Alergarea este acel shortcut catre copilarie si totodata una
dintre cele mai simple si sanatoase activitati. In plus, de parca ar mai fi
nevoie de vreun argument ca sa te-apuci de asa ceva, alergarea in grupuri mari
de oameni reprezinta o oportunitate de conectare pe orizontala, mai departe de
accesorii, statut si importanta sociala sau de alte artificii de gen, care
intre noi fie vorba sunt atat de trecatoare.
Pentru aceasta conexiune, despre care am vorbit in repetate
randuri, continuam minunatul parteneriat cu Bucharest Running Club si va
invitam la editia a 12-a, din 12-13 Octombrie, sa veniti in echipa de
#bloodfluenceri la Maratonul Bucuresti. Puteti face asta atat ca alergatori,
cat si ca voluntari la Sport Expo dar si la Punctul de Hidratare de pe Bd.
Unirii, aproape de intersectia cu Str. Nerva Traian.
La editia de anul trecut au fost 19.000 de participanti,
adulti si copii, intr-un eveniment de amploare ce a necesitat munca a 700 de
persoane, care au lucrat la Sport Expo, pe traseul cursei si in perioada
premergatoare weekend-ului competitional. Drept cauza sociala la acest
eveniment, “N-avem SANGE?!” are nevoie de ajutorul vostru pentru a comunica, pe
de-o parte, beneficiile donarii de sange inclusiv in randul celor care alearga,
iar pe de alta parte de a trage un semnal de alarma despre lipsa sangelui din
spitalele romanesti, realitate care ne pune in acest moment pe noi toti sub
risc.
Daca vrei sa alergi pentru “N-avem SANGE?!” te rugam sa te inscrii la ce cursa doresti si sa ne alegi drept cauza sociala pe care o sustii. Daca te-ai inscris deja si nu ne-ai bifat, te rugam sa adresezi in acest sens un mail catre info@abrc.ro , punand si adresa noastra in CC – contact@n-avemsange.ro .
Daca nu poti sa alergi sau n-ai facut-o niciodata si vrei sa-i intelegi mai indeaproape pe alergatori, te invitam sa devii voluntar la eveniment. Ne vei ajuta cu derularea evenimentului la Sport Expo, in zilele de Vineri-Sambata-Duminica si/sau la punctul de hidratare Nerva Traian. Programul la punctul de hidratare este 07:30 – 15:00, Duminica 13.10.2019. Pentru detalii te rugam sa ne adresezi un mail in acest sens pe adresa contact@n-avemsange.ro .
I-am intrebat in numele vostru pe cativa dintre #bloodfluenceri ce inseamna alergarea pentru ei. Ce este acel ceva, din perspectiva personala, care-i scoate din casa si-i trimite in parc sau pe alte carari. Punem mai jos cateva dintre raspunsurile lor:
Laura Ivănciociu: N-o să te mint, n-o să-ți spun că nu pot trăi fără alergare și că de când am descoperit alergarea, mi s-a schimbat viața! Dar e la fel de adevărat că alergarea prin IOR reprezintă ocazia perfectă să ascult muzică veselă în căști, să număr câte țestoase văd în lac la prima tură și apoi câte la a doua, să mă bucur de toți bătrânii care stau pe bănci, fac plajă sau se plimbă agale. Și că alergarea pe deal, la Cosâmbești, la ai mei, e binevenită pentru că mă uit după iepuri, potârnichi, ciocârlii și fazani. Și că alergările de prin alte țări sunt de fapt pretexte pentru city-break-uri. Cam asta reprezintă alergarea pentru mine, recunosc!
Gheorghe Nemeș: Alerg pentru că-mi place, pentru
starea de bine de după. Vreau să mă bucur că sunt funcțional. E și cel mai
ieftin mod de a face sport. Alerg pentru că nu vreau să-mi activez cardul de
sănătate! Alerg și când vreau să fiu doar cu mine și când am nevoie de companie, de un anturaj. Alerg uneori cu
gândul la cei ce nu pot.
Daniel Horhogea: Totul a început dupa o perioada
lunga, de aproape 10 ani, fara activitate sportiva. Alergarea (atletismul) este
acel ceva care unește si pune parca toti oamenii frumosi la un loc, mai ales
oamenii care isi doresc sa construiască ceva pentru comunitate.
Din punct de vedere al importantei vitale, la capitolul
lichide primul loc dupa apa e ocupat de sange. In urma accidentelor sau a
bolilor grave este mereu nevoie de sange, sange care nu este suficient in
spitalele romanesti. Acesta este motivul pentru care si la aceasta editie a
Maratonului Bucuresti, 2019, am ales sa fiu #bloodfluencer pentru semeni si sa
alerg pentru cauza “N-avem SANGE?!”.
Dan Vlădescu: Relatia mea cu running-ul a inceput
prin primavara lui 2005. Lipsa de activitate fizica si kilogramele in plus m-au
adus pe vechea pista de atletism de la fostul stadion Lia Manoliu. Am inceput
cu o tura, urmata cu greu de a doua, a treia si a patra. Dupa cateva luni am
reusit sa “leg” 6 ture de stadion, adica aproape 2.5 km. Rand pe rand fiecare
tura era o caramida in plus la ce urma sa fac si cateva calorii arse in minus.
Mi-am recapatat tonusul, am inceput sa alerg la curse, intai la cele pe asfalt, ulterior la cele de trail. Am invatat ce inseamna pace, efort, medalie, satisfactie, parteneri de drum, sportivi. Mai presus de toate am invatat ca pot alerga si in acelasi timp pot face un bine cuiva. Am alergat sustinand diverse cauze, acum o fac cu drag sustinand “N-avem SANGE?!”.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Numarul de bilete, datele de spectacol, teatrele si salile, le veti gasi in tabelul urmator. Daca ati donat in aceasta saptamana (16 – 22.09.2019) nu trebuie decat sa va anuntati numele, data in care ati facut donarea, precum si seria de pe codul de bare relativ la donare, si sa precizati binenteles spectacolul la care vreti bilete. Toate intr-un comentariu la acest articol sau la postarea din pagina noastra de Facebook, relativ la acesta. Fiecare donator va primi cate doua bilete, pentru a putea merge la spectacol cu cineva drag. Pana la urma toata povestea asta cu donarea o facem tot pentru cei dragi, nu-i asa?
Banuim ca trebuie sa fie clar pentru voi, dar o mai spunem inca o
data, biletele le vom repartiza dupa regula primul venit, primul servit.
In masura in care demersul nostru va fi bine primit de catre voi,
donatorii, exista posibilitatea sa primim mai multe bilete. Ramaneti,
deci, pe receptie!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
In jud. Constanta sunt 320 de copii pentru care transfuzia de sange poate face diferenta intre viata si moarte. Este vorba de 120 de copii bolnavi de Cancer si de aproape 200 de copii cu afectiuni hematologice, maligne sau non-maligne. Despre acesti copii si despre ceea ce traieste un medic Oncopediatru, tratand asemena cazuri, intr-un interviu in exclusivitate, realizat de colegul nostru Marian Costache cu d-na Dr. Adriana Apostol, Medic Primar Pediatru, cu supraspecializare in Oncohematologie si Reumatologie pediatrica.
Foarte rar avem ocazia sa discutam cu specialisti, de la celalalt capat al traseului sangelui pentru transfuzii. Campania derulata in Constanta cu ajutorul certSIGN, pe parcursul lunilor Iulie si August, in cadrul Programului National “N-avem SANGE?!”, ne-a pus insa in contact cu o multime de oameni minunati. Unul dintre acestia este si d-na Dr. Apostol, care desi este foarte ocupata a avut deschiderea sa ne raspunda la cateva intrebari. Ce-a iesit gasiti mai jos si este o discutie care poate schimba intr-o clipa perspectiva asupra acestui mare dar numit VIATA!
Care sunt situatiile care v-au adus cel mai aproape de domeniul acesta
al transfuziei sanguine si de nevoia de sange?
Din momentul in care am devenit
oncopediatru si am inceput sa practic aceasta specializare, mi-am dat seama ca
produsele de sange reprezinta o parte critica in tratamentul acestor copii, fie
copii oncologici, fie copii hematologici. Aceasta transfuzie de sange este
vitala pentru acesti copii. Tratamentul nu mai poate continua daca nu avem
acest tratament suportiv transfuzional si lucrurile acestea se intampla la peste o suta de copii,
pe care ii avem in evidenta cu acest tip de boli.
Cum anume gestionati situatiile? Aveti intotdeauna sange pentru ei?
Avem in evidenta, in judetul
Constanta, 120 de copii bolnavi de Cancer si pana la 200 de copii bolnavi de
boli hematologice, maligne sau non-maligne. Toti acesti copii, la un moment dat,
necesita transfuzie de sange.
Fara o legatura foarte stransa cu
Centrul de Transfuzii, legatura care este aproape zilnica, noi nu ne-am putea
descurca sa tratam acesti copii. La copiii oncologici conteaza foarte mult sa
ne continuam tratamentul si sa-i sustinem in tratamentul citostatic, dar sunt
copii care au boli ereditare, anemii severe, care fara transfuzia de sange nu
au nici o sansa la viata.
Pur si simplu, viata lor se stinge incet si acesti copii sunt legati de sectia noastra, de Centrul de Transfuzie, de cat de bine si de repede se pot aproviziona, pentru ca ei necesita transfuzii la doua-trei saptamani. Va dati seama ca acesti copii nu pot sa plece fara o transfuzie intr-o tabara sau sa plece cu parintii intr-o vacanta, pentru ca ei la doua-trei saptamani trebuie sa-si primeasca aceasta transfuzie.
La nivelul compartimentului
nostru de oncohematologie pediatrica vin copii cu varste cuprinse intre 0 si 18
ani. Copii cu anemii severe, cu boli ereditare severe. Am sa pronunt un nume de
boala, se numeste Talasemie, pentru ca este una dintre cele mai neplacute si
severe diagnostice de anemie la copil. Acesti copii cu acest diagnostic
necesita tratament lunar sau chiar bilunar. Sunt copii despre care am spus ca
nu pot sa se indeparteze prea mult de judetul nostru, in tabere, in concedii cu
parintii sau sa practice sporturi de performanta. Viata lor depinde de aceasta
transfuzie. Fara transfuzia de sange viata lor nu poate continua.
Speranta lor de viata acum 15-20
de ani era pana la 20-25-30 de ani, maxim. Acum speranta lor este peste 50 de
ani, chiar 60 de ani. Bineinteles
transfuzia este elementul esential, adica
aportul acesta de globule rosii pe care
il adiministram, si fara de care nu se poate trai, pentru ca ele se
distrug in permanenta la nivelul organismului lor si de aceea necesita
tratamente adjuvante. Transfuzia este pivotala in tratament, este critica in
evolutia lor, in viata lor.
Ati avut sange de fiecare data cand ati avut nevoie?
De cate ori apare un copil critic
– deci nu vorbim de copiii cronici ale caror transfuzii sunt planificate si
Centrul de Transfuzii stie, este informat ca este nevoie de acest produs
aproape la data fixa – la copiii critici in anemiile severe, simptomatice,
sangerarile masive, de cate ori pun mana pe telefon si vreau sa iau legatura cu Centrul ca sa cer sange, sa fac bonul de sange, emotiile sunt enorme. Nu
stiu niciodata daca pot sa primesc foarte rapid, sau dureaza ore sau poate
chiar zile. Nu stiu sa va spun un procent dar mi s-a intamplat foarte rar sa
astept zile. De obicei primesc in aceeasi
zi sau in ziua urmatoare, pentru ca si doamna doctor de la Centrul de Transfuzii
a inteles ca de fiecare data copilul reprezinta o mare prioritate si este
pacientul cel mai vulnerabil din acest spital.
Ce ne puteti spune din povestile oamenilor care vin la dumneavoastra? Prin
ce trece un parinte care are un astfel de copil bolnav, cum reactioneaza
familia, oamenii sanatosi, in jurul unei astfel de povesti, in asa fel incat sa-i determine si pe cei
sanatosi sa vina sa doneze?
Parintii acestor copii dependenti
de spital, pe care eu ii numesc dependenti
de spital pentru ca nu au nici o sansa daca nu vin la spital sa-si faca
transfuzia, sunt informati. Pentru ca sunt zile internationale ale copilului
bolnav de cancer, sunt zile internationale ale anemiilor specifice. Atunci noi
ne intrunim ca intr-o familie, in aceste zile, si povestim de toate nevoile
noastre si necesitatile noastre, despre boala, despre evolutie. Atunci eu
incerc sa ii fac pe ei sa devina ajutorul meu in donarea de sange.
In centrul nostru, cu exceptia
mea, toata lumea doneaza sange. Asistentele, infirmierele, medicii rezidenti
care trec pe la noi in scurtul lor stagiu de trei luni, ei devin donatori de
sange. Avem si noi o fundatie care ne
ajuta sa dezvoltam acest centru si sa ne apropiem mai mult de copii si sa-i
ajutam si pe ei prin tot felul de mijloace. Se numeste “Fundatia Daruieste
Aripi” si membrii fundatiei au ajuns sa fie donatori de sange. Cam asta am reusit sa fac eu, cu cei cu care
intru in contact, sa-i sensibilizez sa vina sa doneze.
Parintii copiilor care sunt in aceasta
situatie, de a deveni dependenti de actiunea asta transfuzionala saptamanala,
bilunara sau in alte ritmuri, devin extrem de sensibili si extrem de intelepti,
si atunci ei incep sa lupte pentru viata copiilor lor, promovand aceasta donare
de sange printre prieteni, printre neamuri.
Care sunt recomandarile pe care le-ati face oamenilor sanatosi, care ar
putea sa doneze?
Oamenilor din comunitatea noastra, celor care pot deveni donatori de sange, vreau sa le spun ca pentru copiii pe care i-am mentionat mai sus, oncologici sau hematologici, transfuzia de sange face diferenta dintre viata si moarte!
Colega noastra Elena Hogaş a reprezentat “N-avem SÂNGE” la International
Youth Forum of Blood Donors Organizations, eveniment aflat la a 19-a editie,
desfasurat in perioada 21-25 august, la Baku in Azerbaidjan. Redam mai jos cateva ganduri decantate de
Elena, in urma evenimentului.
Ce înseamnă să fii bloodfluencer? Să donezi sânge cu regularitate, să îi convingi pe ceilalţi să îţi urmeze exemplul, să alergi în cadrul competiţiilor sportive unde poţi susţine şi promova această cauză, să sprijini organizarea unor sesiuni de informare privind donarea de sânge la locul de muncă, să te implici aşa cum poţi în campaniile dedicate? Da, toate acestea. Însă şi mai mult, după cum am descoperit recent, în urma participării la Forumul Internaţional al Tineretului, organizat de către Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Donatorilor de Sânge, instituţie activă în domeniu încă din 1955.
Ca membră a delegaţiei
României la cea de-a 19-a ediţie a acestui eveniment susţinut la Baku, Azerbaidjan,
în perioada 21-25 august, am avut oportunitarea de a înţelege şi ce înseamnă să
fii bloodfluencer peste hotare. Să depăşeşti graniţe (nu doar cele teritoriale,
ci şi cele care ţin de propria persoană), să descoperi tineri din diferite ţări
pasionaţi şi activ implicaţi în rezolvarea problemelor ce ţin de donarea de
sânge, să devii parte a unei comunităţi internaţionale pline de speranţă şi
încredere că orice obstacol poate fi depăşit.
Astfel pot rezuma cele cinci
zile ale acestei aventuri fantastice, pe care îmi doresc să o fi descoperit mai
devreme. Reprezentanţii ţărilor participante (Azerbaidjan, Danemarca, Georgia,
Italia, Norvegia, Olanda Portugalia, România) au avut ocazia de a împărtăşi
propriile experienţe, de a propune şi dezbate idei pentru rezolvarea
problemelor la nivel naţional privind donarea de sânge, multe dintre aceste
comune – educare şi sensibilizare socială, fidelizarea donatorilor, lipsa unor
strandarde şi a unui cadru legislativ unitar etc.. Totul întregit de
descoperirea impresionantei culturi a ţării gazdă şi de legarea unor prietenii
deosebite. Cu ce m-am întors de acolo? Zâmbet pe buze, încredere în suflet şi o
doză extraordinară de motivare – de a lupta şi mai mult pentru această cauză a
donării de sânge şi de a fi şi mai implicată în viitoarele proiecte “N-avem
SÂNGE”!
În final, nu pot decât să le mulţumesc celor care au făcut posibilă participarea mea la International Youth Forum 2019 (Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge România împreună cu N-avem SÂNGE), să îi felicit pe toţi cei prezenţi (mai ales pe colegii mei de delegaţie – Claudia Budala, Dragoș Mutașcu şi Diana Stoica, pentru implicare) şi să le urez mult succes bloodfluenceri pe care îmi doresc să îi văd la viitoarele ediţii ale forumului!
P.S.: Cea mai tare senzaţie? Să vezi un prieten bloodfluencer de peste hotare purtând tricoul “N-avem SÂNGE”, după ce cu o zi înainte, în cadrul unui workshop, a ascultat cu interes despre impactul testimonialelor video realizate cu donatori şi promovarea donării de sânge prin alergare.
La inceputul acestei
luni, colegul nostru Marian Costache a primit invitatia Itsy Bitsy de a sta de
vorba cu Marius Constantinescu, gazda emisiunii “Happy Music”. Ce-a iesit
merita sa vedeti, deoarece puncteaza cald si direct cateva dintre realizarile
noastre din ultima vreme. Multumim inca o data Itsy Bitsy pentru sustinerea
acordata Programului National “N-avem SANGE?!”.
Ce este un bloodfluencer? E o
titulatura?
In primul rand este o onoare, pentru cei care doneaza si care
vorbesc despre donarea de sange, pentru ca asta este semnificatia cuvantului
bloodfluencer. Este un influencer, care lucreaza pe proximitati, pe ceea ce
inseamna relatiile lui apropiate si vorbeste aplicat si pasionat despre donarea
de sange. Aceasta nu este o activitate ca oricare alta, deoarece donarea de
sange iti ofera zile in plus!
Cand spui “de aproape”
in ce consta activitatea ta? Te duci si vorbesti cu oamenii pe strada?
Organizezi intalniri cu oamenii, in care le explici?
“N-avem SANGE” este un program national, care
comunica beneficii despre donarea de sange, in comunitatile mari, la nivelul oraselor
importante dar si la nivelul comunitatilor locale mici. Identifica oameni care
sunt donatori si pasionati ai donarii, care vorbesc insufletit despre asta, si
ii atrage in acest demers concertat si ii face sa fie ambasadori ai donarii de
sange – #bloodfluenceri. Spre
exemplu in masura in care o organizatie, o companie mare, ne-a contactat pentru
ca cei de-acolo erau tentati de latura de CSR, pe care o atinge demersul
nostru, fie ca erau pur si simplu convinsi de importanta donarii de sange, am
organizat la sediul lor o campanie de donare de sange.
Practic, intr-un astfel de caz, sesiunea de recoltare propriu
zisa este precedata de o sesiune motivationala, in cadrul careia prezntam
beneficiile donarii de sange. Prezentam desigur si situatia actuala, care in
domeniul transfuziei sanguine este cu mari probleme. Unii ar putea spune chiar
dezastruoasa, pentru ca in Romania sunt foarte putini donatori de sange. Media
europeana este pe undeva pe la 3,6%, iar in Romania sunt undeva pe la 1,8 – 2%,
deci la jumatate fata de aceasta medie.
Companiile ne contacteaza si organizam aceste sesiuni
motivationale. Pe parcursul acestora identificam oamenii din companii care sunt
donatori si ii atragem in comunitatea de #bloodfluenceri, oferindu-le o baza
informationala clara si argumente in acord cu timpul pe care-l traim, o serie
de articole, interviuri, pe care ei mai departe le pot comunica prietenilor, pe
care vor sa-i atraga ca sa devina donatori.
Ce-i spui unui om ca
sa-l motivezi sa se duca sa doneze sange?
Pentru ca suntem la un radio care ofera “bucurie in familie”,
si care apreciaza atentia catre copii, catre modul in care ii crestem, tin sa
spun ca si eu sunt parinte. Am trei copii si inteleg foarte bine ce inseamna sa
fii alaturi de copiii tai cat mai mult timp. Pe de alta parte trebuie sa
recunoastem ca suntem intr-o societate care promoveaza un mindset de tip
consumerist, astfel ca timpurile pe care le traim scot din noi o anumita
lacomie. Cu totii consumam si facem lucruri peste limitele noastre naturale. Excesele
astea, inclusiv cele care tin de consumul alimentar, sunt de natura sa ne puna
sanatatea in pericol.
Cei care au un consum hipercaloric sau foarte bogat in carne
acumuleaza in organism atat fier cat si colesterol in exces. Prin donarea de
sange se balanseaza cumva aceste excese, pentru ca la fiecare donare se pierd
250mg de fier, iar asta este de natura sa ajute organismul. Daca vrei sa ma
refer la niste date concrete, pentru donatorii recurenti incidenta infarctului
miocardic este de opt ori mai scazuta, fata de populatia martor, fata de
oamenii care nu doneaza. Incidenta bolilor cardivasculare, in general, este de
trei ori mai scazuta. Incidenta cancerului este de asemenea mult-mult mai
scazuta pentru donatori.
Daca vrei o pledoarie in favoarea donarii, atunci as spune ca
donarea recurenta te mentine sanatos mai multa vreme si iti ofera timp!
Am avut niste probleme
cu tiroida, crezi ca acum pot dona sange? Care sunt conditiile in care poti sa
donezi in siguranta?
Daca esti eligibil sau nu pentru a dona sange asta poate
oricand sa-si dea seama medicul care face triajul, care precede donarea.
Principalele lucruri pe care trebuie sa le stie un donator, inclusiv criteriile
de autoexcludere sunt publicate pe pagina www.n-avemsange.ro in sectiunea Ghidul Donatorului.
In masura in care tiroida ta este la locul ei si functioneaza
si a fost vorba doar de extirparea unor nodului, eu cred ca esti eligibil. Ne
tin departe de situatia de donator dar doar temporar, pentru o perioada de pana
la sase luni, interventiile care au contact cu sangele, adica o operatie, un
tatuaj, chiar si o interventie stomatologica mai grava.
Dupa entorsa asta ar
trebui sa mai fac niste injectii anticoagulare, ar trebui sa mai astept putin
pana sa donez, nu-i asa?
In masura in care ai fi fost, inainte de entorsa, donator
recurent atunci probabilitatea ca vindecarea sa se-ntample mai rapid era mult
mai mare. Prin donarea repetata de sange este stimulata producerea de celule
stem. Cercetari recente au aratat ca celulele stem nu mai sunt prezente doar in
sangele copiilor si doar in anumite perioade si zone, din organism, ci si in
sangele adultilor, mai ales al celor care doneaza repetat, inclusiv in sangele
periferic.
Ma gandesc ca, pe langa
beneficiile astea individuale, ai o senzatie extraordinara atunci cand stii ca
sangele donat de tine salveaza o viata.
De fiecare data cand sunt pe scaunul de donare nu am in
niciun caz o senzatie de moleseala. Bine, si pozitia e un pic speciala. Imi
flutura plexul solar, probabil ca e datorita adrenalinei care se secreta. Am o
stare pronuntat energetica, in niciun caz nu sunt molesit.
Deci nu lesini? Pentru ca am un prieten care mi-a zis ca
atunci cand vede sange lesina si din cauza asta nu poate sa doneze.
Acesta este insight-ul care ne-a dus la acest nume. Pentru ca
“N-avem SANGE” este primul si poate singurul brand, cu-adevarat inchegat,
construit pe baza unui insight, in domeniul transfuziei sanguine, in Romania. A
avea sau a nu avea sange este intr-o masura echivalent cu a avea sau a nu avea
curaj!
Numele nostru complet este “N-avem SANGE?!”, pentru ca ceea ce
dorim prin acest demers este de fapt sa amorsam o indoiala, sa comunicam
oamenilor ca indiferent cum arata statisticile, indiferent cat de jos suntem si
in ce situatie de avarie, dupa cum semnaleaza Organizatia Mondiala a Sanatatii,
noi de fapt avem sange. Avem curajul de a sparge rutina zilnica, de a depasi
bulele proprii, si avem curajul sa ne uitam la suferintele celorlalti.
Indiferent daca o poveste ajunge in fluxurile de stiri, daca
ajunge sa umple media cu tristetile unora sau altora, permanent exista una sau
mai multe familii care traiesc cate o drama, pur si simplu, datorita lipsei de
sange. Despre acest curaj este vorba in cadrul Programului “N-avem SANGE?!”.
Chiar ma gandeam,
inainte sa vorbesc cu tine, de ce ati ales un mesaj negativ. Ok, nu avem sange si ce sa facem?
In primul rand trebuie sa ne indoim de chestia asta. Curba
merita un punct de inflexiune. Sigur ca acum suntem “in cap” dar intr-o buna zi
vom avea parte de acest punct de inflexiune, de aceasta indoiala, ca de fapt
noi avem sange. Ne vom proba apoi noua insine ca merita sa avem sange, merita
sa ne conectam cu-adevarat sanatos si puternic pe orizontala, pentru ca doar
asa obtinem senzatia de “alveola perfecta”, fiecare dintre noi.
Ma intrebai care este senzatia atunci cand donezi. Ti-am
povestit despre senzatia de pe scaun dar in nenumarate cazuri, si nu doar eu am
simtit chestia asta ci si foarte multi dintre cei cu care vorbim in cadrul
testimonialelor din sectiunea video de
pe Facebook, candva dupa donare apare si o senzatie fantastica, de
conexiune adevarata.
Cineva care doneaza trebuie sa-si bypass-eze niste frici
niste temeri, care cumva sunt coordonate automat de instinctul de conservare,
dar facand chestia asta fiecare simte ca face parte din ceva foarte mare, ceva
numit VIATA!
Campania voastra face
cu siguranta oamenii mai sanatosi si mai fericiti. Spune-ne cateva detalii
despre campania pe care ati initiat-o.
Programul se desfasoara national, insa resursele fiind
limitate nu avem prezente permanente sau de durate lungi, in toate orasele, asa
cum ne-am dori. Ne-am dori sa fim prezenti continuu, daca s-ar putea, in
principalele orase studentesti din Romania dar in aceste momente avem prezente
consistente in Bucuresti, in Cluj si in Constanta, cu ajutorul unui partener
care ne-a sprijinit demersul de acolo, demers ce dureaza pana in 31 August
(#certSIGN).
Pe timpul verii exista o nevoie acuta, oamenii sanatosi si
ocupati, activi umbla, sunt in concedii, se plimba, doneaza mai putin. Pe de
alta parte, expunerea la tot felul de lucruri sa zicem accidentale, e de natura
sa creasca cumva nevoia de sange pentru diverse
interventii. Plus de asta bolilie, tristetile de care spuneam mai devreme nu
pot fi amanate pe timpul verii si puse pe hold, ele continua si in timpul
verii. Pe timpul verii exista deci o pronuntata nevoie de sange si din
nefericire sunt prea putini donatori.
In afara de constientizarea nevoii de sange si de construirea
unei comunitati speciale de #bloodfluencer-i prin intermediul carora sa
comunicam de aproape, cum spuneam beneficiile donarii de sange, avem anual o
prezenta si la cateva evenimente mari, dintre care tin sa mentionez
evenimentele sportive.
Cativa dintre noi, dintre initiatorii programului “N-avem
SANGE?!” in afara de faptul ca suntem donatori, suntem si alergatori. Cu ocazia
diverselor curse de alergare la care am participat ne-am dat seama ca in marea de
oameni de la start, pe parcursul traseelor simti cumva o senzatie de conexiune
foarte puternica, iti vine sa te iei in brate cu toata lumea, esti pur si simplu
frate cu toti, e o senzatie care se simte inclusiv organic.
Ne-am dat seama ca oamenii care ajung sa simta asa ceva, sa
simta ca sunt parte din ceva mare cum spuneam, respectiv viata, sunt mult mai
predispusi sa se uite la suferintele celorlalti. Din cauza asta ne-a venit idea
sa apelam la Bucharest Running Club, cu care intre timp am reusit sa avem un
parteneriat absolut minunat, si sa facem N-avem SANGE una din cauzele sociale
sustinute in cadrul principalelor evenimente de alergare din Bucuresti, si ma
refer aici la Uniqa 10K & Family Run, Semimaratonul Bucuresti si binenteles
Maratonul din toamna.
Inclusiv pentru cursa
din toamna, din 12-13 Octombrie, avem in plan sa adunam un grup mare de
#bloodfluencer-i alergatori care sa faca programul nostru cat mai vizibil. Idealul sigur este sa avem un numar mare, nu vreau
sa imi asum niste obiective de neatins, dar mi-ar placea sa reusim 1000 de
alergatori pentru toamna asta, alergatori donatori. Dintre donatorii care nu pot sa alerge
temporar sau nu au alergat niciodata, dar totusi ar vrea sa se implice intr-un
asemenea eveniment, avem si posturi de voluntari.
Cei care nu pot sa
alerge pot sa ne ajute la punctul de hidratare si la standul nostru de la Sport
Expo, in care distribuim tricouri, precum cel pe care il port acum, si filmam
testimoniale.
Apropo, povestile pe care le ascultam adesea, cu care ne intalnim,
sunt absolut minunate. Sunt oameni cu niste povesti despre sange, din categoria
“viata bate filmul”.
Poti sa imi spui si mie
o poveste? Ce ai putea sa spui la radio, ceva care te-a impresionat, sunt sigur
ca sunt foarte multe care te-au impresionat, da una care ti-a mers la suflet.
Nici nu stiu, ca sunt polaritati diferite, adica sunt oameni
de exmplu care au ajuns sa fie donatori dupa ce au cazut cu bicicleta, repet
avem testimonialele lor in sesiunea de video de pe pagina de Facebook.
Stiu povestea unui tanar care a cazut cu bicicleta, el avea
29 de ani cand am vorbit noi cu el, dar era mult mai tanar in clipa in care a
cazut cu bicicleta si si-a sectionat artera femurala. Putea sa moara pur si
simplu, a avut nevoie mare de sange, si a constientizat cu ocazia aia faptul ca
nu exista sange.
Pe de alta parte imi aduc aminte de povestea unui domn care a
avut copilul foarte bolnav si cu ocazia operatiilor prin care a trecut copilul
lui a avut nevoie de sange. Lucrurile nu au evoluat bine deoarece copilul lui
nu a avut o evolutie buna. Cu toate ca a suferit o pierdere majora, tatal a
constientizat cat de important este sangele si inclusiv in ziua de astazi este
donator. Sunt o gramada de povesti cu care ne intalnim.
Ce pot eu sa spun, este ca tristetile nu sunt obligatorii.
Incarcatura emotionala este foarte mare in cadrul programului nostru dar noi nu
vrem sa ramanem doar aici. Din acest motiv am construit un brand inchegat,
pentru ca doar in clipa in care ai un brand, cu care poti sa pui mai multe semne
de carte in mintea oamenilor, numai asa poti sa agati pe acele semne de carte
beneficiile.
Doar in clipa in care ai un brand inchegat, recognoscibil si memorabil, de-abia de atunci incolo poti sa ai o constructie serioasa si sa comunici oamenilor benficiile, pentru ca asa cum am spus si la inceputul interventiei de astazi, donarea de sange iti ofera zile in plus.
Marian Costache –
#bloodfluencer, pentru ca mai avem trei minute, vreau sa ne vorbesti si despre
sms-urile de multumire pe care le primesc donatorii
Si cu ajutorul nostru, exista acum in Bucuresti o aplicatie de sms-uri care trimite sms-uri de multumire donatorilor. La finalul zilei dupa ce oamenii au plecat din Centru, ora este undeva in jur de 15:00 plus/minus, in clipa in care ai acea senzatie ca ai facut un lucru deosebit, ca ti-ai bypass-at instinctul de conservare, ai depasit teama de ace, care la unii e mai pronuntata, la altii nu, primesti acest sms de multumire din partea CTSB, de pe un numar foarte interesant.
Am avut mai multe variante, dar am ales urmatorul numar: 0742 88 00 88. Patru doi inseamna opt, opt – opt e clar, zero – zero inseamna de asemenea opt, si opt – opt e clar. Deci este opt peste tot. Ce inseamna opt? Opt inseamna infinit, dragostea este infinita!
Marian Costache – iti multumesc mult pentru interventia ta de astazi. Eu unul o sa ma duc, gata, am tot zis ca ma duc, ma duc, acum am avut si momentul adevarului. Recunosc ca nu am donat dar dupa intalnirea cu tine o sa-ti trimit o poza sa vezi semnul, asa cum a intrat Georgiana astazi. Vreau la final sa le spui ascultatorilor nostri unde pot gasi mai multe detalii despre Programul National N-avem SANGE.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Povestea mea de donator de sange
nu incepe deloc eroic sau demn dar daca nu se intampla asa poate ca acum nu
(mai) aveam atatea donari la activ, 14 la momentul acesta.
Am inceput sa donez prin anul
2011. La acel moment lucram intr-o companie unde nu prea se ingaduia efectuarea
de zile de concediu, oricand si oricum. Astfel ca, fiind determinat sa imi iau
o zi libera am gasit aceasta varianta, avand in vedere obligatia angajatorului,
prin lege, de a acorda zi libera angajatului care doneaza sange (solutie
nedemna, cum spuneam…).
Cum Karma lucreaza, am ajuns la
CTS Constanta unde erau cam 25-30 persoane in fata mea. Ziua mea libera parea ca va fi
petrecuta acolo. Si asa a si fost, dar a meritat pe deplin.
Dupa parcurgerea procedurii de
inscriere, a urmat perioada de asteptare la rand. Timp berechet de pierdut. Pe
atunci nu aveam cont de Facebook, nici macar smartphone. Cat sa joc
„snake” pe vechiul meu Nokia 6310i? Limitat… Astfel ca am inceput
sa citesc cartile si brosurile gasite prin CTS, evident despre beneficiile
donarii de sange (atat morale cat si fizice). O lectura care m-a luminat si
mi-a schimbat perceptia despre aceasta activitate.
Apoi am intrat in vorba cu
donatorii vechi si am sesizat satisfactia si bucuria cu care vorbeau despre tot
ceea ce inseamna donarea de sange. Sunt aceleasi sentimente si trairi pe care
le incerc eu acum, dupa 14 donari.
Momentul primei donari a trecut
ca prin minune, neavand nicio emotie, in mare parte si datorita personalului
CTS Constanta, profesionist si mereu in preajma donatorului pentru
monitorizare.
De atunci am donat in fiecare an
de 2-3 ori, uneori pentru persoane care aveau nevoie urgenta, alteori doar
penru ca am simtit nevoia, la CTS Constanta, Mangalia si Tulcea, cu exceptia
anilor 2014 si 2016. In perioadele mentionate nu am putut dona din cauza unor
interventii chirurgicale si nu am mai fost eligibil pentru o perioada
determinata.
Mai mult, acum donez doar in zile libere sau concediu, la actualul loc de munca nefiind nevoie de artificiul care m-a determinat sa pornesc pe acest drum. De asemenea, usor-usor, mi-am convins sotia si doi prieteni sa doneze si ei cateodata. Tot ce imi doresc in acest sens este sa fiu sanatos si sa pot dona cat mai mult, pentru ca este o actiune care ma implineste moral, imi ofera beneficii fizice si mai ales pentru ca N-AVEM SANGE!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Cabral Ibacka este un tip amabil, simpatic si modest, chiar si vazut de aproape. L-am intalnit la finalul lunii Iulie, pe unul din holurile Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti, unde venise sa doneze. Nu pentru cineva anume, ci asa … pentru VIATA! Pentru viata cuiva, necunoscut, aflat intr-o situatie limita.
Nu ne-am putut abtine sa nu-i adresam cateva intrebari.
un interviu de Marian Costache
De cand donezi, ce anume te-a determinat sa faci asta?
Nu bat toba
foarte tare pentru faptul ca donez, e o treaba foarte normala sa donezi snage.
Nu cred ca trebuie sa stie toata lumea ca donez eu sange.
Intr-adevar
e o chestie care trebuie impartasita, astfel incat oamenii sa prinda curaj si
sa inteleaga ca e o chestie foarte normala si naturala sa donezi sange, dar in
acelasi timp am preferat sa nu bat toba in directia asta.
Esti trendseter?
Nu sunt nici
trendseter, nu sunt nici influencer, nu sunt nimic. Sunt un om normal, care are
un loc de munca usor deosebit.
Cred ca
oamenii nu sunt educati, noi nu am fost educati sa donam, nu am fost educati sa
ne implicam, si din cauza asta avem prea putini romani care doneaza sange. Din
cate ii vad cel putin pe cei din jurul meu, cumva creste masa asta a oamenilor
care inteleg ca pana la urma e o chestie
pe care trebuie sa o faci.
De ce ai vrea sa faci asta?
Pentru ca e
cumva un soi de intr-ajutorare, daca vrei poti s-o privesti si asa. Atunci cand
te tavalesti cu motocicleta sau cand te ia vreun baiat pe trecerea de pietoni,
sau cand cazi cu liftul, s-ar putea sa ai nevoie ca cineva sa se fi gandit sa
doneze, si atunci e bine sa fii unul dintre cei care s-au gandit deja.
Ai o grupa sanguina speciala?
Nu am, 01,
ce s-a dat in Berceni in tot cartierul, aia am si eu, suntem ok. Pentru mine e speciala pentru ca daca n-as avea-o, da ar fi speciala la momentul
respectiv.Atunci cand eu am avut
nevoie, a fost sange!
Cand ai avut nevoie?
De mai multe
ori, nu mult, dar a fost nevoie ca am avut fel de fel de intamplari. Imi plac
sporturile astea mai putin cuminti.
Cand am
inceput sa donez, acum ceva ani, n-a fost pentru vreun prieten. Efectiv am fost
intr-un grup de oameni si a zis cineva “Bai, ar fi normal sa donam sange”, si
am zis sa stam putin de vorba. Dupa ce am auzit primele doua, trei motive am
zis ca e o chestie care trebuie facuta.
Atunci cand
am perioada minima intre donari vin si donez. Am mai donat la #Colectiv cand am
avut nevoie pentru mai multi prieteni de-ai nostril si nu am mai stat sa spunem
care, pentru cine, ne-am dus si am donat pentru ca a fost foarte rau.
Iti place un anume stil de viata,
esti orientat catre mancatul sanatos, catre mersul la sala?
Imi place
foarte mult mersul la sala de mese, e un sport care ma incanta foarte tare.
Sunt fost sportiv de performanta, si reusesc cumva sa fac sport dar nu atat cat
ar trebui. Bine, corpul meu perfect nu te lasa sa banuiesti treaba asta.
Te-ai gandit vreodata la donare de
sange dintr-o perspectiva un pic mai egoista? Te- ai gandit de exemplu ca
donand sange scade numarul de radicali liberi, ca esti mai putin expus la boli
inflamatorii?
Stiu si argumentele astea, si sunt argumente
care stau in picioare, dar cred ca daca vrem sa ii convingem pe oamenii care sunt
din gasca mea, de exemplu, genul meu de individ, avantajele astea sunt mai
putin importante decat gandul de a ajuta pe cineva.
Pentru mine asta conteaza cel mai mult, sa stiu ca vin aici dau jumatate de litru de sange si atunci cand va fi nevoie , cineva va folosi sangele meu. Asta mi se pare pana la urma cea mai buna motivatie. Stiu ca mai sunt si cateva avantaje materiale. Orice chestie conteaza, dar cred ca asta primeaza. Sa stii ca la un moment dat, un om care se zbate pe o linie foarte subtire, poate primi din partea ta un branci, spunand “du-te acasa la familie, nu in partea cealalta.”
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
In aceasta vara Programul National “N-avem SANGE” se bucura de o sustinere speciala. certSIGN, companie românească ce dezvoltă produse de securitate informatică și furnizează servicii de încredere pentru transformarea digitală a societății, a decis sa sponsorizeze campania noastra din Constanta, pe parcursul lunilor Iulie si August. Pe timpul verii, exista la nivel national o mai mica atentie a oamenilor sanatosi catre donarea de sange, deoarece in mod traditional aceasta perioada este destinata concediilor. In plus, litoralul romanesc reprezinta vara o zona de atractie pentru toata lumea, prin urmare un astfel de demers va avea un ecou national.
In acest context am cules un punct de vedere din partea dl. Adrian Floarea, CEO certSIGN, mai cu seama ca parteneriatul nostru se anunta unul fructuos si de durata.
Interviu de Marian Costache
Adrian Floarea – CEO certSIGN
Ce anume va motiveaza implicarea in
Programul National “N-avem SANGE”?
Motivatia, din punctul meu de vedere, pleaca de la niste
elemente destul de simple. In primul rand, dincolo de pozitia in care ne aflam
sau de ceea ce facem, nu trebuie sa uitam faptul ca fiecare dintre noi este
parinte, are frati, surori, are parinti la randul lui. Este foarte important sa
acordam tot sprijinul necesar si sa intoarcem societatii o mica particica din
succesul nostru.
Cred ca e foarte importanta si educatia pe care ai primit-o de-a lungul timpului, referitoare la acest aspect. Eu cred cu toata taria ca fiecare dintre noi trebuie sa fie implicat in genul acesta de actiuni sociale.
Vorbeati de educatie,
aveti o formare speciala care va deschide mai mult catre cauzele sociale
importante?
Referitor la educatie, lucrurile sunt un pic mai complicate. Nu conteaza doar educatia celui care ocupa vremelnic o pozitie de leadership, ci conteaza si educatia celor pe care-i conduce. In ceea ce ma priveste personal, pot sa spun ca sunt parinte, am doi copii, sunt interesat de binele lor si de binele copiilor in general. Am avut o educatie ceva mai spartana, de la paisprezece ani am fost intr-un liceu militar si am crescut in spiritul ajutorarii binelui. Nu mai sunt in armata dar principiile au ramas undeva sedimentate in mine.
Sunt mai multe
demersuri pentru stimularea donarii de sange, in acest moment. Ce anume v-a
determinat sa alegeti acest program?
Lucrurile s-au intamplat intr-un mod destul de simplu.
Colegii mei mi-au prezentat mai multe variante, am incercat sa ma documentez
despre ce face fiecare promotor pe zona aceasta si am zis ca intr-o prima etapa
sa incercam sa-i sprijinim pe cei care par cei mai seriosi si dedicati acestui
scop. Intr-un final ar fi bine sa ajutam pe toata lumea, cred ca acesta ar
trebui sa fie spiritul acestei initiative.
Sper ca aceasta colaborare sa fie una de durata si am toata
convingerea ca atat noi ca si companie, sau alte companii similare, vor reusi
cumva sa transmita angajatilor ca dincolo de initiativa pe care o are la un
moment dat compania, ceea ce ei vor face in viitor va trebui sa vina de la ei
insisi si nu doar de la companie.
Imi exprim speranta ca in viitor nu va mai fi nevoie de asemenea promovari si ca oamenii vor simti sa faca acest lucru si ca este o datorie morala fata de ei insisi si fata de societate.
Avand in vedere toate
proiectele de CSR, in care compania dvs. este implicata, care sunt beneficiile
de imagine pe care le aduce suplimentar sustinerea “N-avem SANGE”?
Avand in vedere toate actiunile de CSR, in care suntem
implicati, in mod evident se observa si cateva beneficii legate de modul in
care Certsign este perceputa in societate de catre clienti.
Aratam faptul ca suntem o companie care dincolo de valorile
de business intelege sa trateze cu respect si sa ajute si partea de
responsabilitate sociala. Principalul lucru pentru care facem asta nu are
legatura cu beneficiile de imagine. Este evident ca asistam in jurul nostru la
o explozie de companii care inteleg sa investeasca in domeniul CSR dar din
punctul meu de vedere este un inceput si cred ca ar trebui sa ne concentram
mult mai mult catre modul in care angajatii nostri percep acest lucru.
Eu voi fi mult mai fericit daca angajatii mei inteleg ca a noastra companie apara niste valori, crede niste valori si ca urmare a acestui lucru fac niste gesturi fata de societate, decat sa zicem “hai sa mergem si noi sa donam sange, pentru ca da bine la imaginea companiei!” Nu cred ca acesta este spiritul si asta incercam sa le insuflam si colegilor nostri.
Ce impact credeti ca va avea sustinerea “N-avem SANGE”, in interiorul companiei dumneavoastra?
In interiorul companiei, ne dorim foarte mult ca oamenii sa inteleaga mesajul nostru, si practic sa inceapa sa-si introduca in rutina lor lunara, anuala, mici gesturi care pot sa ajute comunitatea sau de multe ori chiar pe ei insisi.
Sper ca o mare parte din angajatii nostrii, macar de doua ori pe an sa mearga sa doneze sange. Sentimentul pe care noi dorim sa-l insuflam, este acela ca ei fac o fapta buna. Totusi, ei insisi vor trebui sa aiba revelatia ca au facut o fapta buna. Cred ca asa se poate construi campania aceasta si cred ca asa vom avea mai multe rezultate. Din punctul meu de vedere, nu am decat un singur mesaj catre dumneavoastra, catre angajatii mei, si catre toata lumea: Donati Sange!
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
Toata lumea stie ca atunci cand iti propui sa alergi un maraton, alegerea ta reprezinta in primul rand un act de curaj. Ca sa fim bine intelesi, nu incercam sa spunem ca repezindu-te, neantrenat si fara nicio alta pregatire, la linia de start executi cine-stie-ce act de curaj. Nu. Aceea este direct nebunie!
Curajul de a alerga un maraton sau poate chiar orice alta
cursa pe distanta mare este dat in primul rand de consecventa cu care trebuie
sa te pregatesti niste luni bune sau poate chiar un an. Tine de o serie
intreaga de renuntari, prin care trebuie sa treci cu stoicism.
Cei care au deja in palmares unul sau mai multe maratoane mai stiu ca toata aceasta atentie la detaliile pregatirii nu te scuteste de intalnirea cu diverse “ziduri”, asa cum este cel de pe la kilometrul 30, in cursa de 42,195km. Incepand din acest an, amintirile despre astfel de acte de curaj vor ajuta finantarea unui alt program ambitios – N-avem SANGE. Mai clar fie spus, fotografiile la dimensiune originala, nebrandate, ale celor care alearga pe distante lungi in cursele organizate de Bucharest Running Club vor fi vandute prin intermediul unei platforme dedicate, iar banii vor fi directionati catre Asociatia HEM, care gestioneaza derularea Programului National “N-avem SANGE”.
Set of digital devices screen mockup
“Este o initiativa de
generozitate minunata din partea partenerilor nostri de la Bucharest Running
Club. Se realizeaza astfel si un soi de sinergie interesanta, deoarece un act
de curaj, asa cum este alergarea unui maraton, determina o mica donatie in
legatura cu un alt act de responsabilitate sociala, asa cum este donarea de
sange”, declara Marian Costache, #bloodfluencer, Presedinte Asociatia HEM.
Asteptam sa vedem cum va fi primita aceasta initiativa de catre alergatori si ne propunem sa revenim cu informatii despre sumele stranse in urma acestui parteneriat.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
In prima parte a
acestei luni, mai exact Miercuri 10 Iulie 2019, a fost demarata o campanie de
stimulare a donarii de sange in Municipiul Constanta, in cadrul Programului
National “N-avem SANGE?!”. Cu aceasta ocazie am stat de vorba cu mai multi
donatori, ca de altfel si cu personalul Centrului de Transfuzie, precum si cu
d-na Dr. Alina-Mirella Dobrota, Directorul Centrului, care ne-a acordat un amplu
interviu.
Campania dureaza pana la finalul lunii August si este sustinuta local de CertSign. Parteneri locali sunt Seaview Media, Radio Constanta, precum si Primaria Municipiului Constanta.
un interviu de Marian Costache
De cata vreme lucrati
in domeniul transfuziei sanguine si ce-ati invatat despre oameni in toata
aceasta perioada?
Lucrez in domeniul transfuziei sanguine din 1991. In toata
aceasta perioada a trebuit sa invat sa ma apropii de oameni, dintr-o noua
perspectiva, aceea a medicului specialist in acest domeniu. Am invatat ca o
parte dintre oameni ar fi dispusi sa doneze sange daca inteleg esenta acestui
gest. Am invatat ca Centrul de Transfuzie trebuie sa ofere oamenilor un ambient
placut, o atmosfera cu totul diferita decat cea dintr-o institutie medicala
obisnuita, in special in zona de asteptare.
Am invatat de asemenea ca zambetul angajatilor este esential,
si aici avem inca mult de lucrat, chiar daca avem o echipa foarte buna si
dedicata. Zambetul lipseste de multe ori, fara a fi vorba de suparare.
Care sunt problemele cu
care va confruntati in mod curent, in privinta transfuziei sanguine, in judetul
Constanta?
Problemele cu care noi, ca institutie unica in judet, ne
confruntam vizeaza mai multe aspecte ale activitatii noastre. Daca ne gandim in
primul rand la capacitatea de a raspunde solicitarii spitalelor, in componente
sanguine, numarul de donatori ar trebui sa fie mai mare. Nu vorbim despre o criza
de sange. Ne luptam sa anticipam momentul in care se poate produce o criza de
componente sanguine, la nivelul judetului, si facem asta de peste 20 de ani. Am
avea, insa, nevoie de o crestere a numarului de persoane, care vin zilnic sa doneze,
cu 20-30%.
Practic, problema care apare este variabilitatea, imposibil de prevazut, a numarului de persoane care vin in fiecare zi la donare. Aceasta variabilitate afecteaza posibilitatea de a asigura diversitatea de produse sanguine pe care noi o pregatim si pe care spitalele le solicita. Nu a fost afectata capacitatea de tratare a pacientilor, dar exista situatii in care unele interventii sunt amanate o zi sau doua. In repetate randuri, mesajul nostru catre populatie este acela de a-i ruga sa vina de Luni pana Vineri.
O a doua problema cu care ne confruntam este aceea a timpului
de asteptare. Pentru a reduce acest timp avem nevoie de un numar mai mare de
angajati si de un alt spatiu. Spatiul pe care-l avem la dispozitie, inca de la
constructia cladirii in 1960, nu permite cresterea numarului de cabinete
medicale, dublarea numarului de pozitii de fotolii de recoltare, si in aceste
conditii inevitabil apar si nemultumiri.
Daca as continua la capitolul nevoi, de 20 de ani, de cand reprezint aceasta institutie, mi-am dorit foarte mult ca Centrul de Transfuzie sa fie cunoscut si recunoscut drept o institutie medicala performanta, la nivelul judetului si nu numai, si in acest context sa intre in atentia comunitatii dar si a autoritatilor locale. Oricat de bun specialist ar fi directorul Centrului, oricat de bun manager, de la un punct incolo institutia nu se mai poate dezvolta fara sprijinul autoritatilor locale. Aceasta este o activitate care depinde, dincolo de aspectele medicale, de sprijinul autoritatilor locale si al populatiei.
Trebuie sa spun ca in ultimii doi ani situatia, in ceea ce
priveste relationarea cu autoritatile locale, s-a imbunatatit. Am primit deja
sprijinul Consiliului Judetean si al Primariei Municipiului Constanta. Avem protocoale
de colaborare cu diverse primarii din judet, deci lucrurile se misca. Mai incet
decat ne-am dori, dar avem semnale pozitive.
Observ cu mare bucurie, in ultimii ani, ca a crescut numarul
tinerilor si a persoanelor de varsta medie, care vin sa doneze. A crescut
numarul persoanelor cu studii superioare, care vin sa doneze, si bucuria mea sporeste
atunci cand vad familii, cupluri, parinti cu copii care au implinit 18 ani, si
care vin impreuna sa doneze. Vad si tineri care isi aniverseaza majoratul, in
ziua in care au implinit 18 ani sau la scurt timp dupa aceea vin sa doneze,
unii dintre ei marturisind “mama nu ma lasa dar totusi am venit”. Se intampla
lucruri bune dar este nevoie de mai multa solidaritate.
Nu adresez aceasta chemare la solidaritate doar populatiei, ci intregului personal medical, din toate institutiile, in special din unitatile spitalicesti in care tratamentul transfuzional este folosit. Am dori sa vedem implicare macar de suflet si nu numai si din partea medicilor si a managerilor acestor institutii. Exista reprezentanti ai personalului medical, care doneaza in mod individual. La nivelul judetului, insa, au fost prea putine actiuni organizate in ultimii 20 de ani, de catre spitalele din judet, care sa arate ca recunosc contributia institutiei noastre, ca recunosc nevoia, si ca se implica direct in satisfacerea nevoii terapeutice, a pacientilor de care se-ngrijesc.
Ce simtiti ca ati
reusit in toti acesti ani, de cand lucrati in domeniul transfuziei sanguine?
In toti acesti ani, din 2001, de cand reprezint Centrul de
Transfuzie Constanta, m-am straduit sa dezvolt institutia si sa formez o
echipa. Cred ca am reusit cu aceasta echipa sa transformam Centrul de
Transfuzie, asa cum era el pana in 2001, intr-o institutie reper pentru serviciile
medicale din judetul Constanta. Tot ce-am facut in ultimii ani, toate sutele de
ore suplimentare lucrate in weekend nu ar fi fost posibile fara acordul
angajatilor. Avem numeroase actiuni derulate in weekend sau de sarbatori,
pentru ca atunci doresc oamenii sa doneze.
Pentru urmatorii 10-15 ani mi-as dori, insa, un nou sediu,
pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta. De aceea am spus mai
devreme, ca de la un anumit moment, indiferent de cat de mult te-ai stradui si
de cat de bine pregatit ai fi, singur nu poti trage institutia mai departe, n-o
mai poti dezvolta.
Sper ca in cadrul reformei sistemului de transfuzie, pe care Ministerul Sanatatii o preconizeaza, in timp sa se realizeze si acest obiectiv, asa cum Dobrogea si zona Constantei o merita. Sa existe un nou centru, un spatiu care sa permita dezvoltarea multor altor activitati, precum cercetare in domeniu si implicare in transplantul de celule stem. Mi-as dori totodata, ceva ce ar fi realizarea mea de suflet, sa facem din aceasta institutie un centru de referinta in formarea profesionala, in domeniul medicinei tranfuzionale.
Ce credeti ca s-ar
putea face mai bine in privinta comunicarii despre donarea de sange?
In ceea ce priveste informarea populatiei cu privire la
donarea de sange si actiunile de recrutare de noi donatori si de fidelizare a
donatorilor care au donat o data mai este mult de facut. Si aici spun in primul
rand ca noi, personalul medical, mai avem inca multe de facut. Nu avem, in
general, pregatire speciala pentru a comunica cu oamenii. De multe ori, chiar
daca intentiile sunt bune, poate nu am identificat cuvintele potrivite.
Ce ne-a lipsit noua in Constanta, din experienta mea, a fost
sprijinul unor voluntari. Poate ca eu sunt prea tehnica de multe ori, in
mesajele mele. Personalul fiind in numar redus, chiar daca am implicat
asistentele mai tinere in actiunile acestea de promovare, poate ca lucrurile nu
s-au facut la nivelul la care oamenii asteptau. De aceea apreciez foarte mult aceasta
campanie, deoarece campania “N-avem SANGE?!”, cu acel semn de intrebare esential,
intentioneaza pana la urma sa arate populatiei faptul ca nici nu ar aparea
sintagma “criza de sange”, utilizata uneori excesiv de mult in mass-media, daca
oamenii ar intelege caracterul indispensabil al sangelui donat.
Cred eu ca doar cu sprijinul ambasadorilor donarii de sange (#bloodfluencerilor – n.r.), numai cu oameni din afara institutiilor noastre, dar care au inteles ei insisi acest lucru si au donat sange, putem convinge populatia, cel putin acea parte din populatie care este inca rezistenta.
Pot sa va dau un exemplu de astazi, relatat de echipa de la
recoltare. Astazi a venit un tanar sa doneze, insotit de mama sa. Mama din
anumite motive nu a putut dona dar in etapa premergatoare donarii efective si-a
exprimat, in prezenta uneia dintre asistentele noastre, temerile numeroase fata
de riscurile donarii de sange, de fapt fata de prezenta intr-o institutie
medicala de stat. A dorit sa vada cum arata sala de recoltare, daca nu exista
risc pentru fiul ei de a se infecta. I-a fost aratata sala de recoltare, fiul a
donat.
Exista insa inca in randul populatiei, chiar printre cei mai
tineri, aceasta teama de a nu lua vreo boala. Cum putem convinge mai usor
aceasta categorie a populatiei, daca nu cu ajutorul celor care au donat, au trait
o experienta, poate si neplacuta, dar dupa ce le-a trecut supararea au inteles
ca nu se putea altfel.
Daca noi venim cu explicatii, cu justificari, se poate considera ca nu incercam decat sa ne scuzam. De aceea, fara nicio rezerva spun, ca orice initiativa, orice campanie organizata in parteneriat cu publicul, cu oameni care nu au alta implicare decat aceea de a fi donator de sange, este binevenita si poate conduce la rezultate foarte bune si sustenabile in timp.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
