Dana Marcu – #bloodfluencer, Asociatia Bucharest Running Club, partener „N-avem SANGE?!”
Elena Hogas – #bloodfluencer „N-avem SANGE?!”
Moderator Marian Costache, #bloodfluencer co-fondator „N-avem SANGE?!” – Presedinte Asociatia HEM
“Foarte multi oameni au trebuit sa treaca peste sistemele lor de securitate, sa iasa din casa, sa intampine cumva riscurile si sa mearga sa doneze, pentru ca inclusiv in aceasta perioada oamenii au avut nevoie de sange. Fara acei curajosi, care au putut sa iasa din case, care au mers sa doneze, fara ei viata nu ar fi putut sa mearga mai departe.
Sangele este un tesut. Nu este orice fel de tesut si in niciun caz nu e o “apa chioara”. Este acel tesut, care este totodata vehicul. Este un vehicul prin care fiecare celula din corpul nostru se hraneste, prin care fiecare celula se oxigeneaza. Este acel tesut-vehicul!
In clipa in care donam recurent, organismul nostru capata deprinderea de a se regenera
In clipa in care donam recurent, organismul nostru capata deprinderea de a se regenera si de a pune la loc acest tesut, iar atunci cand suntem dispusi sa-l oferim cu generozitate, celor aflati in suferinta, organismul nostru primeste in recompensa mai multa sanatate.
Editia din acest an a Zilei Mondiale a Donatorului este sub edgida “Safe Blood Save Lives”, Sangele Sigur Salveaza Vieti. Donatorul recurent are un sange mai sigur, care poate fi pretuit la un nivel superior, si astfel pot fi salvate mai multe vieti.” – Marian Costache, #bloodfluencer co-fondator “N-avem SANGE?!”, Presedinte @ Asociatia HEM
Sunt mandra sa fiu #bloodfluencer!
“Sunt mandra sa fiu #bloodfluencer! Initiativa mea, de a ma alatura acestui demers s-a datorat in exclusivitate campaniilor “N-avem SANGE?!”. Prima intalnire cu #bloodfluencerii s-a petrecut anul trecut, de ziua mea. Atunci a fost unul din momentele mele WoW! Toti oamenii care erau acolo, erau uniti de un singur motiv, sa-i ajute pe ceilalti, fara sa astepte ceva in schimb. Asta a fost si momentul in care m-am decis sa fiu donator. Pana atunci cochetam cu gandul, multa vreme nu aveam greutatea necesara, dupa care aveam o carenta de fier.
In noiembrie, alaturi de colegii de la Universal Solution, am facut o “cheta’ de sange si astfel, chiar de ziua mea, asta a fost cadoul colegilor mei si al partenerilor Universal Solution.
Ce inseamna pentru mine sa fii donator si sustinator “N-avem SANGE?!” Inseamna in primul rand sa fii om, ii ajuti pe ceilalti dar te ajuti si pe tine.” – Elvira Munteanu, Director General @ Universal Solution
“Ideea animatilor, ca mesaj de comunicare, pentru campaniile “N-avem SANGE?!”, derulate in perioada pandemiei, mi-a venit in urma ultimei donari, pe care am efectuat-o chiar la inceputul starii de urgenta.
Atunci m-au impresionat toate masurile luate, pentru siguranta la centru, si grupul mare de oameni, pe care am reusit sa-l intalnesc acolo. De cate ori mergeam sa donez erau 4-5 oameni, acum trebuie sa recunosc ca poate chiar aceasta perioada a reusit sa ne uneasca mai mult si ne-a facut sa intelegem ca distantare sociala nu inseamna neimplicare sociala. Inseamna sa ne depasim temerile, pentru ca este normal ca intr-o asemenea perioada sa ne fie teama de sanatatea noastra, inseamna iesirea din bula de confort.
Cum altfel sa transmiti un mesaj si sa impulsionezi oamenii, fara sa apelezi clasic la varianta sentimentala, si sa-i duci intr-o zona de confort a copilariei?
Cu o animatie cat mai simpla, cat mai expresiva, cu un mesaj cat mai usor de inteles. Mesajul de transmis este ca e sigur sa donezi sange, chiar si in asemenea perioade.” – Elena Hogas, #bloodfluencer
“N-am donat sange cand am implinit 18 ani, prima data am donat cand ma apropiam de 19 ani. Mi se pare ca la nivelul tinerilor exista o problema de cunoastere a cauzei sau de cunoasterea problemei, pentru ca nu mi s-a spus niciodata despre chestia asta la scoala, nici la liceu.
La donarea de sange mi se pare super tare, ca poti sa vezi cum ii ajuti pe cei din jur, dar totodata iti faci si tie un bine, ceea ce e incredibil!
Alergarea imi da un sentiment unic, la fel este si cu donarea de sange, unde pot sa ajut oameni si stiu ca salvez vieti. Mi se pare extraordinar sa am o asemenea oportunitate.” – Benyamin Saeednia, #bloodfluencer
Sunt foarte multi donatori de sange in randul alergatorilor
“Ne bucuram mult sa putem sustine “N-avem SANGE?!”, inca de la-nceput colaboraea noastra a fost una benefica. Stiam ca sunt foarte multi donatori de sange in randul alergatorilor. In momentul in care ne-am asociat ne-am bucurat ca am aflat si noi mai multe lucruri. Datorita voua am ajuns si noi sa donam.
Intotdeauna mi-am dorit sa donez sange dar mereu a fost ceva care m-a oprit. Nu stiam toate beneficiile. Nu am fost suficient de informata sau am fost informata eronat. Dupa discutiile cu voi, ne-am facut o echipa si am venit in grup sa donam si am fost foarte fericiti ca am reusit acest lucru si sa sustinem aceasta campanie.” – Dana Marcu, Asociatia Bucharest Running Club
In scoala nu se vorbeste efectiv despre beneficiile donarii de sange
“Suntem convinsi ca impreuna putem transmite doua mesaje, primul dintre ele este legat de educatia studentilor. Spunea mai devreme si colegul nostru despre faptul ca in scoala, in facultate, nu se vorbeste efectiv despre beneficiile donarii de sange, despre implicarea pe care tinerii o pot avea in a salva vieti, si-atunci incercam sa compensam aspectul acesta.
Pe cealalta parte, incercam efectiv sa salvam vieti, prin intermediul acelora care vin si doneaza. Am reusit sa ajungem la mai multi oameni, decat doar la cei care fac parte din asociatia noastra, si lucrul acesta ne bucura foarte mult. Avem in mod recurent cereri de a ajuta oameni care trec prin momente foarte delicate, iar lucrul acesta ne incurajeaza, pentru ca suntem convinsi, pentru ca Dumnezeu ne-a chemat sa fim niste adevarati eroi.” – Costi Gogoneata, Fundatia AMiCUS Bucuresti
“Tinerii ca mine nu asteapta ceva. Cred ca daca afla ca pot face treaba asta, nu ar fi nevoie de un alt lucru. Eu m-am implicat in multe activitati de voluntariat, in timpul liceului, si am vazut foarte multi tineri ca mine, care faceau acelasi lucru. Deci nu cred ca ar fi nevoie de motivatii materiale sau de alte lucruri, ci pur si simplu de oferirea posibilitatii de a ajuta. Categoric suntem foarte multi tineri, care am face asta, si cred ca ar fi chiar simpatic sa se-ntample si asa.” – Benyamin Saeednia, #bloodfluencer
Venind azi aici am constatat o stangacie, daca sa sar sa imbratisez oamenii sau sa stau la doi metri
“Dupa trei luni de lucrat de-acasa, am ajuns la concluzia ca pana si eu, care sunt o persoana destul de distantata, am nevoie de oameni! Venind azi aici am constatat o stangacie, daca sa sar sa imbratisez oamenii sau sa stau la doi metri. Poate asta este, pe de-o parte, ce-a fost cel mai rau dar si cea mai buna lectie. Avem nevoie de oameni, avem nevoie unii de ceilalti, iubim oamenii!” – Elena Hogas, #bloodfluencer“Ne propunem ca pentru anul viitor si celelalte filiale ale AMiCUS Romania sa preia proiectul acesta, de-a dona sange. Noi mai avem inca 14 filiale, in centrele universitare din tara. Ar fi extraordinar daca am reusi sa organizam aceste campanii la nivel national.” – Costi Gogoneata, Fundatia AMiCUS Bucuresti
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Joi 14.11.2019 a avut loc o dezbatere, organizata in cadrul programului “N-avem SANGE” si transmisa LIVE in pagina noastra, din dorinta de a afla care sunt cauzele care ne tin departe de donarea de sange. La eveniment au fost prezenti directori ai catorva centre de transfuzie, medici hematologi, reprezentanti ai diferitelor asociatii implicate in promovarea donarii, ca de altfel si un grup consistent de #bloodfluenceri.
Redam mai jos cateva dintre declaratiile importante si adaugam inregistrarea dezabaterii, care la momentul la care publicam acest articol avea aproape 10.000 de vizualizari.
Multe raspunsuri
“Imi pun intrebarea “de ce nu doneaza romanii?” de ani buni si sincer nu am gasit foarte multe raspunsuri. Apreciez insa ca numarul donatorilor de sange este atat de mic in Romania datorita lipsei de informare, sensibilizare a oamenilor, si mai ales de constientizare a populatiei de nevoia de sange. Chiar daca oamenii stiu ca exista aceasta nevoie, ca trebuie sa vina sa doneze, poate-si propun sa o faca si nu au timp sau uita sa o faca. Daca, insa, ar constientiza cat de important este acest sange, pentru bolnavii din spitale, cred ca ar deveni o obisnuinta pentru ei donarea de sange.
Este important sa ne monitorizam starea de sanatate, ca sa
surprindem eventualele boli, care ar putea sa apara, si sa le surprindem in
fazele initiale, pentru ca ele sunt mult mai usor de tratat atunci. In Romania nu exista inca un
program national de preventie, romanii nu se investigheaza, si iata ca noi
putem sa venim in intampinarea romanilor, propunandu-le sa vina sistematic la
orice centru judetean sa doneze. Pentru ca donand constant nu numai ca salveaza
viata pacientilor din spitale dar isi salveaza propria viata. Avem si un
exemplu aici, in aceasta seara.
Este deci foarte important sa donezi sange deoarece iti
controlezi astfel propria sanatate.” – Dr.
Doina Gosa, Director CTS Bucuresti
Am constatat o scadere a numarului donatorilor care se prezinta in mod spontan in centrele de transfuzii
“Prahovenii nu doneaza cat ar trebui si din pacate, in ultimii ani, am constatat o scadere a numarului donatorilor care se prezinta in mod spontan in centrele de transfuzii. Rata de prezentare a donatorilor scade si cred ca asta este datorata in primul rand faptului ca dupa revolutie nu a mai existat o constanta preocupare pentru promovarea donarii de sange, intr-un mod sistematic si organizat, la nivel national.
Cu regret spun ca in epoca comunista sistemul de promovare era foarte bine gandit si foarte bine pus la punct. Noi acum traim cumva faptul ca donatorii, foarte multi dintre cei care sunt in varsta, recrutati in perioada comunista, imbatranesc si ies in mod natural la pensie din functia lor de donator. Din acest motiv noi incercam sa mergem mai aproape de oameni, pentru ca provocarile societatii de astazi sunt tot mai mari, si oamenii isi fac tot mai greu timp sa vina la centrele de transfuzie.
Pentru asta cred ca romanii ar trebui sa fie mai bine informati dar cred ca cei care au competenta ar trebui sa se uite si la un cadru legislativ, pentru ca o simpla informare nu este suficienta pentru a aduce in centre, ca sa-I asezi pe scaunul de donare. Trebuie create conditii legislative, care sa ofere donatorului un sentiment de siguranta la locul de munca, care sa nu-i pericliteze pozitia fata de colegi.
Un sistem de promovare la nivel national
Romanii nu sunt oameni mai rai, nu sunt oameni mai putin empatici dar sunt bombardati cu foarte multa informatie si nu pot face o selectie, nu pot prioritiza ceea ce le este vandut ca informatie buna: “faceti asta…”, “cumparati asta…” Pentru acest lucru este nevoie de un sistem de promovare la nivel national, coerent si bine pus la punct, pentru ca oamenii sa aiba o informare continua si sustinuta, nu doar o stire bomba care spune “criza de sange”. O astfel de stire mai mult alarmeaza si mobilizeaza pentru maxim doua – trei zile.
Trebuie facuta o educatie constanta si asta inseamna o
implicare foarte mare a intregii societati. Munca de recrutare a donatorilor nu
este doar munca centrelor de sange si a asociatiilor, trebuie sa fie munca
intregii societati. Noi facem acum lucruri punctuale, ne agitam foarte mult noi
toti cei din centrele de transfuzie, dar faptul ca faci un lucru punctual nu
are continuitate.
Noi incercam la nivelul judetelor ca stabilim niste contacte,
sa mentinem niste relatii, dar asta nu este suficient. Asa cum spuneam, avem
nevoie de un nou cadru legislativ si trebuie facut ceva la nivel national.” – Dr. Georgeta Hanganu, Director CTS Prahova
“Dupa 2007 ne-am confruntat cu scaderea foarte mare a
numarului de donatori, serviciul militar nemaifiind obligatoriu. Personalul
militar activ a scazut foarte mult in cei 12 ani, si am fost nevoiti sa ne
adresam si institutiilor publice sau companiilor private, pentru a creste
numarul de donatori. Asta coroborat si cu un plan de promovare a donarii de
sange la nivelul unitatilor militare, la nivelul companiilor, unde am efectuat
colecte mobile. Am luat masuri pentru a creste numarul de donatori si numarul
de componente sanguine. Colectele mobile au un avantaj prin faptul ca atrag mai
multi oameni la donare.
Trei cauze principale
La nivel de centru am identificat trei cauze principale, pentru care romanii nu doneaza. Prima ar fi teama de achizitie de infectii, asociate actelor medicale sau asa numitele infectii nosocomiale. Mediatizarea negativa a activitatii medicale din Romania a lasat o amprenta asupra populatiei.
O a doua cauza ar fi
lipsa de timp. Si asta ar trebui coroborata cu faptul ca unele firme nu permit
angajatilor sa lipseasca de la program, desi este legal.
A treia ar fi generata
de faptul ca oamenii au o perceptie gresita despre donarea de sange, despre
consecinte, despre incidentele transfuzionale. Au impresia ca cei care doneaza sange se expun unor
riscuri foarte mari. Ceea ce nu este adevarat!” – Lt. Col. Dr. Florea Vladescu, Medic Sef CTS MApN
“Sintagma “criza de sange” este excesiv utilizata in
mass-media dar nu numai. Nu ii acuzam, pentru ca poate asa au fost lasati sa
creada, pornind de la informatii venite din spitale. La nivel international
s-au tot pus intrebari in ultimii ani, despre cum ar putea fi definita o asa
zisa criza de sange. Ne confruntam si noi in Romania, fie in ansamblu, fie la
nivelul anumitor regiuni, ca si toate celelalte tari, cu o reducere a numarului
de donatori si implicit cu o reducere a disponibilului in anumite perioade
sezoniere.
In Romania nu este o reala criza de sange
In Romania nu este o reala criza de sange, lipseste insa o gestionare a disponibilului, intr-o forma organizata, la nivel national. Astfel incat, avand in vedere ca exista zone cu o dezvoltare mult mai ridicata a serviciilor medicale: chirurgie cardiovasculara, hematologie, oncologie, deci servicii medicale mari consumatoare de tratament transfuzional, si zone care nu sunt la acelasi nivel, se creaza un dezechilibru la nivel de tara.
Sunt judete in care nu se ajunge ca interventii chirurgicale
sa fie amanate, pentru ca nu se fac foarte multe, si zone precum marile centre
universitare (Bucuresti, Cluj, Targu Mures, Timisoara, Constanta) in care
solicitarea este mult mai mare.
Surplusul, din zonele in care utilizarea nu este la nivelul
disponibilului, trebuie orientat in mod rational, fara a afecta situatia din judetele
respective, catre zonele mari consumatoare. Colegele din judetele cu volum
foarte mare de utilizare tin legatura cu directorii altor centre de transfuzii
si in masura posibilului toti colegii ajuta. Subliniez ca este forma noastra de
a ne adapta situatiei, este insa nevoie de o organizare la nivel national. De
aici rezerva despre continua mentiune “criza de sange”. Avem criza poate de
multe lucruri, criza de informatii corecte, cu privire la nevoia de a dona
sange periodic, fara ca gestul donarii de sange sa fie legat de nevoia unei
cunostinte sau a unei rude.
Intrebarea retorica adresata celor prezenti dar si celor care ne urmaresc: “oare chiar n-au sange romanii?” Au sange, e nevoie de implicarea tuturor.
In Constanta si noi ne confruntam cu o reducere a numarului de persoane care vin sa doneze in timpul saptamanii, de Luni pana Vineri. Daca in 2011-2012 media era de 50 de pungi recoltate pe zi, in acest an media e de 40. In schimb, avem confirmarea a ceea ce am sustinut de ani de zile si am si implementat, oamenii doresc o flexibilizare a programului centrului de transfuzii. De la inceputul lui 2016 am implementat programul “Ultima Sambata din luna”, in care lucram la sediu, pe langa colectele din judet.
Daca in 2016 media pentru aceasta Sambata a fost de 20 de pungi, in 2019 am ajuns la peste 50 de pungi. Ba mai mult, pentru ca oamenii citesc repede mesajul, au ramas cu impresia ca in fiecare Sambata avem program la sediu. Au fost suparati la-nceput dar le-am explicat ca aproape fiecare Sambata este prevazuta cu colecta mobila in judet si au inteles.” – Dr. Alina – Mirella Dobrota, Director Centru Regional de Transfuzii Constanta
“Exista
inca nevoie de reglementare in utilizarea produselor de sange. Sunt inca cereri
de sange care exced nevoia reala. Utilizarea produselor de sange nu este
neaparat judicioasa si conform normelor. Uneori se cere sange sau se cer
produse de sange, cand nu este neaparat nevoie. Din acest motiv putem spune ca
se creaza o criza de sange, pentru anumiti pacienti care intr-adevar au nevoie
de sange sau alte produse, si de aici apar poate si povestile.
Noi avem niste norme, niste standarde pe care incercam sa le utilizam.
Sunt niste limite ale parametrilor hematologici, in care noi ne incadram cand cerem produse de sange. Sunt intr-adevar medici care cer si in afara acestor situatii. Practic este o cerere nejustificata, pentru ca vor sa aiba un confort intraoperator sau pentru un pacient care este intr-adevar intr-o situatie critica.
De exemplu, limita pentru anemie este sub 7 grame de
hemoglobina, in ghidurile internationale. Foarte mult timp s-a cerut sange si
la 10 grame.” – Dr. Horia Bumbea,
Profesor la Clinica de Hematologie a Spitalului Universitar, Vicepresedinte al
Colegiului Medicilor Bucuresti.
“Medicul
prescriptor are obligatia sa informeze pacientul sau apartinatorii ca este bine
sa doneze sange. In niciun caz nu trebuie sa i se impuna pacientului si nu
trebuie sa fie traumatizat si sa i se mai aduca inca o problema in plus,
spunandu-i “nu te operez daca n-ai sange”. Nu, asta nu trebuie sa se-ntample!
Trebuie comunicat foarte frumos pentru ca este mai important
ca oamenii sa-nteleaga si sa vina sa doneze, atunci cand pot, atunci cand simt
s-o faca si e mult mai important sa li se spuna ca trebuie sa revina sa doneze.
Pentru noi, donatorul care revine la donare este foarte confortabil
Avand analizele bune in mod repetat este un element de siguranta pentru noi. De la acesti donatori recoltam produsele pentru pacientii foarte vulnerabili, pentru nou nascuti, chiar pentru transfuziile fetale. De asta este foarte important sa inteleaga donatorii, ca merita sa revina.
Pe de alta parte, pe langa donarea standard, care e foarte
confortabila pentru ca dureaza efectiv 7-10 min., mai exista si alte tipuri de
donare, cum ar fi donarea prin Afereza. Merita ca donatorii sa aiba
curiozitatea ca dupa ce au donat o data sau de doua ori sa devina donatori de
Afereza. Prin Afereza se recolteaza concentrate trombocitare care sunt necesare
pentru pacientii din transplant, transplant de maduva, pacientii cu situatii
grave care au avut chimioterapie si alte tratamente agresive, sau care prin
natura bolii au devenit trombocitopedici si au nevoie de transfuzie de
trombocite.
Ideea este ca acest produs salveaza viata pacientilor si donatorii
merita sa fie curiosi si sa descopere si aceasta metoda de donare.” – Dr. Corina Posea, Hematolog la CTS
Bucuresti
Conceptul acesta “criza de sange” are un puternic caracter de autosabotaj
„Criza de sange este punctuala. Este ceva ce se intampla acum si este pe o perioada definita. Acoperim criza de sange, ne-am spalat pe maini am terminat povestea. Atunci sunt foarte multi oameni, spun asta din experienta proprie, care vin si fac niste eforturi ca sa doneze intr-un astfel de moment – isi iau o zi de concediu sau chiulesc cu forta, acolo unde angajatorul nu e de acord, gasesc o bona pentru copilul pe care nu au cu cine sa-l lase – tocmai ca sa ajute sa contribuie si ei la stingerea acestei crize.
Un exemplu de genul asta a fost dupa #colectiv, cand cohorte
intregi de oameni au facut cozi aici. Ceea ce e foarte bine. Dar partea proasta
cu aceasta “criza” este faptul ca acesti oameni, care fac aceste eforturi,
asteapta urmatoarea “criza”, ca sa se implice din nou. Ei nu vor deveni in mod
natural donatori recurenti de sange, pentru ca nu constientizeaza ca este o
nevoie permanenta de sange, ci inteleg ca uneori se intampla sa lipseasca
sange, din anumite centre.
Este inadmisibil ca medicii sa conditioneze actul medical
Al doilea lucru pe care voiam sa-l spun se refera la ceea ce spunea d-na Dr. Posea, Este inadmisibil ca medicii sa conditioneze actul medical, in functie de disponibilitatea pacientului sau apartinatorilor, de-a veni sa doneze sange. Nu e nicio diferenta din a-l forta pe omul asta de a veni cu grupuri intregi de donatori sau a nu-l opera, a nu-i salva viata, pentru ca nu are bani sa plateasca, legal sau illegal, cat vrea medicul respectiv. Se intampla din pacate foarte frecvent si este ceva ce trebuie rezolvat, pentru ca ne duce in zona de “criza”, cand oamenii se mobilizeaza sa salveze viata cuiva si apoi isi iau o lunga pauza ca au obosit, au facut niste sacrificii, si mai asteapta o tura, pana la urmatoarea “criza”.
Vina nu e neaparat la romani
Cred ca unul din raspunsurile la intrebarea “De ce nu doneaza romanii?” este acela ca vina nu e neaparat la romani. Nu e vorba neaparat de ignoranta sau de nepasare ci e vorba despre cum ajunge informatia la oameni si ce mesaje primesc ei de fapt. Nu sunt convins ca la nivel national exista aceasta perceptie, ca nevoia de sange este permanenta si ca merita sa luam in calcul donarea recurenta. Nu sunt convins ca la nivel national sunt suficient de multi oameni care sa stie de beneficiile donarii de sange si despre cum te poate ajuta pe tine ca donator.
Ar trebui pornit de la o campanie nationala, care sa nu
sublinieze nevoia de sange in criza, ci nevoia de sange constanta, plus
beneficiile care vin la pachet cu ea.” – Andi
Carlan, Activist Civic, #bloodfluencer
“Este nevoie sa transmitem mesajul corect catre apartinatori
si aici cred ca este o problema in spitale. Poate nu medicii, poate
asistentele, nu transmit corect invitatia apartinatorilor, ca sa vina sa
doneze. Eu cred ca medicii prioritizeaza punga de sange in functie de gradul de
urgenta al pacientului si nu neaparat legat de numarul de donatori.” – Dr. Doina Gosa, Director CTS Bucuresti
“Sunt unul dintre beneficiarii unui DA, da donarii! Am
beneficiat de un rinichi si iata ce inseamna generozitatea unui donator,
indiferent ca e vorba de sange sau de organe, in scop terapeutic. As vrea sa
fac referire la cultura donatorului. Trebuie promovata aceasta cultura a
donatorului. Ea trebuie facuta de toate fortele implicate, nu doar de ONG-uri,
de catre toate institutiile medicale.
Daca in spital exista
un buletin informativ prin care pacientului i se explica foarte clar ce inseamna
sa doneze sange sau un organ salvator, el va intelege. La medicul de familie de
asemenea. Sa nu uitam si rolul bisericii. Un mesaj transmis catre credinciosi
poate avea un efect extraordinar. Iata ce inseamna si putem face acest lucru
impreuna!
Da donarii de organe, da donarii de sange!
Tari avansate, precum Spania, care este pe primul loc in ceea ce priveste transplantul, au o cultura a donatorului, pe care o promoveaza in mod constant. Noi mergem anual, cu o echipa formata din cativa voluntari, in diferite orase ale tarii. Stam de vorba cu oamenii pe strada. Mergem in policlinici, in spitale. Mergem in licee, in facultati. Stam de vorba cu toti si le ducem mesajul despre ce inseamna “Da donarii de organe, da donarii de sange!” Oamenii inteleg, oamenii sunt altruisti, oamenii vor sa ajute.
Problema nr. 1 este lipsa de informare. Nu stiu care este
particularitatea legala, nu stiu cum sa procedeze, nu stiu care sunt
beneficiile acestei generozitati, pe care ei pot sa o faca. Din concluziile pe
care noi le-am tras, in urma unor astfel de actiuni, intr-adevar peste 80% sunt
de acord cu donarea.
Avem un procentaj extraordinar dar lipsa de informatii si de
accesibilitate a cetateanului duce la astfel de sincope si la astfel de
situatii, care ne situeaza pe linie de donare de organe, de exemplu, pe ultimul
loc din Uniunea Europeana.
#altruism
Ce poate fi mai frumos pentru un pacient decat sa primeasca viata de la un semen, prin donarea de sange, prin donarea de organe? Acest lucru se poate face numai prin caracterul altruist al semenilor nostri.
Stiinta a avansat pe toate palierele ei dar sange nu poate sa
produca. Merita ca printr-un efort comun sa ne unim fortele pentru o campanie
de constientizare cu privire la caracterul legal si benefic al actului donarii.
Putem sa o facem!
Este tragic sa auzi ca nu poti sa fii operat, pentru ca nu
exista sange. Este dureros, ca pacient, si te aduce in pragul disperarii.
Medicii fac si ei tot ce pot, uneori le sunt depasite capacitatile
profesionale, datorita cererilor din ce in ce mai mari. Sa nu uitam ca numarul
afectiunilor cronice creste in mod alarmant.” – Gheorghe Tache, Presedintele Asociatiei Transplantatilor din Romania
“In
generatiile noi, care sunt acum in liceu, in facultate, avem oameni care sunt
din start mai dispusi sa contribuie la binele comunitatii. In plus avem acest
carlig, donarea de sange poate sa devina “cool” pentru ei. Cam asa cum o faceti
voi la “N-avem SANGE?!” Recunosc ca mi-a luat 5 luni, din momentul in care
Matei a implinit 18 ani, pana sa fac declicul. De fapt a avut legatura cu
faptul ca a votat pentru prima data in Mai, la europarlamentare.
80% dintre donatori sunt recurenti
Hai sa nu mai lasam lucrurile astea, care tin de setarea unui obicei nou, sa le lasam doar la latitudinea donatorului. Ma bucur ca 80% dintre donatori sunt recurenti dar ma intreb daca in statistici recurenta asta nu inseamna ca venim o data la jumatate de an, o data la un an si un sfert, un an si trei sferturi.
O prima zona in care am putea sa crestem este sa transformam asta intr-un obicei nu doar recurent dar care sa semene cu intervalul medical la care se poate dona in siguranta. Pentru ca traim in secolul 21, mi-as dori sisteme informatice eficiente pentru donatori.” – Diana Maria Voicu, #bloodfluencer, Presedinte Initiativa Romania
“Mi se pare ca tinerii nu stiu despre ce este vorba in actul
donarii, fiindca la inceput nici eu nu stiam ce presupune. Am vazut un afis in
autobuz, “N-avem SANGE?!”, l-am citit, m-am intrebat ce se-ntampla dar n-am
vrut sa aflu mai mult, mai departe si am lasat-o asa. La un moment dat a
intervenit un eveniment si m-am dus sa donez impreuna cu un prieten.
Am ramas surprins atunci de ceea ce inseamna de fapt sa
donezi sange, fiindca este ceva la care nu te astepti. Pare simplu si pare ca
nu e o nevoie atat de mare, eu asa am perceput-o. Daca ar fi fost mai important
s-ar fi facut mai multe si s-ar fi batut la clasa la mine, la liceu, si ni s-ar
fi spus sa donam.
Asa cum am auzit in seara asta, nu suntem informati. De la
noi e si mai greu sa vina o initiativa in sensul asta. Cand am incercat sa
conving mai multi prieteni sa doneze, unii au spus DA, si au venit sa doneze,
altii au spus ca NU.
Frica de necunoscut
Mi se pare ca cei care au spus NU nu au spus asta pentru ca nu voiau sa doneze sange. Nu stiau ce presupune si aveau o frica de necunoscut, care-i impiedica sa faca acest pas. Dupa ce le-am spus ce traseu am facut la o donare si ce discutii am avut cu ocazia asta, au spus “wow, vreau sa donez si eu!”
A ajutat foarte mult
si treaba asta cu Maratonul, fiindca a fost perceput de prietenii mei drept
ceva greu de realizat. Cand le-am spus ca fac asta si ca sa promovez donatul de
sange – fiindca am purtat tricoul asta cand am alergat, cu lacrimi cu tot – au
zis ca daca eu am alergat pentru chestia asta atunci chiar e ceva important. Au
vrut apoi detalii si conversia s-a realizat.” – Benyamin Saeednia, #bloodfluencer
“Cred ca
scaderea numarului de donatori se incadreaza in aceasta scadere a spiritului
civic, pe care o resimtim in aproape toate domeniile vietii, spre exemplu
prezenta la vot, ca sa fac o paralela cu ce s-a petrecut in ultima vreme. La
fel se intampla si cu donarea, cred ca romanii nu mai au acel ceva intre ei,
care sa-i faca sa doneze. Mi-e foarte greu sa ma gandesc cum s-ar putea
revigora acest spirit civic.
Din ceea ce s-a discutat aici, sunt de acord cu nevoia de
informare, nevoia de modele – asa cum sunt bloodfluencer-ii creati de voi, prin
acest program – care prin exemplul propriu pot sa disemineze ideea ca e nevoie
ca oamenii sa se implice in procesul de donare.
Pe segmentul nostru de varsta, avand in vedere ca suntem cam
ocupati, este o idee foarte buna sa putem dona Sambata, in restul saptamanii
pur si simplu nu avem timp.
Am 10 ani de cand donez constant si m-a ajutat foarte mult ca
la Federatia de Rugby Dr. Alin Popescu a organizat periodic, de 4 ori pe an,
actiune de donare. Pentru mine acelea au fost niste repere in calendar, puse de
la inceputul anului. N-am reusit sa ma duc de 4 ori pe an dar in medie cam de 2
ori am reusit.
Altii nu au acest privilegiu, le e greu sa plece de la
serviciu, asa ca weekend-ul poate reprezenta o solutie.” – Serban Damian, Medic, Nutritionist Sportiv, #bloodfluencer
De 20 de ani asteptam de la Stat sa faca promovare si e promovarea pe care o vedeti.
„Am zis ce putem sa facem noi si am pornit o aplicatie. Am strans programatori voluntari, ca sa putem face Donorium. Apoi am fost la directorii centrelor si cu ajutorul lor am putut sa-i dam o insemnatate si o legatura aplicatiei cu centrele.
Noi de fapt vrem sa ajutam centrele si donatorii sa se
gaseasca unii pe altii, lucru care nu se-ntampla inca asa cum am vrea. Am in
continuare acelasi sfat, pentru cine vrea sa doneze, veniti la 12:00 la donare.
Pana cand guvernarea Boc a taiat donarea de Sambata, donam de
fiecare data Sambata. 5 ani de zile am venit numai Sambata, desi lucram.” – Horia Bugner, bloodfluencer, fondator
Donorium
“Avem la
Pharma Nord niste evenimente, la care stam de vorba cu specialistii despre
preventie. La evenimentul de astazi chiar mi-am permis sa includ donarea de
sange in preventie. Astazi am vorbit despre preventie din doua puncte de vedere.
O data pentru a ajuta societatea sa devina din ce in ce mai sanatoasa.
Sunt convins ca prin actul de donare exact la asta contribuim, intr-un fel sau
altul.
Am citit undeva ca donand salvezi 3 vieti, donand de 4-5 ori
pe an salvam pana la 15 vieti. Asta inseamna ca putem avea o societate mai
sanatoasa si tot progresul asta pe termen lung poate fi influentat de donarea
de sange.
Al doilea punct de
vedere atins astazi a fost cel legat de persoana donatorului, pentru ca donarea
ajuta, donatorul avand foarte multe beneficii de sanatate. In acest context,
personal cred ca este nevoie ca firmele sa se implice in promovarea donarii de
sange. Sper sa convingem
si alte companii sa se alature acestui demers.
Ca o nota funny la final, nu suntem o companie mare, n-avem
multi colegi, dar din 10 cati suntem 8 deja doneaza. Am profitat ca exista acea
zi libera si am convenit cu totii ca putem avea o saptamana de concediu in plus
pe an, pe care si-o va lua fiecare cum considera” – Lucian Blaga, Director Comercial Pharma Nord
Legatura cea mai importanta este omenia
„Sangele nu are religie, este acelasi pentru toti, nevoile sunt pentru toti cei care trec printr-o situatie delicata. Ceea ce incercam sa facem noi cu “Picatura de Viata” este sa incercam sa-i educam pe tineri, pe studenti si nu numai, sa iasa din zona lor de confort si sa faca ceva pentru cei din jurul lor.
Am inceput “Picatura de Viata” in Targu Mures si apoi am
continuat-o in Bucuresti. O facem in prezent de doua ori pe an si incercam sa
ajungem la trei editii pe an. Este organizata Duminica, in centru, la Sala
Dalles. La ultima editie au fost 103 oameni care au dorit sa doneze sange,
dintre care au reusit sa doneze 78. Ceea ce a fost foarte bine pentru 4 ore.
Sesizez doua aspecte care au legatura cu lipsa sangelui.
Intalnesc studenti care habar n-au avut de asa ceva, n-au auzit ca pot sa faca
lucrul asta. Ei vin din provincie in Bucuresti si nu stiu despre treaba asta
si-atunci cred ca o solutie este educarea lor inca din liceu, chiar daca ei nu
sunt eligibili pentru moment. Daca educatia incepe de la final de gimnaziu,
daca un profesor ar aminti de oportunitatea asta, ar fi foarte bine.
Cred ca trebuie facut un plan de informare si in licee si
facultati, cu seminarii bine puse la punct. Poate chiar vorbim si il
implementam, cu traineri, cu voluntari.
Al doilea aspect pe care il sesizez are legatura cu sistemul
medical, care este putred undeva. Chiar daca spunem ca e rar intalnit faptul,
de multe ori am vorbit cu oameni care aveau nevoie de sange pentru o
interventie, carora li s-a transmis raspicat ca nu se poate daca nu e cineva sa
doneze pentru ei. Atunci omul se mobilizeaza, in comunitatea noastra oamenii
merg si doneaza, iar apoi omul respectiv si apartinatorii au o atitudine de
delasare.
Daca am reusi sa devenim acea comunitate functionala de care
am vorbit, in care sa ne implicam noi activistii, cat si medicii, cred ca am
putea face din sistemul asta ceva util.” – Costi
Gogoneata, Pastor Biserica Adventista de Ziua a Saptea / Capelan AMiCUS
Bucuresti
#tinerii
“Cred ca noi tinerii avem un rol foarte important in campaniile de donare de sange, in primul rand cu ideea de campanii in licee si in scoli. Stiu ca la noi, in special in clasa a XI-a, se tot fac campanii pe diferite subiecte. Ceea ce observ eu cu stupoare este ca elevii vin doar ca sa scape de anumite ore, fara sa ia absente, dar nu sunt deloc atenti la cee ace se prezinta.
Importanta donarii
sangelui ar putea sa ajunga mai repede la ei daca alaturi de specialistii care
vin sa faca prezentarile sa fie si tineri ca mine si prietenii mei, ca prin
exemplele noastre sa ii convingem si pe ei si sa le aratam ca se poate, ca sunt
foarte multe beneficii de sanatate.” – Alexandra
Boboc, #bloodfluencer
“In
seara asta toata lumea a vorbit de centralizarea lucrurilor si asta este ceea ce
am incercat sa facem prin aplicatia Donorium. Am incercat cumva sa ajungem la
cat mai multa lume si am incercat sa facem proiectul acesta national. Una
dintre cele mai mari probleme a fost ca ne-am facut un set de informatii
disponibile in aplicatie si am avut surpriza ca in alte localitati decat
Bucuresti donatorii au fost respinsi cu criteriile de eligibilitate, pe care
noi le-am pus in aplicatie.
In Bucuresti sunt donatori admisi la donare cu 50kg, in tara
am avut donatori respinsi cu mai putin de 60kg. Ne-am pus problema ce-ar trebui
sa facem si n-am ajuns inca la o concluzie. Probabil aici ajungem exact la ce
spunea dl. Dr. Vladescu, in sensul ca ar trebui sa vina de undeva de mai sus
informatiile astea si sa fie foarte clare. “ – Dragos Mutascu, fondator Donorium
Concluziile dezbaterii
Pentru a dona mai mult si mai eficient ar trebui sa avem o informare sustinuta a donatorilor, cu un continut general agreat, sa avem comunicare in favoarea donarii inca de la varste mai fragede, sa o adresam adaptat si sa fim atenti la comunicarea biunivoca. Merita sa implicam companiile si sa deschidem cumva poarta catre un astfel de suport, sa digitalizam actiunile noastre si sa avem acelasi mod de lucru peste tot. E o ocazie buna sa comunicam un stil de viata sanatos, sa avem o comunitate functionala si nu in ultimul rand sa avem incredere in noi insine.
Multumim inca o data companiei Blitz Technology, care a facut posibila transmisia LIVE a dezbaterii noastre, precum si companiei Nutrivita, care ne-a oferit gustarile sanatoase. Speram sa revenim curand cu alte editii la fel de interesante.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Astazi avem un nou indemn, atat pentru donat cat si pentru alergat, de la Andreea Ciocan, un pasionat #bloodfluencer. Speram sa inspire pe cat mai multi dintre voi.
Andreea Ciocan – #bloodfluencer
Abia aștept să fac 18 ani
Ziua in care am făcut 14 ani sau ziua în care mi-am propus ceva super important: abia aștept să fac 18 ani ca să pot să votez, să donez sânge și să am permis de conducere. Fast forward, 3 ani mai târziu, mă înscriu la cursa de 3 km din cadrul Bucharest Marathon, iar mai apoi fac cunoștință cu cei de la “N-avem sânge?!”, pe care decidem să îi ajutăm cu tot sufletul. (și cu picioarele, chiar o să alergăm pentru “N-avem sânge?!”)
N-o să
spun că totul a început acum 3 ani, pentru că aș
minți. Deși am făcut multe sporturi și eram de pe atunci adepta unui stil de viață sănătos, pasiunea mea pentru alergat s-a format destul de
recent. De fapt, totul a început când am decis să ies din zona mea de confort și mi-am zis “măi, ce ar fi să
ies la alergat?”.
De fapt, cred că toate lucrurile bune încep când decizi să ieși din zona ta de confort. Nu aveam de
gând să am un anumit ritm, să ating o anumită distanță
sau să am un timp record, pur și simplu voiam să văd cum mă face să
mă simt. Și, sincer, mi-am dat seama că mă
face sa mă simt chiar bine.
Dau o șansă alergatului
Un simplu gând a fost de ajuns pentru mine să îi dau o șansă alergatului. Un simplu gând poate să fie de ajuns și pentru tine să dai o șansă donatului sau alergatului (sau amândurora!). În primul rând, îți dai ție o șansă. Nu e vorba de cât de curajos ești când mergi să donezi sânge sau când te încumeți la primul tău maraton.
De fapt, e vorba de cum te face să te simți. Și eu cred că o să
te facă să
te simți mai bine… …pentru că să
donezi sânge e win-win
atât pentru tine, cât și pentru persoana care primește ajutorul tău. Pentru că, în primul rând, da, ajuți o persoană și poți chiar să îi salvezi viața. Dar poate asta nu te convinge, câteodată fricile noastre sunt mai mari decât ambițiile noastre. Ideea e că masa de sânge pe care “o pierzi” (deși dacă
e să mă
intrebi pe mine, nu ăsta e verbul potrivit) este înlocuită cu elemente tinere, astfel că organismul își întărește sistemul imunitar și cumva își dă
un mic refresh. Și în plus, dacă donezi regulat, ai parte de control medical și analize gratuite.
Titulatura de #bloodFLUENCER
Trebuie să recunosc că nu știam toate aceste lucruri despre procesul de donare și, deși de la început era un obiectiv pentru mine, acum parcă pare mai ușor de atins. Nu? Titulatura de #bloodFLUENCER am primit-o în această vară, special thanks to Benyamin Saeednia care, pe lângă că s-a ținut de mine sa mă înscriu la Bucharest Marathon, ne-a adus pe toți împreună pentru această cauză.
Am primit tricouri, am început să ieșim la alergat, să ne împărtășim antrenamentele, dar și motivația. Ușor ușor am început să mă simt ca un mic super-erou, doar că în loc de sigla lui Superman, eu aveam scris pe mine
#bloodFLUENCER.
Am început să le vorbesc familiei și prietenilor despre provocarea pe care am acceptat-o și am reușit sa mai conving două persoane să se alăture. Echipamentul meu de super erou sunt hainele de alergat și tricoul de #bloodFLUENCER (și în curând și instrumentele pentru donarea de sânge). Al tău care e?
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Hellaaaw! Mă numesc Alexandra Boboc, iar povestea mea de #bloodFLUENCER a luat naștere într-un mod foarte simpatic. Totul a luat început cu un mesaj de la buna mea prietenă, Andreea Ciocan, în care mi-a spus că este timpul să acceptăm o nouă provocare: aceea de a alerga 3 km la cursa adolescenților din 12 octombrie.
Inițial, mi-am spus că, deși sună foarte bine, nu este de mine, care nu mai trecusem printr-o astfel de experiență până acum. Apoi mi-am dat seama că poate este ceea ce am nevoie în acel moment, mai ales că recent începusem să fiu adepta unui stil de viață mai sănătos. Așa că, în cele din urma am acceptat, fiind mândră de mine și în același timp realizând decizia importantă pe care am luat-o.
Am decis să sprijinim cauza celor de la N-avem SÂNGE.
La scurt timp am aflat de la Andreea ca Benyamin Saeednia, un alt prieten foarte bun de-al nostru, a hotărât să facă un grup pe Whatsapp cu toți alergătorii, unde ne putea oferi sfaturi, având și alte experiențe anterioare în acest domeniu. Fiindcă eram atât de mulți și cu toții atât de motivați, am hotărât să alegem o cauză și să alergăm pentru ea. După multe discuții, am decis să sprijinim cauza celor de la N-avem SÂNGE.
Ulterior, pentru a afla mai multe informații, am organizat o întalnire foarte drăguță cu Marian Costache, unde la o bere și un frappe am purtat cu toții o discuție deschisă despre acest proces. Tot ce pot spune este că am rămas uimită de importanța donării sângelui, atât pentru beneficiar, cât și pentru donator. A fost un total mindblowing!
Pentru a fi totul mai clar, am să vă las și voua puțin mai jos o serie de motive pentru care fiecare dintre noi ar trebui să doneze sânge cel puțin o dată în viață:
după donare sângele se reface în câteva zile, cantitativ, iar calitativ până în cel mult trei săptămâni
masa de sânge care se pierde este înlocuită de elemente tinere, astfel încât organismul nostru nu suferă, ba din contră, își întărește sistemul imunitar
cei care se prezintă în mod constant la centrele de transfuzie sanguină beneficiază de control medical și analize de specialitate gratuite, astfel încât își pot monitoriza în permanență starea de sănătate, putând identifica oricând orice nu funcționează adecvat în organismul lor
actul donării este extrem de benefic corpului uman, astfel încât recoltările realizate la intervale recomandate de medici (nu mai frecvent de o data la opt săptămâni) întăresc organismul și îl pun la adăpost de o serie de afecțiuni
o singură donare, înseamnă o șansă în plus, o viață salvată
…și nu în ultimul rând, donarea de sânge reprezintă o bucurie, o bucurie că ai avut oportunitatea de a face un bine, de a salva un om și, în același timp, este un dar pe care i-l oferi corpului tău, un mod în care ii mulțumești pentru tot ceea ce face pentru tine…
#antrenamentele
Apoi a început perioada de antrenament…în care m-am amuzat teribil, fiindcă de fiecare dată când ieșeam la alergat prin parcuri cu tricoul de #bloodFLUENCER, toți oamenii se uitau curioși și în același timp entuziaști la mine. Acest lucru m-a făcut să fiu mândră de decizia pe care am luat-o, să mă simt mult mai bine în pielea mea și să vreau să spun lumii întregi despre această experiență. Așadar, am început cu părinții mei, apoi cu prietenii, iar acum, mă aflu aici, în fața laptopului meu, încercând să-mi conturez povestea pentru tine, cititorule din lumea întreagă!
Încă o dată mă întreb, poate de data asta în numele vostru: ,, de ce
am ales să susțin donarea de sânge? De ce am luat hotărârea de a alerga tocmai
acum? De ce nu am rămas indiferentă față de toate aceste oportunități care tot
veneau spre mine?” Ei bine, răspunsul este simplu: pentru mine provocarea,
ieșirea din propria zonă de confort și asumarea de riscuri reprezintă primul
pas spre schimbare, iar toate aceste schimbări sunt imboldurile ce îl
transformă pe fiecare dintre noi într-o versiune a sa mai bună. Oare nu asta e
esența evoluției, versiunea mai bună a fiecăruia?
Legat de partea cu sângele și alegerea cauzei: recunosc că am ales să îi susțin pe oamenii frumoși de la N-avem SÂNGE, fiindcă știam că aș fi fost foarte recunoscătoare dacă bunica mea care, bolnavă fiind, printr-o situație ipotetică ce îmi vine greu a mi-o imagina, ar fi avut nevoie de o donație de sânge, ar fi putut fi ajutată de un suflet bun.
#esenta
Așa că, acum, din ipostaza unei simple adolescente de 17 ani, mi-am promis să fac tot ce pot să încurajez oamenii din jurul meu să meargă să doneze, să îi fac să conștientizeze cât de importantă este inițiativa fiecăruia dintre noi, să nu uite că în lume suntem oameni cu oameni și trebuie să ne iubim, prețuim, respectăm și să ne ajutăm reciproc. Pentru mine aceasta este una dintre marile esențe ale vieții. De perioada după care voi face 18 ani nici nu mai vorbesc, cu siguranță voi fi prima la coada centrului de donații, însoțită de prietenii mei ce urmează să doneze și ei, bineînțeles…
În ceea ce vă privește pe voi dragi alergători, nu uitați că ne vedem la cursă peste două săptămâni, abia aștept să ne întâlnim și să schimbăm impresii…Iar tu, cititorule, după ce termini de citit articolul meu, după ce îl împărtășești cu oamenii tăi dragi, creează alături de ei un grup pe Whatsapp și mergeți la centrele speciale de dragul meu, al prietenilor mei alergători și al celor de la N-avem sânge să puneți un zâmbet pe fața unui om aflat într-o situație dificilă. Nu uita: corpul tău îți va mulțumi înzecit…și odată cu el, și noi, toți ceilalți!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Benyamin Saeednia este unul dintre cei mai entuziasti tineri din comunitatea noastra de #bloodfluenceri. L-am invitat sa aseze cateva randuri despre povestea lui cu alergarea si donarea de sange, in perspectiva Maratonului de la Bucuresti, din 12-13 Octombrie 2019. Nu de alta dar un asemenea vibe, cum are Benyamin, poate inspira foarte multa lume.
Salutare! Sunt Benyamin și mă pot lăuda cu titlul de #bloodFLUENCER din mai, când am avut șansa să susțin cauza N-avem SANGE la Semi Maratonul din București. Urmează o poveste despre cum vrem să aducem importanța donării de sânge și a sportului în ochii unui public cât mai mare.
M-am bucurat
mult să alerg în calitate de #bloodFLUENCER, fiind oportunitatea perfectă să
promovez și să încurajez donatul de sânge (al căruia sunt mare fan) în rândul
unor oameni cu o gândire asemănătoare mie – peste 10.000 de oameni care credem
în sport și o viață sănătoasă laolaltă, zic că e ceva. Și cumva atunci am văzut
pentru prima oară ce fuziune frumoasă poate exista între donatul de sânge și
alergat. Iar, cum lucrurile frumoase în viață se împart cu prietenii, m-am
gândit să conving câțiva să se înscrie cu mine la maratonul din octombrie.
Așa au
început întrebările „câți kilometri înseamnă un semimaraton?”, „21?! ești
nebun?!”, „adevărul e că vreau de ceva timp să încep să alerg; crezi că m-aș
descurca?” și altele. Mi-a plăcut foarte mult munca de convingere, probabil
fiindcă majoritatea își doreau deja o experiență de genul unui maraton, care să
reprezinte o provocare adevărată și mai ales să îi oblige să fie în formă (și
știu asta fiindcă fix la fel a decurs și la mine prima înscriere:). Acum știi
cum ne-am strâns 7 oameni, ce urmează să alerge în total 189KM pe 13 octombrie!
Acum vine un
alt aspect drag mie când vine vorba de evenimente de genul. Faptul că poți
alege o cauză pe care să o susții cum poți (nu că n-am putea face asta oricând,
dar un maraton poate fi imboldul de care aveai nevoie; la mine așa
funcționează). Și, cum aparent cei mai mulți din echipă simpatizau deja cauza
N-avem SANGE, ne-am pus pe gânduri în căutarea unor metode de a veni în ajutor,
cum putem și noi.
Astefel am
luat legătura cu Marian Costache, cu care ne-am întâlnit la o bere pentru a
discuta despre planul nostru și …așa am ajuns aici, eu scriind acest articol,
iar tu citindu-l 🙂 Noi, cei 7 curajoși, ne-am propus să atragem atenția asupra
importanței donării de sânge. Și asta nu e tot, fiindcă avem de povestit și
despre beneficiile de care ne bucurăm la fiecare donare. Am citit tot ce
presupune o donare și am selectat cele mai relevante aspecte pentru cine nu
știe exact cu ce se mănâncă. Așadar, o singură donare de sânge înseamnă:
– o viață salvată; nu ajutată sau încurajată, salvată (gândește-te ce înseamnă lipsa sângelui necesar pentru o operație);
– un control medical și analize de sânge, gratis – știi cum e cu analizele, e întotdeauna util să faci una și nu știi niciodată ce rezultate pot apărea;
– împrospătarea sângelui și a sistemului tău imunitar – care îți fac foarte bine pe termen lung;
– puncte de apărare bonus împotriva bolilor cardiovasculare, șocurilor hemoragice și a cancerului;
– că ficatul tău îți va mulțumi;
Pe scurt,
numai de bine. Și pentru cine dă, și pentru cine primește, pe tipul win-win. Și
donarea de sânge nu e un proces de lungă durată, stresant, sau înspăimântător.
Există o aplicație prin care te poți programa când vrei tu, ca să nu stai la
nicio coadă și să termini în 30 de minute (sau 45, dacă ești ca mine și nu
înțelegi din prima pe unde sunt scările). Și aș spune că e cel puțin
interesantă experiența: intri acolo, completezi niște foi, un doctor confirmă
că ești apt pentru donare (asta înseamnă că nu trebuie să îți faci tu griji
dacă poți sau nu dona; dacă nu e bine pentru tine din orice motiv, nu îți
permit ei să îți faci rău), treci printr-un test rapid de sânge (o înțepătură
în deget, care gâdilă), după care te pui pe scaunul de om mare și stai întins 7
minute, cât are loc donarea propriu-zisă. La final primești o scutire de la
muncă/școală pe o zi, reduceri la transport în comun și niște bonuri de masă.
Acuma, de încheiere cumva, mie unul donatul de sânge mi se pare unul dintre acele lucruri universal bune în viață. Adică presupune numai lucruri frumoase și benefice, cel care donează sânge face o faptă bună și ajută pe cineva, iar în schimb se îmbunătățește și propria sănătate; cel care are nevoie de sânge va putea face operația și îi cresc semnificativ șansele de a se face bine. Nu există niciun „dar” în toată povestea, toată lumea e fericită. De fapt, donatul de sânge e un act frumos, dar contagios. Ăsta e singurul „dar” 🙂 Eu unul am două donări până în prezent și, după calculele mele, peste 20 de donări până voi împlini 25 de ani.
Dacă ne cunoaștem deja sau, eu știu, ți-ar plăcea să strângem mână călduros și să aflăm câte ceva unul despre altul, propun să ne întâlnim direct la o donare de sânge! Planul este să merg undeva spre sfârșitul lunii octombrie, deci poți să-mi dai un mesaj pe Facebook și punem de-un rendez vous (mesajul pe social media se aplică și pentru cei care au întrebări sau vor să afle mai multe despre donatul de sânge)!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
