320 de copii

In jud. Constanta sunt 320 de copii pentru care transfuzia de sange poate face diferenta intre viata si moarte. Este vorba de 120 de copii bolnavi de Cancer si de aproape 200 de copii cu afectiuni hematologice, maligne sau non-maligne. Despre acesti copii si despre ceea ce traieste un medic Oncopediatru, tratand asemena cazuri, intr-un interviu in exclusivitate, realizat de colegul nostru Marian Costache cu d-na Dr. Adriana Apostol, Medic Primar Pediatru, cu supraspecializare in Oncohematologie si Reumatologie pediatrica.

Foarte rar avem ocazia sa discutam cu specialisti, de la celalalt capat al traseului sangelui pentru transfuzii. Campania derulata in Constanta cu ajutorul certSIGN, pe parcursul lunilor Iulie si August, in cadrul Programului National “N-avem SANGE?!”, ne-a pus insa in contact cu o multime de oameni minunati. Unul dintre acestia este si d-na Dr. Apostol, care desi este foarte ocupata a avut deschiderea sa ne raspunda la cateva intrebari. Ce-a iesit gasiti mai jos si este o discutie care poate schimba intr-o clipa perspectiva asupra acestui mare dar numit VIATA!

Care sunt situatiile care v-au adus cel mai aproape de domeniul acesta al transfuziei sanguine si de nevoia de sange?

Din momentul in care am devenit oncopediatru si am inceput sa practic aceasta specializare, mi-am dat seama ca produsele de sange reprezinta o parte critica in tratamentul acestor copii, fie copii oncologici, fie copii hematologici. Aceasta transfuzie de sange este vitala pentru acesti copii. Tratamentul nu mai poate continua daca nu avem acest tratament suportiv transfuzional si lucrurile  acestea se intampla la peste o suta de copii, pe care ii avem in evidenta cu acest tip de boli.

Cum anume gestionati situatiile? Aveti intotdeauna sange pentru ei?

Avem in evidenta, in judetul Constanta, 120 de copii bolnavi de Cancer si pana la 200 de copii bolnavi de boli hematologice, maligne sau non-maligne. Toti acesti copii, la un moment dat, necesita transfuzie de sange.

Fara o legatura foarte stransa cu Centrul de Transfuzii, legatura care este aproape zilnica, noi nu ne-am putea descurca sa tratam acesti copii. La copiii oncologici conteaza foarte mult sa ne continuam tratamentul si sa-i sustinem in tratamentul citostatic, dar sunt copii care au boli ereditare, anemii severe, care fara transfuzia de sange nu au nici o sansa la viata.

Pur si simplu, viata lor se stinge incet si acesti copii sunt legati de sectia noastra, de Centrul de Transfuzie, de cat de bine si de repede se pot aproviziona, pentru ca ei necesita transfuzii la doua-trei saptamani. Va dati seama ca acesti copii nu pot sa plece fara o transfuzie intr-o tabara sau sa plece cu parintii intr-o vacanta, pentru ca ei la doua-trei saptamani trebuie sa-si primeasca aceasta transfuzie.

La nivelul compartimentului nostru de oncohematologie pediatrica vin copii cu varste cuprinse intre 0 si 18 ani. Copii cu anemii severe, cu boli ereditare severe. Am sa pronunt un nume de boala, se numeste Talasemie, pentru ca este una dintre cele mai neplacute si severe diagnostice de anemie la copil. Acesti copii cu acest diagnostic necesita tratament lunar sau chiar bilunar. Sunt copii despre care am spus ca nu pot sa se indeparteze prea mult de judetul nostru, in tabere, in concedii cu parintii sau sa practice sporturi de performanta. Viata lor depinde de aceasta transfuzie. Fara transfuzia de sange viata lor nu  poate continua.  

Speranta lor de viata acum 15-20 de ani era pana la 20-25-30 de ani, maxim. Acum speranta lor este peste 50 de ani, chiar  60 de ani. Bineinteles transfuzia este elementul  esential, adica aportul acesta de globule rosii pe care  il adiministram, si fara de care nu se poate trai, pentru ca ele se distrug in permanenta la nivelul organismului lor si de aceea necesita tratamente adjuvante. Transfuzia este pivotala in tratament, este critica in evolutia lor, in viata lor.

Ati avut sange de fiecare data cand ati avut nevoie?

De cate ori apare un copil critic – deci nu vorbim de copiii cronici ale caror transfuzii sunt planificate si Centrul de Transfuzii stie, este informat ca este nevoie de acest produs aproape la data fixa – la copiii critici in anemiile severe, simptomatice, sangerarile masive, de cate ori pun mana pe telefon si vreau sa iau  legatura cu Centrul ca sa cer sange, sa  fac bonul de sange, emotiile sunt enorme. Nu stiu niciodata daca pot sa primesc foarte rapid, sau dureaza ore sau poate chiar zile. Nu stiu sa va spun un procent dar mi s-a intamplat foarte rar sa astept zile.  De obicei primesc in aceeasi zi sau in ziua urmatoare, pentru ca si doamna doctor de la Centrul de Transfuzii a inteles ca de fiecare data copilul reprezinta o mare prioritate si este pacientul cel mai vulnerabil din acest spital.

Ce ne puteti spune din povestile oamenilor care vin la dumneavoastra? Prin ce trece un parinte care are un astfel de copil bolnav, cum reactioneaza familia, oamenii sanatosi, in jurul unei astfel de povesti,  in asa fel incat sa-i determine si pe cei sanatosi sa vina sa doneze?

Parintii acestor copii dependenti de spital, pe care eu ii numesc dependenti  de spital pentru ca nu au nici o sansa daca nu vin la spital sa-si faca transfuzia, sunt informati. Pentru ca sunt zile internationale ale copilului bolnav de cancer, sunt zile internationale ale anemiilor specifice. Atunci noi ne intrunim ca intr-o familie, in aceste zile, si povestim de toate nevoile noastre si necesitatile noastre, despre boala, despre evolutie. Atunci eu incerc sa ii fac pe ei sa devina ajutorul meu in donarea de sange.

In centrul nostru, cu exceptia mea, toata lumea doneaza sange. Asistentele, infirmierele, medicii rezidenti care trec pe la noi in scurtul lor stagiu de trei luni, ei devin donatori de sange.  Avem si noi o fundatie care ne ajuta sa dezvoltam acest centru si sa ne apropiem mai mult de copii si sa-i ajutam si pe ei prin tot felul de mijloace. Se numeste “Fundatia Daruieste Aripi” si membrii fundatiei au ajuns sa fie donatori de sange.  Cam asta am reusit sa fac eu, cu cei cu care intru in contact, sa-i sensibilizez sa vina sa doneze.  

Parintii copiilor care sunt in aceasta situatie, de a deveni dependenti de actiunea asta transfuzionala saptamanala, bilunara sau in alte ritmuri, devin extrem de sensibili si extrem de intelepti, si atunci ei incep sa lupte pentru viata copiilor lor, promovand aceasta donare de sange printre prieteni, printre neamuri.

Care sunt recomandarile pe care le-ati face oamenilor sanatosi, care ar putea sa doneze?

Oamenilor din comunitatea noastra, celor care pot deveni donatori de sange, vreau sa le spun ca pentru copiii pe care i-am mentionat mai sus, oncologici sau hematologici, transfuzia de sange face diferenta dintre viata si moarte!