile.” – Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta

Este o perioada grea pentru cadrele medicale aflate in “Linia intai”, in lupta cu noul Coronavirus. Daca va ganditi ca aceasta linie intai ii include doar pe cei care lucreaza in sectiile de infectioase, atunci va inselati. Bolnavii cronici nu au disparut ca prin farmec, dupa declararea starii de urgenta. Nevoi exista, accidente se intampla, cu alte cuvinte nevoia de sange exista, chiar daca foarte multe spitale au devenit intre timp spitale COVID.

Peste toate aceste adevaruri exista si trairile complexe ale oamenilor dispusi sa doneze, chiar si in aceste imprejurari ultra speciale. Donatorii nu sunt de piatra, sunt oameni, sunt oameni adevarati care au reusit sa-si depaseasca temerile si sa se tina in continuare de acest gest nobil, pe care-l reprezinta donarea de sange. In acest context, i-am adresat cateva intrebari d-nei Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta.

un interviu de Marian Costache

Ce-a adus nou pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta pandemia si implicit aceasta stare de urgenta?

Preocuparea fata de posibilul impact pe care infectia cu SARS CoV 2l-ar putea aveaasupra activitatii noastrea aparut inca din luna ianuarie a acestui an, deci dinainte de declararea pandemiei. Inca de atunci am inceput sa achizitionam echipamente de protectie si sa crestem cantitatile de materiale necesare dezinfectiei.

Perspectiva extinderii infectiei in Romania si a riscului de a se atinge la un moment dat stadiul de transmitere locala/comunitara, ne-a determinat sa gandim diverse scenarii cel putin teoretic posibile si sa anticipam masurile care vor trebui luate, avand in vedere dispozitiile existente la momentul respectiv si pe cele actualizate in functie de evolutia infectiei. Deci perspectiva pandemiei a impus din timp reactii proactive, iesirea din rutina a intregii echipe si adaptarea din mers a activitatilor de recoltare sange, in paralel cu mentinerea  capacitatii de a aproviziona cu componente sanguine cele 14 spitale din judet cu care avem contracte.

Practic, echipa aflata la conducerea institutiei este inca din luna februarie in stare de veghe si alerta, pentru a reactiona rapid, iar din 19.03.2020 a fost desemnat Comitetul pentru situatii speciale/de urgenta la nivelul institutiei, cu atributii si responsabilitati delegate fiecarui membru. Obiectivele noastre sunt mentinerea continuitatii activitatii, securitatea angajatilor, donatorilor si, indirect, a pacientilor, prin cantitatea, calitatea si diversitatea componentelor sanguine pe care le asiguram spitalelor. Dar in ceea ce priveste doua dintre aceste obiective,  depindem de donatorii de sange, fara de care nu am avea cum sa asiguram pacientilor componentele sanguine. Ca intotdeauna, dar mai ales in astfel de perioade, este nevoie de intelegere, solidaritate, sinceritate si colaborare. Suntem toti responsabili de ceea ce facem pentru a depasi aceasta perioada: angajati, donatori, medici clinicieni din spitale.

Ce s-ar intampla daca un membru al personalului dvs. ar fi infectat cu noul Coronavirus?

Riscul potential fata de care solutiile implementabile sunt limitate il reprezinta infectarea unui angajat cu SARS CoV 2; daca ar aparea aceasta situatie, ar fi foarte probabil necesara carantinarea intregului personal aflat in activitate in perioada respectiva si implicit in contact cu acea persoana. Speram ca masurile luate, discutiile si instructajele periodice cu angajatii sa ne ajute sa nu ne confruntam cu aceasta situatie.

Care a fost comportamentul donatorilor, dupa declararea pandemiei?

Declararea pandemiei si introducerea primelor restrictii de deplasare pentru populatie a creat in general la nivelul comunitatii o reactie fireasca de retinere fata de venirea la centrul de transfuzie sanguina. In a doua jumatate a lunii martie au fost vreo 2 saptamani de reducere cu 50-60% a numarului de persoane care au venit sa doneze la sediu, situatie cu care noi, in Constanta, ne intalnim anual in sezonul estival, doar ca de aceasta data nu au mai fost posibile deplasarile in judet pentru colecte mobile, pentru compensare. Aceasta situatie, aparuta in mai toate judetele, nu a afectat insa in Constanta asigurarea tratamentului transfuzional pentru pacienti, donatorii raspunzand apelurilor noastre telefonice, mesajelor transmise prin mijloacele de comunicare Fb, emisiuni TV, radio, presa.

Deosebit de importante pentru populatia potential donatoare de sange au fost  doua momente: confirmarea faptului ca donarea de sange este necesara si permisa, deci oamenii pot veni la centrele de transfuzie sanguina, apoi includerea in ordonanta ca exceptie de la regulile de restrictionare, a deplasarii la centrul de transfuzie sanguina pentru donare de sange.

S-au modificat in vreun fel procedurile, avand in vedere contextul?

Desigur, asa cum am mentionat, a fost necesara adaptarea modului de organizare si desfasurare a activitatilor medicale si administrative la noile realitati, initial anticipandu-le intuitiv, din experienta, apoi pe baza analizei riscurilor potentiale si inerente (de exemplu reducerea numarului de donatori , reducerea cererilor spitalelor), pe masura ce diseminarea infectiei a evoluat trecand de la cazurile de import la transmiterea locala/comunitara.

Astfel, am introdus reguli stricte de acces in institutie pentru diferitele categorii de persoane, inclusiv pentru potentialii donatori. Procesul de selectie a acestora a fost adaptat nevoii de identificare a celor care ar fi putut fi infectati asimptomatici, iesiti din izolare, contacti la risc; au fost introduse doua etape suplimentare de autoselectie si selectie, inainte de a se intra pe circuitul obisnuit de evaluare in vederea admiterii la donare. Accesul in centrul de transfuzie se face doar dupa citirea informatiile afisate la avizier si completarea unei declaratii pe propria raspundere; in functie de raspunsuri, potentialul donator va putea sau nu sa intre pe circuitul de selectie si donare.

O alta masura identificata ca fiind necesara in contextul pandemiei a vizat personalul medical si administrativ: prin rotatie, mentinand continuitatea tuturor activitatilor, au fost programati in zile de recuperari/concediu, astfel incat, in limita posibilului, macar cate o persoana pentru fiecare activitate critica sa fie disponibila daca cea in activitate trebuie izolata. Suntem o echipa redusa numeric, este dificil de gestionat, dar pana la un punct, nu imposibil. Desigur, eu nu am intrat in aceasta schema.

In ceea ce priveste relatia cu spitalele carora le furnizam componente sanguine, acestea au fost informate cu privire la situatia colectei de sange, le-au fost propuse masuri suplimentare de gestionare a stocului disponibil, de prioritizare a cazurilor si de relationare cu noi, astfel incat impreuna sa reusim sa depasim aceasta perioada fara consecinte negative asupra pacientilor cu nevoi transfuzionale.

Ce s-a intamplat cu cererea de sange venita din partea spitalelor, in ultimele doua saptamani?

Dupa aparitia ordinului de reducere a interventiilor programate, a cazurilor care nu constituie urgente, s-a inregistrat o scadere brusca,  abrupta a solicitarilor de componente sanguine; timp de vreo doua saptamani nici cel mai sensibil produs, concentratul trombocitar, solicitat in cantitati mari la un moment dat, nu a mai fost luat, in ciuda cererilor facute in prealabil. Cereri zilnice reduse au continuat sa vina de la 4-5 spitale din 14. Am anticipat insa aceasta situatie si inca din martie urmaresc personal stocurile de componente sanguine, valabilitatea lor, astfel incat sa evitam expirarea. Am estimat atunci ca in maxim 2 saptamani vor creste cererile de concentrate trombocitare, existand in judet pacienti cu boli oncologice, hematologice, etc. dependenti de acest tratament; din pacate, nu ni se transmite din partea spitalelor unde acestia se interneaza periodic, deci sunt cunoscuti, monitorizati de un medic, nici o estimare a necesarului, nu exista o predictibilitate a necesarului posibil pentru acest tip de component sanguin a carui valabilitate este de doar 5 zile.

Faptul ca cererile de componente sanguine au scazut impune masuri proactive permanente de supraveghere a ceea ce exista deja in stocuri, de colaborare cu alte centre de  transfuzie sanguina, dar nu ne permite o relaxare in ceea ce priveste activitate de recoltare, intrucat oricand se pot produce accidente rutiere, casnice, orice alt incident sau agravare brusca a starii de sanatate a unor persoane, nasteri cu complicatii, cazuri in care, pe langa interventiile terapeutice specifice, tratamentul transfuzional poate salva sau contribui la salvarea, ameliorarea situatiei pacientului; acest lucru devine posibil doar atunci cand componentele sanguine exista deja in centrele de transfuzie sanguina, gata de administrat.

Nu este deloc usor sa pastrezi balanta intre cereri, stocuri existente prea mari sau prea mici, persoane dornice sa doneze in numar prea mare sau prea mic, riscul de a expira, dar nu este imposibil atat timp cat intelegem toti ca trebuie sa functionam ca o echipa: centru de transfuzie sanguina- potential donator- spital. Donatorul fidelizat, cel care doneaza periodic,  obisnuit cu procedura, va intelege mai usor aceasta necesitate, anume aceea de a-si programa venirea la donare si in functie de nevoile anuntate de centrul de transfuzie sanguina. Aici mai este de lucrat cu fiecare dintre membrii “echipei”. Este un proces de maturizare in timp la nivelul comunitatii careia ii apartinem toti.

Cum au reactionat donatorii la noua realitate?

Dupa cum am mentionat mai sus, a fost o perioada de vreo doua saptamani in martie, in care oamenii nu au mai venit sa doneze in ritmul obisnuit; era de asteptat, teama de a se infecta, nesiguranta cu privire la dreptul de a se deplasa pentru donarea de sange, cresterea preocuparilor fata de problemele de interes personal, toate acestea sunt motive care probabil i-au determinat sa renunte sau sa amane donarea de sange. O mare parte dintre cei contactati de noi au raspuns insa pozitiv.

Noua procedura de selectie, cu etapele preliminare introduse, a nemultumit unele persoane, din cauza cresterii timpului de asteptare; in alte cazuri, nemultumirile au fost de fapt generate de constatarea ca nu sunt eligibili temporar din cauza revenirii recente din strainatate sau alte cauze din aceeasi categorie. Am avut o persoana care nu a declarat faptul ca a fost in izolare, dar a fost identificat in lista persoanelor din aceasta categorie si nu i s-a permis accesul in centru. O alta persoana a incercat de doua ori sa treaca de filtrele introduse. Acestea sunt insa doar cazuri izolate. Nu intra in discutie negocierea criteriilor de selectie atata vreme cat compromisul ar putea avea consecinte asupra sanatatii cuiva.

Zilnic vin oameni sa doneze, numarul situandu-se undeva la 50% fata de cel obisnuit; pentru aceasta perioada in care sunt restrictionate internarile, este suficient, cu conditia ca printre cei care doneaza, cel putin 2/3 sa fie donatori fidelizati, astfel incat sa putem pregati concentrate trombocitare.

Amintesc faptul ca o femeie poate dona de maxim 4 ori/an, iar un barbat de maxim 5 ori/an, prin metoda obisnuita de donare; pentru donatorii care doneaza si prin afereza, numarul total permis de donari pe an este mai mare.

Cum credeti ca va fi luna urmatoare la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta?

Da, dificil de raspuns la aceasta intrebare. Inca de la sfarsitul lui februarie incerc sa gandesc in perspectiva, la aceasta viitoare luna anuntata ca fiind cu mare risc de a atinge varful extinderii comunitare. Un risc ce poate oricand sa atinga si activitatea noastra, in ciuda masurilor preventive luate. Am apreciat inca din februarie, empiric, ca mai devreme de sfarsitul lui iunie nu prea sunt sanse sa intram in ritmul “normal” de activitate, astfel incat s-au achizitionat/comandat materiale , echipamente de protectie care sa acopere necesarul pana la 15 iulie 2020.

Variabilele care nu sunt insa sub controlul nostru sunt, pe de o parte, numarul persoanelor care doresc si vin sa doneze sange, iar pe de alta parte, nevoile transfuzionale si numarul pacientilor spitalizati. Daca asupra numarului donatorilor de sange putem interveni prin comunicarea directa cu dumnealor, prin mesaje sustinute de mass-media si autoritati nationale si locale (in limita restrictiilor impuse prin ordonante la un moment dat), asupra necesarului de componente sanguine transmis de spitale nu putem interveni decat, cel mult, cu recomandari.

Cum am spus deja, un anumit grad de predictibilitate pentru pacientii cu nevoi transfuzionale cronice ar fi de asteptat sa existe la nivelul spitalelor si, pe baza acestuia, sa ne fie transmise anticipat solicitarile. Componentele sanguine sa astepte pacientul si nu invers, cel putin pentru cazurile prioritizate de clinicieni. Un deziderat al oricarui sistem de sanatate!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, MACROMEX, CertSIGN, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

320 de copii

In jud. Constanta sunt 320 de copii pentru care transfuzia de sange poate face diferenta intre viata si moarte. Este vorba de 120 de copii bolnavi de Cancer si de aproape 200 de copii cu afectiuni hematologice, maligne sau non-maligne. Despre acesti copii si despre ceea ce traieste un medic Oncopediatru, tratand asemena cazuri, intr-un interviu in exclusivitate, realizat de colegul nostru Marian Costache cu d-na Dr. Adriana Apostol, Medic Primar Pediatru, cu supraspecializare in Oncohematologie si Reumatologie pediatrica.

Foarte rar avem ocazia sa discutam cu specialisti, de la celalalt capat al traseului sangelui pentru transfuzii. Campania derulata in Constanta cu ajutorul certSIGN, pe parcursul lunilor Iulie si August, in cadrul Programului National “N-avem SANGE?!”, ne-a pus insa in contact cu o multime de oameni minunati. Unul dintre acestia este si d-na Dr. Apostol, care desi este foarte ocupata a avut deschiderea sa ne raspunda la cateva intrebari. Ce-a iesit gasiti mai jos si este o discutie care poate schimba intr-o clipa perspectiva asupra acestui mare dar numit VIATA!

Care sunt situatiile care v-au adus cel mai aproape de domeniul acesta al transfuziei sanguine si de nevoia de sange?

Din momentul in care am devenit oncopediatru si am inceput sa practic aceasta specializare, mi-am dat seama ca produsele de sange reprezinta o parte critica in tratamentul acestor copii, fie copii oncologici, fie copii hematologici. Aceasta transfuzie de sange este vitala pentru acesti copii. Tratamentul nu mai poate continua daca nu avem acest tratament suportiv transfuzional si lucrurile  acestea se intampla la peste o suta de copii, pe care ii avem in evidenta cu acest tip de boli.

Cum anume gestionati situatiile? Aveti intotdeauna sange pentru ei?

Avem in evidenta, in judetul Constanta, 120 de copii bolnavi de Cancer si pana la 200 de copii bolnavi de boli hematologice, maligne sau non-maligne. Toti acesti copii, la un moment dat, necesita transfuzie de sange.

Fara o legatura foarte stransa cu Centrul de Transfuzii, legatura care este aproape zilnica, noi nu ne-am putea descurca sa tratam acesti copii. La copiii oncologici conteaza foarte mult sa ne continuam tratamentul si sa-i sustinem in tratamentul citostatic, dar sunt copii care au boli ereditare, anemii severe, care fara transfuzia de sange nu au nici o sansa la viata.

Pur si simplu, viata lor se stinge incet si acesti copii sunt legati de sectia noastra, de Centrul de Transfuzie, de cat de bine si de repede se pot aproviziona, pentru ca ei necesita transfuzii la doua-trei saptamani. Va dati seama ca acesti copii nu pot sa plece fara o transfuzie intr-o tabara sau sa plece cu parintii intr-o vacanta, pentru ca ei la doua-trei saptamani trebuie sa-si primeasca aceasta transfuzie.

La nivelul compartimentului nostru de oncohematologie pediatrica vin copii cu varste cuprinse intre 0 si 18 ani. Copii cu anemii severe, cu boli ereditare severe. Am sa pronunt un nume de boala, se numeste Talasemie, pentru ca este una dintre cele mai neplacute si severe diagnostice de anemie la copil. Acesti copii cu acest diagnostic necesita tratament lunar sau chiar bilunar. Sunt copii despre care am spus ca nu pot sa se indeparteze prea mult de judetul nostru, in tabere, in concedii cu parintii sau sa practice sporturi de performanta. Viata lor depinde de aceasta transfuzie. Fara transfuzia de sange viata lor nu  poate continua.  

Speranta lor de viata acum 15-20 de ani era pana la 20-25-30 de ani, maxim. Acum speranta lor este peste 50 de ani, chiar  60 de ani. Bineinteles transfuzia este elementul  esential, adica aportul acesta de globule rosii pe care  il adiministram, si fara de care nu se poate trai, pentru ca ele se distrug in permanenta la nivelul organismului lor si de aceea necesita tratamente adjuvante. Transfuzia este pivotala in tratament, este critica in evolutia lor, in viata lor.

Ati avut sange de fiecare data cand ati avut nevoie?

De cate ori apare un copil critic – deci nu vorbim de copiii cronici ale caror transfuzii sunt planificate si Centrul de Transfuzii stie, este informat ca este nevoie de acest produs aproape la data fixa – la copiii critici in anemiile severe, simptomatice, sangerarile masive, de cate ori pun mana pe telefon si vreau sa iau  legatura cu Centrul ca sa cer sange, sa  fac bonul de sange, emotiile sunt enorme. Nu stiu niciodata daca pot sa primesc foarte rapid, sau dureaza ore sau poate chiar zile. Nu stiu sa va spun un procent dar mi s-a intamplat foarte rar sa astept zile.  De obicei primesc in aceeasi zi sau in ziua urmatoare, pentru ca si doamna doctor de la Centrul de Transfuzii a inteles ca de fiecare data copilul reprezinta o mare prioritate si este pacientul cel mai vulnerabil din acest spital.

Ce ne puteti spune din povestile oamenilor care vin la dumneavoastra? Prin ce trece un parinte care are un astfel de copil bolnav, cum reactioneaza familia, oamenii sanatosi, in jurul unei astfel de povesti,  in asa fel incat sa-i determine si pe cei sanatosi sa vina sa doneze?

Parintii acestor copii dependenti de spital, pe care eu ii numesc dependenti  de spital pentru ca nu au nici o sansa daca nu vin la spital sa-si faca transfuzia, sunt informati. Pentru ca sunt zile internationale ale copilului bolnav de cancer, sunt zile internationale ale anemiilor specifice. Atunci noi ne intrunim ca intr-o familie, in aceste zile, si povestim de toate nevoile noastre si necesitatile noastre, despre boala, despre evolutie. Atunci eu incerc sa ii fac pe ei sa devina ajutorul meu in donarea de sange.

In centrul nostru, cu exceptia mea, toata lumea doneaza sange. Asistentele, infirmierele, medicii rezidenti care trec pe la noi in scurtul lor stagiu de trei luni, ei devin donatori de sange.  Avem si noi o fundatie care ne ajuta sa dezvoltam acest centru si sa ne apropiem mai mult de copii si sa-i ajutam si pe ei prin tot felul de mijloace. Se numeste “Fundatia Daruieste Aripi” si membrii fundatiei au ajuns sa fie donatori de sange.  Cam asta am reusit sa fac eu, cu cei cu care intru in contact, sa-i sensibilizez sa vina sa doneze.  

Parintii copiilor care sunt in aceasta situatie, de a deveni dependenti de actiunea asta transfuzionala saptamanala, bilunara sau in alte ritmuri, devin extrem de sensibili si extrem de intelepti, si atunci ei incep sa lupte pentru viata copiilor lor, promovand aceasta donare de sange printre prieteni, printre neamuri.

Care sunt recomandarile pe care le-ati face oamenilor sanatosi, care ar putea sa doneze?

Oamenilor din comunitatea noastra, celor care pot deveni donatori de sange, vreau sa le spun ca pentru copiii pe care i-am mentionat mai sus, oncologici sau hematologici, transfuzia de sange face diferenta dintre viata si moarte!

Poveste de donator – Razvan Buruiana

Povestea mea de donator de sange nu incepe deloc eroic sau demn dar daca nu se intampla asa poate ca acum nu (mai) aveam atatea donari la activ, 14 la momentul acesta.

Am inceput sa donez prin anul 2011. La acel moment lucram intr-o companie unde nu prea se ingaduia efectuarea de zile de concediu, oricand si oricum. Astfel ca, fiind determinat sa imi iau o zi libera am gasit aceasta varianta, avand in vedere obligatia angajatorului, prin lege, de a acorda zi libera angajatului care doneaza sange (solutie nedemna, cum spuneam…).

Cum Karma lucreaza, am ajuns la CTS Constanta unde erau cam 25-30 persoane in fata mea. Ziua mea libera parea ca va fi petrecuta acolo. Si asa a si fost, dar a meritat pe deplin.

Dupa parcurgerea procedurii de inscriere, a urmat perioada de asteptare la rand. Timp berechet de pierdut. Pe atunci nu aveam cont de Facebook, nici macar smartphone. Cat sa joc “snake” pe vechiul meu Nokia 6310i? Limitat… Astfel ca am inceput sa citesc cartile si brosurile gasite prin CTS, evident despre beneficiile donarii de sange (atat morale cat si fizice). O lectura care m-a luminat si mi-a schimbat perceptia despre aceasta activitate.

Apoi am intrat in vorba cu donatorii vechi si am sesizat satisfactia si bucuria cu care vorbeau despre tot ceea ce inseamna donarea de sange. Sunt aceleasi sentimente si trairi pe care le incerc eu acum, dupa 14 donari.

Momentul primei donari a trecut ca prin minune, neavand nicio emotie, in mare parte si datorita personalului CTS Constanta, profesionist si mereu in preajma donatorului pentru monitorizare.

De atunci am donat in fiecare an de 2-3 ori, uneori pentru persoane care aveau nevoie urgenta, alteori doar penru ca am simtit nevoia, la CTS Constanta, Mangalia si Tulcea, cu exceptia anilor 2014 si 2016. In perioadele mentionate nu am putut dona din cauza unor interventii chirurgicale si nu am mai fost eligibil pentru o perioada determinata.

Mai mult, acum donez doar in zile libere sau concediu, la actualul loc de munca nefiind nevoie de artificiul care m-a determinat sa pornesc pe acest drum. De asemenea, usor-usor, mi-am convins sotia si doi prieteni sa doneze si ei cateodata. Tot ce imi doresc in acest sens este sa fiu sanatos si sa pot dona cat mai mult, pentru ca este o actiune care ma implineste moral, imi ofera beneficii fizice si mai ales pentru ca N-AVEM SANGE!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Educatia binelui

In aceasta vara Programul National “N-avem SANGE” se bucura de o sustinere speciala. certSIGN, companie românească ce dezvoltă produse de securitate informatică și furnizează servicii de încredere pentru  transformarea digitală a societății, a decis sa sponsorizeze campania noastra din Constanta, pe parcursul lunilor Iulie si August. Pe timpul verii, exista la nivel national o mai mica atentie a oamenilor sanatosi catre donarea de sange, deoarece in mod traditional aceasta perioada este destinata concediilor. In plus, litoralul romanesc reprezinta vara o zona de atractie pentru toata lumea, prin urmare un astfel de demers va avea un ecou national.

In acest context am cules un punct de vedere din partea dl. Adrian Floarea, CEO certSIGN, mai cu seama ca parteneriatul nostru se anunta unul fructuos si de durata.

Interviu de Marian Costache

Ce anume va motiveaza implicarea in Programul National “N-avem SANGE”?

Motivatia, din punctul meu de vedere, pleaca de la niste elemente destul de simple. In primul rand, dincolo de pozitia in care ne aflam sau de ceea ce facem, nu trebuie sa uitam faptul ca fiecare dintre noi este parinte, are frati, surori, are parinti la randul lui. Este foarte important sa acordam tot sprijinul necesar si sa intoarcem societatii o mica particica din succesul nostru.

Cred ca e foarte importanta si educatia pe care ai primit-o de-a lungul timpului, referitoare la acest aspect. Eu cred cu toata taria ca fiecare dintre noi trebuie sa fie implicat in genul acesta de actiuni sociale.

Vorbeati de educatie, aveti o formare speciala care va deschide mai mult catre cauzele sociale importante?

Referitor la educatie, lucrurile sunt un pic mai complicate. Nu conteaza doar educatia celui care ocupa vremelnic o pozitie de leadership, ci conteaza si educatia celor pe care-i conduce. In ceea ce ma priveste personal, pot sa spun ca sunt parinte, am doi copii, sunt interesat de binele lor si de binele copiilor in general. Am avut o educatie ceva mai spartana, de la paisprezece ani am fost intr-un liceu militar si am crescut in spiritul ajutorarii binelui. Nu mai sunt in armata dar principiile au ramas undeva sedimentate in mine.

Sunt mai multe demersuri pentru stimularea donarii de sange, in acest moment. Ce anume v-a determinat sa alegeti acest program?

Lucrurile s-au intamplat intr-un mod destul de simplu. Colegii mei mi-au prezentat mai multe variante, am incercat sa ma documentez despre ce face fiecare promotor pe zona aceasta si am zis ca intr-o prima etapa sa incercam sa-i sprijinim pe cei care par cei mai seriosi si dedicati acestui scop. Intr-un final ar fi bine sa ajutam pe toata lumea, cred ca acesta ar trebui sa fie spiritul acestei initiative.

Sper ca aceasta colaborare sa fie una de durata si am toata convingerea ca atat noi ca si companie, sau alte companii similare, vor reusi cumva sa transmita angajatilor ca dincolo de initiativa pe care o are la un moment dat compania, ceea ce ei vor face in viitor va trebui sa vina de la ei insisi si nu doar de la companie.

Imi exprim speranta ca in viitor nu va mai fi nevoie de asemenea promovari si ca oamenii vor simti sa faca acest lucru si ca este o datorie morala fata de ei insisi si fata de societate.

Avand in vedere toate proiectele de CSR, in care compania dvs. este implicata, care sunt beneficiile de imagine pe care le aduce suplimentar sustinerea “N-avem SANGE”?

Avand in vedere toate actiunile de CSR, in care suntem implicati, in mod evident se observa si cateva beneficii legate de modul in care Certsign este perceputa in societate de catre clienti.

Aratam faptul ca suntem o companie care dincolo de valorile de business intelege sa trateze cu respect si sa ajute si partea de responsabilitate sociala. Principalul lucru pentru care facem asta nu are legatura cu beneficiile de imagine. Este evident ca asistam in jurul nostru la o explozie de companii care inteleg sa investeasca in domeniul CSR dar din punctul meu de vedere este un inceput si cred ca ar trebui sa ne concentram mult mai mult catre modul in care angajatii nostri percep acest lucru.

Eu voi fi mult mai fericit daca angajatii mei inteleg ca a noastra companie apara niste valori, crede niste valori si ca urmare a acestui lucru fac niste gesturi fata de societate, decat sa zicem “hai sa mergem si noi sa donam sange, pentru ca da bine la imaginea companiei!” Nu cred ca acesta este spiritul si asta incercam sa le insuflam si colegilor nostri.

Ce impact credeti ca va avea sustinerea “N-avem SANGE”, in interiorul companiei dumneavoastra?

In interiorul companiei, ne dorim foarte mult ca oamenii sa inteleaga mesajul nostru, si practic sa inceapa sa-si introduca in rutina lor lunara, anuala, mici gesturi care pot sa ajute comunitatea sau de multe ori chiar pe ei insisi.

Sper ca o mare parte din angajatii nostrii, macar de doua ori pe an sa mearga sa doneze sange. Sentimentul pe care noi dorim sa-l insuflam, este acela ca ei fac o fapta buna. Totusi, ei insisi vor trebui sa aiba revelatia ca au facut  o fapta buna. Cred ca asa se poate construi campania aceasta si cred ca asa vom avea mai multe rezultate. Din punctul meu de vedere, nu am decat un singur mesaj catre dumneavoastra, catre angajatii mei, si catre toata lumea: Donati Sange!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Zambetul personalului medical este esential

In prima parte a acestei luni, mai exact Miercuri 10 Iulie 2019, a fost demarata o campanie de stimulare a donarii de sange in Municipiul Constanta, in cadrul Programului National “N-avem SANGE?!”. Cu aceasta ocazie am stat de vorba cu mai multi donatori, ca de altfel si cu personalul Centrului de Transfuzie, precum si cu d-na Dr. Alina-Mirella Dobrota, Directorul Centrului, care ne-a acordat un amplu interviu.

Campania dureaza pana la finalul lunii August si este sustinuta local de CertSign. Parteneri locali sunt Seaview Media, Radio Constanta, precum si Primaria Municipiului Constanta.

un interviu de Marian Costache

De cata vreme lucrati in domeniul transfuziei sanguine si ce-ati invatat despre oameni in toata aceasta perioada?

Lucrez in domeniul transfuziei sanguine din 1991. In toata aceasta perioada a trebuit sa invat sa ma apropii de oameni, dintr-o noua perspectiva, aceea a medicului specialist in acest domeniu. Am invatat ca o parte dintre oameni ar fi dispusi sa doneze sange daca inteleg esenta acestui gest. Am invatat ca Centrul de Transfuzie trebuie sa ofere oamenilor un ambient placut, o atmosfera cu totul diferita decat cea dintr-o institutie medicala obisnuita, in special in zona de asteptare.

Am invatat de asemenea ca zambetul angajatilor este esential, si aici avem inca mult de lucrat, chiar daca avem o echipa foarte buna si dedicata. Zambetul lipseste de multe ori, fara a fi vorba de suparare.

Care sunt problemele cu care va confruntati in mod curent, in privinta transfuziei sanguine, in judetul Constanta?

Problemele cu care noi, ca institutie unica in judet, ne confruntam vizeaza mai multe aspecte ale activitatii noastre. Daca ne gandim in primul rand la capacitatea de a raspunde solicitarii spitalelor, in componente sanguine, numarul de donatori ar trebui sa fie mai mare. Nu vorbim despre o criza de sange. Ne luptam sa anticipam momentul in care se poate produce o criza de componente sanguine, la nivelul judetului, si facem asta de peste 20 de ani. Am avea, insa, nevoie de o crestere a numarului de persoane, care vin zilnic sa doneze, cu 20-30%.

Practic, problema care apare este variabilitatea, imposibil de prevazut, a numarului de persoane care vin in fiecare zi la donare. Aceasta variabilitate afecteaza posibilitatea de a asigura diversitatea de produse sanguine pe care noi o pregatim si pe care spitalele le solicita. Nu a fost afectata capacitatea de tratare a pacientilor, dar exista situatii in care unele interventii sunt amanate o zi sau doua. In repetate randuri, mesajul nostru catre populatie este acela de a-i ruga sa vina de Luni pana Vineri.

O a doua problema cu care ne confruntam este aceea a timpului de asteptare. Pentru a reduce acest timp avem nevoie de un numar mai mare de angajati si de un alt spatiu. Spatiul pe care-l avem la dispozitie, inca de la constructia cladirii in 1960, nu permite cresterea numarului de cabinete medicale, dublarea numarului de pozitii de fotolii de recoltare, si in aceste conditii inevitabil apar si nemultumiri.

Daca as continua la capitolul nevoi, de 20 de ani, de cand reprezint aceasta institutie, mi-am dorit foarte mult ca Centrul de Transfuzie sa fie cunoscut si recunoscut drept o institutie medicala performanta, la nivelul judetului si nu numai, si in acest context sa intre in atentia comunitatii dar si a autoritatilor locale. Oricat de bun specialist ar fi directorul Centrului, oricat de bun manager, de la un punct incolo institutia nu se mai poate dezvolta fara sprijinul autoritatilor locale. Aceasta este o activitate care depinde, dincolo de aspectele medicale, de sprijinul autoritatilor locale si al populatiei.

Trebuie sa spun ca in ultimii doi ani situatia, in ceea ce priveste relationarea cu autoritatile locale, s-a imbunatatit. Am primit deja sprijinul Consiliului Judetean si al Primariei Municipiului Constanta. Avem protocoale de colaborare cu diverse primarii din judet, deci lucrurile se misca. Mai incet decat ne-am dori, dar avem semnale pozitive. 

Observ cu mare bucurie, in ultimii ani, ca a crescut numarul tinerilor si a persoanelor de varsta medie, care vin sa doneze. A crescut numarul persoanelor cu studii superioare, care vin sa doneze, si bucuria mea sporeste atunci cand vad familii, cupluri, parinti cu copii care au implinit 18 ani, si care vin impreuna sa doneze. Vad si tineri care isi aniverseaza majoratul, in ziua in care au implinit 18 ani sau la scurt timp dupa aceea vin sa doneze, unii dintre ei marturisind “mama nu ma lasa dar totusi am venit”. Se intampla lucruri bune dar este nevoie de mai multa solidaritate.

Nu adresez aceasta chemare la solidaritate doar populatiei, ci intregului personal medical, din toate institutiile, in special din unitatile spitalicesti in care tratamentul transfuzional este folosit. Am dori sa vedem implicare macar de suflet si nu numai si din partea medicilor si a managerilor acestor institutii. Exista reprezentanti ai personalului medical, care doneaza in mod individual. La nivelul judetului, insa, au fost prea putine actiuni organizate in ultimii 20 de ani, de catre spitalele din judet, care sa arate ca recunosc contributia institutiei noastre, ca recunosc nevoia, si ca se implica direct in satisfacerea nevoii terapeutice, a pacientilor de care se-ngrijesc.  

Ce simtiti ca ati reusit in toti acesti ani, de cand lucrati in domeniul transfuziei sanguine?

In toti acesti ani, din 2001, de cand reprezint Centrul de Transfuzie Constanta, m-am straduit sa dezvolt institutia si sa formez o echipa. Cred ca am reusit cu aceasta echipa sa transformam Centrul de Transfuzie, asa cum era el pana in 2001, intr-o institutie reper pentru serviciile medicale din judetul Constanta. Tot ce-am facut in ultimii ani, toate sutele de ore suplimentare lucrate in weekend nu ar fi fost posibile fara acordul angajatilor. Avem numeroase actiuni derulate in weekend sau de sarbatori, pentru ca atunci doresc oamenii sa doneze.

Pentru urmatorii 10-15 ani mi-as dori, insa, un nou sediu, pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta. De aceea am spus mai devreme, ca de la un anumit moment, indiferent de cat de mult te-ai stradui si de cat de bine pregatit ai fi, singur nu poti trage institutia mai departe, n-o mai poti dezvolta.

Sper ca in cadrul reformei sistemului de transfuzie, pe care Ministerul Sanatatii o preconizeaza, in timp sa se realizeze si acest obiectiv, asa cum Dobrogea si zona Constantei o merita. Sa existe un nou centru, un spatiu care sa permita dezvoltarea multor altor activitati, precum cercetare in domeniu si implicare in transplantul de celule stem. Mi-as dori totodata, ceva ce ar fi realizarea mea de suflet, sa facem din aceasta institutie un centru de referinta in formarea profesionala, in domeniul medicinei tranfuzionale.

Ce credeti ca s-ar putea face mai bine in privinta comunicarii despre donarea de sange?

In ceea ce priveste informarea populatiei cu privire la donarea de sange si actiunile de recrutare de noi donatori si de fidelizare a donatorilor care au donat o data mai este mult de facut. Si aici spun in primul rand ca noi, personalul medical, mai avem inca multe de facut. Nu avem, in general, pregatire speciala pentru a comunica cu oamenii. De multe ori, chiar daca intentiile sunt bune, poate nu am identificat cuvintele potrivite.

Ce ne-a lipsit noua in Constanta, din experienta mea, a fost sprijinul unor voluntari. Poate ca eu sunt prea tehnica de multe ori, in mesajele mele. Personalul fiind in numar redus, chiar daca am implicat asistentele mai tinere in actiunile acestea de promovare, poate ca lucrurile nu s-au facut la nivelul la care oamenii asteptau. De aceea apreciez foarte mult aceasta campanie, deoarece campania “N-avem SANGE?!”, cu acel semn de intrebare esential, intentioneaza pana la urma sa arate populatiei faptul ca nici nu ar aparea sintagma “criza de sange”, utilizata uneori excesiv de mult in mass-media, daca oamenii ar intelege caracterul indispensabil al sangelui donat.

Cred eu ca doar cu sprijinul ambasadorilor donarii de sange (#bloodfluencerilor – n.r.), numai cu oameni din afara institutiilor noastre, dar care au inteles ei insisi acest lucru si au donat sange, putem convinge populatia, cel putin acea parte din populatie care este inca rezistenta.

Pot sa va dau un exemplu de astazi, relatat de echipa de la recoltare. Astazi a venit un tanar sa doneze, insotit de mama sa. Mama din anumite motive nu a putut dona dar in etapa premergatoare donarii efective si-a exprimat, in prezenta uneia dintre asistentele noastre, temerile numeroase fata de riscurile donarii de sange, de fapt fata de prezenta intr-o institutie medicala de stat. A dorit sa vada cum arata sala de recoltare, daca nu exista risc pentru fiul ei de a se infecta. I-a fost aratata sala de recoltare, fiul a donat.

Exista insa inca in randul populatiei, chiar printre cei mai tineri, aceasta teama de a nu lua vreo boala. Cum putem convinge mai usor aceasta categorie a populatiei, daca nu cu ajutorul celor care au donat, au trait o experienta, poate si neplacuta, dar dupa ce le-a trecut supararea au inteles ca nu se putea altfel.

Daca noi venim cu explicatii, cu justificari, se poate considera ca nu incercam decat sa ne scuzam. De aceea, fara nicio rezerva spun, ca orice initiativa, orice campanie organizata in parteneriat cu publicul, cu oameni care nu au alta implicare decat aceea de a fi donator de sange, este binevenita si poate conduce la rezultate foarte bune si sustenabile in timp.

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Back To Top