Se spune adesea ca printre noi exista „ingeri”. Cred asta si nu vad ca se exagereaza cu nimic, pentru ca ma gandesc la acele persoane care desi duc o viata normala, prin simpla lor prezenta, atitudine si fapte ii infuenteaza intr-un mod minunat pe cei din jur. Despre Gabriel Chivu, un inger de acest fel, va voi vorbi astazi.
Are 30 de ani, un zambet prietenos si o privire calda. Prin ochii de un albastru intens, Gabriel iti lasa inca de la prima impresie sentimentul ca stai in fata unui om deschis, sincer, pe care te poti baza. In prima tinerete a practicat rugby-ul, ca sport de performanta, in prezent lucreaza in domeniul securitatii aeronautice, la TAROM.
#bloodfluencer
Donator de sange regulat, avand o grupa de sange destul de rara (A2 RH negativ), Gabriel a ajutat sute de persoane, in special copii, care aveau nevoie urgenta de sange. Prin implicarea sa constanta si activa in donarea de sange, Garbiel a devenit #bloodfluencer. Recent a fost implicat in obtinerea de sange, cu RH negativ, pentru o colega de serviciu. In numai doua zile de la lansarea apelului, stocul de sange a fost pus la dispozitia colegei, care avea nevoie urgenta, pentru efectuarea unei operatii.
In spitalele din Romania este o nevoie acuta de sange, pentru grupele cu RH negativ, iar donatorii acestor grupe sunt foarte greu de gasit. Gestul de a dona sange salveaza vieti, iar o donare de sange, de la un donator recurent, poate ajuta pana la trei persoane. Indiferent de cat de multi donatori de sange exista la un moment dat, nevoia de sange din spitale este constanta.
#primadonare
Intreabat cum i-a venit ideea de a dona sange, Gabriel mi-a raspuns urmatoarele:
” Prima donare a fost prin anul 2011, in primul an de facultate. Recunosc ca atunci nu am dat foarte mare importanta, drept dovada am mai donat peste cativa ani, undeva prin 2014.
In 2017, un prieten foarte bun, trecand printr-o problema medicala foarte grava, anume leucemie, a avut nevoie de sange. Atunci a fost momentul in care am realizat cat de importanta este donarea, cat de mult conteaza si cat de mult putem ajuta”.
#ungestmic
Iata, asadar, cat de important este sa realizam ca un gest mic dar nobil poate salva o viata. Oricare dintre noi poate fi pus la un moment dat in situatia, in care viata sa depinde de stocul de sange, al unui spital. De aceea, a dona macar de doua ori pe an sange este un bine pe care ni-l daruim noua insine. Suntem parti ale aceluiasi intreg! Gandit-va, ce s-ar intampla daca oameni precum Gabriel, nu ar exista printre noi?!
Acum, la inceput de primavara, in aceste zile frumoase, prilej de noi sperante si de renastere a naturii, cand privim snurul rosu cu alb al Martisorului sa ne reamintim ca rosul simbolizeaza sangele, iar sangele inseamna VIATA!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
V-am ajutat pentru ca am putut. Asa a-nceput Elvira Munteanu, cofondatorul Universal Solution, explicatia sa, vis-à-vis de implicarea in Programul National “N-avem SANGE?!”.
Are vreo semnificatie treaba asta cu sangele, pentru tine?
Clar ca are! Povestea a inceput in 2019, atunci cand m-ai invitat la acea dezbatere, transmisa de altfel LIVE, cu tema “De ce nu doneaza romanii?”. Acela a fost declick-ul. Stii ca pana atunci mai facusem ceva campanii pentru voi, dar atunci cand am vazut atatia oameni, medici, donatori, reprezentanti de asociatii, sefi de centre de transfuzie, oameni care, umar langa umar, au facut ditamai campania, m-am gandit ca si eu pot sa ajut mai mult, decat sa va dau niste panouri gratis.
Pe asta s-a bazat si demersul meu, atunci cand am donat impreuna cu colegii mei, de ziua mea. I-am invitat pe toti cei care vor sa-mi faca un cadou sa vina sa doneze.
Nu au fost doar colegi de-ai tai, au fost si clienti…
Da, au fost si clienti. Dupa aceea lucrurile astea s-au rostogolit. Am vazut cu ochii mei ca exista o lipsa acuta de sange, ca foarte multi oameni, din sistemul de transfuzie, facandu-si jobul, se confrunta zi de zi cu aceasta realitate. Am inteles cat de important este ca sangele, pe care esti dispus sa-l oferi, sa mearga catre alti oameni si sa-i tina in viata. Cu o singura donare poti trimite viata catre alti trei oameni! Ce poate fi mai frumos de-atat?
Asta, daca esti donator recurent.
Cumva asta e sanatos si pentru trupul tau dar si pentru suflet, cand intelegi ca in goana asta nebuna, numita viata cotidiana, ai mai avut totusi timp si pentru un astfel de gest.
E o situatie absolut paradoxala. Donarea recurenta de sange este una dintre cele mai sanatoase deprinderi, chiar si pentru cei care au un statut si o situatie deosebita. Chiar si pentru oamenii de succes, a avea zile in plus de la Dumnezeu, a trai mai sanatos, mai mult si mai bine, toate astea nu sunt la indemana. Chiar si asa, mai putini de 2% dintre romani doneaza sange.
Asta in mod clar vine si din lipsa de educatie. M-au impresionat tinerii, la acea dezbatere, transmisa LIVE. Unul dintre ei, Benyamin Saeednia, spunea acolo ca ar conta mult daca ar fi campanii in scoli, in care sa li se explice copiilor care sunt beneficiile, deoarece tinerii sunt mult mai deschisi la a schimba lumea. Eu sunt convinsa ca ar fi o dinamica mult mai buna, in a atrage tinerii spre donare.
Atat cat am inteles eu, din ce statistici am vazut, exista acest grup al donatorilor recurenti si altii relativ putini, care vin sa doneze din cand in cand, majoritatea pentru cineva apropiat, aflat in nevoie.
Mi-e clar ca una din mize ar putea fi sa-i determini, pe cei care vin o singura data, sa devina recurenti. O alta ar putea fi sa ai si mai multi donatori noi.
Merita sa atragi oameni care sa inteleaga, cu toata teama care exista vis-à-vis de sistemul romanesc de sanatate, ca a dona sange nu le pune sanatatea in pericol
Tu ai simtit ca a fost riscant pentru tine, sa donezi sange?
Nu! Absolut deloc! Mie nici nu mi-e frica absolut deloc de ace, insa am un coleg care a renuntat in ultima clipa sa vina cu noi la donare, deoarece nu a putut sa-si invinga frica de ace. A zis ca lesina, pur si simplu, si nu a vrut sa se faca de ras, in cadrul companiei. Pot fi si chestii din astea, pot fi situatii in care apare o frica organica.
Care tine de copilaria mica
In alta ordine de idei, mi-a placut mult ca majoritatea donatorilor, intalniti de mine, practica sportul de placere si au un stil de viata sanatos. Cred, prin urmare, ca ar trebui atrase cat mai multe asociatii sportive, in sustinerea demersului vostru.
Apoi, am vazut cumva ca si politistii si jandarmii, desigur si pompierii, vin adesea sa doneze in grupuri mari. Asta e un lucru extraordinar.
Intr-adevar, dar vin din alte considerente, nu ca au ei o viata sportiva, in mod special. Acestea sunt categorii profesionale suspuse riscului. Orice politist, pompier, jandarm, stie ca pleaca la munca. Nu stie daca se-ntoarce zdravan acasa, nu stie daca o sa iasa sanatos la pensie. Acesti oameni asa traiesc si implicit au un nivel de solidaritate mult mai mare.
Imi inchipui ca la anunturi umanitare, pentru astfel de oameni, ca ecourile sunt fantastice. Intotdeuna poti face lucruri bune de unul singur, insa in clipa in care te aliezi cu o comunitate, cu o organizatie care lupta pentru o anumita cauza, poti sa ai un succes mult mai mare, decat ai avea de unul singur.
Faptul ca pot sa ajut, atat cu campanii, cat si cu sangele meu, ba chiar si al apropiatilor si prietenilor mei, este extrem de motivant pentru mine. Stiu ca undeva se tine socoteala pentru astfel de lucruri!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Uneori credem că oamenii buni și cu suflet mare au dispărut din jurul nostru. Si se-ntamplă ca exact atunci cand credem mai tare asa ceva să avem parte de o surpriză placută, care să ne probeze exact contrariul. Intr-un astfel de moment am ajuns să stau de vorbă cu Mădălina Dicu-Sava.
Mădălina are 38 de ani și este pasionată de proiecte de DIY și motociclete. Are doi copii fabuloși și energici și lucreaza în domeniul resurselor umane, “cu oameni și pentru oameni”, cum îi place ei să spună.
Am început sa donez sânge la începutul lui 2019. Cineva din cercul de prieteni avea nevoie sânge pentru o interventie chirurgicală. Îmi aduc aminte că am avut emoții, pentru ca nu știam cum mă voi simți după, dar totul a decurs foarte bine. Am fost plăcut impresionată de atenția și grija acordată de catre personalul medical de la Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului București, atitudine pe care o au fața de toti cei care trec pragul CTSMB.
În timpul primei proceduri, am realizat că doar o oră din timpul meu poate ajuta enorm de mult pentru că sângele donat înseamnă sanșa la VIAȚĂ.
Cum ai aflat ca ai vene bune, pentru afereză?
În mai 2020, în timpul evaluării medicale, care se face de fiecare data înainte de donare, doctorul a constatat că am “vene bune” și m-a întrebat dacă cunosc mai multe informații despre afereză. Recunosc că la momentul respectiv nu știam mai nimic. Așa am cunoscut-o pe doamna doctor Negoiță. Aceasta mi-a explicat în detaliu în ce constă procedura, către cine merge plasma și faptul ca organismul meu se reface mai repede, decât la o donare obișnuită.
A fost momentul în care am ales să devin donator de afereză pentru că pot dona mai des, chiar și la un interval de 4 săptămâni. Asta înseamnă ca pot ajuta mai mult. Anul trecut am reușit sa donez plasma de 7 ori.
Ce-ai invătat pana acum despre donarea prin afereză?
Donarea de sânge prin afereză (citafereză) se realizează cu ajutorul unui separator celular, care selectează elementele necesare (trombocite) și restituie donatorului celelalte elemente sanguine sau altfel spus sângele este centrifugat, separându-se astfel elementele, iar concentratul unitar trombocitar este colectat în punguță. Celelalte elemente care nu sunt folosite se reîntorc în organism. Procedura în sine are mai multe secvențe de recoltare, separare și apoi retur, de aceea durează între 40-50 de minute.
În momentul de fața, la CSTB majoritatea celor care aleg să ajute prin afereză sunt bărbați. Sunt dovada vie, și nu singura 😊, că și femeile pot face afereză. Este important ca, pe lângă starea de sănătate bună, donatorul să mai fi donat înainte, să aibă o stare post donare bună și musai “vene”.
De ce iti place mai mult afereza?
De multe ori am fost întrebată unde ajunge “plasma” aceasta și de ce prefer să fac aceasta procedură și nu o donare obișnuită. Acest concentrat unitar trombocitar ajunge la bolnavii din secțiile de oncologie, cei care au nevoie de transplanturi, la secțiile de hematologie sau la cei care au nivel scăzut de trombocite, din cauza unor boli, precum cele autoimune. Mai sunt și alte categorii de bolnavi, care pot beneficia, dar aceștia au nevoia cea mai mare.
La ce te gandești, in timpul unei donări?
Timpul acesta trece extrem de repede! Cred că este momentul cel mai puternic, în care conștientizez că undeva într-un spital, viața cuiva depinde de punguțele acelea, în care se colectează concentratul unitar trombocitar.
Îți aduci aminte de un caz, care te-a impresionat?
E tare greu sa spun ca o situație sau un caz m-a impresionat mai mult sau mai puțin. Toate solicitările acestea au o poveste în spate, care sensibilizează.
La finele anului trecut mi-am dorit să ajut o colega tare dragă mie. Din păcate, nu am reușit, fiind între intervalele de donare, iar când am devenit eligibilă a fost prea târziu pentru ea. De aceea, m-aș bucura tare mult ca aceia care ajung să doneze pentru prima data, pentru că cineva drag lor are nevoie, sa revina la CTS și să doneze, către acele nenumărate cazuri de care nu au auzit.
Mereu este nevoie de sânge. Chiar n-avem sânge! Donatorilor regulați le recomand ca la următoarea donare să viziteze și cabinetul de AFEREZĂ și să solicite mai multe informații.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Andreea este un om bun, este dintre acei oameni buni care nu se lasa. Si-a dorit foarte mult sa doneze si pana la urma a reusit. As putea spune ca informatia de care avea nevoie a gasit-o cumva. Gandindu-ma doar la povesti similare cu a Andreei, stau si ma-ntreb cati oameni cu Hepatita A isi doresc sa doneze, in tara asta, si nu reusesc sa o faca, datorita unei proaste si sau incomplete informari.
Sunt Andreea și lucrez de 12 ani în cercetare clinică – acel domeniu de la care lumea întreagă a așteptat, până de curând, soluția pentru ieșirea din pandemie, adică vaccin și tratament pentru Sars-cov2.
Fac voluntariat de peste 15 ani, în mai multe domenii – educație, sănătate, civic, social. Cineva m-a întrebat odată de ce fac asta, ce-i așa de extraordinar să lucrezi pro bono pentru copii defavorizați, sau pentru bolnavi de cancer. Nu mă gândisem la asta până atunci, și i-am răspuns, râzând, că așa îmi cere metabolismul.
Dorința de a ajuta și de a te implica apare pe un fond de nemulțumire. Vezi oameni afectați de boală, de nedreptate, de sărăcie, de excluziune socială, și nu te poți preface că ei nu există. Sigur că un gest mărunt n-o să rezolve niște probleme structurale ale societății. Dar el poate face diferența pentru un om aflat într-o situație de vulnerabilitate. Îi poate aduce o speranță, îi poate oferi o șansă, sau îi poate salva viața. Și atunci, acel gest contează și nu mai este unul mărunt.
Care este legatura ta cu donarea de sange?
Donarea de sânge mi se pare cel mai ușor și mai rapid mod de a salva viața cuiva. Mai ușor decât o vizită într-un salon de oncologie pediatrică sau într-un ghetou bucureștean. Și mi-am dorit enorm să pot dona sânge, încă de prin 2009. Doar că, în cazul meu…: “Ne pare rău. Ați avut hepatită A la vârsta de 17 ani, de aceea nu puteți dona sânge.” Am auzit asta de nenumărate ori, inclusiv din surse oficiale.
Ce ai simtit cand ai realizat ca de fapt esti eligibila pentru donare?
Frustrările mele au început când am început să compar sistemul de la noi cu sistemele din alte țări, realizând că, de fapt, sunt eligibilă pentru donare. Mi-am dat seama că, la noi, criteriile de eligiblitate pentru donatorii de sânge sunt neclare, expeditive și nerevizuite de nu știu câți ani. Că nu există o abordare unitară în centrele de transfuzii din țară. De pildă, greutatea minimă admisă pentru un donator oscilează între 50, 55 și 58 kg, în funcție de centru.
”Hepatita de orice tip” (deci și de tip A) e criteriu excluzionar permanent în unele locuri (inclusiv în București, pe site-ul CTSB), iar în altele se specifică „hepatită B și C”. Asta scrie pe site-urile centrelor de transfuzii. Cam câți potențiali donatori au fost pierduți, de-a lungul anilor, din cauza câtorva kilograme, sau din cauza afurisitei de hepatite A (care se vindecă fără sechele după 6 luni)? Sau câți potențiali donatori au renunțat, fiindcă ghidul donatorului e de fapt o scurtă listă cu criterii foarte generale, iar dacă ai întrebări ești trimis să consulți „legislația în vigoare”? Credeți că oamenii stau să citească texte de legi?
Cum ai reusit totusi sa donezi?
Eu am donat sânge, pentru prima oară, în luna mai a anului trecut, printr-o întâmplare. Am doi oameni mișto în lista de facebook – Delia Modrea și Andi Cârlan – care distribuiseră un apel la donare de sânge. Eram într-o pasă proastă în ziua aia, și mi-am vărsat tot oful pe ei, că uite, vreau să donez și nu pot. Mi-au cerut detalii, au promis că se interesează și revin. Spre mirarea mea, chiar au revenit, în aceeași zi, să-mi spună că ba da, poți dona sînge chiar dacă ai avut hepatită A. După ce mi-am instalat aplicația Donorium – de care am aflat tot atunci – m-am programat la prima donare pentru luni dimineață (eram într-o sâmbătă).
Unde crezi ca e problema cu lipsa donatorilor?
Cunoscând bine neajunsurile sistemului, eram (și sunt) exasperată de campaniile de „conștientizare”. Mi se par, mai degrabă, campanii de culpabilizare. „Românii nu vor să doneze sânge, din cauza asta mor oameni în spitale, n-avem sânge…” Știm!! Știm că n-aveți sânge! Și da, sunt mulți care ajung să doneze sânge doar când cineva drag are nevoie. Sau într-un moment de tragedie națională, cum a fost la Colectiv.
Dar problema cu rata mică a donatorilor nu ține doar de donatori, după cum am explicat mai sus. Comparativ cu majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, recompensăm cel mai bine donatorii, și îi primim într-o rată deprimant de mică.
#recompense
(Paranteză. Am mai auzit voci care cereau ca donatorii să fie recompensați mai mult. Mie, sincer, beneficiile actuale mi se par suficiente. Dacă decidenții ajung la concluzia că ar fi utile mai multe beneficii pentru donatori, am un singur amendament – fără bani cash. Mai multe tichete de masă, bilete la evenimente, vouchere, reduceri de transport, zile libere, poate chiar scutire de plata CAS pe luna respectivă – orice, dar nu bani. Nu suntem vânzători de sânge.)
Până la beneficii, însă, ar trebui atrași și încurajați donatorii, printr-un sistem mai prietenos (un ghid detaliat, de pildă, cum e cel din UK) și printr-o abordare mai coerentă, la nivelul țării. Există progrese – față de acum 10 ani, să zicem – dar mai e mult de îmbunătățit. Donatorii trebuie să găsească sprijin și răspunsuri la întrebări rapid, direct la sursă, și nu pe facebook, întâmplător, prin intermediari și după nu știu câți ani. Am putea învăța asta de la țări care au mai puține restricții și mai multe explicații. Și care au, desigur, și mai mulți donatori.
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
2020 a fost anul in care ne-am speriat cel mai tare, ca toate eforturile noastre de a convinge oamenii sanatosi sa doneze – pentru ca este benefic pentru trupul dar mai ales pentru sufletul lor – nu vor avea ecou. Cu toate acestea a fost anul in care colecta, la nivel national, a scazut cu mai putin de 20% fata de 2019 – nu stim inca cifrele oficiale – in conditiile in care nu s-au mai putut desfasura campanii de colecta mobila.
Nu in ultimul rand, 2020 a fost anul in care Programul National “N-avem SANGE?!” s-a bucurat de cea mai larga sustinere media (TV, OOH, Radio, Digital), beneficiind de o campanie continua, in valoare de aproximativ 255.000EUR (fara TVA), oferita aproape in totalitate in mod gratuit, de catre partenerii programului.
Cum a fost posibil asa ceva, cand la un moment dat totul parea fara speranta?!
Nu stim sa va spunem exact. Oameni empatici si buni au venit sa ne ajute, unul dupa altul, si credem ca merita sa va lasati inspirati de gandurile de final de an, ale catorva dintre colegii si partenerii nostri, daca vreti sa va implicati si voi. Noi, Asociatia HEM, vom avea o tot mai mare nevoie de sustinere finaciara, de suport media si nu in ultimul rand de #bloodfluenceri inimosi.
Ne dorim ca in 2021 sa lansam un eveniment sportiv propriu, ca de altfel si o aplicatie, care sa adreseze segmentat donatorii, in functie de grupa de sange, frecventa donarii si nu in ultimul rand in functie de nevoia care exista pe aceste caracteristici, intr-o anumita zona din tara. Apropiati-va, intrebati-ne si veti intelege si mai bine cum am ajuns sa asociem in mod natural curajul cu donarea de sange.
Andreea Timofte, #bloodfluencer co-fondator @ Programul National “N-avem SANGE?!”:
“Pe langa nesiguranta, temeri diverse si tot pachetul de emotii aduse de pandemia pe care o traversam, ni s-a oferit ocazia unei evaluari proprii, pentru care altfel, probabil, nu ne-am fi oferit timp sa o facem. Pentru Programul „N-avem SANGE?!” introspectia e de fapt ocazia re-evaluarii relevantei demersului, astfel ca ne-am raspuns inca o data la intrebarea legata de utilitatea lui. Nevoia de sange si a compusilor derivati din sange a ramas cel putin la fel de stringenta si mai mult de-atat, tot sangele (prin plasma colectata de la cei trecuti deja prin boala), e un element de sprijin suplimentar si-n aceasta pandemie.
Dar fara demonstratia de empatie a celor care in ciuda contextului si-au invins frica si au donat sange – dintre care unii chiar pentru prima data, altii de la zeci de km distanta de cel mai apropiat centru de transfuzie, iar altii convingand si organizand in comunitatile lor actiuni de stimulare a donarii de sange – concluzia utilitatii demersului ar fi strans doar durerea si tristetea adusa de numeroasele apeluri privind nevoia de sange. In schimb, empatia demonstrata de atatia oameni minunati, ne-a oferit bucurie si speranta. Si sigur, sansa la viata pentru cei aflati in suferinta.
Toate acestea au fost incununate de sprijinul nesperat, cu care oameni si companii au ales sa ni se alature in promovarea si incurajarea donarii de sange. Iar contextele delicate sunt cele care scot la suprafata valorile de baza, care cimenteaza oamenii si companiile, astfel ca valorile pe care le-am vazut noi in 2020 sunt cele pe care le cautam atunci cand vrem sa ne raspundem la intrebarea: chiar N-avem SANGE?!.
Asadar, anul 2020 e anul care ne-a demonstrat ca indiferent cat ne-ar fi de greu, e important sa continuam ceea ce am inceput, sa credem si sa ne sprijinim unii pe altii.”
Elena Hogaş, #bloodfluencer, Manager de Proiecte si Programe Asociatia HEM:
“Ar trebui să trag linie şi să extrag o concluzie după un 2020 pentru care nu pot găsi încă cuvintele potrivite pentru a descrie tot ce am simţit. “Linia” pe care o pot trage uneşte, de fapt, donatorii de sânge cu persoanele care s-au aflat la capătul celălalt. Iar sub această linie pentru mine nu se află nici cifre, nici statistici (extrem de importante, totuşi). Ci un mesaj extrem de simplu adresat direct fiecărui (viitor) donator de sânge în parte – atât de final, cât şi de început:
Nu știu ce îți place să faci în timpul liber. Nu știu care sunt temerile tale. Nu știu de cine îți pasă. Nu știu cât de sigur(ă) ești pe tine. Nu știu dacă îți place să te repeți. Nu știu dacă îți place să aștepți. Nu știu ce cadou ți-ai dori.
DAR îți mulțumesc că
Ți-ai făcut timp. Nu ți-a fost teamă. Ți-a păsat. Ai înțeles că este sigur. Ai fost din nou. Nu ai așteptat „altă zi”. Ai dăruit viață mergând să donezi sânge! Şi îţi mulţumesc că vei face toate aceste lucruri şi în 2021.”
Paul Varga, #bloodfluencer, Director Executiv Asociatia HEM:
„2020 a fost un an diferit, din toate punctele de vedere, a fost anul in care am invatat sa nu ne mai facem planuri, anul in care am invatat sa ne adaptam din mers, la orice situatie, si m-am bucurat ca majoritatea celor din jurul meu au inteles asta.
In 2020 am donat de 6 ori, de 3 ori trombocite, prin Citafereza, iar de 3 ori sange total. De fiecare data am reusit sa conving si alte persoane, ca se poate dona in siguranta si in Pandemie. Chiar daca “N-avem SANGE?!” este un program amplu, conteaza pentru fiecare dintre noi ce exemplu personal oferim, in cadrul micro comunitatii din care facem parte. Din mai multe astfel de gesturi mici se aduna astfel, in cascada, un efect de mare importanta.
Cea mai mare provocare a anului trecut a fost mentinerea activa a comunitatii de #bloodfluenceri, in lipsa interactiunii directe, pe care o realizam in multiple feluri. Ne-au lipsit evenimentele sportive, ne-au lipsit activarile si intalnirile cu donatorii, de la Centrele de Transfuzie. Chiar si evenimentul anului, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului de Sange, l-am facut cu masca pe figura, si in conditii de restrictie maxima, avand in vedere Pandemia.
Poate ca in 2021 vom reusi sa recuperam din interactiuni, deoarece avem in plan sa organizam #bloodfluencer Marathon, in jurul datei de 14 Iunie 2021, un eveniment sportiv dedicat in exclusivitate donatorilor de sange.
Multumesc celor cu care interactionez in mod curent, si care ma suporta cand vorbesc atat de des, despre donarea de sange! Suntem, insa, in fata acestui continuu paradox, deoarece donarea de sange este o deprindere deosebit de sanatoasa si un gest de inalta umanitate, cu toate acestea este inca foarte putin practicata de noi, romanii.”
Delia Modrea, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:
“Ma motiveaza sa sustin Programul “N-avem SANGE?!” faptul ca am vazut cat este de important orice ajutor, atunci cand esti la o rascruce in viata. Am vazut cat de neputinciosi suntem noi sau sistemul, cand nu este ACEA picatura salvatoare. Sangele nu se poate cumpara si trebuie sa intelegem ca a darui “o parte” din noi este cel mai inaltator gest.
In Aprilie 2019 am participat la Family Run, cu Tudor, fiul meu, si fiind donator de ceva timp, am selectat cauza ”N-avem SANGE?!”. Cand am mers sa ridic kit-ul, am intalnit-o pe Andreea Timofte, un om extraordinar, care mi-a vorbit cu atat de multa daruire despre program incat mi-am zis ca trebuie sa fac si eu asta!
In 2020, anul izolarii, anul suferintei, nevoia de sange si apoi nevoia de plasma covalescenta era acerba… Teama si izolarea, colectele mobile anulate, evenimentele sportive, unde ne faceam auziti, anulate. Toate acestea m-au facut sa prind curaj si sa cer ajutorul firmei, unde lucrez de 9 ani de zile. Am trimis un e-mail cerand o mica sponsorizare, pentru a sustine centrele cu de transfuzii, cu consumabile. Asa s-a nascut ideea unei colaborari mai ample, care s-a concretizat intr-o campanie minunata!”
Florentina Crușitu, #bloodfluencer, Media Relations & CSR Coordinator Digi Romania:
“În anul 2020, lipsa de sânge s-a acutizat și, în contextul sanitar dificil, am decis să ducem mai departe misiunea de sensibilizare a propriilor angajați, începută în 2019, odată cu „Digi donează viață”.
După starea de urgență, alături de Asociația HEM, ne-am implicat în campania „N-avem SANGE?!”, vrând să facem auzită nevoia de sânge din spitale. Colegii noștri au fost receptivi, au transmis mesaje de încurajare pentru cei care încă nu ajunseseră la centrele de transfuzie. Strădaniile colegilor noștri au fost recunoscute și apreciate, astfel că, la finalul anului 2020, printr-un studiu online despre responsabilitatea socială corporativă am aflat că 78% dintre respondenți au considerat Digi o companie implicată în lupta anti-COVID, iar 81% au evaluat Digi drept o companie „categoric responsabilă” și „mai degrabă responsabilă”, campaniile de donare de sânge fiind a treia cea mai cunoscută inițiativă a companiei.”
Diana Petrescu, #bloodfluencer, Membru Asociatia HEM:
”Desi anul 2020 a fost provocator, pentru mine a fost momentul in care am avut mai mult timp sa ma implic in Programul “N-avem SANGE?!”, si mi-a placut acest lucru. Am avut ocazia sa fac lucruri diferite si sa invat foarte multe, de la scriere de proiecte la promovarea programului si pana la un maraton international virtual. Am reusit sa conving actuali donatori de sange, dar si persoane care nu donasera sange pana atunci, dar care au rezonat cu cauza noastra si au vrut sa se implice. Chiar daca a fost un an greu, am reusit sa ne adaptam, sa gasim solutii si sa ne pastram motivatia.”
Dr. Doina Gosa Director @ Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti:
“Anul 2020 a fost pentru noi un an neobișnuit, cu care nu ne-am mai confruntat pana acum, iar provocarea cea mai mare, pe lângă efortul de a ne menține sănătoși la nivelul întregii echipe, a fost cea de a asigura spitalele cu sânge și componente sanguine. Aceasta în condiții de stare de urgenta sau alerta, fără colecta mobila și fără sprijinul punctelor de recoltare din spitale!
Am avut, însă, alaturi comunitatea “N-avem SANGE?!” și pe # bloodfluencerii din aceasta comunitate, care ne-au ajutat cu diverse campanii de promovare, au donat sange și prin puterea exemplului lor au adus mai mulți donatori la centru!
Astfel, am reușit in 2020 sa adunam peste 45.500 de pungi de sânge, la nivelul Bucureștiului, din care am preparat peste 100 000 de componente sanguine și în jur 1400 de unități de plasma convalescenta, pentru pacienții din spitale. Le mulțumim și speram ca, împreună să avem un an mai bun, fără virus și restricții, pentru a duce la bun sfârșit proiectele frumoase!”
#unmilion
Un pacient poate sa primească doua componente sau mai multe. Este deci foarte posibil ca in acest an sa fi salvat in jur de 45.000 de pacienți, din Bucuresti. Statisticile din tara le vom avea abia peste vreo 10 zile, dar merita reamintit ca in Romania sunt peste 40 de Centre de transfuzie. Sigur ca nu sunt la fel de mari precum cel din Bucuresti, insa va lasam pe voi sa faceti socoteala. Oare vom fi reusit ca in 2020 sa contam pentru vietile a 1.000.000 de romani?!
E foarte posibil si ar fi de-a dreptul minunat, pentru ca noi stim ca avem curaj, avem SANGE!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
„Am 44 de ani și sunt mamă a doi băieți, aproape adolescenți. De-a lungul celor 22 de ani de când sunt profesor, am învățat de la elevii mei să mă implic și să îi implic în diferite acțiuni, să fac voluntariat, să fiu creativă, să rămân deschisă la noi posibilități, să zâmbesc, să râd cu poftă, să mă bucur de experiențele prin care trec. Cred că în timp ce ajutam la modelarea elevilor mei, ei mă formau pe mine, ca într-o simbioză.”
Așa și-a început d-na Gina Petreuș, Profesoară la Colegiul National Vasile Lucaciu, din Baia Mare, dialogul cu noi. Am rugat-o pe d-na Petreuș să ne spună care este povestea sa, legată de donarea de sânge, și cum a ajuns să reprezinte un exemplu atât de frumos, pentru elevii săi, iar astăzi chiar pentru întreaga comunitate de donatori. Printre aceștia din urmă știm sigur că sunt și profesori, despre care speram să considere povestea de mai jos inspiratională și să urmeze exemplul.
„Poveștile copilăriei încep cu ”a fost odată ca niciodată”, dar povestea mea începe cu 30 octombrie 2015, o noapte fatidică, dureroasă, noaptea tragediei de la Clubul Colectiv, care m-a marcat pentru totdeauna.
Eram diriginta unei clase de-a unsprezecea, care luni la prima oră m-a așteptat cu lacrimi în ochi. Gândindu-ne și discutând cum și cu ce am putea noi ajuta, am decis să donăm sânge. A fost pentru prima dată, atât pentru mine cât și pentru elevii mei, însă, începând cu finalul anului 2015, de 4-5 ori pe an facem campanii de donare de sânge.
Elevii colegiului nostru află de importanța acestui act din clasa a cincea, respectiv a noua. De-a lungul timpului am realizat că trebuie să construim o cultură a donării voluntare de sânge, prin cultivarea spiritului lor civic. Trebuie să creștem gradul de conștientizare a faptului că donarea de sânge, de plasmă, de celule stem sunt acțiuni altruiste, care aduc beneficii întregii societăți.
Avantajele donării de sânge includ stimularea organismului pentru a produce mai mult sânge, posibilitatea de a salva viețile oamenilor și beneficiile pentru sănătatea donatorului. Deasemenea, donarea de sânge are beneficii emoționale, deoarece oferă donatorilor un sentiment de responsabilitate, știind că sângele lor este folosit pentru a salva vieți.
Tinerii trebuie îndreptați spre donarea voluntară, anonimă și neremunerată.
Voluntariatul este unul dintre minipașii care ajută la formarea adolescenților ca adulți responsabili. Prin ei viitorul are o șansă. Donarea de sânge pornește din suflet și se răsfiră asupra beneficiarilor.
Odată cu îmbătrânirea populației, cu descoperirea de proceduri medicale mai avansate, din cauza unor accidente, pentru tratarea unor boli grave, este nevoie de tot mai mult sânge în fiecare an. Sunt în jurul nostru persoane aflate în nevoi, care necesită o mână de ajutor și pentru care acest gest poate fi esențial, poate face diferența dintre viață și moarte, dintre a fi și a nu mai fi. Donarea de sânge creează legături invizibile între persoanele care au nevoie și oamenii cărora le place să ofere.
In fața destinului suntem cu toții egali. O secundă poate să ne schimbe cursul vieții. O decizie luată într-un minut oarecare poate să ne schimbe cursul vieții. Nu vă irosiți timpul și sănătatea cu lucruri efemere!
P.S.:
Intr-o luni dimineața, într-un an oarecare, mă întâmpină un elev de-al meu.
– Bună dimineața, doamna profesoară!
– Bună dimineața, (să-i spunem) Alex!
– Sâmbătă am făcut 18 ani!
– Felicitări, Alex! La mulți ani cu sănătate și împlinirea tuturor dorințelor!
– Când veniți cu mine?
– Unde?
– Să donez sânge! Abia am așteptat să devin major ca să donez sânge!
Mi-au dat lacrimile când am văzut cât de mult își dorea acest copil să-și facă datoria civică.” – Gina Petreuș, Profesoară la Colegiul National Vasile Lucaciu, din Baia Mare
Este absolut minunat cand vin catre noi asemenea povesti. Vlad Roșca a avut in copilarie Hepatita A si credea ca nu va putea dona niciodata. Din fericire, si-a dorit foarte mult sa faca asta, a dat de noi, i-am explicat ce e de facut si a donat fara probleme.
Acum, pe final de 2020, un an plin de suferinte si constrangeri, Vlad poate face bilantul mai multor vieti salvate, printr-un gest profund uman, acela al donarii de sange. Aveti mai jos povestea lui Vlad, cu siguranta inspirationala, pentru foarte multi dintre voi, care nu ati donat pana acum, desi sunteti perfect sanatosi. Un mare multumesc si pentru Alexei Rus, a carui poveste a dus la intalnirea noastra cu Vlad!
“La începutul lunii noiembrie am fost diagnosticat pozitiv cu „noul coronavirus” SARS-COV-2. După ce am trecut prin boală cu simptome ușoare, știind faptul că alte persoane bolnave nu au avut norocul meu și se află în spital, în stare gravă, precum și că, din studiile efectuate până în prezent, plasma convalescentă ar fi o ultimă speranță pentru aceste persoane, m-am gândit că aș putea ajuta donând sânge.
Problema era că nu donasem niciodată, pentru că în copilărie, acum 15 ani, am avut hepatita A și știam că din acest motiv nu voi mai putea dona vreodată sânge. Totuși, având la dispoziție internetul, am căutat informații în acest sens și înafara unui articol de pe n-avemsange.ro, în care era prezentată experiența unei persoane asemeni mie, peste tot se preciza că hepatita, de orice tip, este criteriu de excludere.
Atunci, i-am căutat pe Facebook pe cei de la n-avemsange.ro, le-am trimis un mesaj în care ceream lămuriri cu privire la situația mea și în scurt timp am aflat că pot dona sânge!
Polițist fiind, am vrut să știu „unde scrie” asta, pentru a fi pregătit pentru orice situație. Astfel, am aflat că în OMS 1193/2007 sunt prevăzute criteriile de excludere – iar hepatita A reprezintă criteriu de excludere TEMPORARĂ, doar pentru 3 luni de la vindecare.
Așadar, bucuros că pot face acest lucru, m-am prezentat înainte de Crăciun la Centrul de transfuzii Botoșani pentru a dona, pentru prima oară, sânge. Și nu m-am dus singur, ci am mai invitat cu mine câțiva colegi care trecuseră, de asemenea, prin boală. Am putut dona fără probleme, angajații centrului de transfuzii au fost foarte atenți și au făcut ca experiența să nu fie deloc neplăcută, dimpotrivă. Voi reveni, cu siguranță!
Dar toată această poveste nu ar fi avut loc fără un articol răzleț de pe internet, singura sursă din care m-am putut informa corect, articol pentru care vă mulțumesc!” – Vlad Roșca
PS – Poate că nu ar strica o campanie de informare a Ministerului Sănătății în acest sens, pentru ca și alte persoane aflate în situația mea să afle că… Există donare și după hepatită!
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Marian Raduna, Alina Predescu, Carmen Palade si Diana Maria Voicu sunt cativa dintre romanii de isprava, care au mereu curajul de a face bine.
In primavara, atunci cand pandemia ne-a speriat si ne-a bagat pe toti in casa, ei sunt dintre cei care au realizat ca sunt foarte multe persoane in varsta sau cu dizabilitati, care locuiesc singure. Asa ca au pus pe roate programul #CumparaturiLaUsaTa. Este usor de imaginat ce val de imensa recunostinta a generat acesta, accesand de fapt niste registre interioare de profunda omenie, atat in voluntari, cat si in destinatarii cumparaturilor. Acestia din urma s-au simtit astfel un pic mai bine integrati, intr-o societate care pare adesea ca uita de ei.
#implicare
In toamna, aceiasi oameni, parte din grupul Geeks For Democracy, au realizat ca odata cu valul doi al pandemiei DSP-urile vor fi inundate de apeluri telefonice de la oameni ingrijorati. Au inteles ca asta nu va trece, fara implicarea voluntarilor, asa ca au pus in functiune un call center, sub indrumarea directa a celor de la DSP.
Alte misiuni complicate asumate cu curaj, multi alti oameni ajutati!
Pentru ca astfel de activisti sunt obisnuiti sa daruiasca totul, pana la capat, era de asteptat sa-i gasiti si ca #bloodfluenceri vizibili, ai comunitatii noastre. Prin urmare, nu este deloc intamplator ca i-am regasit donand sange, acum pe final de an, cand colecta e slaba in mod traditional, datorita zilelor libere si a reorientarii atentiei oamenilor catre teme mai festive.
#bucurie
“A fost mai simplu sa donez de aceasta data. Data trecuta m-a ajutat Marian (Raduna cel mic) din copilarie, vorba lui Marian Costache. Am vazut coada (la Centrul de Transfuzie) si mi se pare fantastic, ca la doua zile inainte de Craciun oamenii stau la coada, pentru a ajuta alti oameni. Am simtit pur si simplu bucurie!
Astazi nu am dat numele cuiva, pentru care donez, pentru ca sunt foarte multi oameni care au nevoie. Fiecare caz este urgent, din punct de vedere al familiei. Vreau sa cred ca am oferit o sansa, cuiva aflat in dificultate. In plus, bonurile pe care noi le-am primit, ca donatori, sunt folosite de colega noastra Carmen Palade pentru a face cumparaturi pentru masa de Craciun, a unei familii, aflata in dificultate.
In lumea asta ideala, pe care eu o vad, in Romania mea minunata, imi doresc sa am oameni care merg la vot, ca votul nu este doar o obligatie, este si un drept. Imi doresc sa avem alegeri corecte, asta inseamna sa avem monitorizare, sa avem voluntari. Imi doresc sa avem #CumparaturiLaUsaTa, atunci cand avem situatii de criza. Oamenii sa mearga si sa-i ajute pe altii, aflati la nevoie.” – Marian Raduna, #bloodfluencer, Vicepresedinte Geeks for Democracy
Un an cu multe provocari
“Donez sange de 10 ani. Dupa ce am avut copiii, am decis sa fac asta. 2020 a fost un an cu multe provocari, in care ne-am incercat limitele. Am donat impreuna si in perioada aceea din Mai, cand era Starea de Urgenta. Cred in lucrurile facute #impreuna, cu mai mult #curaj si mai mult entuziasm, pentru ca uneori ne lipseste curajul. Cel mai mare curaj este, de fapt, sa ne recunoastem slabiciunile.
Cel mai bun gand despre acest an este ca ne-am avut aproape, eu si familia mea, un altfel de #aproape. De la 2021 sper intelepciune, iubire, liniste si sanatate.” – Alina Predescu, #bloodfluencer, Voluntar Geeks for Democracy
“Inchei 2020 cu un sentiment profund de recunostiinta. Am simtit pe pielea mea in acest an binecuvantarile unei munci de peste 5 ani de constructie de comunitati, de adus oamenii impreuna.
#impreuna
Nu exista nici un moment in vietile noastre in care a fi impreuna versus a fi de unul singur sa nu aiba un beneficiu net. Dar numai in perioadele cu cele mai mari incercari primim masura a ceea ce inseamna sa te inconjori de oameni buni, sufletisti, generosi, care lucreaza impreuna pentru teluri mai mari decat iei insisi.
Eu ma numar printre norocosi: in echipa mea profesionala si in proiectele mele civice este o abundenta de oameni altruisiti si saritori. Modul in care ei se mobilizeaza si isi utilizeaza energia si talentele de toate felurile atunci cand apare o nevoie sociala sau de grup este magistral. Si aceasta este o sursa permanenta de bucurie, putere si recunostiinta pentru mine.
O asemenea echipa minunata este echipa cu care am realizat in primavara proiectul Cumparaturi La Usa Ta sau echipa cu care, la finele lui 2020 am pus pe picioare call-centre-ul voluntari DSPB Geek for Democracy, initiat de Marian Raduna. Ni s-au alaturat 340 de voluntari.
Un dar foarte personal
O alta familie de sufletisti este comunitatea de #bloodfluenceri, oameni care se folosesc de influenta proprie, puterea de a convinge, propriul exemplu si aptitudinile de comunicatori si mobilizatori, pentru a mentine vie si a creste, in Romania, miscarea donatorilor de sange (anul acesta si a donatorilor de plasma convalescenta).
Cred ca in anul ce se incheie am reusit cu totii sa transmitem puternic acest mesaj: avem mereu nevoie de sange, fiecare dintre donatori are superputerea de a salva vieti, acest privilegiu rezervat de regula medicilor si pompierilor. Si le multumesc tuturor celor care au ascultat rugamintea unui coleg, prieten, vecin sau a unei rude si au decis in 2020 sa doneze pentru prima data sange.
Este un dar foarte personal, o particica atat de intim legata de tine. Si in acelasi timp un gest la indemana multora dintre noi care suntem sanatosi si vrem sa ne mentinem sanatatea – caci donarea regulata e o foarte buna investitie in sanatate! Ii rog pe toti cei care anul acesta au facut pentru prima data pasul de a deveni donatori sa isi cultive acest obicei binecuvantat.” – Diana Maria Voicu, #bloodfluencer, Presedinte Initiativa Romania
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
L-am intrebat recent pe dl. Sorin Boica, din Sibiu, pacient Covid, despre trecerea sa prin boala si merita sa va redam mai jos povestea sa, deoarece este deopotriva plina de emotie si invataminte profunde.
“Vreau sa va spun ca a fost foarte greu si foarte frumos in acelasi timp.
A fost greu pentru ca am fost singur si nu am putut fi vizitat absolut deloc, dar a fost si frumos pentru ca am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa simt literarmente pe pielea mea empatia, profesionalismul si dedicarea cadrelor medicale, din spitalul judetean Sibiu, incepand cu Urgenta, Clinica de Boli Infectioase si sectia ATI 1.
Umbra deznadejdii incerca sa vina peste mine, ori de cate ori observam ca inca un pacient a pierdut lupta, aici, la ATI. Ceea ce mi-a dat speranta sa lupt in continuare a fost credinta in Dumnezeu, familia care ma astepta acasa, prietenii si vecinii care imi trimiteau mesaje de incurajare, mesaje vocale, spuneau ca se roaga pentru mine si imi transmit ganduri bune.
Nu am avut asteptari, pentru ca nu stiam ce inseamna sa lupti cu acest virus.
Odata devenit pacient la ATI am observat, pe parcursul celor saptesprezece zile, cat de mult efort depun cadrele medicale sa trateze pacientii, in mod egal. Asta cu toate ca sunt insuficiente cadre medicale, iar resursele medicale deasemenea sunt insuficiente.
Dupa 4 zile de la internare, in sectia de boli infectioase, am fost mutat la ATI 1 Sibiu si acolo am realizat, pacient fiind, ca autoritatile sunt preocupate mai mult sa faca planuri de viitor, in loc sa se ocupe si sa rezolve problemele din prezent. Prima procedura medicala, care mi s-a aplicat la instalarea in patul ATI, a fost instalarea mastii CPAP, legata la ventilatorul mecanic, care a inceput sa pompeze 100 l/min de oxigen in corpul meu.
Doamna doctor mi-a explicat cu multa rabdare si claritate procedura, mi-a spus ca se numeste oxigenoterapie si corpul meu are nevoie de acest surplus de oxigen, iar in functie de evolutia mea aceasta poate dura trei sau patru zile. Mi-a spus ca se va schimba masca si mi se va da o masca care se numeste highflow, ca voi fi trecut de la un debit de 100l/min. de oxigen, la 50 l/min de oxygen, urmand ca in continuare, pe masura ce starea plamanilor mei se imbunatateste, debitul de oxigen sa fie diminuat, pe masura ce schema de tratament da rezultate.
Am avut un moment de panica
Am avut un moment de panica, atunci cand am fost instalat in patul ATI, fiind adus de la Sectia de infectioase, desi mi s-a explicat, cand mi s-a aplicat acea masca CPAP pe fata. Mi s-a spus, cu claritate, ca este oxigenoterapie si ca oxigenul acela ma va ajuta ca sa se vindece plamanii mei si sunt 100 l/min.. Creierul meu a inteles, a zis da, e ok, insa in sufletul meu, in inima mea asa o frica a venit peste mine…
Auzeam la stiri ca se ia curentul, ca nu merg generatoarele la spitale si am zis: “Dom’le, ce sa intampla cu mine si cu ceilalti unsprezece pacienti de la ATI 1, daca se ia curentul?”
Un alt moment dificil a fost in aceeasi zi, atunci cand a venit infirmiera cu masa si mi-a spus asa: “Domnu’ Boica, pe perioada cat veti fi internat la ATI 1 trebuie sa intelegeti ca nu aveti voie absolut deloc sa indepartati masca de la gura. Eu am sa va invat, va ajut ca sa mancati, ca si pe ceilalti pacienti, si trebuie sa aveti rabdare si sa urmati cu strictete instructiunile mele.”
Mi-a spus asa: “va desfaceti de pe o parte masca, masca e prinsa foarte, foarte bine si o desfaceti de pe o parte, cand eu sunt pregatita cu lingurita, cu o imbucatura de mancare, dumneavoastra o indepartati in lateral o secunda, eu va dau imbucatura de mancare si deschideti gura larg, dupa care puneti repede masca la loc si apasati dumneavoastra, sa fie etans. Mestecati apoi pana se trasforma in pasta. Nu lasati mancarea intreaga, mestecati foarte, foarte bine si in acelasi timp lasati aparatul sa respire pentru dumneavoastra.”
Al treilea moment de panica
Al treilea moment de panica, pentru mine, din prima zi, a fost momentul in care a venit doamna asistenta, sa vada daca totul e ok. Am spus ca am mancat, ca e foarte bine, multumesc, dar am o intrebare. “Daca cumva ma simt rau, ma inec sau ceva, unde este butonul de panica? Zic, trebuie sa fie un buton aici, unde eu sa pot apasa, sa fie la dumneavoastra acolo o luminita, sa vedeti ca la salonul 12, unde era meu, e o problema.”
Cred ca a zambit asistenta, pentru ca mi-a spus, “noi nu avem asa ceva instalat la paturi, nu exista asa ceva.” Am intrebat-o, de ce nu exista asa ceva, nu credeti ca e bine ca pacientul sa poata sa semnalizeze ca are o problema? Ca noi nu avem suflu, ca eu nu am cum invinge 100 l de oxygen si sa strig.
A zis “ne pare rau, atat avem si lucram cu ce avem. Noi va verificam, de aceea este usa deschisa, avem grija sa venim pe la dumneavoastra.”
As vrea sa multumesc din suflet cadrelor medicale de la Urgenta Infectioase si ATI 1, din Spitalul Judetean de Urgenta Sibiu!
Va multumesc pentru ca, am beneficiat de atentia si ingrijirea dumneavoastra, va multumesc ca m-ati ingrijit, mi-ati oferit tratamentul cu plasma care mi-a salvat viata si m-ati incurajat de fiecare data cand ati venit la patul meu pentru tratament cu o vorba buna. Asta a facut pentru mine diferenta dintre viata si moarte!
Va multumesc!
Pacientilor care se lupta cu virusul Covid le sugerez sa comunice cu familia, cu cei dragi, prin mesaje vocale. Vocea celor dragi este motivatia care te va ajuta sa doresti sa lupti, sa mergi mai departe si sa invingi acest virus.
As avea si o rugaminte, odata ce sunteti vindecati, va rog, faceti un gest de solidaritate si mergeti sa donati plasma pentru a salva viata altor oameni, din Romania, care asteapta plasma salvatoare de vieti.
Rog Societatea Civila din Romania sa faca presiuni asupra autoritatilor pentru ca acestea sa deblocheze posturile libere din sistemul sanitar din Romania. Daca stim clar, toti, Guvernul spune ca sunt insuficiente cadre medicale, nu inteleg atunci cum gasesc oamenii bani pentru tot felul de lucruri, dar nu gasesc bani pentru angajarea cadrelor medicale care lupta sa salveze vietile fratilor, surorilor, parintilor, bunicilor nostri.”
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Urmatorul act de curaj vine din Baia Mare, de la Ana Albu, 45 ani, inginer de profesie si o mare pasionata de sport. Ana ne-a povestit ca pana acum nu a mai donat, de frica sa nu lesine. De acum, insa, ne-a marturisit ca si-a depasit frica si va mai dona cu siguranta.
Ce a determinat-o sa-si depaseasca frica? Ceva pe cat de simplu, pe-atat de profund, anume gandul la parintii ei. Lasam mai jos povestea Anei exact pentru voi, pentru cei care ati trecut prin boala, ati trecut prin ce era cel mai greu, si inca ezitati in a-i ajuta pe altii sa treaca si ei cu bine.
un interviu de Delia Modrea
“M-am decis să vă împărtășesc experiența mea, în ceea ce priveste donarea de plasmă, cu speranța că povestea mea vă va ajuta pe voi, cei indeciși sa o faceti, pentru ca este mare nevoie de această plasmă.
Ca sa ma prezint asa pe scurt …. un om mai fricos decât mine, rar exista. Imi este frica, de exemplu, sa fiu întinsă pe spate. Am senzatia de amețeala puternică și de leșin, asta ca sa descriu doar fobia, care are cat de cat o legătură cu donatul plasmei.
În data de 07.10 am fost si m-am testat COVID, pentru ca deja aveam aproape toate simptomele bolii. Pe timpul convalescentei a încolțit în mine dorința de a dona plasmă. După cele 14 zile, insa, am dat-o in alte boli si a fost necesar sa iau din nou antibiotic, dar am facut o vizită la Centrul de recoltare, pentru o evaluare inițială.
Mi s-a spus clar ca donarea prin plasmafereza se poate face doar după 28 zile de la testul pozitiv, 14 zile de la administrarea antibioticului si 7 zile de la incheiarea CM (ptr. femei). Mi-au verificat venele si m-au programat pentru data de 16.11 la donare, cu rugămintea de-a aduce rezultatul pozitiv al testului COVID si analizele care mi s-au făcut atunci, cand am fost depistată, analize care nu sunt neaparat obligatorii. Pentru a putea dona e nevoie ori de test pozitiv ori de test de anticorpi. De asemenea mi s a mai spus cu 2-3 zile inainte sa nu mănânc gras si sa nu consum alcool. Ce nu mi-au spus, e foarte important consumul de lichide sa fie cat mai mare.
A venit si dimineata donarii. Nu stiam daca am voie să mănânc sau nu. I-am scris repede unei cunostinte care lucrează acolo si mi-a dat acceptul. Da, trebuie sa mâncăm ceva usor înainte, si bineteles sa ne hidratatam.
Am ajuns la Centrul de Transfuzie, am fost rugată să completez niste hârtii, cum ca imi dau acordul, un mic istoric medical si o mica ancheta COVID. După aceea am intrat la doctorul care supraveghează centrul, care m-a intrebat cum ma simt, daca mai am simptome, daca ma doare ceva. Acest medic mi-a dat apoi acceptul pentru donare.
Ajunsă în sala de recoltare, mi s a luat din deget putin sânge, pentru a vedea ce grupa de sânge am si probabil nivelul de Ca, pentru ca ulterior mi-au dat sa beau un pahar cu Ca, si mi-au luat tensiunea. Am aflat atunci ca procedura se numeste Plasmafereza. Am mai asteptat cca. 5 minute, pana au pregătit robotelul. Mi se uscase gura de frica deja…si m-au chemat sa ma asez. M am așezat, vena mi-au gasit o repede si au pornit aparatul.
In total se doneaza 600 ml., care se impart in trei, deci plasma donata ajunge la trei bolnavi. După primii 100 ml. aparatul se opreste, separă plasma de restul sângelui, pe care ti-l duce inapoi, prin acelasi ac. De aceea trebuie sa stai bine cu venele, pentru ca o face cu o anumita presiune. După aceea o ia iarasi de la capat si tot asa. La mine a durat o oră jumate, si a durut putin la început. Sângele meu a fost si foarte gros pentru ca nu ma hidratatasem suficient.
Cand nu poate sa scoată sângele din vena, robotelul te atenționează că trebue sa masezi mingiuta, ca sa pornești presiunea. Tot din acelasi ac, înainte de toata procedura trage asistenta si putin sânge, care ajunge la București, pentru analize, anticorpi etc. Mi-au spus că în doua saptamani au sa ma sune, sa-mi spuna cat de „buna” e plasma mea. Daca e buna, ma mai asteapta la donare. Dacă nu am anticorpi, oricum plasma poate fi folosita, în alte afecțiuni.
Frica a dispărut după primii 100 ml, tot timpul a stat cineva cu mine, am povestit si mi s-a mulțumit de 1000 de ori, deja eram stingheră de la atatea mulțumiri. Am rugat-o pe asistenta sa imi faca si o poza. Am sa o atasez aici, sper sa nu deranjeze pe nimeni.
Trebuie sa va spun ca in orice moment procedura se poate opri si se poate face o pauza, de exemplu. Mie imi amortise mana, dar daca ceva nu e in regula, se opreste de tot. Sunt ok si 200ml. si 400 ml..
Cand am terminat, am avut asa o stare de bine si am fost atât de mândră că am reușit. Acum abia astept sa vina rezultatul, iar daca toate sunt in regula ma duc sa mai donez. Sper ca randurile mele sa va dea curaj celor care v-ati însănătoșit si sunteti apți pentru donare “ – Cu drag, Ana Albu
In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
