Loading....

Sorin Boica (din Sibiu, pacient Covid): “Vocea celor dragi este motivatia care te va ajuta sa doresti sa lupti, sa mergi mai departe si sa invingi acest virus.”

L-am intrebat recent pe dl. Sorin Boica, din Sibiu, pacient Covid, despre trecerea sa prin boala si merita sa va redam mai jos povestea sa, deoarece este deopotriva plina de emotie si invataminte profunde.

un interviu de Delia Modrea

 “Vreau sa va spun ca a fost foarte greu si foarte frumos in acelasi timp.


A fost greu pentru ca am fost singur si nu am putut fi vizitat absolut deloc, dar a fost si frumos pentru ca am avut ocazia sa vad cu ochii mei si sa simt literarmente pe pielea mea empatia, profesionalismul si dedicarea cadrelor medicale, din spitalul judetean Sibiu, incepand cu Urgenta, Clinica de Boli Infectioase si sectia ATI 1.


Umbra deznadejdii incerca sa vina peste mine, ori de cate ori observam ca inca un pacient a pierdut lupta, aici, la ATI. Ceea ce mi-a dat speranta sa lupt in continuare a fost credinta in Dumnezeu, familia care ma astepta acasa, prietenii si vecinii care imi trimiteau mesaje de incurajare, mesaje vocale, spuneau ca se roaga pentru mine si imi transmit ganduri bune.


Nu am avut asteptari, pentru ca nu stiam ce inseamna sa lupti cu acest virus.

Odata devenit pacient la ATI am observat, pe parcursul celor saptesprezece zile, cat de mult efort depun cadrele medicale sa trateze pacientii, in mod egal. Asta cu toate ca sunt insuficiente cadre medicale, iar resursele medicale deasemenea sunt insuficiente.


Dupa 4 zile de la internare, in sectia  de boli infectioase, am fost mutat la ATI 1 Sibiu si acolo am realizat, pacient fiind, ca autoritatile sunt preocupate mai mult sa faca planuri de viitor, in loc sa se ocupe si sa rezolve problemele din prezent. Prima procedura medicala, care mi s-a aplicat la instalarea in patul ATI, a fost instalarea mastii CPAP, legata la ventilatorul mecanic, care a inceput sa pompeze 100 l/min de oxigen in corpul meu.


Doamna doctor mi-a explicat cu multa rabdare si claritate procedura, mi-a spus ca se numeste oxigenoterapie si corpul meu are nevoie de acest surplus de oxigen, iar in functie de evolutia mea aceasta poate dura trei sau patru zile. Mi-a spus ca se va schimba masca si mi se va da o masca care se numeste highflow, ca voi fi trecut de la un debit de 100l/min. de oxigen, la 50 l/min de oxygen, urmand ca in continuare, pe masura ce starea plamanilor mei se imbunatateste, debitul de oxigen sa fie diminuat, pe masura ce schema de tratament da rezultate.

Am avut un moment de panica

Am avut un moment de panica, atunci cand am fost instalat in patul ATI, fiind adus de la Sectia de infectioase, desi mi s-a explicat, cand mi s-a aplicat acea masca CPAP pe fata. Mi s-a spus, cu claritate, ca este oxigenoterapie si ca oxigenul acela ma va ajuta ca sa se vindece plamanii mei si sunt 100 l/min.. Creierul meu a inteles, a zis da, e ok, insa in sufletul meu, in inima mea asa o frica a venit peste mine…

Auzeam la stiri ca se ia curentul, ca nu merg generatoarele la spitale si am zis: “Dom’le, ce sa intampla cu mine si cu ceilalti unsprezece pacienti de la ATI 1, daca se ia curentul?”


Un alt moment dificil a fost in aceeasi zi, atunci cand a venit infirmiera cu masa si mi-a spus asa: “Domnu’ Boica, pe perioada cat veti fi internat la ATI 1 trebuie sa intelegeti ca nu aveti voie absolut deloc sa indepartati masca de la gura. Eu am sa va invat, va ajut ca sa mancati, ca si pe ceilalti pacienti, si trebuie sa aveti rabdare si sa urmati cu strictete instructiunile mele.”

Mi-a spus asa: “va desfaceti de pe o parte masca, masca e prinsa foarte, foarte bine si o desfaceti de pe o parte, cand eu sunt pregatita cu lingurita, cu o imbucatura de mancare, dumneavoastra o indepartati in lateral o secunda, eu va dau imbucatura de mancare si deschideti gura larg, dupa care puneti repede masca la loc si apasati dumneavoastra, sa fie etans. Mestecati apoi pana se trasforma in pasta. Nu lasati mancarea intreaga, mestecati foarte, foarte bine si in acelasi timp lasati aparatul sa respire pentru dumneavoastra.”

Al treilea moment de panica


Al treilea moment de panica, pentru mine, din prima zi, a fost momentul in care a venit doamna asistenta, sa vada daca totul e ok. Am spus ca am mancat, ca e foarte bine, multumesc, dar am o intrebare. “Daca cumva ma simt rau, ma inec sau ceva, unde este butonul de panica? Zic, trebuie sa fie un buton aici, unde eu sa pot apasa, sa fie la dumneavoastra acolo o luminita, sa vedeti ca la salonul 12, unde era meu, e o problema.”


Cred ca a zambit asistenta, pentru ca mi-a spus, “noi nu avem asa ceva instalat la paturi, nu exista asa ceva.” Am intrebat-o, de ce nu exista asa ceva, nu credeti ca e bine ca pacientul sa poata sa semnalizeze ca are o problema? Ca noi nu avem suflu, ca eu nu am cum invinge 100 l de oxygen si sa strig.

A zis “ne pare rau, atat avem  si lucram cu ce avem. Noi va verificam, de aceea este usa deschisa, avem grija sa venim pe la dumneavoastra.”

As vrea sa multumesc din suflet cadrelor medicale de la Urgenta Infectioase si ATI 1, din Spitalul Judetean de Urgenta Sibiu!

Va multumesc pentru ca, am beneficiat de atentia si ingrijirea dumneavoastra, va multumesc ca m-ati ingrijit, mi-ati oferit tratamentul cu plasma care mi-a salvat viata si m-ati incurajat de fiecare data cand ati venit la patul meu pentru tratament cu o vorba buna. Asta a facut pentru mine diferenta dintre viata si moarte!

Va multumesc!

Pacientilor care se lupta cu virusul Covid le sugerez sa comunice cu familia, cu cei dragi, prin mesaje vocale. Vocea celor dragi este motivatia care te va ajuta sa doresti sa lupti, sa mergi mai departe si sa invingi acest virus.


As avea si o rugaminte, odata ce sunteti vindecati, va rog, faceti un gest de solidaritate si mergeti sa donati plasma pentru a salva viata altor oameni, din Romania, care asteapta plasma salvatoare de vieti.

Rog Societatea Civila din Romania sa faca presiuni asupra autoritatilor pentru ca acestea sa deblocheze posturile libere din sistemul sanitar din Romania. Daca stim clar, toti, Guvernul spune ca sunt insuficiente cadre medicale, nu inteleg atunci cum gasesc oamenii bani pentru tot felul de lucruri, dar nu gasesc bani pentru angajarea cadrelor medicale care lupta sa salveze vietile fratilor, surorilor, parintilor, bunicilor nostri.”

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii nostri din acest program sunt:

INHT, MACROMEXH.EssersCertSIGNIQadsGrupul Digi | RCS & RDS,Universal SolutionX2 AdventureBucharest Running ClubItsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de SangeAMiCUS Bucuresti, Activator HUB, RingRingNutrivitaGetica OOHPaco Media, TOI Innovative Media, Joint Media, Way MediaFairway MediaBlitz TechnologyExpodom si Motion Vision Communication.

In Bucuresti, programul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

In Constanta, programul este sustinut local de Seaview AdvertisingCity Park Mall, Magazinele Brick si Radio Constanta.

, , , , ,

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*
*

Back To Top
%d blogeri au apreciat: