Zambetul personalului medical este esential

In prima parte a acestei luni, mai exact Miercuri 10 Iulie 2019, a fost demarata o campanie de stimulare a donarii de sange in Municipiul Constanta, in cadrul Programului National “N-avem SANGE?!”. Cu aceasta ocazie am stat de vorba cu mai multi donatori, ca de altfel si cu personalul Centrului de Transfuzie, precum si cu d-na Dr. Alina-Mirella Dobrota, Directorul Centrului, care ne-a acordat un amplu interviu.

Campania dureaza pana la finalul lunii August si este sustinuta local de CertSign. Parteneri locali sunt Seaview Media, Radio Constanta, precum si Primaria Municipiului Constanta.

un interviu de Marian Costache

De cata vreme lucrati in domeniul transfuziei sanguine si ce-ati invatat despre oameni in toata aceasta perioada?

Lucrez in domeniul transfuziei sanguine din 1991. In toata aceasta perioada a trebuit sa invat sa ma apropii de oameni, dintr-o noua perspectiva, aceea a medicului specialist in acest domeniu. Am invatat ca o parte dintre oameni ar fi dispusi sa doneze sange daca inteleg esenta acestui gest. Am invatat ca Centrul de Transfuzie trebuie sa ofere oamenilor un ambient placut, o atmosfera cu totul diferita decat cea dintr-o institutie medicala obisnuita, in special in zona de asteptare.

Am invatat de asemenea ca zambetul angajatilor este esential, si aici avem inca mult de lucrat, chiar daca avem o echipa foarte buna si dedicata. Zambetul lipseste de multe ori, fara a fi vorba de suparare.

Care sunt problemele cu care va confruntati in mod curent, in privinta transfuziei sanguine, in judetul Constanta?

Problemele cu care noi, ca institutie unica in judet, ne confruntam vizeaza mai multe aspecte ale activitatii noastre. Daca ne gandim in primul rand la capacitatea de a raspunde solicitarii spitalelor, in componente sanguine, numarul de donatori ar trebui sa fie mai mare. Nu vorbim despre o criza de sange. Ne luptam sa anticipam momentul in care se poate produce o criza de componente sanguine, la nivelul judetului, si facem asta de peste 20 de ani. Am avea, insa, nevoie de o crestere a numarului de persoane, care vin zilnic sa doneze, cu 20-30%.

Practic, problema care apare este variabilitatea, imposibil de prevazut, a numarului de persoane care vin in fiecare zi la donare. Aceasta variabilitate afecteaza posibilitatea de a asigura diversitatea de produse sanguine pe care noi o pregatim si pe care spitalele le solicita. Nu a fost afectata capacitatea de tratare a pacientilor, dar exista situatii in care unele interventii sunt amanate o zi sau doua. In repetate randuri, mesajul nostru catre populatie este acela de a-i ruga sa vina de Luni pana Vineri.

• 

• 

• 

• 

• 

O a doua problema cu care ne confruntam este aceea a timpului de asteptare. Pentru a reduce acest timp avem nevoie de un numar mai mare de angajati si de un alt spatiu. Spatiul pe care-l avem la dispozitie, inca de la constructia cladirii in 1960, nu permite cresterea numarului de cabinete medicale, dublarea numarului de pozitii de fotolii de recoltare, si in aceste conditii inevitabil apar si nemultumiri.

Daca as continua la capitolul nevoi, de 20 de ani, de cand reprezint aceasta institutie, mi-am dorit foarte mult ca Centrul de Transfuzie sa fie cunoscut si recunoscut drept o institutie medicala performanta, la nivelul judetului si nu numai, si in acest context sa intre in atentia comunitatii dar si a autoritatilor locale. Oricat de bun specialist ar fi directorul Centrului, oricat de bun manager, de la un punct incolo institutia nu se mai poate dezvolta fara sprijinul autoritatilor locale. Aceasta este o activitate care depinde, dincolo de aspectele medicale, de sprijinul autoritatilor locale si al populatiei.

Trebuie sa spun ca in ultimii doi ani situatia, in ceea ce priveste relationarea cu autoritatile locale, s-a imbunatatit. Am primit deja sprijinul Consiliului Judetean si al Primariei Municipiului Constanta. Avem protocoale de colaborare cu diverse primarii din judet, deci lucrurile se misca. Mai incet decat ne-am dori, dar avem semnale pozitive. 

Observ cu mare bucurie, in ultimii ani, ca a crescut numarul tinerilor si a persoanelor de varsta medie, care vin sa doneze. A crescut numarul persoanelor cu studii superioare, care vin sa doneze, si bucuria mea sporeste atunci cand vad familii, cupluri, parinti cu copii care au implinit 18 ani, si care vin impreuna sa doneze. Vad si tineri care isi aniverseaza majoratul, in ziua in care au implinit 18 ani sau la scurt timp dupa aceea vin sa doneze, unii dintre ei marturisind “mama nu ma lasa dar totusi am venit”. Se intampla lucruri bune dar este nevoie de mai multa solidaritate.

Nu adresez aceasta chemare la solidaritate doar populatiei, ci intregului personal medical, din toate institutiile, in special din unitatile spitalicesti in care tratamentul transfuzional este folosit. Am dori sa vedem implicare macar de suflet si nu numai si din partea medicilor si a managerilor acestor institutii. Exista reprezentanti ai personalului medical, care doneaza in mod individual. La nivelul judetului, insa, au fost prea putine actiuni organizate in ultimii 20 de ani, de catre spitalele din judet, care sa arate ca recunosc contributia institutiei noastre, ca recunosc nevoia, si ca se implica direct in satisfacerea nevoii terapeutice, a pacientilor de care se-ngrijesc.  

Ce simtiti ca ati reusit in toti acesti ani, de cand lucrati in domeniul transfuziei sanguine?

In toti acesti ani, din 2001, de cand reprezint Centrul de Transfuzie Constanta, m-am straduit sa dezvolt institutia si sa formez o echipa. Cred ca am reusit cu aceasta echipa sa transformam Centrul de Transfuzie, asa cum era el pana in 2001, intr-o institutie reper pentru serviciile medicale din judetul Constanta. Tot ce-am facut in ultimii ani, toate sutele de ore suplimentare lucrate in weekend nu ar fi fost posibile fara acordul angajatilor. Avem numeroase actiuni derulate in weekend sau de sarbatori, pentru ca atunci doresc oamenii sa doneze.

Pentru urmatorii 10-15 ani mi-as dori, insa, un nou sediu, pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta. De aceea am spus mai devreme, ca de la un anumit moment, indiferent de cat de mult te-ai stradui si de cat de bine pregatit ai fi, singur nu poti trage institutia mai departe, n-o mai poti dezvolta.

Sper ca in cadrul reformei sistemului de transfuzie, pe care Ministerul Sanatatii o preconizeaza, in timp sa se realizeze si acest obiectiv, asa cum Dobrogea si zona Constantei o merita. Sa existe un nou centru, un spatiu care sa permita dezvoltarea multor altor activitati, precum cercetare in domeniu si implicare in transplantul de celule stem. Mi-as dori totodata, ceva ce ar fi realizarea mea de suflet, sa facem din aceasta institutie un centru de referinta in formarea profesionala, in domeniul medicinei tranfuzionale.

• 

• 

• 

• 

Ce credeti ca s-ar putea face mai bine in privinta comunicarii despre donarea de sange?

In ceea ce priveste informarea populatiei cu privire la donarea de sange si actiunile de recrutare de noi donatori si de fidelizare a donatorilor care au donat o data mai este mult de facut. Si aici spun in primul rand ca noi, personalul medical, mai avem inca multe de facut. Nu avem, in general, pregatire speciala pentru a comunica cu oamenii. De multe ori, chiar daca intentiile sunt bune, poate nu am identificat cuvintele potrivite.

Ce ne-a lipsit noua in Constanta, din experienta mea, a fost sprijinul unor voluntari. Poate ca eu sunt prea tehnica de multe ori, in mesajele mele. Personalul fiind in numar redus, chiar daca am implicat asistentele mai tinere in actiunile acestea de promovare, poate ca lucrurile nu s-au facut la nivelul la care oamenii asteptau. De aceea apreciez foarte mult aceasta campanie, deoarece campania “N-avem SANGE?!”, cu acel semn de intrebare esential, intentioneaza pana la urma sa arate populatiei faptul ca nici nu ar aparea sintagma “criza de sange”, utilizata uneori excesiv de mult in mass-media, daca oamenii ar intelege caracterul indispensabil al sangelui donat.

Cred eu ca doar cu sprijinul ambasadorilor donarii de sange (#bloodfluencerilor – n.r.), numai cu oameni din afara institutiilor noastre, dar care au inteles ei insisi acest lucru si au donat sange, putem convinge populatia, cel putin acea parte din populatie care este inca rezistenta.

Pot sa va dau un exemplu de astazi, relatat de echipa de la recoltare. Astazi a venit un tanar sa doneze, insotit de mama sa. Mama din anumite motive nu a putut dona dar in etapa premergatoare donarii efective si-a exprimat, in prezenta uneia dintre asistentele noastre, temerile numeroase fata de riscurile donarii de sange, de fapt fata de prezenta intr-o institutie medicala de stat. A dorit sa vada cum arata sala de recoltare, daca nu exista risc pentru fiul ei de a se infecta. I-a fost aratata sala de recoltare, fiul a donat.

Exista insa inca in randul populatiei, chiar printre cei mai tineri, aceasta teama de a nu lua vreo boala. Cum putem convinge mai usor aceasta categorie a populatiei, daca nu cu ajutorul celor care au donat, au trait o experienta, poate si neplacuta, dar dupa ce le-a trecut supararea au inteles ca nu se putea altfel.

Daca noi venim cu explicatii, cu justificari, se poate considera ca nu incercam decat sa ne scuzam. De aceea, fara nicio rezerva spun, ca orice initiativa, orice campanie organizata in parteneriat cu publicul, cu oameni care nu au alta implicare decat aceea de a fi donator de sange, este binevenita si poate conduce la rezultate foarte bune si sustenabile in timp.

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.