Loading....

Autor: Delia Modrea

Home / Autor: Delia Modrea

Sorin Boica (din Sibiu, pacient Covid): “Vocea celor dragi este motivatia care te va ajuta sa doresti sa lupti, sa mergi mai departe si sa invingi acest virus.”

L-am intrebat recent pe dl. Sorin Boica, din Sibiu, pacient Covid, despre trecerea sa prin boala si merita sa va redam mai jos povestea sa, deoarece este deopotriva plina de emotie si invataminte profunde.

un interviu de Delia Modrea

 “Vreau sa va spun ca a fost foarte greu si foarte frumos in acelasi timp.


A fost greu pentru ca am fost singur si nu am putut fi vizitat absolut deloc, dar a fost si frumos pentru ca am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa simt literarmente pe pielea mea empatia, profesionalismul si dedicarea cadrelor medicale, din spitalul judetean Sibiu, incepand cu Urgenta, Clinica de Boli Infectioase si sectia ATI 1.


Umbra deznadejdii incerca sa vina peste mine, ori de cate ori observam ca inca un pacient a pierdut lupta, aici, la ATI. Ceea ce mi-a dat speranta sa lupt in continuare a fost credinta in Dumnezeu, familia care ma astepta acasa, prietenii si vecinii care imi trimiteau mesaje de incurajare, mesaje vocale, spuneau ca se roaga pentru mine si imi transmit ganduri bune.


Nu am avut asteptari, pentru ca nu stiam ce inseamna sa lupti cu acest virus.

Odata devenit pacient la ATI am observat, pe parcursul celor saptesprezece zile, cat de mult efort depun cadrele medicale sa trateze pacientii, in mod egal. Asta cu toate ca sunt insuficiente cadre medicale, iar resursele medicale deasemenea sunt insuficiente.


Dupa 4 zile de la internare, in sectia  de boli infectioase, am fost mutat la ATI 1 Sibiu si acolo am realizat, pacient fiind, ca autoritatile sunt preocupate mai mult sa faca planuri de viitor, in loc sa se ocupe si sa rezolve problemele din prezent. Prima procedura medicala, care mi s-a aplicat la instalarea in patul ATI, a fost instalarea mastii CPAP, legata la ventilatorul mecanic, care a inceput sa pompeze 100 l/min de oxigen in corpul meu.


Doamna doctor mi-a explicat cu multa rabdare si claritate procedura, mi-a spus ca se numeste oxigenoterapie si corpul meu are nevoie de acest surplus de oxigen, iar in functie de evolutia mea aceasta poate dura trei sau patru zile. Mi-a spus ca se va schimba masca si mi se va da o masca care se numeste highflow, ca voi fi trecut de la un debit de 100l/min. de oxigen, la 50 l/min de oxygen, urmand ca in continuare, pe masura ce starea plamanilor mei se imbunatateste, debitul de oxigen sa fie diminuat, pe masura ce schema de tratament da rezultate.

Am avut un moment de panica

Am avut un moment de panica, atunci cand am fost instalat in patul ATI, fiind adus de la Sectia de infectioase, desi mi s-a explicat, cand mi s-a aplicat acea masca CPAP pe fata. Mi s-a spus, cu claritate, ca este oxigenoterapie si ca oxigenul acela ma va ajuta ca sa se vindece plamanii mei si sunt 100 l/min.. Creierul meu a inteles, a zis da, e ok, insa in sufletul meu, in inima mea asa o frica a venit peste mine…

Auzeam la stiri ca se ia curentul, ca nu merg generatoarele la spitale si am zis: “Dom’le, ce sa intampla cu mine si cu ceilalti unsprezece pacienti de la ATI 1, daca se ia curentul?”


Un alt moment dificil a fost in aceeasi zi, atunci cand a venit infirmiera cu masa si mi-a spus asa: “Domnu’ Boica, pe perioada cat veti fi internat la ATI 1 trebuie sa intelegeti ca nu aveti voie absolut deloc sa indepartati masca de la gura. Eu am sa va invat, va ajut ca sa mancati, ca si pe ceilalti pacienti, si trebuie sa aveti rabdare si sa urmati cu strictete instructiunile mele.”

Mi-a spus asa: “va desfaceti de pe o parte masca, masca e prinsa foarte, foarte bine si o desfaceti de pe o parte, cand eu sunt pregatita cu lingurita, cu o imbucatura de mancare, dumneavoastra o indepartati in lateral o secunda, eu va dau imbucatura de mancare si deschideti gura larg, dupa care puneti repede masca la loc si apasati dumneavoastra, sa fie etans. Mestecati apoi pana se trasforma in pasta. Nu lasati mancarea intreaga, mestecati foarte, foarte bine si in acelasi timp lasati aparatul sa respire pentru dumneavoastra.”

Al treilea moment de panica


Al treilea moment de panica, pentru mine, din prima zi, a fost momentul in care a venit doamna asistenta, sa vada daca totul e ok. Am spus ca am mancat, ca e foarte bine, multumesc, dar am o intrebare. “Daca cumva ma simt rau, ma inec sau ceva, unde este butonul de panica? Zic, trebuie sa fie un buton aici, unde eu sa pot apasa, sa fie la dumneavoastra acolo o luminita, sa vedeti ca la salonul 12, unde era meu, e o problema.”


Cred ca a zambit asistenta, pentru ca mi-a spus, “noi nu avem asa ceva instalat la paturi, nu exista asa ceva.” Am intrebat-o, de ce nu exista asa ceva, nu credeti ca e bine ca pacientul sa poata sa semnalizeze ca are o problema? Ca noi nu avem suflu, ca eu nu am cum invinge 100 l de oxygen si sa strig.

A zis “ne pare rau, atat avem  si lucram cu ce avem. Noi va verificam, de aceea este usa deschisa, avem grija sa venim pe la dumneavoastra.”

As vrea sa multumesc din suflet cadrelor medicale de la Urgenta Infectioase si ATI 1, din Spitalul Judetean de Urgenta Sibiu!

Va multumesc pentru ca, am beneficiat de atentia si ingrijirea dumneavoastra, va multumesc ca m-ati ingrijit, mi-ati oferit tratamentul cu plasma care mi-a salvat viata si m-ati incurajat de fiecare data cand ati venit la patul meu pentru tratament cu o vorba buna. Asta a facut pentru mine diferenta dintre viata si moarte!

Va multumesc!

Pacientilor care se lupta cu virusul Covid le sugerez sa comunice cu familia, cu cei dragi, prin mesaje vocale. Vocea celor dragi este motivatia care te va ajuta sa doresti sa lupti, sa mergi mai departe si sa invingi acest virus.


As avea si o rugaminte, odata ce sunteti vindecati, va rog, faceti un gest de solidaritate si mergeti sa donati plasma pentru a salva viata altor oameni, din Romania, care asteapta plasma salvatoare de vieti.

Rog Societatea Civila din Romania sa faca presiuni asupra autoritatilor pentru ca acestea sa deblocheze posturile libere din sistemul sanitar din Romania. Daca stim clar, toti, Guvernul spune ca sunt insuficiente cadre medicale, nu inteleg atunci cum gasesc oamenii bani pentru tot felul de lucruri, dar nu gasesc bani pentru angajarea cadrelor medicale care lupta sa salveze vietile fratilor, surorilor, parintilor, bunicilor nostri.”

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt:

INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Ana Albu (Donator Plasma COVID): „Frica a dispărut după primii 100 ml., tot timpul a stat cineva cu mine, am povestit si mi s-a mulțumit de 1000 de ori.”

Urmatorul act de curaj vine din Baia Mare, de la Ana Albu, 45 ani, inginer de profesie si o mare pasionata de sport. Ana ne-a povestit ca pana acum nu a mai donat, de frica sa nu lesine. De acum, insa, ne-a marturisit ca si-a depasit frica si va mai dona cu siguranta.

Ce a determinat-o sa-si depaseasca frica? Ceva pe cat de simplu, pe-atat de profund, anume gandul la parintii ei. Lasam mai jos povestea Anei exact pentru voi, pentru cei care ati trecut prin boala, ati trecut prin ce era cel mai greu, si inca ezitati in a-i ajuta pe altii sa treaca si ei cu bine.

un interviu de Delia Modrea

“M-am decis să vă împărtășesc experiența mea, în ceea ce priveste donarea de plasmă, cu speranța că povestea mea vă va ajuta pe voi, cei indeciși sa o faceti, pentru ca este mare nevoie de această plasmă.

Ca sa ma prezint asa pe scurt …. un om mai fricos decât mine, rar exista. Imi este frica, de exemplu, sa fiu întinsă pe spate. Am senzatia de amețeala puternică și de leșin, asta ca sa descriu doar fobia, care are cat de cat o legătură cu donatul plasmei.

În data de 07.10 am fost si m-am testat COVID, pentru ca deja aveam aproape toate simptomele bolii. Pe timpul convalescentei a încolțit în mine dorința de a dona plasmă. După cele 14 zile, insa, am dat-o in alte boli si a fost necesar sa iau din nou antibiotic, dar am facut o vizită la Centrul de recoltare, pentru o evaluare inițială.

Mi s-a spus clar ca donarea prin plasmafereza se poate face doar după 28 zile de la testul pozitiv, 14 zile de la administrarea antibioticului si 7 zile de la incheiarea CM (ptr. femei). Mi-au verificat venele si m-au programat pentru data de 16.11 la donare, cu rugămintea de-a aduce rezultatul pozitiv al testului COVID si analizele care mi s-au făcut atunci, cand am fost depistată, analize care nu sunt neaparat obligatorii. Pentru a putea dona e nevoie ori de test pozitiv ori de test de anticorpi. De asemenea mi s a mai spus cu 2-3 zile inainte sa nu mănânc gras si sa nu consum alcool. Ce nu mi-au spus, e foarte important  consumul de lichide sa fie cat mai mare.

A venit si dimineata donarii. Nu stiam daca am voie să mănânc sau nu. I-am scris repede unei cunostinte care lucrează acolo si mi-a dat acceptul. Da, trebuie sa mâncăm ceva usor înainte, si bineteles sa ne hidratatam.

Am ajuns la Centrul de Transfuzie, am fost rugată să completez niste hârtii, cum ca imi dau acordul, un mic istoric medical si o mica ancheta COVID. După aceea am intrat la doctorul care supraveghează centrul, care m-a intrebat cum ma simt, daca mai am simptome, daca ma doare ceva. Acest medic mi-a dat apoi acceptul pentru donare.

Ajunsă în sala de recoltare, mi s a luat din deget putin sânge, pentru a vedea ce grupa de sânge am si probabil nivelul de Ca, pentru ca ulterior mi-au dat sa beau un pahar cu Ca, si mi-au luat tensiunea. Am aflat atunci ca procedura se numeste Plasmafereza. Am mai asteptat cca. 5 minute, pana au pregătit robotelul. Mi se uscase gura de frica deja…si m-au chemat sa ma asez. M am așezat, vena mi-au gasit o repede si au pornit aparatul.

In total se doneaza 600 ml., care se impart in trei, deci plasma donata ajunge la trei bolnavi. După primii 100 ml. aparatul se opreste, separă plasma de restul sângelui, pe care ti-l duce inapoi, prin acelasi ac. De aceea trebuie sa stai bine cu venele, pentru ca o face cu o anumita presiune. După aceea o ia iarasi de la capat si tot asa. La mine a durat o oră jumate, si a durut putin la început. Sângele meu a fost si foarte gros pentru ca nu ma hidratatasem suficient.

Cand nu poate sa scoată sângele din vena, robotelul te atenționează că trebue sa masezi mingiuta, ca sa pornești presiunea. Tot din acelasi ac, înainte de toata procedura trage asistenta si putin sânge, care ajunge la București, pentru analize, anticorpi etc. Mi-au spus că în doua saptamani au sa ma sune, sa-mi spuna cat de „buna” e plasma mea. Daca e buna, ma mai asteapta la donare. Dacă nu am anticorpi, oricum plasma poate fi folosita, în alte afecțiuni.

Frica a dispărut după primii 100 ml, tot timpul a stat cineva cu mine, am povestit si mi s-a mulțumit de 1000 de ori, deja eram stingheră de la atatea mulțumiri. Am rugat-o pe asistenta sa imi faca si o poza. Am sa o atasez aici, sper sa nu deranjeze pe nimeni.

Trebuie sa va spun ca in orice moment procedura se poate opri si se poate face o pauza, de exemplu. Mie imi amortise mana, dar daca ceva nu e in regula, se opreste de tot. Sunt ok si 200ml. si 400 ml..

Cand am terminat, am avut asa o stare de bine si am fost atât de mândră că am reușit. Acum abia astept sa vina rezultatul, iar daca toate sunt in regula ma duc sa mai donez. Sper ca randurile mele sa va dea curaj celor care v-ati însănătoșit si sunteti apți pentru donare “ – Cu drag, Ana Albu

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt: INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Cristina Badea (Donator Plasma COVID): “Sentimentul de după a fost extraordinar, poate și pentru că mi-am dorit mult să fac asta, inca din momentul in care am văzut rezultatul testului PCR.”

articol de Delia Modrea

Cristina Badea are 47 de ani, este soție și mamă a două fete. Totodată o persoană ambitioasă, perseverenta si organizata, care desi extrem de atentă și precauta, la inceputul lunii trecute a fost confirmata pozitiv cu virusul COVID-19, impreuna cu familia ei.

#douasaptamani

In timpul celor 2 saptamani de izolare la domiciliu, gandul ca a ajuns unul dintre cazurile pozitive a inspaimantat-o. Avand sprijinul familiei si al prietenilor a reusit sa priveasca lucrurile intr-o manieră eficientă. Dand dovadă de grijă si purtată de dorința de a ajuta, a trecut cu bine peste perioada dificilă. Aveți mai jos marturia Cristinei, sursa de inspirație pentru foarte mulți dintre noi.

„Având în vedere că fac parte din cei pe care virusul nu i-a ocolit și pentru că pot spune că acum sunt vindecata, ba mai mult am avut și posibilitatea sa donez plasma, vă împărtășesc experiența mea.

Am fost diagnosticata pozitiv pe 8.10.2020, iar pe 12 noiembrie  la 8 și 30 minute am fost programată la Centrul de Transfuzii Bucuresti. In momentul in care m-am programat, mi s-a spus că este chiar indicat să mănânc inainte de donare.

Am căutat informații și am încercat să fac tot ce trebuie că sa pot sa donez.

Nu am mai luat nici un fel de supliment, cu 48 de ore înainte, și am încercat să am o alimentație bună, chiar daca nu mi-a impus nimeni asta.

Odată ajunși la Centrul de Transfuzii, pentru că am fost împreună cu soțul meu (și el cu un test pozitiv pe 8 octombrie), la recepție am completat o fisa cu un scurt istoric si am prezentat o copie a testului pozitiv și un act de identitate. Apoi am fost trimiși la un cabinet mai sus, pentru a ni se efectua câteva teste, care au presupus o mica înțepătură in deget.

După această operațiune, care a durat cam 5 minute (apreciez eu), am fost trimiși la medic pentru o consultație. Așteptând sa intrăm în cabinet, un asistent ne-a verificat venele, care la mine erau ce trebuie, pentru plasmafereză, însă soțului i s-a spus că el poate sa doneze sânge total, ceea ce s-a și întâmplat. Tot atunci am și semnat acordurile noastre.

Am intrat apoi la consultație, in urmatoarele 10 minute, și acolo am fost întrebată dacă am avut ceva boli cronice sau daca am atacuri de panică. Mi s-a măsurat tensiunea, am fost întrebată de ciclul menstrual. Am primit acordul pentru donare si un ceai cu calciu, băutură oferita tuturor celor care urma sa doneze prin plasmafereză. In jur de 9:45 am intrat în sala de donare și aproximativ în jurul orei 10 – 10 și 15 minute aparatul a pornit, în prezența și cu acordul doamnei doctor, care ne consultase mai devreme. Cam asta a fost tot. 

Comportamentul cadrelor medicale a fost extraordinar, ceea ce a făcut să mă simt foarte bine.

Totul a decurs perfect. Am, ceea ce se cheamă vene ideale 😊 pentru această operațiune. Nu am amețit, nu pot sa spun că m-a durut ceva, deși am fost atenționată că e posibil sa se întâmple asta. Mi s-a explicat înainte procedeul, prin care se face aceasta separare a plasmei si că tot procesul durează intre 45-60 minute.

Acest procedeu se întâmplă printr-o singura înțepătură. Mai întâi se extrage o cantitate de sânge, se centrifughează și se obține plasma, după care sângele este reintrodus in corp, prin aceeași înțepătură. De aceea este nevoie de vene care să permită aceasta manevră, fiindcă la mine au fost 5 astfel de serii.

La ora 11 procedeul s-a terminat și m-am ridicat ușor fără nici o problemă. Nu m-am resimțit în vreun fel după asta, nici în decursul zilei. Mi-au recomandat sa ma hidratez și sa consum proteine. Soțul meu terminase mai repede, deoarece donarea totala de sânge durează în jur de 10 minute. Se poate obține plasmă și prin donarea de sânge clasic.

Sentimentul de după a fost extraordinar, poate și pentru că mi-am dorit mult să fac asta, inca din momentul in care am văzut rezultatul testului PCR.

Mergeți fara teama toți cei care doriți să faceți asta! Nici eu nu am mai donat niciodată, până acum, însă sentimentul reuşitei şi ideea de a putea ajuta persoane aflate la nevoie este înălțător!” – Cu drag, Cristina Badea

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt, pana in acest moment: INHT, MACROMEX, H.Essers, CertSIGN, IQads, Grupul Digi | RCS & RDS,Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, AMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRing, Nutrivita, Getica OOH, Paco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way Media, Fairway Media, Blitz Technology, Expodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview Advertising, City Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

Nu asteptati sa faca altii schimbarea pentru voi!

Sunt Delia Modrea, am 40 ani și sunt mama unui junior de 10 ani, care-mi umple viata.

Totul a început octombrie 2015 când mama mea m-a sunat să-mi spună de un vecin, băiat tare tânăr, vecinul lor, pompier în Baia de Aramă, care a avut un accident grav și despre care nu știe dacă o să supraviețuiască.

A fost adus cu elicopterul la București, la spitalul Floreasca.

Am luat legătura cu familia lui ca să îi ajut cumva și mi-au zis daca pot mobiliza câți mai mulți oameni sa doneze este suficient… Era practic strivit la mijloc și avea nevoie de foarte multe unități de sânge.

Din păcate nu am reușit să strâng oameni, doar eu și fratele meu am mers să donăm. Pe fratele meu l-au refuzat atunci, pentru că avea valorile ușor crescute la analizele anterioare, cele de la ficat din câte îmi amintesc.

Uite așa am rămas singură pe acele holuri (el a trebuit sa plece la serviciu), întrebându-mă daca totul o sa fie bine. Oare o să mă refuze și pe mine, oare o sa leșin, oare o sa curgă sufient sânge că sa închei donarea?

Deci am început, cum cred ca încep/donează majoritatea oamenilor, în momente de criză. Însă eu nu m-am oprit, am continuat sa donez. Nu într-un ritm de care sa fiu mândră, deoarece am avut pauze lungi din cauza tratamentelor stomatologice și medicamentoase, însă atunci când sunt ok, și pot, merg sa donez.

De ce o fac? Pentru a ajuta! Dacă am înțelege ca sunt mult mai multe moduri de a ajuta, nu doar material, ar fi bine.

Poți dona pentru persoanele bolnave de cancer și nu numai, poți ajuta pe cineva să urce în autobuz, poți ajuta pe cineva să treacă strada. Sunt enorm de multe exemple de-a ajuta, fără să te coste nimic, poate doar câteva minute.

Am tot spus-o și o s-o tot spun, schimbarea vine și de la noi, oamenii obisnuiti. Nu mai fiți nepăsători, indiferenți și așteptați să facă alții schimbarea pentru voi!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, Deutsche Leasing, Victron Energy, CertSIGN, Gerocossen, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

Back To Top