Roxana Ciuhulescu: „Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta (sânge) pentru unul drag de-al tău.”

Roxana Ciuhulescu este în aceasta primăvară #bloodflunecer @ Bucharest Half Marathon. La finalul săptămânii trecute a venit alături de soțul ei, Silviu Bulugioiu, la ședința foto pentru Portret de #bloodfluencer. Cei care-i cunosc știu că sunt un cuplu puternic implicat social, prin urmare ocazia ni s-a părut absolut specială, pentru a le adresa câteva intrebări, despre cum privesc donarea de sânge, din perspectivă personală.

un interviu de Marian Costache

Roxana, când ai donat pentru prima dată și de ce?

Roxana Ciuhulescu: Prima dată am donat la momentul Colectiv, când a fost o tragedie națională. Până atunci, până la momentul acela, nu știu, n-am conștientizat. Când a fost tragedia de la Colectiv mi-am dat seama că au nevoie de noi.

Ai venit în noaptea aceea la Centrul de Transfuzie București să donezi?

R.C.: Da, am stat câteva ore bune la Centrul de Transfuzie ca să pot să donez și chiar eram ușor panicată, pentru că totul se întâmpla foarte repede. Ieșeau oamenii de la donare și cădeau ca muștele în fața ușii, și mă gândeam că asta urmează să se întâmple și cu mine. La 1, 92 să pici pe jos era cam nasol, dar nu conta. Am stat și am așteptat cred că în jur de 6 ore. Acela a fost primul moment în care am donat sânge.

Apoi au urmat diferite momente, le amintesc pe cele mai importante. Mi-am dorit să pot să o salvez pe fata lui Marius Țeicu, pe Patricia Țeicu, când avea nevoie de sânge. Am donat și acum două luni jumătate pentru Turcia, și au mai fost și alte momente pentru diferiți pacienți, indiferent că erau apropiați sau erau la rugămințile altor prieteni pentru care am donat.

Ce sentiment ai atunci când intri în Centrul de Transfuzie Sanguină, București?

R.C.: Mă duc acolo cu speranța că ceva se va întâmpla cu sângele ăsta, adică va ajunge acolo unde trebuie. Nu pot să zic că am un sentiment de temere. Mă surprinde faptul că, însă, sunt foarte puțini oameni care intră să doneze, mult prea puțini.

1,8%, deci sub 2%, dintre români donează. Suntem la jumătate din media europeană.

R.C.: Acum, când am fost să donez pentru Turcia, am rugat în mediile în care sunt eu și nu am găsit nici măcar doi oameni care să vină. Veneau cu diferite scuze: “că eu sunt hipertensiv, că eu am glicemie mare, că mie îmi este teamă de ace…”

Ințeleg. Numele nostru, care ascunde cel mai relevant insight, descrie teama românilor de ace, de sistem medical. În timpul pandemiei ai donat?

R.C.: Nu, în timpul pandemiei nu am donat; și nu am mai donat nici după ce l-am născut pe Cezar, perioadă în care e lesne de înțeles de ce nu puteam dona. În timpul pandemiei mi-a fost frică să mă apropii de doctori, de tot ce înseamnă cadre medicale și cred că asta s-a întâmplat pentru cei mai mulți dintre noi.

Silviu, ce legătură ai tu cu donarea? Care este istoria ta ca donator?

Silviu Bulugioiu: Istoria mea ca donator începe în perioada studenției. Eu am început practic partea de donare, nu dintr-un motiv din acesta umanitar, ci, în primul rând, pentru că am găsit o portiță de a îmi motiva absențele. Nu în ultimul rând, după aceea am aflat că primim și o friptură cu cartofi, ceea ce era un câștig de nerefuzat. Dar din acel moment am început să donez sânge. Recunosc că majoritatea donărilor le-am făcut și eu la Centrul de Transfuzie din București. Trebuie să spun că este o diferență imensă între ce era la nivelul anilor 1980-1990 și ceea ce este acum, în ultimii 10 ani, să spunem măcar din perspectiva curățeniei, din perspectiva fluxurilor, din perspectiva ordinii, din perspectiva luminozității și alte câteva aspecte.

Este într-adevăr o problemă pe care noi o avem, că frica de ace este de fapt un motiv pentru a ne acoperi comoditatea. Nu cred că în viața lor cei care zic că le este frică de ace nu au făcut o injecție, nu au făcut o perfuzie. Deci, îmi este greu să cred că frica de ace este realul motiv, de fapt, este perdeaua după care ne acoperim comoditatea.

Silviu, ce formație ai, ce studii?

S.B.: Eu am terminat Politehnica. Dar am avut baftă de-a lungul timpului, făcând foarte mult sport, am și lucrat cu foarte mulți oameni, am avut colective foarte mari în subordine și mi-a plăcut să-i văd pe oameni și să găsesc triggerul acela, declanșatorul, care îi face să iasă din zona de confort și să facă ceva ce ar trebui să facă.

Ce crezi despre cârcoteala continuă a românilor, pentru că și aici o găsim, inclusiv la lipsa de donatori. Noi, românii avem o predilecție către o cârcoteală continuă. Și aici ne-am aștepta să fie suficient să cârcotim împotriva cuiva, a ceva, a unui organism, și să rezolve treaba asta cu donarea de sânge. Dar ghici ce, sângele există. Sângele se află pe vena celui care alege să cârcotească, în loc să doneze.

Ce crezi despre asta? Va putea vreodată să fie vreodată vindecată cârcoteala prin demersurile noastre de a scoate donare de sânge din asocierea cu jalea asta permanentă? Un Colectiv, o cine-știe-ce altă dramă; Doamne ferește de vreun cutremur în București, care ar produce într-o noapte peste 2000 de grav răniți! Deci, cârcoteala asta va putea fi cumva vindecată?

S.B.: Este o chestie endemică care pornește de la tradițiile noastre de a sta pe șanț, vestitul Radio Șanț, de a comenta tot dealul fără a face nimic sau a face prea puțin. Este mult mai simplu să comentezi decât să să iei furca în brațe și să te duci pe câmp. Este mult mai simplu să aștepti ajutorul social decât să-ți găsești ceva de lucru și să muncești ceva. E mult mai simplu să spui că celălalt a greșit fără să te uiți la tine, și în general, după cum se spune și este deja o cutumă pe care noi o transmitem tuturor: Românul este priceput la politică și fotbal. Asta înseamnă că putem să dăm sfaturi tuturor, dar când e vorba de noi înșine sau de a face noi înșine ceva, avem o problemă.

Putem exacerba și merge mai departe în zona de „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Deci noi avem tot felul de abordări din astea de ,,fă ce îți zic eu, nu ce fac eu”. Este un lucru care pornește de la cei 7 ani de acasă. Din păcate, generațiile de copii de care ne plângem în zilele de astăzi și de tineri de care ne plângem, sunt produsul nostru, al părinților și nu al sistemului. Copiii ajung la școală sau la grădiniță după cei 7 ani de zile cu un sistem de valori format în familie. După ’90, părinții au încercat să acopere lipsurile de dinainte de ’90, focusându-se pe ceva anume, respectiv pe a face bani, și nu educație. O să sune urât, dar copiii noștri nu au modele.

Roxana tu alegi să faci ceva. Ești #bloodfluencer, faci ceva ca să susții programul nostru, alergi weekendul viitor la Bucharest Half-Marathon, la cursa de 10 km.

R.C.: Da, m-am înscris la cursa de 10 km, sper să o și termin.

Vei fi primită ca o mare campioană la punctul nostru de hidratare, care este la Tribunalul București!

Voiam să te mai întreb câți din prietenii tăi, din cunoștințele tale, din colegii de breaslă, din contactele curente, câți aleg să facă ceva pentru donare de sânge? Câți conștientizează faptul că lipsa sângelui din spitale pentru intervenții sau pentru tratamente, ne pune pe toți sub risc, pe toți cei care contează și care fac PIB-ul României.

R.C.: Din păcate, cred că trebuie să aibă pe cineva în familie, să aibă ei un caz, ca să conștientizeze lipsa sângelui. Iar răspunzându-ți așa direct la întrebarea ta, o singură prietenă am reușit să aduc la centru de donare. O singură prietenă mi s-a aliat. Restul, din păcate, cu scuze: ba cu probleme de sănătate, ba cu frică, cred că e vorba și de nepăsare. Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta pentru unul drag de-al tău.

Eu mi-am dorit să nu fac umbră pământului degeaba. Mi-am dorit asta pentru că la 10 ani mi-am pierdut tatăl, care a murit la doar 37 de ani de cancer. Și știu cât de mult se chinuie prin spitale și câte probleme de sănătate a avut. Eu tot timpul, încă din copilărie, de când mă știu, mi-am dorit ca atunci când cresc să devin cadru militar, tocmai ca să ajung să-mi salvez tatăl. Nu am reușit să fac asta. După ce l-am pierdut, inclusiv eu mi-am pierdut dorința de a mai deveni medic. Însă am zis că atunci când o să cresc mare, o să fac ceva pentru oameni. Și fac cât pot.

Înțeleg că te lovești mult de acest ,,îmi este frică, nu am timp, am probleme de sănătate….”. Este foarte interesant, pentru că în cercul nostru de persoane care susțin donarea de sânge, sunt foarte mulți oameni care au reale probleme de sănătate, care nu pot dona, și totuși se implică în activități de promovare a sângelui.

Sunt curios dacă dintre persoanele din cercurile voastre, care au zis că nu pot acum, dacă și-au pus vreodată problema, de a susține altfel: prin promovare, prin ducerea mesajului mai departe, de conștientizare asupra nevoii de sânge.

R.C.: Nu, sincer, nu cred că și-au pus nicio secundă problema. Pur și simplu s-au mulțumit cu ideea sau s-au mințit că au probleme de sănătate și nu pot, drept pentru care e un subiect închis.

S.B.: O să sune urât, dar o fac dacă este o modă. Noi suntem implicați împreună destul de mult și în acțiuni umanitare, și în acțiuni ecologice, mai multe parți din acestea sociale. Și sunt oameni care nu au nicio treabă, dar pentru că vine televiziunea sau dacă este o dramă națională, atunci se mobilizează. Nu știu dacă neapărat dintr-o dorință interna sau din dorința de a fi și ei cu ceilalți. Deci nu știu dacă este convingere sau dacă este dorința de a fi parte din ce se întâmplă.

R.C.: Eu cred că daca Ministerul Sănătății ar crea mai multe campanii, ar începe să se vadă rezultatele. Să îți dau un exemplu cu Turcia, acum. Când am intrat în centrul de donare, am crezut că e închis, era pustiu, un singur om. De ce? Pentru că nu există o campanie. Eu cred că mai ales în momentul acela, și vorbim totuși de o altă țară, ca să putem ajuta, trebuie să avem întâi o campanie, să avem firme care se implică, oameni, o strategie.

S.B.: Eu zic că este vorba de responsabilitate socială, iar responsabilitatea socială trebuie de cele mai multe ori făcută acasă, la școală sau oriunde este posibil.

De ce iubim Bucharest Half Marathon?

articol de Andreea Timofte

Semimaratonul Bucuresti are o insemnatate aparte pentru pentru programul “N-avem SANGE?!”, pentru ca a fost unul din principalele locuri si momente care au deschis portile pentru unul din cele mai frumoase si valoroase realizari ale acestui demers: comunitatea #bloodfluencer.

In urma cu 4 ani, o mana de oameni (literalmente), ne pregateam sa participam la Seminaratonul Bucuresti din 13 Mai, purtand tricouri “N-avem SANGE!”. Eram departe de a visa ca, intr-o buna zi, vom putea alege indemnul nostru din lista cauzelor sociale de la acest eveniment.

#declic

Declicul a fost generat de atmosfera si reactiile peste asteptari ale multor alergatori la expunerea unui mesaj surprinzator („N-avem sange?!”) intr-un ALTFEL de moment, plin de bucurie si nu incarcat de tristete. Acesta a dus la reamintirea unui gest de bunatate, pentru care este nevoie de doar cateva ore din timpul fiecaruia, ore pentru VIATA.

Acest moment ne-a convins ca evenimentele sportive sunt o buna ocazie de a le atrage atentia asupra beneficiilor de sanatate ale donarii de sange si nevoia unei rutine in rezolvarea problemei sangelui transfuzional, unor oameni orientati deja catre un stil de viata sanatos, care inteleg rolul antrenamentelor in rutina obiceiurilor curente.

#ocazii

Evenimentele care au urmat, au confirmat suplimentar primele concluzii, astfel ca in 2019 ne-am bucurat de primul stand la Sport Expo si primele interactiuni cu alergatorii, in sustinerea demersului “N-avem SANGE?!”, listat acum printre cauzele sociale sustinute la principalele evenimente de alergare din Bucuresti, organizate de Asociatia Bucharest Running Club. Aceste momente, au fost si raman unele dintre cele mai frumoase ocazii de a cunoaste oameni minunati, altruisti si empatici, dedicati VIETII, care inteleg demersul nostru, incarcandu-ne de speranta ca intr-o buna zi vom putea demonstra impreuna, ca AVEM sange.

O parte s-au alaturat demersului si ii vedem frecvent cu ocazia diverselor evenimente sau actiuni la care participam sau le organizam, multi doneaza sange si ii conving pe altii sa doneze, adevarati #bloodfluenceri, iar impreuna speram sa le redam increderea pacientilor care au nevoie de sange.

Toate acestea ne fac sa asteptam cu mult entuziasm si editia din acest an a Semimaratonului Bucuresti din 7 – 8 Mai, unde suntem nerabdatori sa va revedem!

Te invitam asadar sa te inscrii in echipa noastra de ambasadori ai donarii de sange si vino la standul nostru din Sport Expo. Te asteptam sa povestim si sa ne bucuram de aceste momente, atat de frumoase. Iar daca esti printre primii 150, te rasplatim cu un tricou de #bloodfluencer si o sesiune foto dedicata.

Cand “Esti si tu #bloodfluencer @Bucharest Half Marathon!”

articol de Andreea Timofte

“Fiecare ocazie in care putem atrage atentia asupra integrarii donarii de sange in rutina unui stil de viata sanatos – atat pentru trup cat si pentru suflet – ne motiveaza sa crestem randurile #bloodfluencerilor” e apelul cu care am inceput pregatirile pentru Bucharest Half Marathon, eveniment desfasurat in 4 – 5 septembrie.

Dupa o perioada atat de lunga in care evenimentele sportive in format fizic au fost suspendate, in care cursele virtuale au suplinit, dar au nu redat in primul rand atmosfera si emotia momentului pe care o simti ca participant (sportiv sau organizator), ocazia revenirii unuia dintre cele mai mari evenimente de alergare din Bucuresti a fost motiv de mare bucurie.

Prezenta cauzei “N-avem SANGE?!” la evenimentele sportive este motivata inainte de toate de faptul ca, donarea de sange merita si poate sa intre in rutina unui stil de viata sanatos. Mai departe de nevoia mare de sange, nevoie care in continuare mobilizeaza si este din pacate factor majoritar in apelurile de donare de sange, acest gest de generozitate fata de cei aflati in dificultate, aduce in egala masura si beneficii de sanatate pentru donatori. Asa cum ne spunea d-na Dr. Corina Posea intr-un interviu de-acum cativa ani, donatorul de sange are un risc mult mai scazut, in raport cu populatia martor, de a dezvolta boli inflamatorii, accidente vasculare cerebrale, infarct de miocard si cancer. Asta, fara sa mai punem la socoteala ca indivizii altruisti, dedicati actiunilor caritabile, dedicati voluntariatului, traiesc mai mult cu 4 ani, conform unui alt studiu publicat la vremea interviului.

#beneficiupentrusanatate

Oamenii orientati catre sport, catre miscare, stiu ce inseamna rutina antrenamentelor si au deja un mod aparte de a aborda grija fata de sanatatea lor si implicit a celor din jurul lor. Astfel ca, un eveniment sportiv – asa cum este Bucharest Half Marathon – aduce fata in fata o cauza cu principii sociale, de sprijinire a celor aflati in nevoie, dar care compenseaza mai mult chiar, prin beneficii si valori asociate sanatatii, cu oameni care au deja in rutina cotidiana un minimum de comportamente asociate unui stil de viata sanatos. Mai mult decat atat, inteleg deja rutina antrenamentelor, in acest caz, a donarilor recurente.

Asadar, le multumim tuturor celor care au ales sa ne sustina la acest eveniment, fie participand ca #bloodfluencer voluntar, fie ca #bloodfluencer alergator si in mod deosebit organizatorului evenimentului – Asociatia Bucharest Running Club, care a inteles inca de la prima noastra participare, miza si obiectivul programului “N-avem SANGE?!”.

A fost o incantare sa interactionam cu participantii (donatori sanguini sau nu) la Sport Expo, sa le povestim despre beneficiile donarii de sange, sa incurajam si sa oferim suport la punctele de hidratare care ne-au fost alocate in ambele zile ale evenimentului si sa vedem / recunoastem #bloodfluenceri care ne sustin inca de la prima editie e evenimentelor de alergare organizate de ABRC, in care am fost listati in randul cauzelor sociale.

Cativa dintre colegii nostri au lasat mai jos doua-trei ganduri, dupa participarea la eveniment:

Delia Modrea – „Donarea de sânge și voluntariatul, separat, aduc un aport de energie pozitiva organismului, însă împreună creaza un boom de energie!

Cam asta s-a întâmplat in aceste 4 zile petrecand timp alaturi de donatori voluntari si donatori participanti, raspunzand la întrebări despre donare, incurajand oameni tematori de ace și organizand alături de bloodfluenceri punctele de hidratare. 4 zile minunate care au trecut foarte repede însă speram ca la sfarsit de octombrie să repetăm experienta!

Vă mulțumesc tuturor, voluntari, participanti, organizatori! „

Madalina Dicu-Sava – „Experienta de voluntar la BHM a fost una fantastica!

M-am bucurat sa fiu parte dintr-o echipa formata din oameni exceptionali care si-au inteles locul, rolul si care s-au pliat rapid atunci cand task-urile alocate s-au modificat. Zona punctelor de hidratare este una care necesita multa atentie, rapiditate si mult vibe pozitiv ceea ce spun eu ca am oferit cu totii. In plus, faptul ca echipa noastra de voluntari a fost formata si de #MiniVoluntariDeTop consider ca e o buna opurtunitate sa le aratam si celorlati ca aceste actiuni se pot deprinde de la orice varsta. „

Elena Hogas – “#bloodfluencer donator, alergător sau voluntar? De ce nu toate trei?

Dacă prima “titulatură” este bifată cu regularitate de ani de zile – indiferent de vreme şi vremuri, pe 4-5 septembrie 2021 a venit rândul să le scot la înaintare pe celalte două, în cadrul Bucharest Half Marathon.

Cu extra entuziasm, mai ales după mai bine de un an în care restricţiile impuse de pandemie ne-au privat pe toţi de bucuria participării la evenimente ample în cadrul cărora să promovăm şi susţinem donarea voluntară de sânge.

#bloodfluencer alergător (sau mai degrabă mergător, după un an care nu s-a pus din punct de vedere sportiv … dar s-a depus) – bifat la cursa de 10km! #bloodfluencer voluntar (cu muşchi făcuţi la deschiderea sticlelor de la punctul de hidratare şi sesiuni foto realizate cu telefonul care cere camera cu mai mulţi megapixeli) – bifat la cursa de 21km! #bloodfluencer donator – de fiecare dată când se poate, până când se poate. Şi se poate! Oricine poate măcar una dintre cele trei. Restul sunt scuze!”

Paul Varga – “Prezenta de anul acesta la semimaratonul București a fost una cu totul speciala.

Cea mai asteptata editie a avut loc pe 4-5 septembrie 2021. Am avut parte de 4 zile pline de energie pozitiva. Ne-a umplut mintea si sufletul de bucurie, de emotii si ne-a reamintit cat de frumos si sanatos este sa petrecem cateva clipe alături de oameni minunati, prieteni vechi si noi, colegi si parteneri de organizare.

Am primit si am transmis celor din jur încredere, siguranta si curaj. Ne-am incarcat creierul de endorfine. Am trăit intens fiecare moment. La Sport Expo, in parcul Izvor, a fost un prilej potrivit sa revedem atat ambasadori ai donarii de sange, cat si oameni care ne sustin demersul din umbra. Misiunea noastră este aceea de a motiva donatorii de sange sa viziteze regulat centrele de transfuzii si, in acelasi timp, de a explica celor care nu au aflat deja, rolul donarii de sange in viata de zi cu zi.

#atmosferasuperba

Pe lângă toate acestea, am alergat duminica proba de semimaraton. Am trăit aproximativ 1h45min intr-o atmosfera superba, m-am bucurat de fiecare pas de alergare pe care l-am pus pe asfaltul din oras, si m-am incarcat cu vibe-ul de pe traseu. Mi-a lipsit enorm energia orasului dintr-o zi in care masinile stau pe loc iar oamenii alearga si se simt in largul lor. Mi-a lipsit participarea la evenimentele de alergare din Bucuresti. Parca a trecut o vesnicie de la ultima editie si pana acum. Trebuie sa recunosc ca nimic nu ar fi fost la fel fara Bucharest Running Club. Felicitari pentru organizare! Sunteti o echipa de nota 10. Ne bucuram sa fim acolo, cu voi, la fiecare eveniment. Pe data viitoare!”

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, cu sprijinul Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti, Centrului Regional de Transfuzii Sanguine Constanta si al Centrului de Transfuzie Sanguina Ploiesti.

Partenerii nostri din acest program

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

#bloodfluenceri @ Volkswagen Bucharest Half Marathon 2019

In 11-12 Mai are loc la Bucuresti a 8-a editie a Semimaratonului International, organizat de Asociatia Bucharest Running Club. Editia trecuta a adunat la start 16.000 de alergatori din peste 65 de tari, iar despre editia de-acum se preconizeaza a fi si mai reusita

Daca doriti sa faceti parte din echipa de #bloodfluenceri alergatori, va invitam sa va inscrieti la cursa, deoarece mai sunt cateva zile de inscriere online, sa bifati „N-avem SANGE”, in sectiunea CARITATE, iar apoi sa ne scrieti pe adresa contact@n-avemsange.ro , pentru a va rezerva tricoul tehnic.

**Screenshot din pagina de inscriere online**

Programul „N-avem SANGE” reprezinta una din cauzele pe care le puteti sustine la acest eveniment, lista lor completa o aveti aici: http://www.bucuresti21km.ro/caritate/

Este important sa avem parte si de sustinerea acelora dintre voi, care fie nu practica alergarea pe distante lungi sau care pur si simplu si-au propus sa nu alerge, cu ocazia acestui eveniment. Spunem asta deoarece, la fel ca la Uniqa Asigurari Bucharest 10K & FAMILY RUN, revine in sarcina noastra administrarea unui punct de alimentare, pentru care avem nevoie de voluntari.

Daca vreti sa sustineti donarea si in plus vreti sa traiti o jumatate de zi experienta unitatii si a conexiunii adevarate, va rugam sa va alaturati echipei noastre de #bloodfluenceri, ca alergatori sau ca voluntari. Ca de obicei, va promitem un weekend pe cinste si de mare impact!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Etichetă: bucharest half marathon