Loading....

“Un anumit grad de predictibilitate pentru pacientii cu nevoi transfuzionale cronice ar fi de asteptat sa existe la nivelul spitalelor si, pe baza acestuia, sa ne fie transmise anticipat solicitarile.” – Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta

Este o perioada grea pentru cadrele medicale aflate in “Linia intai”, in lupta cu noul Coronavirus. Daca va ganditi ca aceasta linie intai ii include doar pe cei care lucreaza in sectiile de infectioase, atunci va inselati. Bolnavii cronici nu au disparut ca prin farmec, dupa declararea starii de urgenta. Nevoi exista, accidente se intampla, cu alte cuvinte nevoia de sange exista, chiar daca foarte multe spitale au devenit intre timp spitale COVID.

Peste toate aceste adevaruri exista si trairile complexe ale oamenilor dispusi sa doneze, chiar si in aceste imprejurari ultra speciale. Donatorii nu sunt de piatra, sunt oameni, sunt oameni adevarati care au reusit sa-si depaseasca temerile si sa se tina in continuare de acest gest nobil, pe care-l reprezinta donarea de sange. In acest context, i-am adresat cateva intrebari d-nei Dr. Alina Dobrota, Director @ Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta.

un interviu de Marian Costache

Ce-a adus nou pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta pandemia si implicit aceasta stare de urgenta?

Preocuparea fata de posibilul impact pe care infectia cu SARS CoV 2l-ar putea aveaasupra activitatii noastrea aparut inca din luna ianuarie a acestui an, deci dinainte de declararea pandemiei. Inca de atunci am inceput sa achizitionam echipamente de protectie si sa crestem cantitatile de materiale necesare dezinfectiei.

Perspectiva extinderii infectiei in Romania si a riscului de a se atinge la un moment dat stadiul de transmitere locala/comunitara, ne-a determinat sa gandim diverse scenarii cel putin teoretic posibile si sa anticipam masurile care vor trebui luate, avand in vedere dispozitiile existente la momentul respectiv si pe cele actualizate in functie de evolutia infectiei. Deci perspectiva pandemiei a impus din timp reactii proactive, iesirea din rutina a intregii echipe si adaptarea din mers a activitatilor de recoltare sange, in paralel cu mentinerea  capacitatii de a aproviziona cu componente sanguine cele 14 spitale din judet cu care avem contracte.

Practic, echipa aflata la conducerea institutiei este inca din luna februarie in stare de veghe si alerta, pentru a reactiona rapid, iar din 19.03.2020 a fost desemnat Comitetul pentru situatii speciale/de urgenta la nivelul institutiei, cu atributii si responsabilitati delegate fiecarui membru. Obiectivele noastre sunt mentinerea continuitatii activitatii, securitatea angajatilor, donatorilor si, indirect, a pacientilor, prin cantitatea, calitatea si diversitatea componentelor sanguine pe care le asiguram spitalelor. Dar in ceea ce priveste doua dintre aceste obiective,  depindem de donatorii de sange, fara de care nu am avea cum sa asiguram pacientilor componentele sanguine. Ca intotdeauna, dar mai ales in astfel de perioade, este nevoie de intelegere, solidaritate, sinceritate si colaborare. Suntem toti responsabili de ceea ce facem pentru a depasi aceasta perioada: angajati, donatori, medici clinicieni din spitale.

Ce s-ar intampla daca un membru al personalului dvs. ar fi infectat cu noul Coronavirus?

Riscul potential fata de care solutiile implementabile sunt limitate il reprezinta infectarea unui angajat cu SARS CoV 2; daca ar aparea aceasta situatie, ar fi foarte probabil necesara carantinarea intregului personal aflat in activitate in perioada respectiva si implicit in contact cu acea persoana. Speram ca masurile luate, discutiile si instructajele periodice cu angajatii sa ne ajute sa nu ne confruntam cu aceasta situatie.

Care a fost comportamentul donatorilor, dupa declararea pandemiei?

Declararea pandemiei si introducerea primelor restrictii de deplasare pentru populatie a creat in general la nivelul comunitatii o reactie fireasca de retinere fata de venirea la centrul de transfuzie sanguina. In a doua jumatate a lunii martie au fost vreo 2 saptamani de reducere cu 50-60% a numarului de persoane care au venit sa doneze la sediu, situatie cu care noi, in Constanta, ne intalnim anual in sezonul estival, doar ca de aceasta data nu au mai fost posibile deplasarile in judet pentru colecte mobile, pentru compensare. Aceasta situatie, aparuta in mai toate judetele, nu a afectat insa in Constanta asigurarea tratamentului transfuzional pentru pacienti, donatorii raspunzand apelurilor noastre telefonice, mesajelor transmise prin mijloacele de comunicare Fb, emisiuni TV, radio, presa.

Deosebit de importante pentru populatia potential donatoare de sange au fost  doua momente: confirmarea faptului ca donarea de sange este necesara si permisa, deci oamenii pot veni la centrele de transfuzie sanguina, apoi includerea in ordonanta ca exceptie de la regulile de restrictionare, a deplasarii la centrul de transfuzie sanguina pentru donare de sange.

S-au modificat in vreun fel procedurile, avand in vedere contextul?

Desigur, asa cum am mentionat, a fost necesara adaptarea modului de organizare si desfasurare a activitatilor medicale si administrative la noile realitati, initial anticipandu-le intuitiv, din experienta, apoi pe baza analizei riscurilor potentiale si inerente (de exemplu reducerea numarului de donatori , reducerea cererilor spitalelor), pe masura ce diseminarea infectiei a evoluat trecand de la cazurile de import la transmiterea locala/comunitara.

Astfel, am introdus reguli stricte de acces in institutie pentru diferitele categorii de persoane, inclusiv pentru potentialii donatori. Procesul de selectie a acestora a fost adaptat nevoii de identificare a celor care ar fi putut fi infectati asimptomatici, iesiti din izolare, contacti la risc; au fost introduse doua etape suplimentare de autoselectie si selectie, inainte de a se intra pe circuitul obisnuit de evaluare in vederea admiterii la donare. Accesul in centrul de transfuzie se face doar dupa citirea informatiile afisate la avizier si completarea unei declaratii pe propria raspundere; in functie de raspunsuri, potentialul donator va putea sau nu sa intre pe circuitul de selectie si donare.

O alta masura identificata ca fiind necesara in contextul pandemiei a vizat personalul medical si administrativ: prin rotatie, mentinand continuitatea tuturor activitatilor, au fost programati in zile de recuperari/concediu, astfel incat, in limita posibilului, macar cate o persoana pentru fiecare activitate critica sa fie disponibila daca cea in activitate trebuie izolata. Suntem o echipa redusa numeric, este dificil de gestionat, dar pana la un punct, nu imposibil. Desigur, eu nu am intrat in aceasta schema.

In ceea ce priveste relatia cu spitalele carora le furnizam componente sanguine, acestea au fost informate cu privire la situatia colectei de sange, le-au fost propuse masuri suplimentare de gestionare a stocului disponibil, de prioritizare a cazurilor si de relationare cu noi, astfel incat impreuna sa reusim sa depasim aceasta perioada fara consecinte negative asupra pacientilor cu nevoi transfuzionale.

Ce s-a intamplat cu cererea de sange venita din partea spitalelor, in ultimele doua saptamani?

Dupa aparitia ordinului de reducere a interventiilor programate, a cazurilor care nu constituie urgente, s-a inregistrat o scadere brusca,  abrupta a solicitarilor de componente sanguine; timp de vreo doua saptamani nici cel mai sensibil produs, concentratul trombocitar, solicitat in cantitati mari la un moment dat, nu a mai fost luat, in ciuda cererilor facute in prealabil. Cereri zilnice reduse au continuat sa vina de la 4-5 spitale din 14. Am anticipat insa aceasta situatie si inca din martie urmaresc personal stocurile de componente sanguine, valabilitatea lor, astfel incat sa evitam expirarea. Am estimat atunci ca in maxim 2 saptamani vor creste cererile de concentrate trombocitare, existand in judet pacienti cu boli oncologice, hematologice, etc. dependenti de acest tratament; din pacate, nu ni se transmite din partea spitalelor unde acestia se interneaza periodic, deci sunt cunoscuti, monitorizati de un medic, nici o estimare a necesarului, nu exista o predictibilitate a necesarului posibil pentru acest tip de component sanguin a carui valabilitate este de doar 5 zile.

Faptul ca cererile de componente sanguine au scazut impune masuri proactive permanente de supraveghere a ceea ce exista deja in stocuri, de colaborare cu alte centre de  transfuzie sanguina, dar nu ne permite o relaxare in ceea ce priveste activitate de recoltare, intrucat oricand se pot produce accidente rutiere, casnice, orice alt incident sau agravare brusca a starii de sanatate a unor persoane, nasteri cu complicatii, cazuri in care, pe langa interventiile terapeutice specifice, tratamentul transfuzional poate salva sau contribui la salvarea, ameliorarea situatiei pacientului; acest lucru devine posibil doar atunci cand componentele sanguine exista deja in centrele de transfuzie sanguina, gata de administrat.

Nu este deloc usor sa pastrezi balanta intre cereri, stocuri existente prea mari sau prea mici, persoane dornice sa doneze in numar prea mare sau prea mic, riscul de a expira, dar nu este imposibil atat timp cat intelegem toti ca trebuie sa functionam ca o echipa: centru de transfuzie sanguina- potential donator- spital. Donatorul fidelizat, cel care doneaza periodic,  obisnuit cu procedura, va intelege mai usor aceasta necesitate, anume aceea de a-si programa venirea la donare si in functie de nevoile anuntate de centrul de transfuzie sanguina. Aici mai este de lucrat cu fiecare dintre membrii “echipei”. Este un proces de maturizare in timp la nivelul comunitatii careia ii apartinem toti.

Cum au reactionat donatorii la noua realitate?

Dupa cum am mentionat mai sus, a fost o perioada de vreo doua saptamani in martie, in care oamenii nu au mai venit sa doneze in ritmul obisnuit; era de asteptat, teama de a se infecta, nesiguranta cu privire la dreptul de a se deplasa pentru donarea de sange, cresterea preocuparilor fata de problemele de interes personal, toate acestea sunt motive care probabil i-au determinat sa renunte sau sa amane donarea de sange. O mare parte dintre cei contactati de noi au raspuns insa pozitiv.

Noua procedura de selectie, cu etapele preliminare introduse, a nemultumit unele persoane, din cauza cresterii timpului de asteptare; in alte cazuri, nemultumirile au fost de fapt generate de constatarea ca nu sunt eligibili temporar din cauza revenirii recente din strainatate sau alte cauze din aceeasi categorie. Am avut o persoana care nu a declarat faptul ca a fost in izolare, dar a fost identificat in lista persoanelor din aceasta categorie si nu i s-a permis accesul in centru. O alta persoana a incercat de doua ori sa treaca de filtrele introduse. Acestea sunt insa doar cazuri izolate. Nu intra in discutie negocierea criteriilor de selectie atata vreme cat compromisul ar putea avea consecinte asupra sanatatii cuiva.

Zilnic vin oameni sa doneze, numarul situandu-se undeva la 50% fata de cel obisnuit; pentru aceasta perioada in care sunt restrictionate internarile, este suficient, cu conditia ca printre cei care doneaza, cel putin 2/3 sa fie donatori fidelizati, astfel incat sa putem pregati concentrate trombocitare.

Amintesc faptul ca o femeie poate dona de maxim 4 ori/an, iar un barbat de maxim 5 ori/an, prin metoda obisnuita de donare; pentru donatorii care doneaza si prin afereza, numarul total permis de donari pe an este mai mare.

Cum credeti ca va fi luna urmatoare la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanta?

Da, dificil de raspuns la aceasta intrebare. Inca de la sfarsitul lui februarie incerc sa gandesc in perspectiva, la aceasta viitoare luna anuntata ca fiind cu mare risc de a atinge varful extinderii comunitare. Un risc ce poate oricand sa atinga si activitatea noastra, in ciuda masurilor preventive luate. Am apreciat inca din februarie, empiric, ca mai devreme de sfarsitul lui iunie nu prea sunt sanse sa intram in ritmul “normal” de activitate, astfel incat s-au achizitionat/comandat materiale , echipamente de protectie care sa acopere necesarul pana la 15 iulie 2020.

Variabilele care nu sunt insa sub controlul nostru sunt, pe de o parte, numarul persoanelor care doresc si vin sa doneze sange, iar pe de alta parte, nevoile transfuzionale si numarul pacientilor spitalizati. Daca asupra numarului donatorilor de sange putem interveni prin comunicarea directa cu dumnealor, prin mesaje sustinute de mass-media si autoritati nationale si locale (in limita restrictiilor impuse prin ordonante la un moment dat), asupra necesarului de componente sanguine transmis de spitale nu putem interveni decat, cel mult, cu recomandari.

Cum am spus deja, un anumit grad de predictibilitate pentru pacientii cu nevoi transfuzionale cronice ar fi de asteptat sa existe la nivelul spitalelor si, pe baza acestuia, sa ne fie transmise anticipat solicitarile. Componentele sanguine sa astepte pacientul si nu invers, cel putin pentru cazurile prioritizate de clinicieni. Un deziderat al oricarui sistem de sanatate!

N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange, gestionat de Asociatia HEM, iar in capitala acesta se desfasoara pentru si sub coordonarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.

Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, MACROMEX, CertSIGN, IQads, Universal Solution, X2 Adventure, Bucharest Running Club, Itsy Bitsy, Fundatia Universitara AISTEDA, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.

In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.

, , , , , ,

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Back To Top
%d blogeri au apreciat: