Loading....

Etichetă: doneaza

Home / Etichetă: doneaza

Mihai-Vlad Marciuc: “N-am conceput să ratez ediția cu numărul III, a #bloodfluencer Marathon, unde voi alerga proba de marathon (42Km), pe care mi-am propus să o și câștig!”

Mihai-Vlad Marciuc este unul dintre ambasadorii celei de-a III-a ediții a #bloodfluencer Marathon. Dacă nu te-ai înscris încă la una dintre probe, mai ai timp până diseară. Că tot veni vorba, întreabă-l pe Mihai dacă n-are cumva vreun cod de discount și s-ar putea să ai o surpriză foarte plăcută!

Pentru că Mihai este un excelent alergător, l-am întrebat cateva detalii, atât în ceea ce priveste relația lui cu sportul, cât și cu donarea de sânge.

***

“Intrarea mea pe această scenă s-a făcut pe la începutul anului 2018, când  am început să alerg, ca să ma pregătesc pentru un examen sportiv. Habar n-aveam pe atunci în ce lume minunată am pașit .

Sunt de părere că în acest sport n-ai cum să te plictisești niciodată, pentru că mereu descoperi un lucru nou, pentru care să te bucuri sau pe care îl poți seta ca obiectiv. Când ai un obiectiv, muncești pentru el, iar satisfacția împlinirii e nemărginită.

Mi se întâmplă des să mi se spună că sunt sursă de motivație, de către persoanele din jur. Multă lume îmi scrie sau mă întreabă diferite lucruri. Le răspund tuturor cu dragă inimă. Chiar dacă mai am foarte multe lucruri de învățat, consider că am un bagaj consistent de cunoștințe, acumulate în toți acești ani de alergare.

#familia

Fetița mea cea mica mereu îmi spune: ” Tati, eu alerg tare ca tine. Uite!” 😁

Familia este echilibrul meu și cel mai solid pilon, din toată aceasta poveste. Ele sunt nelipsite de la concursurile unde particip, iar la câteva concursuri am și făcut echipa, chiar și când cea mica era în burtică sau în cărucior.

Relația mea cu comunitatea de #bloodfluenceri pentru Marathon-ul de la Dejani începe de la prima ediție, desfășurată în 12 iunie 2021, eu find câștigătorul probei de Semi (21Km). Chiar dacă datorită anumitor „imprejurări” nu am putut participa la a doua ediție, fiind prezent la alt concurs, tricoul de #bloodfluencer a fost prezent la acel eveniment, ba chiar a urcat și pe podium.

N-am conceput să ratez ediția cu numărul III, a #bloodfluencer Marathon, unde voi alerga proba de marathon (42Km), pe care mi-am propus să o și câștig!

Tot în cadrul comunității de #bloodfluenceri am  învățat despre beneficiile cauzei pe care o susținem și anume donarea de sânge. În acest context și eu am început să fac regulat lucrul acesta. Acum pot spune cu tărie că pe lângă binele, pe care simt ca-l fac altor oameni, aflați în cumpănă, această acțiune mi-a adus și mie beneficii de sănătate, pe care le-am simțit încă de la prima donare!” – Mihai-Vlad Marciuc

Georgiana Pop-Boeriu: “Faptul că se organizează evenimente sportive, pentru momente precum „Ziua Mondială a Donatorului de Sânge”, dau acestora un plus de bucurie!”

Georgiana Pop-Boeriu este din Dejani și este prima înscrisă, din localitatea ce găzduiește evenimentul, la una din cursele celei de-a treia ediții a #bloodfluencer Marathon. Georgiana este soție și mamă și am rugat-o să ne împărtășească mai jos perspectiva personală, privind evenimentul de la Dejani.

Dacă și tu, cel care citești aceste rânduri, ești din Dejani sau chiar din Recea, nu ezita să ne scrii pe adresa contact@n-avemsange.ro . Înscrierea este gratuită pentru toți recenii, la oricare probă. Grăbește-te, înscrierile se închid Duminică 04.06.2023!

***

“Mi se pare minunat ca se organizează un maraton chiar la Dejani, deoarece pe lângă traseul super fain de parcurs avem și un peisaj minunat, de care să ne bucurăm în timpul alergării. Avem aer curat, sprijinul și încurajarea munților.

Am ales să alerg la cursa de 5 km, pentru că sportul a făcut dintotdeauna parte din activitățile mele, iar atunci când îl practic, și cu scopul de a-i ajuta pe ceilalți, am mai multă satisfacție, bucurie, că am contribuit la ceva frumos și un motiv în plus să continui.

Faptul că se organizează evenimente sportive, pentru momente precum „Ziua Mondială a Donatorului de Sânge”, dau acestora un plus de bucurie!

Cu ajutorul acestor evenimente ne dorim să demonstrăm importanța donării de sânge. Nu în ultimul rând, țin să precizez că ar fi benefic să se organizeze mai multe colecte mobile, la care să participe și cei care nu pot ajunge la Centrele de Transfuzie, din orașele reședință de județ.

Participând la aceste maratoane transmitem și copiilor nostri importanța unui stil de viață sănătos, beneficiile sportului și cât este de necesar să fii solidar cu ceilalți.” – Georgiana Pop-Boeriu

Alexandru Sânmărtinean (Ambasador #BFM): “Alerg din pasiune și văd că în jurul meu apar tot mai multe persoane faine, de la care am numai de învățat, și nu doar despre alergare.”

Alexandru Sânmartinean este Ambasador al celei de-a treia ediții a #Bloodfluencer Marathon, din 10 Iunie 2023, de la Dejani. L-am rugat pe Alexandru pentru un scurt testimonial, privind relația lui cu alergarea și comunitatea de #bloodfluenceri, alături de care a fost aproape încă de la prima ediție a evenimentului. Dacă îl cunoști pe Alex, îi poți scrie să-l rogi să te ajute cu codul lui de discount, pentru cursă. Credem că merită!

***

“Am început să alerg, pentru că luasem în greutate. După care am întâlnit doi  oameni faini, care m-au făcut să îmi placă și mai mult alergarea. Unul dintre ei este chiar Mihai Marciuc, și el Ambasador al #Bloodfluencer Marathon, de la Dejani.

De când alerg, am deprins un stil de viață mai sănătos. Băiatul meu Raul s-a îndrăgostit și el de alergare. Dacă nu făceam asta, cu siguranță că nici el nu începea.

Alerg din pasiune și văd că în jurul meu apar tot mai multe persoane faine, de la care am numai de învățat, și nu doar despre alergare. La fiecare cursă, pe unde alerg, cunosc pe cineva de la care învăț ceva interesant.

#Bloodfluencer Marathon, de la Dejani, este o cursă care crește de la an la an și la care mă bucur că am putut să particip încă de la prima ediție. Acolo am cunoscut comunitatea de #bloodfluenceri, oamenii care-mi sunt tare dragi. Sper să avem parte de cât mai multe ediții de #bloodfluencerMarathon împreună!

În ceea ce privește motivația, văd că la fiecare concurs/antrenament  îmi fac treaba tot mai  bine  și asta mă motivează să-mi depășesc constant limitele. Sunt un exemplu permanent pentru băiatul meu, iar asta mă stimulează în plus!

Nu e un secret pentru nimeni, cred că nici pentru cei ce citesc aceste randuri, prin alergare, ca de altfel și prin donarea de sânge, câștigi sănătate și un tonus psihic formidabil. Dacă nu te-ai pornit încă, merită să încerci!” – Alexandru Sânmărtinean

Roxana Ciuhulescu: „Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta (sânge) pentru unul drag de-al tău.”

Roxana Ciuhulescu este în aceasta primăvară #bloodflunecer @ Bucharest Half Marathon. La finalul săptămânii trecute a venit alături de soțul ei, Silviu Bulugioiu, la ședința foto pentru Portret de #bloodfluencer. Cei care-i cunosc știu că sunt un cuplu puternic implicat social, prin urmare ocazia ni s-a părut absolut specială, pentru a le adresa câteva intrebări, despre cum privesc donarea de sânge, din perspectivă personală.

un interviu de Marian Costache

Roxana, când ai donat pentru prima dată și de ce?

Roxana Ciuhulescu: Prima dată am donat la momentul Colectiv, când a fost o tragedie națională. Până atunci, până la momentul acela, nu știu, n-am conștientizat. Când a fost tragedia de la Colectiv mi-am dat seama că au nevoie de noi.

Ai venit în noaptea aceea la Centrul de Transfuzie București să donezi?

R.C.: Da, am stat câteva ore bune la Centrul de Transfuzie ca să pot să donez și chiar eram ușor panicată, pentru că totul se întâmpla foarte repede. Ieșeau oamenii de la donare și cădeau ca muștele în fața ușii, și mă gândeam că asta urmează să se întâmple și cu mine. La 1, 92 să pici pe jos era cam nasol, dar nu conta. Am stat și am așteptat cred că în jur de 6 ore. Acela a fost primul moment în care am donat sânge.

Apoi au urmat diferite momente, le amintesc pe cele mai importante. Mi-am dorit să pot să o salvez pe fata lui Marius Țeicu, pe Patricia Țeicu, când avea nevoie de sânge. Am donat și acum două luni jumătate pentru Turcia, și au mai fost și alte momente pentru diferiți pacienți, indiferent că erau apropiați sau erau la rugămințile altor prieteni pentru care am donat.

Ce sentiment ai atunci când intri în Centrul de Transfuzie Sanguină, București?

R.C.: Mă duc acolo cu speranța că ceva se va întâmpla cu sângele ăsta, adică va ajunge acolo unde trebuie. Nu pot să zic că am un sentiment de temere. Mă surprinde faptul că, însă, sunt foarte puțini oameni care intră să doneze, mult prea puțini.

1,8%, deci sub 2%, dintre români donează. Suntem la jumătate din media europeană.

R.C.: Acum, când am fost să donez pentru Turcia, am rugat în mediile în care sunt eu și nu am găsit nici măcar doi oameni care să vină. Veneau cu diferite scuze: “că eu sunt hipertensiv, că eu am glicemie mare, că mie îmi este teamă de ace…”

Ințeleg. Numele nostru, care ascunde cel mai relevant insight, descrie teama românilor de ace, de sistem medical. În timpul pandemiei ai donat?

R.C.: Nu, în timpul pandemiei nu am donat; și nu am mai donat nici după ce l-am născut pe Cezar, perioadă în care e lesne de înțeles de ce nu puteam dona. În timpul pandemiei mi-a fost frică să mă apropii de doctori, de tot ce înseamnă cadre medicale și cred că asta s-a întâmplat pentru cei mai mulți dintre noi.

Silviu, ce legătură ai tu cu donarea? Care este istoria ta ca donator?

Silviu Bulugioiu: Istoria mea ca donator începe în perioada studenției. Eu am început practic partea de donare, nu dintr-un motiv din acesta umanitar, ci, în primul rând, pentru că am găsit o portiță de a îmi motiva absențele. Nu în ultimul rând, după aceea am aflat că primim și o friptură cu cartofi, ceea ce era un câștig de nerefuzat. Dar din acel moment am început să donez sânge. Recunosc că majoritatea donărilor le-am făcut și eu la Centrul de Transfuzie din București. Trebuie să spun că este o diferență imensă între ce era la nivelul anilor 1980-1990 și ceea ce este acum, în ultimii 10 ani, să spunem măcar din perspectiva curățeniei, din perspectiva fluxurilor, din perspectiva ordinii, din perspectiva luminozității și alte câteva aspecte.

Este într-adevăr o problemă pe care noi o avem, că frica de ace este de fapt un motiv pentru a ne acoperi comoditatea. Nu cred că în viața lor cei care zic că le este frică de ace nu au făcut o injecție, nu au făcut o perfuzie. Deci, îmi este greu să cred că frica de ace este realul motiv, de fapt, este perdeaua după care ne acoperim comoditatea.

Silviu, ce formație ai, ce studii?

S.B.: Eu am terminat Politehnica. Dar am avut baftă de-a lungul timpului, făcând foarte mult sport, am și lucrat cu foarte mulți oameni, am avut colective foarte mari în subordine și mi-a plăcut să-i văd pe oameni și să găsesc triggerul acela, declanșatorul, care îi face să iasă din zona de confort și să facă ceva ce ar trebui să facă.

Ce crezi despre cârcoteala continuă a românilor, pentru că și aici o găsim, inclusiv la lipsa de donatori. Noi, românii avem o predilecție către o cârcoteală continuă. Și aici ne-am aștepta să fie suficient să cârcotim împotriva cuiva, a ceva, a unui organism, și să rezolve treaba asta cu donarea de sânge. Dar ghici ce, sângele există. Sângele se află pe vena celui care alege să cârcotească, în loc să doneze.

Ce crezi despre asta? Va putea vreodată să fie vreodată vindecată cârcoteala prin demersurile noastre de a scoate donare de sânge din asocierea cu jalea asta permanentă? Un Colectiv, o cine-știe-ce altă dramă; Doamne ferește de vreun cutremur în București, care ar produce într-o noapte peste 2000 de grav răniți! Deci, cârcoteala asta va putea fi cumva vindecată?

S.B.: Este o chestie endemică care pornește de la tradițiile noastre de a sta pe șanț, vestitul Radio Șanț, de a comenta tot dealul fără a face nimic sau a face prea puțin. Este mult mai simplu să comentezi decât să să iei furca în brațe și să te duci pe câmp. Este mult mai simplu să aștepti ajutorul social decât să-ți găsești ceva de lucru și să muncești ceva. E mult mai simplu să spui că celălalt a greșit fără să te uiți la tine, și în general, după cum se spune și este deja o cutumă pe care noi o transmitem tuturor: Românul este priceput la politică și fotbal. Asta înseamnă că putem să dăm sfaturi tuturor, dar când e vorba de noi înșine sau de a face noi înșine ceva, avem o problemă.

Putem exacerba și merge mai departe în zona de „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Deci noi avem tot felul de abordări din astea de ,,fă ce îți zic eu, nu ce fac eu”. Este un lucru care pornește de la cei 7 ani de acasă. Din păcate, generațiile de copii de care ne plângem în zilele de astăzi și de tineri de care ne plângem, sunt produsul nostru, al părinților și nu al sistemului. Copiii ajung la școală sau la grădiniță după cei 7 ani de zile cu un sistem de valori format în familie. După ’90, părinții au încercat să acopere lipsurile de dinainte de ’90, focusându-se pe ceva anume, respectiv pe a face bani, și nu educație. O să sune urât, dar copiii noștri nu au modele.

Roxana tu alegi să faci ceva. Ești #bloodfluencer, faci ceva ca să susții programul nostru, alergi weekendul viitor la Bucharest Half-Marathon, la cursa de 10 km.

R.C.: Da, m-am înscris la cursa de 10 km, sper să o și termin.

Vei fi primită ca o mare campioană la punctul nostru de hidratare, care este la Tribunalul București!

Voiam să te mai întreb câți din prietenii tăi, din cunoștințele tale, din colegii de breaslă, din contactele curente, câți aleg să facă ceva pentru donare de sânge? Câți conștientizează faptul că lipsa sângelui din spitale pentru intervenții sau pentru tratamente, ne pune pe toți sub risc, pe toți cei care contează și care fac PIB-ul României.

R.C.: Din păcate, cred că trebuie să aibă pe cineva în familie, să aibă ei un caz, ca să conștientizeze lipsa sângelui. Iar răspunzându-ți așa direct la întrebarea ta, o singură prietenă am reușit să aduc la centru de donare. O singură prietenă mi s-a aliat. Restul, din păcate, cu scuze: ba cu probleme de sănătate, ba cu frică, cred că e vorba și de nepăsare. Trebuie să-ți dorești să ajuți, să faci ceva pentru umanitate. Și nu trebuie să ajungi în poziția în care ești obligat să cauți în stânga și în dreapta pentru unul drag de-al tău.

Eu mi-am dorit să nu fac umbră pământului degeaba. Mi-am dorit asta pentru că la 10 ani mi-am pierdut tatăl, care a murit la doar 37 de ani de cancer. Și știu cât de mult se chinuie prin spitale și câte probleme de sănătate a avut. Eu tot timpul, încă din copilărie, de când mă știu, mi-am dorit ca atunci când cresc să devin cadru militar, tocmai ca să ajung să-mi salvez tatăl. Nu am reușit să fac asta. După ce l-am pierdut, inclusiv eu mi-am pierdut dorința de a mai deveni medic. Însă am zis că atunci când o să cresc mare, o să fac ceva pentru oameni. Și fac cât pot.

Înțeleg că te lovești mult de acest ,,îmi este frică, nu am timp, am probleme de sănătate….”. Este foarte interesant, pentru că în cercul nostru de persoane care susțin donarea de sânge, sunt foarte mulți oameni care au reale probleme de sănătate, care nu pot dona, și totuși se implică în activități de promovare a sângelui.

Sunt curios dacă dintre persoanele din cercurile voastre, care au zis că nu pot acum, dacă și-au pus vreodată problema, de a susține altfel: prin promovare, prin ducerea mesajului mai departe, de conștientizare asupra nevoii de sânge.

R.C.: Nu, sincer, nu cred că și-au pus nicio secundă problema. Pur și simplu s-au mulțumit cu ideea sau s-au mințit că au probleme de sănătate și nu pot, drept pentru care e un subiect închis.

S.B.: O să sune urât, dar o fac dacă este o modă. Noi suntem implicați împreună destul de mult și în acțiuni umanitare, și în acțiuni ecologice, mai multe parți din acestea sociale. Și sunt oameni care nu au nicio treabă, dar pentru că vine televiziunea sau dacă este o dramă națională, atunci se mobilizează. Nu știu dacă neapărat dintr-o dorință interna sau din dorința de a fi și ei cu ceilalți. Deci nu știu dacă este convingere sau dacă este dorința de a fi parte din ce se întâmplă.

R.C.: Eu cred că daca Ministerul Sănătății ar crea mai multe campanii, ar începe să se vadă rezultatele. Să îți dau un exemplu cu Turcia, acum. Când am intrat în centrul de donare, am crezut că e închis, era pustiu, un singur om. De ce? Pentru că nu există o campanie. Eu cred că mai ales în momentul acela, și vorbim totuși de o altă țară, ca să putem ajuta, trebuie să avem întâi o campanie, să avem firme care se implică, oameni, o strategie.

S.B.: Eu zic că este vorba de responsabilitate socială, iar responsabilitatea socială trebuie de cele mai multe ori făcută acasă, la școală sau oriunde este posibil.

Cătălin Filișan (Decan Baroul Constanța): „Nu trebuie să ne mobilizăm să donăm doar atunci când o personalitate sau un apropiat nouă are nevoie, ci ar trebui să mergem la donare de oricâte ori apare posibilitatea. Donăm, ca să salvăm vieți!”

Această primăvară ne-a adus mai aproape de lumea juridică, din România, atât prin prezența la Legal Half Marathon, cât și prin acțiunea derulată la Baroul Constanța, în parteneriat cu Pharma Nord România, la invitația d-lui Decan Cătălin Filișan. Cu ocazia colectei derulată la Constanța, de Centrul Regional de Transfuzii Sanguine , am avut șansa să discutăm cu profesioniști din instituțiile de forță ale statului și să aflăm astfel, inclusiv din perspectivă personală, cum este privită lipsa sângelui pentru transfuzii din spitalele românești.

un articol de Marian Costache

Ovidiu Popovici (Locotenent Comandor): ,,Nouă, ca nație, ne lipsește spiritul de camaraderie și de a-ți ajuta cu adevărat aproapele. Cred că soluția ar fi încurajarea acestui spirit de camaraderie și a altruismului.”

De când donați?

G.C.C., judecător, 29 ani: Cred că de când eram în facultate, când eram aici la facultate am început să donez.

Și ce anume v-a determinat să o faceți?

G.C.C.: Sincer, am aflat că am grupa zero negativ. Mi-am dat seama că sunt donator universal și m-am gândit că fac bine pentru oricine. Știam că este o grupă destul de rară și destul de căutată pentru unitățile spitalicești care se ocupă cu transfuzii. Cred că fac un bine și este bine și pentru sănătatea mea: se regenerează sângele, scade incidența unor boli grave, a unor accidente vasculare, până la cancer.

Nu știu dacă știați: dacă leșină cineva pe stradă și nu se poate contacta un aparținător și nu este evidentă grupa de sânge, primește zero negativ.

G.C.C.: Da, exact așa știam si eu.

Știți cam cât la sută din populația totală are grupă de sânge cu RH negativ? 15% din populația globală are acest RH. Sunteți la curent cu lipsa sângelui din spitale?

G.C.C.: Da. De fiecare dată când văd câte un eveniment de genul acesta sau când văd câte o persoană apropiată care solicită ajutor, încerc să merg să donez, pentru că știu că este nevoie. Dar nu înțeleg de ce oamenii nu fac chestia asta, pentru că știu că este bine, atât pentru sănătate, cât și pentru binele comunității. Nu știu, poate și în lipsa faptului că nu se face foarte multă reclamă pe tema aceasta și oamenii nu sunt interesați sau nu cunosc care sunt beneficiile donării.

Daniela Crișan (Avocat Baroul Constanța): ,,Nu cred că este cazul să dăm vina pe Stat, pe autorități sau pe oricine altcineva pentru lipsa de donatori și de sânge. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să aibă simț civic și să venim să donăm.”

Ați aflat, bănuiesc, de această campanie, pentru că a fost promovată în comunitatea locală a juriștilor.

D.T.M, procuror, 30 ani: Da. Sincer, am aflat de la afișul de pe ușa Instanței.

Care a fost primul gând când ați văzut afișul?

D.T.M.: Că nu am mai donat de mult timp sânge și chiar obișnuiam să fac acest lucru cu regularitate în facultate. Dupa aceea, pur si simplu nu am mai găsit timpul să mă gândesc la asta și să-mi amintesc să donez. Sincer, campania aceasta a fost chiar momentul potrivit și la îndemână.

Știați că donează mai multe femei decât bărbați sânge în România?

D.T.M.: Nu, sincer, nu știam.

Dar când ați văzut numele programului nostru, N-avem SÂNGE?!, nu știu dacă l-ați sesizat, dar dacă l-ați sesizat, care a fost primul gând?

D.T.M.: Criza de sânge care parcă există dintotdeauna.

Dar vedeți acel semn de întrebare și semnul de exclamare?

D.T.M.: Îl observ, dar nu pot să zic că știu la ce se referă.

G.C.C.: Este cumva și campania pentru care se aleargă la maratonul din weekend?

Da.

G.C.C.: Am văzut-o. Ne-am înscris și noi la maraton, dar pentru campania noastră cu victimele impotriva agresiunilor sexuale, dar am văzut-o și pe aceasta pe listă.

Noi reprezentăm singurul program național de stimulare a donarii voluntare de sânge. Suntem oameni de profesii diverse care încercăm din răsputeri să asociem donarea de sânge unui stil de viață sănătos, pentru că vrem să luăm donarea de sânge de pe starea de jale. Deja ni se pare nedrept, pentru că cei care donează o fac doar atunci când există tristeți, când există drame, și vor aștepta mereu alte drame.

G.C.C.: Cred că și unul dintre factorii care ar putea să încurajeze donarea de sânge ar fi organizarea mai des de astfel de evenimente, pentru că oamenii, în general, nu se duc la spital să doneze sau, mă rog, la centrele de transfuzii, pentru că acolo stai la coadă, durează nu știu cât, pierzi mai mult de jumătate de zi, unii poate au și fobie de spitale. Și atunci poate dacă s-ar organiza în centre din astea, în medii private, să zicem, poate ar fi mult mai încurajator pentru oameni să vină să doneze.

Domnule Procuror, au românii sânge?

D.T.M.: Poate mai mult decât ar trebui, deși nu știu dacă este supus donării întotdeauna.

Insight-ul pe care este bazat brandul nostru, care este singurul brand cu adevărat închegat din domeniul donării de sânge, este curajul sau, mă rog, lipsa lui. Adică vă vine sau nu să credeți, nouă, românilor, ne este teama de acest sistem medical.

Avem poate o grămadă de motive, deși dumneavoastră cred că le știți mai bine decât mine. Merită totuși să ne temem de sistemul nostru de sănătate?

D.T.M.: Sincer, nu am văzut niciun motiv, personal vorbind acum, prin care să fie justificate motivele de genul acesta. De fiecare dată când am mers la donări de sânge, de exemplu, totul a decurs absolut facil, nu a fost nicio problema. Experiența personală este una în regulă, nu a durut vreodată, nu m-am simțit niciodată rău după ce am donat sânge, din contră, aș putea spune. Cât despre alte neajunsuri, nu aș putea să ofer prea multe detalii din experiența personală. Din fericire, nu am fost pus în astfel de situații, iar exeriența de până acum a fost una pozitivă.

Ce știu prietenii dumneavoatră? Colegii vă însoțesc, dar ce știu prietenii dumneavoastră despre lipsa sângelui din spitalele românești și despre importanța lui?

D.T.M.: Nu este un subiect despre care am discutat foarte des, așa că presupun știu pur și simplu informațiile disponibile la nivel public în general, pe care le știu și eu, de altfel. Întotdeauna vin, periodic, cel puțin, la radio sau la televizor, persoane care ne amintesc că este nevoie de donarea aceasta de sânge, și atunci cred că informațiile sunt disponibile și la nivelul lor.

Un mesaj clar de la dumneavoastră, pentru că sunteți tineri, sunteți clar din publicul țintă.

D.T.M. & G.C.C.: Demonstrați că aveți sânge!

În încheiere lăsăm câteva gânduri din partea d-lui Decan Cătălin Filișan, organizatorul acțiunii de la Baroul Constanța:  

,,Beneficiile donării de sânge sunt deopotrivă atât pentru donator, pentru oastraar celui care donează, cât și pentru oastraary. La fiecare doua secunde, un pacient are nevoie de sânge. Viața unui copil sau a unei femei depinde și de ce s-a întâmplat oastr la acțiunea oastra din Baroul Constanța. Sângele este poate singurul produs pe care pacientul nu îl poate cumpăra, desi ar avea mare nevoie de el ca să supraviețuiască. “

“Nu trebuie să ne mobilizăm să donăm doar atunci când o personalitate sau un apropiat nouă are nevoie, ci ar trebui să mergem la donare de oricâte ori apare posibilitatea. Donăm, ca să salvăm vieți! Prin acțiunea de astăzi am încercat să arătăm că și noi, avocații, putem face astfel de lucruri frumoase. Cu atât mai mult, mi-ar plăcea ca în viitor o astfel de acțiune să devină tradiție în Baroul Constanța, cel puțin de două ori pe an, să se organizeze o astfel de colectă. Numai donând puteți înțelege beneficiile acestui gest, numai donând puteți simți cu adevărat că ați salvat o altă viață.” – a mai spus dl. Avocat Filișan.

Marian Costache (#bloodfluencer co-fondator “N-avem SÂNGE?!”): „Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.”

Duminica 26 Martie am onorat invitația organizatorilor Legal Half Marathon (Asociația EOS dART) și am participat cu două grupe de #bloodfluenceri destoinici, pentru a deservi cele două puncte de alimentare de pe traseul curselor. Ziua a-nceput cu câțiva stropi de ploaie dar s-a încheiat cu soare și cu mii de zâmbete, confirmând încă o dată sloganul atât de bine ales – #LegallyHappy.  Oameni frumoși și multe interacțiuni interesante, printre acestea și interviul acordat ad-hoc pe scena evenimentului, lui Mihai Rădulescu de la TVR.

Marian Costache „N-avem SÂNGE?!”, partener al Legal Half Marathon, întrebarea vine cumva firesc, cum n-avem sânge? Ia uite ce lume are sânge în instalație, ca să spun așa, aleargă și de la vârste mari până la vârste mici. E o glumă, evident, hai să ne explici tu ce e cu problema aceasta a deficitului de sânge, că asta înțeleg că există în momentul de față. De ce e important să ne uităm către voi?

Marian Costache: Mulțumim pentru invitație! Înainte de a vă explica de ce avem noi românii sânge în vene, puțini dintre dumneavoastră probabil că știu, Mihai Rădulescu este mare fan al donării de sânge. Este donator recurent, deci e posibil să-l găsiți în mod repetat pe holurile Centrul de Transfuzie Sanguină București.

A avea sau a nu avea sânge, în limba română, este echivalent cu a avea sau a nu avea curaj. Vă vine sau nu să credeți, teama de ace este cea care îi ține departe pe conaționalii noștri, de a dona sânge.

Mihai Rădulescu: Au așa o mână ușoară doamnele care recoltează sânge, că n-ar trebui să existe teama asta. Am și eu am o teamă de seringă, în general de ace, dar cel puțin la capitolul ăsta, la recoltarea de sânge, vă spun aproape că nu am simțit. De aceea mă și duc în continuare, adică nu e o problemă.

Marian Costache: Între 06 și 10 minute durează efectiv donarea. Atât durează până când se umplu 450ml. de sânge. Dar cred că discuția asta despre a avea sau a nu avea curaj nu se potrivește astăzi aici, pentru că alături de noi, în afară de organizatori, sunt cele mai multe categorii profesionale, care zi de zi probează curajul, prin prisma meseriei pe care o au și sunt convins că printre ei sunt foarte mulți donatori.

De altfel, cu această ocazie vreau să mulțumesc, în numele Asociației HEM și al Programului Național „N-avem SÂNGE?!” Pentru faptul că foarte mulți dintre dumneavoastră ați bifat cauza noastră la înscriere!

Mihai Rădulescu: E lăudabil! Felicitări pentru ceea ce faceți și felicitări și pentru modul în care reușiți să fiți aproape de lumea aceasta frumoasă a alergării, a sportului, a alergării pe șosea. Sunteți alături de noi și concret, chiar la competiția aceasta. Dacă puteți să ne dați detalii despre felul în care ne susțineți.

Marian Costache: La această competiție am fost invitați de organizatori să deservim punctele de hidratare de aici, de la Start/Finish, precum și de pe traseu. Prin urmare, astăzi la punctele de hidratare ați fost serviți de #bloodfluenceri, de donatori recurenți, ambasadori ai donării de sânge, oameni care probează, pe lângă curaj, și generozitate, de fiecare dată când au ocazia. Mulțumim încă o dată, pentru că ne-ați oferit această șansă!

#zeronegativ

În aceste zile rulează în București și în mai multe orașe din țară o campanie în premieră, care promovează donarea de sânge segmentat. Respectiv promovăm și încurajăm donarea de anumite grupe de sânge, care sunt în alertă. Săptămâna ce a trecut, plus săptămâna viitoare în București, de exemplu, este mare nevoie de zero negativ. Deci, cei care știți că aveți zero negativ mergeți la Centrul de lângă Piața Victoriei și donați! Este foarte mare nevoie de zero negativ. Vă mulțumesc!

Mihai Rădulescu: Mulțumim și noi! Mai sunt elemente interesante care merită furnizate eventualilor amatori, pentru că avem un procent sub media europeană de donatori. Dacă nu mă înșel, doar 2 %, în timp ce media europeană e de 4 %. Ce înseamnă acest 2 %, că doar doi dintr-o sută de români donează sânge?

Marian Costache: De fapt, e vorba despre 1,8 % din populație. Ca să vă faceți o idee țări nordice precum Danemarca au donatori în proporție de 6 %, adică de 3 ori mai mult decât România. Ar mai fi interesant de spus că donarea de sânge recurentă este unul dintre cele mai sănătoase lucruri, pe care le puteți oferi organismului vostru, pentru că reduce riscul de infarct miocardic cu până la de 8 ori, reduce riscul de boli cardiovasculare, în general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv cancerul, până la jumătate. Deci este foarte, foarte sănătos să donezi!

#lucruribune

Crește de asemenea capacitatea imunitară, recuperarea după un accident, care implică eventual pierderi de sânge, deci numai lucruri bune legate de donarea de sânge.

Nu în ultimul rând, țin să menționez că demersul nostru, al celor de la „N-avem SÂNGE?!”, este de a introduce donarea de sânge într-un stil de viață sănătos. De aici asocierea atât de naturală cu sportul. Vrem să nu mai avem nevoie să mai „salvăm” pe nimeni. Vrem ca sângele să fie o resursă, care să fie la îndemâna oricui are nevoie, fie că e vorba de accidente, fie că e vorba de maladii grave.

Vrem ca noi, românii, pentru că noi știm că avem sânge, avem sânge în vene, să trecem peste această preconcepție, cum că teama de ace sau de sistem medical poate să ne țină departe de centrele de transfuzie. Merită să donăm pentru că este foarte sănătos, atât pentru trup, cât și pentru suflet. Mulțumesc!

Primăvara începe din inimă

Miercuri, 1 martie, donatoarele de sânge prezente la Centrul de Transfuzie Sanguină București, au fost întâmpinate de câțiva #bloodfluenceri, cu mărtișoare și mulțumiri pentru picăturile de speranță oferite.

Ne-am făcut un obicei din a sărbatori sosirea primăverii la Centrul de Transfuzie București, dăruind mărțișoare celor care la rândul lor, oferă speranță pacienților din spitale. Pentru ca primavara incepe din inima! 

In fiecare an, atât donatoarelor (și donatorilor), cât și personalului medical și auxiliar ai Centrului de Transfuzie București, #bloodfluencerii le oferă martișoare făcute din inimă, ca simbol și recunoaștere pentru efortul depus pe tot parcursul anului. Debutul primăverii este o bună ocazie să ne reîncărcăm stocurile cu speranță și încredere, pentru că cei pe care îi întâlnim pe holurile Centrului, ni le oferă cu prisosință.

Ne facem mare plăcere sa vi-i aducem în față pe câțiva din acești oameni generoși pe care i-am intâlnit. Au fost dispuși să ne spună câteva cuvinte, să ne spună povestea lor, care sunt motivele pentru care donează, cum au trecut ei de la conștientizarea nevoii de sânge la gestul efectiv de a dona, Oana, Iulian, Vasile, Daniela si Oana.

#Oana

Andreea Timofte: Buna, Oana.De cât timp donezi?

O: Buna!Cred că sunt vreo 10 ani, cam așa. Încerc să donez constant, nu îmi iese chiar tot timpul să donez de două-trei ori pe an, dar măcar o dată am zis să mă țin de treabă.

A.T.: Bravo! Ce te-a determinat să donezi prima dată?

O: A avut cineva din familie nevoie de sânge. Apoi am văzut că nu este ceva de care să te sperii, adică într-adevăr este un ac, este mai gros, mai mare așa, dar nu se întâmplă nimic, adică persoanele de aici și cele care se ocupă de transfuzii, sunt foarte experimentate. Când bagă acul în venă efectiv nu se simte înțepătura, este foarte ușoară, foarte light.

Și n-ai de ce să-ți fie frică pur și simplu: toată lumea glumește, toată lumea este veselă, dacă vrei, îți dau inclusiv un pahar de ceai dulce, dulce până la cer. Deci de ce să nu vii? Experiența este foarte bună, plus că te simți plin de energie după, cel puțin aceasta este senzația pe care o am eu.

A.T.: Ce le-ai zice celor care nu au avut curaj încă, celor care nu și-au dus mai departe gândul de a dona sânge?

O: Păi, să încerce ceva nou în 2023: haideți, veniți să donați! Vedeți cum este – sigur o să vă placă – pentru că aproape toți cei care donează o dată am văzut că se mai întorc o dată și încă o dată și încă o dată. Deci, haideți și voi. 🤗

A.T.: Mulțumim, Oana! Și felicitări!

#Orlando

Andreea Timofte: Buna! Numele tău?

Orlando Cazacliu: Buna ziua!Numele meu este Cazacliu Orlando.

A.T.: Orlando, tocmai ai ieșit din sală, ai donat sânge. Donezi de mult timp?

O.C.: Da, cred ca am undeva la 4 ani de când donez constant. Mă gândesc că una dintre întrebări va fi ce mă îndeamnă să donez. Am avut o operație la inimă la un moment dat și atunci a fost situația destul de dificilă, a trebuit să găsim donatori și din fericire s-au găsit. Consider că, la fel cum am avut și eu nevoie la un moment dat, este de datoria mea să ajut și eu mai departe.

A.T.: În general, oamenii așteaptă situații deosebite sau conștientizarea apare de multe ori, din păcate, în momente delicate, în care cineva drag sau chiar noi avem nevoie de sânge. Înainte de momentul acesta, știai, erai la curent cu nevoia de sânge?

O.C.: Nu pot să zic, căci operația mea a fost la o vârstă fragedă, aveam 9 ani și atunci nu știam atât de bine. Dar am crescut practic cu gândul acesta, tot timpul mă gândesc că este un lucru atât de mic care poate să facă un bine atât de mare. vrea să fac un bine atât de mare. Adică mă gândesc ce poate să fie mai frumos decât să poți să donezi, să poți să dai o parte din tine pentru cineva ca să îl poți ajuta.

#tesut

A.T.: Iar sângele se regenerează, nu pierzi nimic. Este un țesut pe care îl dai celor care au nevoie și în maxim 48 de ore, din punct de vedere cantitativ, este la loc, pentru că sângele se reface. Iar calitativ în maxim 3 săptămâni. De fapt, nu pierdem nimic și totodată ajutăm pe cineva.

O.C.: N-am încercat să mă interesez foarte bine pe tema aceasta, la fel și cardul când îl primesc îl donez cuiva care consideră că are nevoie, pentru că mi se pare că dacă primesc, practic binele pe care l-am făcut se anulează și atunci încerc să păstrez balanța pozitivă.

A.T.: Ești foarte, foarte generos! Ai o poveste puternică în spate și ești un om bun.

O.C.: Mulțumesc! Eu nu cred lucrul acesta despre mine, încerc să fiu un om bun doar. Acum este evident, ca fiecare, am și eu greșelile mele, dar tocmai prin acest gest încerc să mențin balanța pozitivă.

A.T.: Ce le-ai spune celor care nu donează sau care nu au ajuns încă să doneze?

O.C.: Sper să nu sune dur, dar întotdeauna să se pună în situația în care ar putea exista posibilitatea de a avea nevoie, să se gândească doar prin ce trec oamenii care sunt în situația aceasta și sunt aproape disperați că trebuie să găsești pe cineva și nu ai pe cine în momentul acela. Cred că ține de doar să te pui puțin în locul persoanei care are nevoie.

A.T.: O invitație la empatie nu?

O.C.: Da, da, corect, asta este.

A.T.: Felicitări! Ești un om minunat, un om bun și generos! Mult succes în continuare și îți mulțumim!

O.C.: Vă mulțumesc și eu dumneavoastră!

#Vasile

Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?

Cristea Vasile: Bună ziua. Mă numesc Cristea Vasile.

A.T.: De câți ani donați sânge?

C.V.: Din 2006 donez.

A.T.: Foarte frumos. Ce v-a adus la Centrul de Transfuzie în 2006?

C.V.: La momentul acela nu știam despre donare, despre ce reacții voi avea la aceasta. Am avut o problemă de sănătate: mă durea foarte rău capul. M-am dus la medic, iar medicul mi-a spus că am prea mult fier și că acesta se poate elimina doar prin donare. Îmi era un pic de teamă, nu știam ce și cum, care este procedeul, dar până la urmă am venit la donare și am văzut că mă simt bine.

Tocmai de aceea am spus că mai revin. Și am tot văzut că mă simt bine și mi-am tot spus ca hai sa mai merg, hai să mai merg. Nu este nicio dependență cum mai sunt alte zvonuri. Din contră, mă simt foarte bine, mulțumesc lui Dumnezeu și îmi pare rău că am 55 de ani, iar la 60 o să mă opresc, căci nu o să mai am voie să mai donez. Deci în urma unei probleme medicale minore, am ajuns să donez sânge, iar prin donare ma simt foarte bine și datorită acestui fapt revin mereu.

#exemplu

A.T.: Sunteți un exemplu viu pentru ceea ce încercăm noi să promovăm, exact acest lucru: nu doar că le facem bine altora, dar ne facem bine și nouă înșine. Donarea de sânge este benefică și pentru noi.

C.T.: Exact, iar asta le spun tuturor: nu vă luați după alții că ar fi dependență, nu e din contra, te simți bine. Probabil că aceasta este dependența – că te simți bine, dependența de bine.

A.T.: Într-adevăr, așa este. Foarte frumos, mulțumim din suflet! Felicitări pentru toți anii aceștia în care ați ajutat atâția oameni și în care v-ați ajutat și pe dumneavoastră. Mă bucur mult că v-am întâlnit aici, este o poveste minunată!

C.V.: Mulțumesc!

#Daniela

Andreea Timofte: Bună! Cum te numești?

Daniela: Bună. Eu sunt Daniela. Donez de foarte mult timp, o fac pentru sănătatea mea. Am primit acest sfat de la prieteni și l-am dat și eu mai departe întotdeauna.

A.T.: Când ai început să donezi?

D: În 2017.

A.T.: Și ce te-a adus atunci la donare?

#primadonare

D: O prezentare la televizor în care se explica în ce constă donarea și cât de benefică este pentru corpul nostru. M-am gândit că fiind femeie, va urma să am și eu copii și pierderile de sânge din corp pot fi prevenite prin pregătirea organismului să poată să reziste, sau fiind șoferiță, aș putea să am un accident și aș trece cu bine peste.

A.T.: Super, deci practic ai început să donezi gândindu-te la beneficiile pe care le are donarea de sânge și pentru donatori.

#iubire

D: Da. Dar în același timp mi-am dat seama că poate să fie o mare problemă a României faptul că nu există sânge de câte ori existau accidente foarte grave. Și m-am gândit la semenii mei, m-am gândit la latura mea umană, la iubirea platonică față de ceilalți și de asta am donat tot timpul. Aceste două motive mi-au rămas în conduita mea.

A.T.: Și de câte ori donezi pe an?

D: De 3 ori pe an donez, îmi planific foarte bine timpul și am grijă să fiu în formă, să fiu odihnită, mai ales atunci.

#grija

A.T.: Practic, pregătindu-te pe tine pentru donare, ai în mod conștient mai multă grijă de tine și te menții sănătoasă.

D: Da, și întotdeauna când am câte o sesiune de donare beneficiez de sfaturi care îmi sprijină conduita, sfaturi de la personalul pe care îl găsesc acolo.

A.T.: Foarte frumos! Mulțumim și felicitări!

D: Mulțumesc și eu și să promovăm ideea mai departe.

A.T.: Sigur, te așteptăm în gașca noastră de #bloodfluenceri.

#Oana

Andreea Timofte: Bună ziua. Numele dumneavoastră?

Oana: Mă numesc Oana.

A.T.: Oana, am aflat tangențial aici la centru, că este ziua ta astăzi. La mulți ani!

O: Mulțumesc foarte mult!

A.T.: Cum te-ai hotărât să vii de ziua ta, să donezi sânge?

O: Îmi pare foarte rău că m-am hotărât foarte târziu să fac gestul acesta. Am pregătire medicală la bază, sunt medic, dar nu mai profesez de ceva timp. Îmi propun de foarte mult timp să fac gestul ăsta tocmai pentru că mi-am spus că fiind medic, e chiar obligatoriu să fac gestul acesta.

pe mătușa mea, care a fost practic a doua mea mamă și care și ea a primit o unitate de sânge cât a fost în Camera de Urgență. Atunci chiar mi-am spus că trebuie să fac gestul ăsta, trebuie să întorc cumva faptul că sângele altcuiva a fost dat mamei, apoi mătușii mele. Și pentru că mă simțeam puțin obligată, m-am gândit că de ziua mea chiar este cel mai potrivit lucru, totodată mulțumind Universului și întregului sistem în care trăim. Să mulțumesc pentru ceea ce am, pentru că sunt sănătoasă.

#beneficii

A.T.: Felicitări, Oana. E minunat ca știi și ești la curent atât cu nevoia, cât și cu beneficiile donării de sânge pentru organism.

O: Sigur că da. De asta zic că până la urmă e un beneficiu chiar pentru propriul organism. Bine, în condițiile în care, într-adevăr ești o persoană sănătoasă, fără boli cronice, fără probleme circulatorii, hipertensiv și așa mai departe.

Dar pentru o persoană sănătoasă, în general, este chiar un gest sănătos inclusiv pentru propriul corp. Pentru că atunci când practic scoatem o parte din sânge, sistemul nostru circulator, măduva, este forțată să creeze celule noi și atunci celulele acelea sunt și mai sănătoase. Mai eliminăm puțin din toxine și așa mai departe, deci nu numai că este un gest frumos pentru semenii noștri, dar inclusiv pentru noi.

#primulpas

A.T.: Ce le-ai spune celor care n-au făcut încă primul pas?

O: Păi n-am ce să le spun, decât să-i încurajez. Evident, există la foarte multe persoane, din păcate, această mică frică de faptul că s-ar putea să amețească, să leșine sau nu știu, sunt diverse. Totuși, cred că trebuie ca fiecare dintre noi, la un moment dat, să-și înfrângă micile temeri. Sunt oameni lângă tine care te supraveghează, care au grijă, și deci nu reprezintă niciun impediment.

Totul ține și de a ne găsi puțin timp și de a ne propune să facem acest lucru. Pentru că, într-adevăr, trebuie să ne gândim în fiecare zi că Doamne ferește cineva, chiar dintre ai noștri dragi și iubiți, poate să fie pe un pat de spital și să aibă nevoie de sânge și să îți spună doctorul stai că te mai amân sau stai ca n-am acum, pentru că nu prea avem. În România, din păcate, încă este o problemă legată de donarea de sânge, la fel ca și donarea de organe, deci încă ne trebuie educație multă în sensul acesta și mulțumim tare mult tuturor celor care se implică și fac campanii în media, în televiziune și așa mai departe.

#cudrag

A.T.: Te așteptăm și pe tine cu mare drag, în gașca noastră de #bloodfluenceri când ai timp și disponibilitate. La mulți ani încă o dată!

Anul acesta, mărțișoarele noastre, au ajuns și la Centrele de Transfuzie din Ploiești, Constanța, Timișoara, Iași, Brasov, Botoșani și Galați.

N-avem SANGE este unicul program al Asociației HEM și reprezintă un demers amplu, de informare și conștientizare a nevoii de sânge. Obiectivul principal al întregului demers îl reprezintă creșterea numărului de donatori sanguini, fidelizați, și integrarea donării de sânge în rutina unui stil de viață sănătos. Dacă doriți să vă implicați in acest demers, fie prin participarea la acțiuni de voluntariat, fie prin inițiative în orașul / cartierul / zona în care locuiti, sau prin susținerea / sponsorizarea demersului, vă așteptam să ne scrieți pe contact@n-avemsange.ro.

Gabriel Solomon (#bloodfluencer): “Donarea de sange este acel gest de generozitate, prin care poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort”

articol de Marian Costache

De cativa ani buni, startul pentru luna Decembrie bogata in tot felul de actiuni, fie ca vorbim de workshopuri de informare sau motivationale, sesiuni de colecta mobila sau evenimente artistice la care suntem parteneri sau chiar protagonisti, e dat de initiativa “Giving Tuesday”. Si anul acesta, cei de la One Kind au transformat Martea Generozitatii intr-o saptamana intreaga, pornita inspirat la Impact HUB, printr-o campanie de donare de sange.

Donarea de sange este un act extrem de sanatos, este poate printre cele mai sanatoase gesturi pe care le poti face, pentru ca reduce riscul de infarct miocardic si de boli cardiovasculare in general, reduce riscul de boli inflamatorii, inclusiv de Cancer. Creste capacitatea imunitara, rezistenta la efort, creste capacitatea de recuperare dupa un accident care presupune pierderi hemoragice. Cu alte cuvinte, in mod paradoxal, romanii nu merg sa doneze cu toate ca donarea de sange pe langa aceste argumente legate de sanatate ne si conecteaza puternic pe orizontala.

In deschiderea actiunii de la Impact HUB, Gabriel Solomon #bloodfluencer si fondator One Kind ne-a explicat de ce Saptamana Generozitatii merita sa inceapa cu donarea de sange, deoarece prin acest gest de generozitate poti avea cel mai mare impact, cu cel mai mic efort. Donarea de sange este de altfel un gest ce merita repetat de mai multe ori pe an.

Gabriel Solomon #bloodfluencer, co-fondator One Kind

“Daca doriti sa va implicati si mai mult, in sustinerea donarii de sange, la anul (2023) in Iunie este #bloodfluencer Marathon. Va asteptam la Dejani, inscrierile sunt deschise, avem curse pentru toata lumea, pentru adulti, pentru copii, pentru cei care sunt mai competitivi sau pentru cei care vor doar o iesire in natura. Este langa Muntii Fagaras, este o atmosfera superba, un loc special. Va asteptam la START, iar pana atunci ne vedem la Centrul de Transfuzie”, a mai spus Gabriel Solomon, #bloodfluencer, co-fondator One Kind.  

Nadia Cantemir Stoica, Avocat Baroul Bucuresti

“Donarea de sange este un gest atat de mic, care poate aduce atat de multe beneficii pentru sanatatea oamenilor. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa constientizam, cat de usor putem sa facem un bine oamenilor.

Am ales sa donez deoarece am aflat de campania organizata de Impact Hub, cu ocazia Saptamanii Generozitatii, si plec cu bucuria ca prin acest ajutor minor voi face un bine unui suflet care are o nevoie stringenta de sange.” – Nadia Cantemir – Stoica

Dragos Smeu, Specialist Digital Marketing

Dragos Smeu a donat prima data dupa tragedia de la #colectiv. Ne-a spus ca l-a impresionat foarte mult acea drama, mai ales ca a avut prieteni care au avut de suferit, in urma incendiului respectiv. Dragos a mentionat ca a donat atunci, chiar daca nu era foarte “prieten” cu acele.

“Sunt specialist in Digital Marketing si am destui prieteni care, din pacate, nu sunt foarte constienti de lipsa sangelui din sistemul de sanatate public si privat. Nu prea discutam despre subiectul asta. Probabil ca discutam o data sau de doua ori pe an, atunci cand merg si donez sange, iar ei vad plasturele. De fiecare data intrebarea este “te-a durut?”, “cum te-ai simtit?”, “ai lesinat?”, desi nu am avut niciodata o astfel de problema”, ne-a spus Dragos.

“Celor sanatosi, care ar putea sa doneze sange, le-as spune ca nu este o actiune atat de complicata pe cat pare. Dureaza foarte putin, tot procesul de la screening pana la donat dureaza pana in jumatate de ora. Faptul ca esti sanatos si poti dona te poate face un super erou pentru cineva, care are foarte mare nevoie de sangele tau!

Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia la Impact HUB, in Saptamana Generozitatii, sa donez sange. Mi se pare ca am facut un act de generozitate aleatorie foarte frumos si ma simt bine.” Asa a concluzionat Dragos Smeu, in testimonialul pe care ni l-a oferit.

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti

Ioana Pasc, Specialist Comunicare la Impact HUB Bucuresti: “Ideea campaniei de donare de sange a venit din partea partenerilor nostri de la One Kind. Ei ne-au prezentat posibilitatea de a face ceva impreuna in Saptamana Generozitatii si nu am vrut sa stam deoparte. Ne-am dorit sa facem ceva pentru comunitatea noastra, ceva care conteaza cu adevarat si salveaza vieti.

Stim ca in Romania este o mare problema cu lipsa sangelui si ca mergem sa donam doar cand avem o tragedie in familie sau in jurul nostru. Ne dorim sa schimbam asta si sa punem o caramida la zidul constiintei. Poate suna pompos dar chiar de aici a plecat ideea noastra, sa aducem in lumina acest subiect, al nevoii de sange. Ne dorim chiar sa spagem mituri, cel legat de frica de ace, ca donarea de sange este ceva neplacut. Ne bucuram ca am putut face aceasta colecta aici la Impact HUB, sa cream un ambient cat mai relaxant pentru donatorii nostri. Ne bucuram ca am reusit asta impreuna, va multumim!”

#generozitate

Intr-adevar, donarea de sange merita sa fie facuta din alte considerente, decat cele legate de jale. Merita sa fie pregatita, oamenii sa vina sa doneze dintr-o alta stare de constiinta, cu bunavointa. Merita sa vina cand nu exista tristeti in jur, pentru ca tristetile nu sunt obligatorii! Nu e nevoie de inca o drama in plus, in familia ta sau a cuiva apropiat, ca sa te faca sa vii sa donezi!

Donarea de sange e genul de act generos care ti se-ntoarce imediat, cu beneficii in sanatatea proprie! “N-avem SANGE?!” este si despre curajul de a te uita la suferintele celorlalti, este si despre curajul de a parasi bula de confort, este si despre curajul de a te conecta pe orizontala, mai departe de statut social, de avere, de cat de mare e masina sau biroul, de-a te conecta in mod autentic cu altii la fel ca tine, care poate ca nu sunt la fel de norocosi, la momentul acesta.

Gabriel & Oana Solomon (Ambasadori #bloodfluencer Marathon): “Acesta este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni, ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare.”

Gabriel si Oana Solomon nu au nevoie de o prezentare speciala, deoarece daca practicati alergarea sau sunteti iubitori de sport, pur si simplu, e foarte posibil sa va fi intersectat cu ei, in postura de participanti, voluntari sau organizatori. Sunt un cuplu de oameni deosebiti, implicati social, care s-au cunoscut prin alergare si au cladit mai apoi o familie minunata. Pentru editia 2023 a #bloodfluencer Marathon, Gabriel, Oana si cele doua fetite ale lor au acceptat sa fie prima familie de Ambasadori ai evenimentului nostru sportiv, dedicat Zilei Mondiale a Donatorului. Cu aceasta ocazie le-am adresat cateva intrebari, astfel ca raspunsurile lor se aduna intr-o frumoasa lectie de responsabilitate sociala si totodata intr-o declaratie de dragoste pentru sport.

un interviul de Marian Costache

Care este legătura voastră cu donarea de sange?

Gabriel:

Prima oară am donat prin 2013. Am donat cred din întâmplare, la fel ca mulţi alţii. Era pentru o rudă a unui coleg de birou. Deşi nu am avut probleme și a fost o experienţă plăcută, nu am repetat câțiva ani experienţa.

Abia după vreo 2-3 ani am fost la a doua donare. Era cred în perioada de după Colectiv, discutam de implicare și mi-am dat seama că spre ruşinea mea nu am mai donat de mult. Atunci am decis că trebuie să “walk the talk” cum spune americanul și mi-am propus să donez măcar de 3 ori pe an. 

Din fericire, am reuşit să mă ţin de cuvânt, ba chiar cu ajutorul celor de la  “N-avem SANGE?!” am aflat de donarea de trombocite și am avut în 2020 recordul de 7 donări pe an.

Oana:

Legătura mea cu donarea de sânge este una pur teoretică, pentru că nu sunt donator, însă sunt un mare susținător al donării de sânge care mi se pare un gest altruist în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că nu donezi timp, resurse, ci donezi o parte din tine. Pe de altă parte, deși donarea de sânge implică a dona o parte din tine (intrinsec), în același timp este și o formă de donație pentru care este nevoie de un suport specializat. 

Prima oară am intrat în contact cu donarea de sânge la 18 ani, când, în urma infectării cu virusul hepatic, medicul mi-a comunicat că nu voi putea dona sânge niciodată. Între timp, nu am atins nici greutatea minimă necesară pentru donare, însă la momentul acela, îmi amintesc că am fost tristă să aud că nu pot să contribui la salvarea vieții unui om prin intermediul unei donații extrem de importante, dar și la îndemână. 

Din păcate, oamenii conștientizează importanța donării de sânge abia în momentul în care cineva drag lor are nevoie urgentă de sânge. Nu știu cum stăteau lucrurile înainte de Revoluție, însă libertatea ne-a făcut cumva să ne detașăm de chestiuni legate de comunitate și să așteptăm ca lucrurile să le facă alții: statul, guvernul, primarul, medicul, x sau y, oricum întotdeauna altă persoană. Însă donarea de sânge este o chestiune în care nu trebuie niciodată să așteptăm pe alții, un context, statul etc… pur și simplu, trebuie să înțelegem că donarea de sânge chiar stă în puterea noastră și numai a noastră.

Ați avut cazuri medicale în familie, cand a fost nevoie de sânge, și ați conștientizat astfel lipsa acestuia din spitale?

Gabriel:

Am donat de câteva ori pentru o persoana sau alta. De cele mai multe ori erau persoane care mă abordau la intrarea în centru sau cazuri de care aflam din jurul meu. Cel mai apropiat caz a fost pentru socrul meu, dar din fericire au fost destul de multe persoane doritoare. 

Sper totuşi să ajungem la nivelul de implicare ca această practică să devină istorie. Cred că povestind și încurajând pe cei din jurul nostru să doneze recurent putem să ajungem la nivelul la care să AVEM Sânge! 

Oana: 

Cel mai apropiat caz a fost al tatălui meu, caz în care sunt recunoscătoare tuturor prietenilor care au donat. Din fericire, pentru mine nu a fost nevoie de acel moment pentru a conștientiza importanța donării de sânge, dar am văzut adesea că astfel de cazuri funcționează ca și conștientizare a nevoii permanente de sânge. 

Cred că oamenii trebuie să înțeleagă că în ceea ce privește nevoia de sânge aceasta este una stringentă și care, de regulă, nu are un termen de livrare, iar aici ar trebui să funcționăm pe prevenție, respectiv să donăm ori de câte ori putem, minim de 3 ori pe an, apreciind aici că nevoia de sânge este întotdeauna mai mare decât urgența: într-un caz de urgență de familie, întotdeauna un singur donator nu este suficient pentru a acoperi nevoia, nu toți oamenii pot dona – din motive de greutate, vârstă, afecțiuni etc, astfel că nu se poate rezolva această nevoie într-un proces one 2 one, pentru că întotdeauna nevoia este mare.

V-ați cunoscut prin alergare, cum ați ajuns să iubiţi atât de mult acest hobby sportiv?

Gabriel:

Atât eu cât și Oana eram pasionaţi de alergare înainte să ne cunoaștem. Chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu, sportul a fost activitatea care ne-a adus împreună. 

Acum cred că ne motivăm reciproc să ne păstrăm orele de mişcare și sport. Asta cu atât mai mult cu cât vrem să fie și un exemplu pentru fetele noastre. 

În ultimii ani am trecut de la pălăria de participant și spre pălăriile de voluntar, organizator sau consultant pentru evenimentele sportive. Asta ne-a ajutat să ne bucurăm de alergare și mişcare și din alte perspective.

Pe partea de participare trebuie să recunosc însă că dintre noi, Oana este mai conştiincioasă, aşa că de multe ori ea ţine calendarul de competiţii și antrenamente ocupat.  

Oana: 

Alergarea face parte din viața mea aproape dintotdeauna, iar de-a lungul timpului m-a transformat într-un om mai bun, mai organizat, mai eficient, mai calculat, mai rezistent, mai vesel, mai deschis, mai comunicativ, mai extrovertit, m-a învățat să nu renunț și să încerc să fiu de fiecare dată cea mai bună versiune a mea. Tot alergarea mi-a adus în viață oameni faini, iar Gaby este unul dintre ei. Cred că este important că amândoi iubeam alergarea și înainte să ne cunoaștem, acum ea contribuie la ceea ce suntem noi ca oameni, ca indivizi, ca familie. Alergarea face parte din viața noastră de zi cu zi într-o formă sau alta: fie o practicăm noi, fie o practică fetele noastre, fie voluntariem, fie organizăm. Iubirea pentru alergare este ca un pay back pentru tot ce a adus mereu alergarea în viața mea. 

Familia voastra a crescut, aveti doua fetite minunate, cum se îmbină sportul cu viata de familie?

Gabriel:

Din fericire, când am plecat în aventura asta de părinte, atât eu cât și Oana ne-am potrivit ca viziune. Am ales să ne păstrăm activităţile  sportive și să implicăm fetele în toate. Au mers în weekend cu noi pe munte, au mers cu bicicleta pe lângă noi când ieşeam la alergare, au fost alături de noi la evenimentele unde eram organizatori sau voluntari.

Multe persoane ne întreabă cum le motivăm pe fete să facă mişcare. Când fetele au venit în viaţa noastra nu erau cele mai pasionate de mişcare,  expunerea lor la sport şi prieteni care au aceeaşi pasiune le-a oferit o altă perspectivă și s-au adaptat la “noua” normalitate.

Oana:

În primul rând, am avut noroc. Fetele au venit în viața noastră deja pe picioarele lor, astfel că dependența lor de noi a fost mai mică decât în cazul unei familii normale. Apoi, la momentul venirii lor în viața noastră, alergarea/sportul erau deja parte din activitatea noastră de zi cu zi. Am avut și noroc unul cu celălalt (eu și Gaby), fiind amândoi pasionați de sport, dar și de părere că viața noastră nu trebuie să graviteze în jurul copiilor, ci ei trebuie integrați în viața noastră. 

De asemenea, eu cred că sportul oferă o educație complexă din multe puncte de vedere, dar dincolo de orice conferă echilibru pentru sănătatea fizică și mentală. 

Așadar, pentru că noi am continuat să facem sport, pentru că viața noastră se derulează în legătură cu sportul, pentru că oamenii din jurul nostru sunt implicați în sport, pentru că a fi împreună și a petrece timp de calitate, pentru noi înseamnă să mergem la munte sau să facem alte activități sportive, atunci fetele au înțeles și învățat că asta e ceva ce definește familia noastră. Cred că noi ca și părinți avem datoria de a seta valorile familiei noastre și pentru noi sportul este principala valoare, dar și misiune. 

#bloodfluencer Marathon e un eveniment sportiv, cu o cauza foarte puternica in spate. De ce merită ca familiile care iubesc sportul să vină la Dejani?

Gabriel:

E simplu, găsesc combinaţia perfectă: mişcare cu distanţe pentru toate gusturile, totul într-o zonă de munte cu privelişti demenţiale.

Iar pe lângă bucuria de a face mişcare împreună pot să aibă satisfacţia de implicare într-o cauză atât de importantă ca donarea de sânge.

Oana: 

Cred că este important ca oamenii să conștientizeze că nu e nimic rău în a face parte dintr-un colectiv, dintr-o comunitate, că e ceva care ne apropie și ne ajută să fim mai buni. 

#bloodfluencer Marathon este un eveniment care ar trebui să fie pe agendele multor oameni: ca eveniment pentru toată familia, într-un cadru natural, liniștit, cu peisaje extraordinare, fără poluare, aproape de natură, fără alte griji decât a fi prezenți împreună cu cei dragi și cu oamenii care au pasiuni comune; dar și ca eveniment pentru oamenii care doresc să promoveze donarea de sânge, pentru cei care doresc să facă mișcare (cu trasee pentru toate gusturile și puterile), pentru cei mici și cei mari. 

Așa cum spuneam și înainte cred că trebuie să învățăm că împreună este întotdeauna mai puternic decât singur.

Mihnea Raducu (#bloodfluencer): „De fiecare data cand donez sange am acea stare de bine stiind ca, pe langa binele facut corpului meu, voi ajuta si alti oameni aflati in nevoie”

testimonial Mihnea Raducu

Salutare tuturor, eu sunt Mihnea Raducu, am 46 de ani, iar pe 13 Octombrie 2022 am facut ce-a de-a 13a donare de sange.

Am devenit donator frecvent destul de tarziu dar de fiecare data cand donez sange am acea stare de bine, stiind ca pe langa binele facut corpului meu voi ajuta si alti oameni aflati in nevoie. In data de 21 Mai 2019 – cand ma aflam la centrul de Donare- era acolo si echipa de la TVR Matinal si mi-au luat si un interviu.

Imi aduc aminte ca ma programasem sa donez sange pe data de 20 martie 2020, dupa ce in 11 martie s-a intrerupt scoala la nivel national, iar pe 16 martie s-a instituit starea de urgenta. Mi-am facut “formular” si m-am dus sa donez sange.

#covid

Era vineri dimineata – pe la ora 8, iar la CTS (Centrul de Transfuzii Sanguine) nu era nimeni!!! Dar eu am donat sange, iar in weekend a aparut si o stire cum ca la CTS este o persoana infectata cu COVID19! Va puteti inchipui cum am stat  – ca pe ace – sa vad daca am si eu sau nu… spre norocul meu, nici pana in ziua de azi, in 2022, nu am avut (sau nu stiu sa fi avut) infectare cu virusul SARS-COV2.

Beneficiile denarii de sange sunt fantastice – pe langa faptul ca sangele se regenereaza in aproximativ 24 de ore (ca volum) – organismul este cumva obligat sa produca noi celule rosii, ceea ce duce la insanatosirea sangelui si imbunatatirea calitatii lui si totodata salvezi vieti. Dupa prima donare sangele tau poate ajuta o persoana, insa dupa ce ai devenit donator frecvent – punga in care donezi este una speciala – poti ajuta pana la 3 oameni sau chiar 5 copii aflati in nevoie!

De aceea te rog pe tine, cel ce citesti aceste randuri, vezi conditiile de admisibilitate la donare aici: http://www.ctsbucuresti.ro/conditii_admisibilitate.html

Si mergi sa donezi sange! Gestul tau chiar va salva vieti.

Donarea de sange nu doare, si inainte de a dona trebuie sa mananci si mai ales sa te hidratezi. Bea apa, cat de multa, pentru ca astfel donarea decurge mult mai usor.

#donarea13

Despre ziua de ieri: am ajuns la centrul de donare pe la 8 fara zece. Erau circa 10-12 oameni inaintea mea. Am luat bon de ordine si un chestionar (care se completeaza intotdeauna inainte de a dona, dar nu e „greu”). Deoarece eram donator frecvent am fost trimis direct la cabinetul 3 – pentru „intepare in deget” – masurare nivel hemoglobina si alte caracteristici ale sangelui, dupa care am mers la cabinetul 8, unde o doamna doctor a discutat cu mine in timp ce mi-a luat tensiunea (13 cu 8 ) si m-a cantarit.  Dupa care am mers „sus” – la etajul 2 – pentru donarea propriu-zisa: dai hartiile si CI la secretariat, dupa care esti strigat. Cu CI in mana, intri in sala de donare.

La mine donarea completa s-a facut foarte repede – bausem inainte aproape 1.5 litri de apa (!) – cateva minute si gata. Ce este senzational este ca peste tot vezi numai zambete si asta iti da un sentiment tare placut! Cu totul, de cand am intrat pana am iesit, cred ca au fost 30-40 minute, astfel incat pe la 9 si un sfert eram gata.

Asadar, mergi si doneaza, gestul tau chiar conteaza!

Back To Top