Colega noastra Elena Hogaş a reprezentat “N-avem SÂNGE” la International
Youth Forum of Blood Donors Organizations, eveniment aflat la a 19-a editie,
desfasurat in perioada 21-25 august, la Baku in Azerbaidjan. Redam mai jos cateva ganduri decantate de
Elena, in urma evenimentului.
Ce înseamnă să fii bloodfluencer? Să donezi sânge cu regularitate, să îi convingi pe ceilalţi să îţi urmeze exemplul, să alergi în cadrul competiţiilor sportive unde poţi susţine şi promova această cauză, să sprijini organizarea unor sesiuni de informare privind donarea de sânge la locul de muncă, să te implici aşa cum poţi în campaniile dedicate? Da, toate acestea. Însă şi mai mult, după cum am descoperit recent, în urma participării la Forumul Internaţional al Tineretului, organizat de către Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Donatorilor de Sânge, instituţie activă în domeniu încă din 1955.
Ca membră a delegaţiei
României la cea de-a 19-a ediţie a acestui eveniment susţinut la Baku, Azerbaidjan,
în perioada 21-25 august, am avut oportunitarea de a înţelege şi ce înseamnă să
fii bloodfluencer peste hotare. Să depăşeşti graniţe (nu doar cele teritoriale,
ci şi cele care ţin de propria persoană), să descoperi tineri din diferite ţări
pasionaţi şi activ implicaţi în rezolvarea problemelor ce ţin de donarea de
sânge, să devii parte a unei comunităţi internaţionale pline de speranţă şi
încredere că orice obstacol poate fi depăşit.
Astfel pot rezuma cele cinci
zile ale acestei aventuri fantastice, pe care îmi doresc să o fi descoperit mai
devreme. Reprezentanţii ţărilor participante (Azerbaidjan, Danemarca, Georgia,
Italia, Norvegia, Olanda Portugalia, România) au avut ocazia de a împărtăşi
propriile experienţe, de a propune şi dezbate idei pentru rezolvarea
problemelor la nivel naţional privind donarea de sânge, multe dintre aceste
comune – educare şi sensibilizare socială, fidelizarea donatorilor, lipsa unor
strandarde şi a unui cadru legislativ unitar etc.. Totul întregit de
descoperirea impresionantei culturi a ţării gazdă şi de legarea unor prietenii
deosebite. Cu ce m-am întors de acolo? Zâmbet pe buze, încredere în suflet şi o
doză extraordinară de motivare – de a lupta şi mai mult pentru această cauză a
donării de sânge şi de a fi şi mai implicată în viitoarele proiecte “N-avem
SÂNGE”!
În final, nu pot decât să le mulţumesc celor care au făcut posibilă participarea mea la International Youth Forum 2019 (Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge România împreună cu N-avem SÂNGE), să îi felicit pe toţi cei prezenţi (mai ales pe colegii mei de delegaţie – Claudia Budala, Dragoș Mutașcu şi Diana Stoica, pentru implicare) şi să le urez mult succes bloodfluenceri pe care îmi doresc să îi văd la viitoarele ediţii ale forumului!
P.S.: Cea mai tare senzaţie? Să vezi un prieten bloodfluencer de peste hotare purtând tricoul “N-avem SÂNGE”, după ce cu o zi înainte, în cadrul unui workshop, a ascultat cu interes despre impactul testimonialelor video realizate cu donatori şi promovarea donării de sânge prin alergare.
In aceasta vara Programul National “N-avem SANGE” se bucura de o sustinere speciala. certSIGN, companie românească ce dezvoltă produse de securitate informatică și furnizează servicii de încredere pentru transformarea digitală a societății, a decis sa sponsorizeze campania noastra din Constanta, pe parcursul lunilor Iulie si August. Pe timpul verii, exista la nivel national o mai mica atentie a oamenilor sanatosi catre donarea de sange, deoarece in mod traditional aceasta perioada este destinata concediilor. In plus, litoralul romanesc reprezinta vara o zona de atractie pentru toata lumea, prin urmare un astfel de demers va avea un ecou national.
In acest context am cules un punct de vedere din partea dl. Adrian Floarea, CEO certSIGN, mai cu seama ca parteneriatul nostru se anunta unul fructuos si de durata.
Interviu de Marian Costache
Adrian Floarea – CEO certSIGN
Ce anume va motiveaza implicarea in
Programul National “N-avem SANGE”?
Motivatia, din punctul meu de vedere, pleaca de la niste
elemente destul de simple. In primul rand, dincolo de pozitia in care ne aflam
sau de ceea ce facem, nu trebuie sa uitam faptul ca fiecare dintre noi este
parinte, are frati, surori, are parinti la randul lui. Este foarte important sa
acordam tot sprijinul necesar si sa intoarcem societatii o mica particica din
succesul nostru.
Cred ca e foarte importanta si educatia pe care ai primit-o de-a lungul timpului, referitoare la acest aspect. Eu cred cu toata taria ca fiecare dintre noi trebuie sa fie implicat in genul acesta de actiuni sociale.
Vorbeati de educatie,
aveti o formare speciala care va deschide mai mult catre cauzele sociale
importante?
Referitor la educatie, lucrurile sunt un pic mai complicate. Nu conteaza doar educatia celui care ocupa vremelnic o pozitie de leadership, ci conteaza si educatia celor pe care-i conduce. In ceea ce ma priveste personal, pot sa spun ca sunt parinte, am doi copii, sunt interesat de binele lor si de binele copiilor in general. Am avut o educatie ceva mai spartana, de la paisprezece ani am fost intr-un liceu militar si am crescut in spiritul ajutorarii binelui. Nu mai sunt in armata dar principiile au ramas undeva sedimentate in mine.
Sunt mai multe
demersuri pentru stimularea donarii de sange, in acest moment. Ce anume v-a
determinat sa alegeti acest program?
Lucrurile s-au intamplat intr-un mod destul de simplu.
Colegii mei mi-au prezentat mai multe variante, am incercat sa ma documentez
despre ce face fiecare promotor pe zona aceasta si am zis ca intr-o prima etapa
sa incercam sa-i sprijinim pe cei care par cei mai seriosi si dedicati acestui
scop. Intr-un final ar fi bine sa ajutam pe toata lumea, cred ca acesta ar
trebui sa fie spiritul acestei initiative.
Sper ca aceasta colaborare sa fie una de durata si am toata
convingerea ca atat noi ca si companie, sau alte companii similare, vor reusi
cumva sa transmita angajatilor ca dincolo de initiativa pe care o are la un
moment dat compania, ceea ce ei vor face in viitor va trebui sa vina de la ei
insisi si nu doar de la companie.
Imi exprim speranta ca in viitor nu va mai fi nevoie de asemenea promovari si ca oamenii vor simti sa faca acest lucru si ca este o datorie morala fata de ei insisi si fata de societate.
Avand in vedere toate
proiectele de CSR, in care compania dvs. este implicata, care sunt beneficiile
de imagine pe care le aduce suplimentar sustinerea “N-avem SANGE”?
Avand in vedere toate actiunile de CSR, in care suntem
implicati, in mod evident se observa si cateva beneficii legate de modul in
care Certsign este perceputa in societate de catre clienti.
Aratam faptul ca suntem o companie care dincolo de valorile
de business intelege sa trateze cu respect si sa ajute si partea de
responsabilitate sociala. Principalul lucru pentru care facem asta nu are
legatura cu beneficiile de imagine. Este evident ca asistam in jurul nostru la
o explozie de companii care inteleg sa investeasca in domeniul CSR dar din
punctul meu de vedere este un inceput si cred ca ar trebui sa ne concentram
mult mai mult catre modul in care angajatii nostri percep acest lucru.
Eu voi fi mult mai fericit daca angajatii mei inteleg ca a noastra companie apara niste valori, crede niste valori si ca urmare a acestui lucru fac niste gesturi fata de societate, decat sa zicem “hai sa mergem si noi sa donam sange, pentru ca da bine la imaginea companiei!” Nu cred ca acesta este spiritul si asta incercam sa le insuflam si colegilor nostri.
Ce impact credeti ca va avea sustinerea “N-avem SANGE”, in interiorul companiei dumneavoastra?
In interiorul companiei, ne dorim foarte mult ca oamenii sa inteleaga mesajul nostru, si practic sa inceapa sa-si introduca in rutina lor lunara, anuala, mici gesturi care pot sa ajute comunitatea sau de multe ori chiar pe ei insisi.
Sper ca o mare parte din angajatii nostrii, macar de doua ori pe an sa mearga sa doneze sange. Sentimentul pe care noi dorim sa-l insuflam, este acela ca ei fac o fapta buna. Totusi, ei insisi vor trebui sa aiba revelatia ca au facut o fapta buna. Cred ca asa se poate construi campania aceasta si cred ca asa vom avea mai multe rezultate. Din punctul meu de vedere, nu am decat un singur mesaj catre dumneavoastra, catre angajatii mei, si catre toata lumea: Donati Sange!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
In prima parte a
acestei luni, mai exact Miercuri 10 Iulie 2019, a fost demarata o campanie de
stimulare a donarii de sange in Municipiul Constanta, in cadrul Programului
National “N-avem SANGE?!”. Cu aceasta ocazie am stat de vorba cu mai multi
donatori, ca de altfel si cu personalul Centrului de Transfuzie, precum si cu
d-na Dr. Alina-Mirella Dobrota, Directorul Centrului, care ne-a acordat un amplu
interviu.
Campania dureaza pana la finalul lunii August si este sustinuta local de CertSign. Parteneri locali sunt Seaview Media, Radio Constanta, precum si Primaria Municipiului Constanta.
un interviu de Marian Costache
De cata vreme lucrati
in domeniul transfuziei sanguine si ce-ati invatat despre oameni in toata
aceasta perioada?
Lucrez in domeniul transfuziei sanguine din 1991. In toata
aceasta perioada a trebuit sa invat sa ma apropii de oameni, dintr-o noua
perspectiva, aceea a medicului specialist in acest domeniu. Am invatat ca o
parte dintre oameni ar fi dispusi sa doneze sange daca inteleg esenta acestui
gest. Am invatat ca Centrul de Transfuzie trebuie sa ofere oamenilor un ambient
placut, o atmosfera cu totul diferita decat cea dintr-o institutie medicala
obisnuita, in special in zona de asteptare.
Am invatat de asemenea ca zambetul angajatilor este esential,
si aici avem inca mult de lucrat, chiar daca avem o echipa foarte buna si
dedicata. Zambetul lipseste de multe ori, fara a fi vorba de suparare.
Care sunt problemele cu
care va confruntati in mod curent, in privinta transfuziei sanguine, in judetul
Constanta?
Problemele cu care noi, ca institutie unica in judet, ne
confruntam vizeaza mai multe aspecte ale activitatii noastre. Daca ne gandim in
primul rand la capacitatea de a raspunde solicitarii spitalelor, in componente
sanguine, numarul de donatori ar trebui sa fie mai mare. Nu vorbim despre o criza
de sange. Ne luptam sa anticipam momentul in care se poate produce o criza de
componente sanguine, la nivelul judetului, si facem asta de peste 20 de ani. Am
avea, insa, nevoie de o crestere a numarului de persoane, care vin zilnic sa doneze,
cu 20-30%.
Practic, problema care apare este variabilitatea, imposibil de prevazut, a numarului de persoane care vin in fiecare zi la donare. Aceasta variabilitate afecteaza posibilitatea de a asigura diversitatea de produse sanguine pe care noi o pregatim si pe care spitalele le solicita. Nu a fost afectata capacitatea de tratare a pacientilor, dar exista situatii in care unele interventii sunt amanate o zi sau doua. In repetate randuri, mesajul nostru catre populatie este acela de a-i ruga sa vina de Luni pana Vineri.
O a doua problema cu care ne confruntam este aceea a timpului
de asteptare. Pentru a reduce acest timp avem nevoie de un numar mai mare de
angajati si de un alt spatiu. Spatiul pe care-l avem la dispozitie, inca de la
constructia cladirii in 1960, nu permite cresterea numarului de cabinete
medicale, dublarea numarului de pozitii de fotolii de recoltare, si in aceste
conditii inevitabil apar si nemultumiri.
Daca as continua la capitolul nevoi, de 20 de ani, de cand reprezint aceasta institutie, mi-am dorit foarte mult ca Centrul de Transfuzie sa fie cunoscut si recunoscut drept o institutie medicala performanta, la nivelul judetului si nu numai, si in acest context sa intre in atentia comunitatii dar si a autoritatilor locale. Oricat de bun specialist ar fi directorul Centrului, oricat de bun manager, de la un punct incolo institutia nu se mai poate dezvolta fara sprijinul autoritatilor locale. Aceasta este o activitate care depinde, dincolo de aspectele medicale, de sprijinul autoritatilor locale si al populatiei.
Trebuie sa spun ca in ultimii doi ani situatia, in ceea ce
priveste relationarea cu autoritatile locale, s-a imbunatatit. Am primit deja
sprijinul Consiliului Judetean si al Primariei Municipiului Constanta. Avem protocoale
de colaborare cu diverse primarii din judet, deci lucrurile se misca. Mai incet
decat ne-am dori, dar avem semnale pozitive.
Observ cu mare bucurie, in ultimii ani, ca a crescut numarul
tinerilor si a persoanelor de varsta medie, care vin sa doneze. A crescut
numarul persoanelor cu studii superioare, care vin sa doneze, si bucuria mea sporeste
atunci cand vad familii, cupluri, parinti cu copii care au implinit 18 ani, si
care vin impreuna sa doneze. Vad si tineri care isi aniverseaza majoratul, in
ziua in care au implinit 18 ani sau la scurt timp dupa aceea vin sa doneze,
unii dintre ei marturisind “mama nu ma lasa dar totusi am venit”. Se intampla
lucruri bune dar este nevoie de mai multa solidaritate.
Nu adresez aceasta chemare la solidaritate doar populatiei, ci intregului personal medical, din toate institutiile, in special din unitatile spitalicesti in care tratamentul transfuzional este folosit. Am dori sa vedem implicare macar de suflet si nu numai si din partea medicilor si a managerilor acestor institutii. Exista reprezentanti ai personalului medical, care doneaza in mod individual. La nivelul judetului, insa, au fost prea putine actiuni organizate in ultimii 20 de ani, de catre spitalele din judet, care sa arate ca recunosc contributia institutiei noastre, ca recunosc nevoia, si ca se implica direct in satisfacerea nevoii terapeutice, a pacientilor de care se-ngrijesc.
Ce simtiti ca ati
reusit in toti acesti ani, de cand lucrati in domeniul transfuziei sanguine?
In toti acesti ani, din 2001, de cand reprezint Centrul de
Transfuzie Constanta, m-am straduit sa dezvolt institutia si sa formez o
echipa. Cred ca am reusit cu aceasta echipa sa transformam Centrul de
Transfuzie, asa cum era el pana in 2001, intr-o institutie reper pentru serviciile
medicale din judetul Constanta. Tot ce-am facut in ultimii ani, toate sutele de
ore suplimentare lucrate in weekend nu ar fi fost posibile fara acordul
angajatilor. Avem numeroase actiuni derulate in weekend sau de sarbatori,
pentru ca atunci doresc oamenii sa doneze.
Pentru urmatorii 10-15 ani mi-as dori, insa, un nou sediu,
pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta. De aceea am spus mai
devreme, ca de la un anumit moment, indiferent de cat de mult te-ai stradui si
de cat de bine pregatit ai fi, singur nu poti trage institutia mai departe, n-o
mai poti dezvolta.
Sper ca in cadrul reformei sistemului de transfuzie, pe care Ministerul Sanatatii o preconizeaza, in timp sa se realizeze si acest obiectiv, asa cum Dobrogea si zona Constantei o merita. Sa existe un nou centru, un spatiu care sa permita dezvoltarea multor altor activitati, precum cercetare in domeniu si implicare in transplantul de celule stem. Mi-as dori totodata, ceva ce ar fi realizarea mea de suflet, sa facem din aceasta institutie un centru de referinta in formarea profesionala, in domeniul medicinei tranfuzionale.
Ce credeti ca s-ar
putea face mai bine in privinta comunicarii despre donarea de sange?
In ceea ce priveste informarea populatiei cu privire la
donarea de sange si actiunile de recrutare de noi donatori si de fidelizare a
donatorilor care au donat o data mai este mult de facut. Si aici spun in primul
rand ca noi, personalul medical, mai avem inca multe de facut. Nu avem, in
general, pregatire speciala pentru a comunica cu oamenii. De multe ori, chiar
daca intentiile sunt bune, poate nu am identificat cuvintele potrivite.
Ce ne-a lipsit noua in Constanta, din experienta mea, a fost
sprijinul unor voluntari. Poate ca eu sunt prea tehnica de multe ori, in
mesajele mele. Personalul fiind in numar redus, chiar daca am implicat
asistentele mai tinere in actiunile acestea de promovare, poate ca lucrurile nu
s-au facut la nivelul la care oamenii asteptau. De aceea apreciez foarte mult aceasta
campanie, deoarece campania “N-avem SANGE?!”, cu acel semn de intrebare esential,
intentioneaza pana la urma sa arate populatiei faptul ca nici nu ar aparea
sintagma “criza de sange”, utilizata uneori excesiv de mult in mass-media, daca
oamenii ar intelege caracterul indispensabil al sangelui donat.
Cred eu ca doar cu sprijinul ambasadorilor donarii de sange (#bloodfluencerilor – n.r.), numai cu oameni din afara institutiilor noastre, dar care au inteles ei insisi acest lucru si au donat sange, putem convinge populatia, cel putin acea parte din populatie care este inca rezistenta.
Pot sa va dau un exemplu de astazi, relatat de echipa de la
recoltare. Astazi a venit un tanar sa doneze, insotit de mama sa. Mama din
anumite motive nu a putut dona dar in etapa premergatoare donarii efective si-a
exprimat, in prezenta uneia dintre asistentele noastre, temerile numeroase fata
de riscurile donarii de sange, de fapt fata de prezenta intr-o institutie
medicala de stat. A dorit sa vada cum arata sala de recoltare, daca nu exista
risc pentru fiul ei de a se infecta. I-a fost aratata sala de recoltare, fiul a
donat.
Exista insa inca in randul populatiei, chiar printre cei mai
tineri, aceasta teama de a nu lua vreo boala. Cum putem convinge mai usor
aceasta categorie a populatiei, daca nu cu ajutorul celor care au donat, au trait
o experienta, poate si neplacuta, dar dupa ce le-a trecut supararea au inteles
ca nu se putea altfel.
Daca noi venim cu explicatii, cu justificari, se poate considera ca nu incercam decat sa ne scuzam. De aceea, fara nicio rezerva spun, ca orice initiativa, orice campanie organizata in parteneriat cu publicul, cu oameni care nu au alta implicare decat aceea de a fi donator de sange, este binevenita si poate conduce la rezultate foarte bune si sustenabile in timp.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
